Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 300
Ședința publică din data de 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Ion Stelian
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 04.07.1981, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr. 65 din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art. 456 Cod procedură penală rap. la art. 455 și art. 453 lit. c Cod procedură penală a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 134/2005 pronunțată de Tribunalul Sălaj.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat, din cadrul Baroului P, potrivit delegației nr. 2209/2008, aflată la fila 8 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul condamnat și având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru condamnat solicită instanței admiterea recursului declarat de acesta, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de întrerupere executare pedeapsă.
Arată că familia recurentului are o situație materială precară având nevoie de prezența și ajutorul acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat motivat de faptul că ancheta socială efectuată în cauză nu a relevat fapte sau împrejurări speciale care să conducă la concluzia că se impune întreruperea executării pedepsei.
Recurentul condamnat având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat.
URTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 65 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins, ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 04 iulie 1981, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, cu privire la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 134/2005 a Tribunalului Sălaj.
Prin aceeași hotărâre, condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv pentru onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Condamnatul, fiul lui și, născut la data de 04 iulie 1981, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 134/2005 a Tribunalului Sălaj, susținând în motivarea cererii că are o situație familială deosebită în sensul că singurele venituri ale membrilor de familie constau în alocația de stat pentru copilul minor.
A mai susținut condamnatul că a executat mai mult de J din pedeapsă și dacă ar fi liberat ar putea să muncească și să obțină venituri pentru asigurarea celor necesare familiei.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri și s-a solicitat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul său, probă încuviințată și administrată de prima instanță.
Examinând cererea de întrerupere executare pedeapsă în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 134/2005 a Tribunalului Sălaj, condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. 1,2 lit. b și c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
De asemenea, s-a reținut, pe baza anchetei sociale efectuate în cauză, că la adresa indicată de condamnat locuiește concubina acestuia și minorul, născut din relația celor doi, dar care nu a fost recunoscut de tată deoarece se afla în penitenciar.
Totodată, din aceleași referat s-a reținut că imobilul respectiv este proprietatea părinților condamnatului, fiind racordat la rețeaua de energie electrică, fără să fie alimentat cu apă și gaz metan, concubina condamnatului ocupând împreună cu fiul ei o cameră, cealaltă cameră fiind ocupată de rude ale acesteia. S-a mai reținut că singurul venit al concubinei este reprezentat de ajutorul social în cuantum de 120 lei.
Tribunalul a reținut că, întreruperea executării pedepsei reprezintă o excepție de la regula executării acesteia și se poate dispune numai în condițiile expres prevăzute de art. 453.C.P.P. între care se regăsește și cea invocată de condamnat, respectiv, existența unor împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.
Prima instanță a constatat însă că motivele invocate de condamnat nu se regăsesc în constatările anchetei sociale, iar cele reținute nu reprezintă împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.
Astfel, potrivit referatului de anchetă socială, concubina condamnatului locuiește într-un imobil al părinților acestuia, este racordat la rețeaua de energie electrică, fără apă curentă și gaz metan, aceasta ocupând împreună cu fiul său o cameră și beneficiind de ajutor social în cuantum de 120 lei.
În raport de cele expuse, s-a concluzionat că situația în care se află familia condamnatului nu reclamă, în mod necesar, prezența condamnatului la domiciliu, problemele materiale și financiare ale familiei fiind preexistente încarcerării persoanei condamnate, astfel încât cererea a fost respinsă.
Împotriva sentinței penale nr. 65 din 31 ianuarie 2008 declarat recurs, în termen, condamnatul, care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de întrerupere executare pedeapsă susținând că familia condamnatului are o situație materială precară având nevoie de prezența și ajutorul său.
Condamnatul personal a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.C.P.P., pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum cer disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. constată că recursul declarat de condamnat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 134 din 07.12.2005 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin decizia penală nr. 1641 din 14 martie 2006 ICCJ, pe motive socio - familiale, susținând că familia sa are o situație materială precară, singurul venit al acesteia fiind reprezentat de alocația de stat a copilului.
Potrivit disp. art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c C.P.P. executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă cel mult 3 luni și numai o singură dată, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul se află în executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 134/2005 a Tribunalului Sălaj, definitivă prin decizia penală nr. 1641/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care o execută în Penitenciarul Ploiești, acesta fiind arestat preventiv din 03 august 2005.
Ancheta socială efectuată în cauză și remisă primei instanțe de către Consiliul local al Municipiului P cu adresa nr. 421/25 ianuarie 2008, relevă faptul că, petentul, în vârstă de 26 de ani, a absolvit 8 clase și nu a fost încadrat în muncă, acesta realizând venituri variabile din activitatea de ziler prestată diferitelor persoane fizice.
De asemenea, rezultă că acesta a conviețuit în uniune consensuală cu numita, în vârstă de 23 de ani, neșcolarizată, beneficiară a unui ajutor social în cuantum de 120 lei.
Mai rezultă că potrivit declarației concubinei, din relația acesteia cu condamnatul s-a născut la data de 02 octombrie 2003, care nu a fost recunoscut de tată, deoarece se afla în penitenciar. Concubina și minorul locuiesc într-un imobil dobândit de părinții condamnatului, compus din două camere, racordat la rețeaua de energie electrică, fără apă curentă și gaz metan, unde ocupă o cameră dotată cu strictul necesar.
În raport de mijloacele de probă administrate în cauză și la care s-a făcut referire anterior, rezultă așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond că petentul nu a făcut dovada unor împrejurările speciale, de natura celor la care se referă art. 453 alin. 1 lit. c și C.P.P. care ar justifica întreruperea executării pedepsei întrucât, deși situația socială și locativă a familiei condamnatului este precară, aceasta este preexistentă momentului încarcerării iar pe de altă parte, concubina petentului este aptă de muncă și beneficiază de ajutor social în cuantum de 120 lei, susținerile arătate în cererea de întrerupere fiind lipsite de suport probator.
În plus, se constată că anterior încarcerării, petentul nu a fost încadrat în muncă, obținând numai venituri ocazionale, așa încât și din acest motiv cererea de întrerupere a executării pedepsei este nejustificată.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar criticile invocate de condamnat nu se justifică, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 04 iulie 1981, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 65 din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. NI
Tehnored. GM
4 ex./31.03.2008
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Ion Stelian
