Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.402
Ședința publică din data de 05 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Florentin Teișanu
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnata, fiica lui și a lui, născută la data de 19 august 1973, în prezent deținută în Penitenciarul, județul P, împotriva sentinței penale nr.141 din data de 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.455 rap.la art.455 lit.c Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de întrerupere executare pedeapsă formulată de condamnată privind pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.143/2006 a Tribunalului Prahova, ca neîntemeiată.
A fost obligată condamnata la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - condamnată, aflată în stare de arest, personal și asistată de avocat ales în substituire pentru d-nul avocat, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru condamnata, după ce în prealabil a luat legătura cu aceasta, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-condamnată, a arătat că aceasta are un copil minor în întreținere fiind încadrat în gradul I de invaliditate în categoria de persoana cu handicap care are nevoie urgentă de îngrijirea sa, acesta suferind de tetrapareză spastică.
A mai susținut că tatăl a părăsit copilul încă de la nașterea acestuia, iar din luna ianuarie 2009 de când a fost arestată condamnata din prezenta cauză nu s-a mai putut ridica alocația și indemnizația de handicap iar minorul nu mai poate
- 2 -
continua tratamentul, fiind necesară și o intervenție chirurgicală în ce impune o procedură prealabilă specială care necesită prezența acesteia alături de minor.
Solicită instanței admiterea recursului, iar pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni, având în vedere și aspectul psihoemoțional al minorului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de condamnată ca nefondat și menținerea hotărârii anterioare ca fiind legală și temeinică, deoarece în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei de către aceasta, iar din actele medicale aflate la dosar nu rezultă data la care minorul condamnatei urmează să sufere o intervenție chirurgicală în.
Inculpata având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce o va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.141 din 14 aprilie 2009 Tribunalul Prahova, în baza art.454 rap.la art.455 lit.c Cod procedură penală, a respins cererea prin care condamnata fiica lui și, născută la data de 19 august 1970, în prezent deținută în Penitenciarul, a solicitat întreruperea executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.143 dion 05 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia penală nr.345/29 ianuarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, pe baza anchetei sociale efectuate în cauză, prima instanță a apreciat că situația familială a condamnatei este gravă sub aspectul necesității intervenției chirurgicale a minorului pe care îl are în întreținere, dar neexistând o dată certă a efectuării acestei intervenții, nu se poate dispune întreruperea executării pedepsei la acest moment.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că recurenta are un copil minor în întreținere fiind încadrat în gradul I de invaliditate în categoria de persoană cu handicap care are nevoie de urgență de îngrijirea sa, acesta suferind de tetrapareză spastică.
A mai precizat că tatăl a părăsit minorul încă de la nașterea acestuia, iar din luna ianuarie 2009 de când a fost arestată, condamnata nu a mai putut ridica alocația și indemnizația de handicap, situație în care minorul nu mai poate continua tratamentul, fiind necesară și o intervenție chirurgicală în ce impune o procedură prealabilă specială care necesită prezența acesteia alături de minor.
S-a solicitat casarea hotărârii, iar pe fond rejudecarea cauzei și admiterea cererii formulate, ca întrunind condițiile prev.de art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală.
- 3 -
Recursul este nefondat.
Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivul de casare invocat, precum și din oficiu în limitele art.385/8 Cod procedură penală, rezultă că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, iar dispozițiile procedurale ce reglementează întreruperea executării pedepselor privative de libertate, pe motive sociale, s-au interpretat legal.
În sensul art.455 rap.la art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală, programele de represiune penală și prezervarea ordinii publice, la care sunt supuse persoanele condamnate în cadrul instituționalizat penitenciar pot fi întrerupte cu totul excepțional și sub condiția probării existenței unor împrejurări speciale, a căror consecințe prejudiciabile pentru acestea ori familiilor lor nu ar putea fi înlăturate dec t prin punerea în libertate pe o perioadă de la 1 la 3 luni.
Recurenta se află în executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, executarea pedepsei a început la data de 13 ianuarie 2009.
Prin cererea adresată prime instanțe a solicitat punerea în libertate pe o perioadă de 3 luni, invocând cazul prev. de art.455 rap.la art.453 lit.c Cod procedură penală, respectiv că minorul în vârstă de 6 ani, este foarte bolnav, având diagnosticul paralizie cerebrală, tetrapareză spastică severă, retard psihomotor sever, așa cum rezultă din biletul de ieșire din spital nr.18053/18 august 2006, că trebuie să se ocupe permanent de îngrijirea și supravegherea acestuia.
S-a mai arătat că s-au întocmit actele necesare pentru a face minorului intervenție chirurgicală în, fără a indica data efectuării acesteia.
Ancheta socială efectuată în cauză a confirmat împrejurările arătate.
În raport de dispozițiile legale mai sus citate și considerentele făcute pe marginea lor, justifică pe deplin concluzia primei instanțe privind neîntrunirea condițiilor cerute de lege pentru întreruperea programului instituționalizat penitenciar, pe motive sociale.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, fapt pentru care, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnata fiica lui și, născută la data de 19 august 1973 în prezent deținută în Penitenciarul, județul P, împotriva sentinței penale nr.141 din data de 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenta la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
- 4 -
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 05 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Florentin Teișanu
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
4 ex./10.06.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Florentin Teișanu
