Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 429/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 429
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 21 aprilie 1972, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.184 pronunțată la data de 7 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de acesta cu privire la întreruperea executării pedepsei de 20 ani și 6 luni închisoare aplicată de aceeași instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, în stare de detenție, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, în substituire pentru avocat, din cadrul Baroului P, cu delegație avocațială nr. 2665/10.06.2009, depusă la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul, a luat legătura cu acesta.
Curtea procedează la verificarea datelor de stare civilă ale recurentului condamnat, care arată că se numește, că este fiul lui și, născut la data de 21 aprilie 1972, constatându-se că acestea corespund cu cele menționate la dosar.
Recurentul condamnat, având cuvântul personal, precizează că nu a formulat nici o cerere de întrerupere a executării pedepsei, însă a înțeles să declare recurs împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița tocami pentru a explica situația sa, în sensul că au fost înregistrate mai multe astfel de cereri pe numele său, pe care nu le-a formulat, însă este obligat tot timpul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Mai precizează condamnatul că nu înțelege să-și retragă recursul ce face obiectul cauzei de față.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurent și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru recurentul, solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr.184/7.04.2009 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița, casrea acestei hotărâri și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, având în vedere înscrisurile aflate la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că din actele aflate la dosarul de fond rezultă faptul că pe parcursul judecății au fost efectuate două anchete sociale, timp în care condamantul ar fi putut să-și retragă cererea de întrerupere a executării pedepsei, dacă aceasta nu-i aparține, așa cum a susținut în ședința de astăzi.
Raportat la concluziile referatului de anchetă socială, se solicită respingerea recursului declarat de condamnat, ca nefondat.
Recurentul condamnat, având cuvântul personal, precizează încă odată că nu a formulat nici o cerere de întrerupere a executării pedepsei și că a declarat recurs împotriva sentinței de fond pentru a aduce la cunștința instanței acest aspect.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 184 din 07 aprilie 2009 Tribunalului Dâmbovițas -a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, din motive sociale, formulată în numele condamnatului (fiul lui și, născut la data de 21 aprilie 1972), deținut în Penitenciarul Mărgineni, ca nefondată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt că prin adresa înregistrată la data de 05 ianuarie 2009 sub nr- Judecătoria Vălenii d Muntea înaintat Tribunalului Dâmbovița dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr. 183/06 octombrie 2008, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat, aflat în executarea unei pedepse de 20 ani și 6 luni închisoare.
Din conținutul cererii inițiale a rezultat că aceasta este întemeiată pe motive sociale și anume împrejurarea că mama condamnatului ar fi grav bolnavă iar casa în care locuiește se află în demolare, el fiind singurul în măsură să îi asigure sprijin material.
La termenul de judecată din 07 aprilie 2009, prezentându-se în fața instanței condamnatul a învederat faptul că nu a formulat o asemenea cerere, scrisul și semnătura nu îi aparțin și ca urmare nu dorește să-și însușească conținutul acesteia și respectiv să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că nu și-a manifestat voința de retragere a cererii, în raport de constatările referatului de anchetă socială întocmit de Primăria comuna G, județul D și din care a rezultat o altă situația socio-familială decât aceea descrisă inițial, s-a respins ca nefondată, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile cerute de prevederile art. 455 rap. la art. 453 lit. c Cod proc. penală.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, prin concluziile orale susținute la soluționarea cauzei acesta a precizat că nu a formulat cerere de întrerupere a executării pedepsei și este nemulțumit pentru faptul că anterior ar fi fost citat și în alte dosare având același obiect, alcătuite de către alte persoane, fiind obligat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat.
Apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate iar pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, pe motive sociale, față de împrejurarea că la primul grad de jurisdicție s-au efectuat două anchete sociale și prezentându-se în instanță condamnatul nu a declarat că înțelege să-și retragă cererea pretins a fi formulată de altă persoană.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate personal și prin avocatul ce a asigurat asistența juridică din oficiu precum și sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum cer disp. art. 3859alin. 1 și 3 rap. la disp. art. 3856alin. 3 Cod proc. penală rezultă că recursul declarat de condamnatul nu este fondat.
Situația de fapt s-a reținut corect în primă instanță iar dispozițiile procedurale ce reglementează întreruperea executării pedepselor privative de libertate au fost legal interpretate.
Astfel, potrivit art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penală, o atare măsură se poate dispune la cererea condamnatului ori a unei terțe persoane în măsura în care este însușită de acesta, dacă se face dovada existenței unor împrejurări de fapt care prin natura lor ar putea conduce la consecințe prejudiciabile inclusiv pentru familie și a căror prevenire ori înlăturare impune întreruperea ciclului execuțional al pedepsei privative de libertate.
Prin cererea înregistrată la data de 05 septembrie 2008, pe rolul Judecătoriei Vălenii de M și a cărei soluționare a fost declinată conform art. 42 Cod proc. penală, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în numele recurentului s-a solicitat întreruperea executării pedepsei de 20 ani și 6 luni închisoare, pe motive sociale, respectiv starea de sănătate și materială precară a mamei sale, femeie în vârstă, lipsită de sprijinul altor persoane.
Ancheta socială întocmită de Primăria G, județul D, ultimul domiciliu al acestuia, a confirmat în parte susținerile petentului, respectiv faptul că mama sa locuiește într-un imobil aflat în stare avansată de degradare, a fost diagnosticată cu o serie de boli cronice grave și nu realizează venituri fiind asistată social.
Condamnatul nu este însă singurul întreținător al familiei, după arestarea acestuia mama locuind împreună cu fiul său în vârstă de 34 de ani și o nepoată, persoane care reușesc să asigure o normală conviețuire, fiind sprijinite și în cadrul programului guvernamental de asistență socială.
Pe de altă parte, se constată că după prezentarea în fața instanței, la ultimul termen de judecată, recurentul a declarat că nu își însușește cererea formulată în numele său de o altă persoană, situație în care prima instanță nu a dispus obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Prin urmare, din probele administrate a rezultat că nu sunt întrunite condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. c Cod proc. penală, pentru motivele sociale invocate, care prin natura lor nu ar putea fi rezolvate în perioada de numai trei luni admisă de lege, cu atât mai mult cu cât reprezintă un risc asumat la încălcarea legii penale, preexistând arestării iar obligația de sprijin material incumbă în egală măsură și fratelui său major.
Concluzionând, hotărârea atacată este justă și conformă legii iar recursul declarat se privește ca nefondat, respingându-se în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.184 pronunțată la data de 7 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. /Tehnored. GM
4 ex./29.06.2009
. fond - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
