Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 703/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.703
Ședința publică de la 16 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 8 mai 1978, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva sentinței penale nr.218 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea acestuia privind întreruperea executării pedepsei de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.349 din 26 august 2008 aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 5709 din 5 decembrie 2003 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat, în stare de deținere, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației avocațiale nr.5003 din 2 septembrie 2009 (fila 13 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală și cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat a luat legătura cu acesta, precizând că recurentul înțelege să solicite refacerea anchetei sociale efectuată în fața instanței de fond, înțelegând să conteste referatul depus la dosarul tribunalului. Arată că alte cereri nu are de formulat.
Cu aceleași concluzii din partea reprezentantului Ministerului Public, Curtea constată că solicitarea recurentului-condamnat nu reprezintă o cerere prealabilă, ci o apărare de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că nu are cereri de formulat, cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr.218 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, casarea acesteia și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni, motivat de faptul că familia sa se află într-o situație specială ce necesită prezența sa.
Recurentul-condamnat înțelege să conteste referatul de anchetă socială, deoarece mama sa se află în sala de ședință și i-a comunicat faptul că nici un reprezentant al primăriei de domiciliu nu s-a prezentat la locuință pentru a putea constata situația reală, deosebit de gravă în care se află membrii familiei sale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că ancheta socială dispusă în cauză a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, aspectele reținute în cuprinsul referatului coroborându-se cu celelalte probe aflate la dosar, constatându-se în mod legal că nu se impune întreruperea executării pedepsei.
Motivele invocate de acesta nu reprezintă împrejurări speciale ce ar determina întreruperea executării pedepsei, astfel prevăd disp. art. 453 lit. c) cod proc. penală.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea aduce la cunoștința recurentului conținutul referatului de anchetă socială, acesta confirmând informațiile conținute, ca reale.
Recurentul - condamnat, având cuvântul personal, solicită admiterea recursului și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni pentru a putea astfel să-și ajute familia, el fiind singurul sprijin al membrilor acesteia.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 218 din 30 iunie 2009 Tribunalului Prahovas -a respins cererea prin care condamnatul (fiul lui și, născut la data de 8 mai 1978) deținut în Penitenciarul Mărgineni, a solicitat întreruperea executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 349/2003 pronunțată de aceeași instanță, definitivă prin decizia penală nr. 5709/2003 a ÎCCJ - Secția penală, ca neîntemeiată.
Totodată, acesta a fost obligat și la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate s-a apreciat că împrejurările invocate respectiv dificultățile materiale în care s-ar afla membrii familiei sale nu sunt de natură a produce consecințe grave asupra acestuia în cazul executării imediate a pedepsei și deci nu sunt îndeplinite condițiile înscrise sub art. 453 lit. c Cod proc. penală.
Astfel, prin referatul de anchetă socială s-a constatat că familia condamnatului (mama, fiica și nepoata minoră) locuiește într-un imobil compus din trei camere și un hol iluminat electric, deține un hectar teren arabil pe care îl cultivă, cresc în gospodărie bovine și păsări, dar este și asistată social prin alocații guvernamentale.
Pe de altă parte, o atare stare materială preexistentă încarcerării nici nu ar putea suferi o îmbunătățire esențială într-o scurtă perioadă de timp, respectiv aceea de trei luni admisă de legislația ce reglementează întreruperea executării pedepsei din motive sociale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că situația de fapt este greșită, reținându-se pe baza anchetei sociale întocmite fără deplasarea în teren a membrilor autorității tutelare din cadrul primăriei competente.
S-a solicitat casarea hotărârii recurate și pe fond admiterea cererii promovate în sensul întreruperii executării pedepsei pe o durată de trei luni, suficientă pentru înlăturarea dificultăților de excepție cu care se confruntă membrii familiei sale, el fiind singurul în măsură să acorde sprijin material.
Recursul nu este fondat.
Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei rezultă că starea de fapt s-a reținut corect la primul grad de jurisdicție, pe baza unor probe concludente și pertinente, întocmite cu respectarea dispozițiilor procedurale, inclusiv a acelora ce reglementează sistemul guvernamental de asistență socială.
Soluția adoptată este temeinică și se regăsește în jurisprudența internă referitoare la condițiile cumulativ cerute pentru întreruperea executării pedepselor privative de libertate aplicate în cazul infracțiunilor grave și în scopul înlăturării sau prevenirii unor consecințe prejudiciabile asupra familiei condamnatului după preluarea în custodie de administrația penitenciară.
Recurentul se află în executarea unei pedepse de 22 de ani închisoare și 10 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și e Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 174, art. 175 lit. c cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, privarea de libertate începând cu data de 17 iunie 2003 conform mandatului de executare nr. 458 din 06 ianuarie 2004 emis de Tribunalul Prahova.
În sarcina acestuia s-a reținut că în timpul suspendării condiționate a executării unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 355/2001 a Judecătoriei Ploiești, aflându-se în domiciliul bunicii materne la 06 iunie 2003, repetat a lovit-o cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni traumatice grave (ruptură de duoden și fracturi costale bilaterale), având ca urmare decesul.
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova, ca primă instanță competentă teritorial și material, la data de 06 mai 2009 condamnatul a solicitat întreruperea deținerii deoarece s-ar afla în situația prev. de art. 455 rap. la art. 453 al. 1 lit. c cod proc. penală, respectiv ar deține date conform cărora membrii familiei s-ar afla într-o serioasă dificultate materială, locuind într-un imobil degradat ce impune reparații urgente și care nu ar putea fi realizate decât prin contribuția sa, el fiind singurul sprijin.
Aceste susțineri s-au înlăturat corect de prima instanță, deoarece din ancheta socială întocmită de Primăria comunei rezultă cu certitudine că mama recurentului locuiește împreună cu fiica minoră, persoană cu handicap și fetița sa în vârstă de 4 ani, într-un imobil dotat cu utilități apte asigurării unei conviețuiri corespunzătoare statutului social căreia îi aparțin și sunt asistate prin alocații guvernamentale, împrejurări de fapt preexistente începerii executării pedepsei și care în prezent nu s-au acutizat esențial.
sociale conținute infirmă suspiciunea recurentului asupra încălcării dispozițiilor legale la întocmirea actului administrativ, elementele de fapt prezentate ca și aprecierea lor impunând o percepere directă de către funcționarii publici abilitați să constate cazurile de excepție ce atrag incidența art. 87 și urm. din Codul Familiei precum și OUG nr. 26/1997 republicată, pentru protecția persoanelor aflate în dificultate, inclusiv în situația privării de libertate a întreținătorilor legali.
Separat de aceasta se mai observă că anterior arestării recurentul nu a fost calificat în vreo meserie, abandonând cursurile școlare, astfel că liber fiind el nici nu ar putea să-și aducă vreo contribuție importantă la sporirea veniturilor familiei și pe o durată maximă de până la trei luni, admisă de art. 453 al. 1 lit. c Cod proc. penală.
Motivele invocate constituie și un risc asumat la încălcarea legii penale iar preîntâmpinarea eventualelor consecințe materiale prejudiciabile nu este condiționată de contribuția sa exclusivă, întrucât în familie există o altă fiică majoră, având deplină capacitate de muncă și căreia îi incumbă în egală măsura obligația de sprijin material a ascendentului matern și rudelor colaterale.
Față de cele ce preced, este cert că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru întreruperea ciclului execuțional al unei pedepse cu închisoarea, aplicate pentru omor calificat, având ca victimă bunica maternă, cât timp în lipsa altor dovezi împrejurările invocate constituie simple afirmații, neputând fi primite ca producătoare de consecințe prejudiciabile în sensul art. 455 rap. la art. 453 al. 1 lit. c Cod proc. penală.
Concluzionând, hotărârea primei instanțe este temeinică și conformă legii, iar recursul declarat se va respinge în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva sentinței penale nr.218 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex./02.11.2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
