Furtul (art.208 cod penal). Decizia 701/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.701
Ședința publică de la 16 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1976, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva deciziei penale nr.164 din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.472 din 21 mai 2009 Judecătoriei Buzău.
Totodată, s-a computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 5 martie 2009, la zi, fiind menținută măsura arestului preventiv față de inculpatul-apelant.
A fost obligat acesta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.472 din 21 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, în baza disp. art. 1608aalin. 6 cod proc. penală a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Prin aceeași hotărâre, în temeiul disp. art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b), art.74 lit.c) și art.80 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1976, în B, cetățean român, necăsătorit, 1 copil minor, studii 6 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în B,-, CNP -, deținut în Penitenciarul Focșani, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în dauna părții vătămate, faptă din 05 martie 2009.
Potrivit disp. art.71 alin.2 Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II a, lit. b) Cod penal.
În baza disp. art. 61 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată a restului de 18 zile neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 780/03.11.2008 a Judecătoriei Buzău.
Totodată, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 05.03.2009 la zi.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în totalitate prin restituire, fiind însă obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 600 lei, conform disp. art. 191 cod proc. penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației avocațiale nr.4985 din 31 august 2009 (fila 17 dosar), lipsă fiind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art.172 alin.7 cod proc. penală și cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză și depune la dosar un memoriu înmânat de recurent.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, cauza aflându-se în stare de judecată.
Potrivit disp. art.38514alin.11cod de procedură penală, după ce în prealabil recurentul-inculpat și-a manifestat acordul, Curtea a procedat la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul, arată că s-a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.164 din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr.472 din 21 mai 2009 Judecătoriei Buzău, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că recurentul este nemulțumit de faptul că instanțele anterioare nu au făcut aplicarea dispozițiilor art.81 cod penal, în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei, condițiile impuse de acest texte de lege fiind îndeplinite.
Astfel, nu s-a acordat valoarea cuvenită circumstanțelor personale ce operează în favoarea inculpatului, respectiv că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, are un copil minor în întreținere iar prejudiciul creat este modic, recuperat în totalitate.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri pronunțate anterior în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond este bine individualizată, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
Susținerea recurentului în sensul că în cauză se putea face aplicarea disp. art.81 cod penal nu poate fi primită și nici nu se poate reduce cuantumul pedepsei, având în vedere fapta săvârșită de acesta, modalitatea de comitere, asupra unei părți vătămate în vârstă de 78 ani, ceea ce denotă periculozitatea socială a acestuia.
De asemenea, inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, în condițiile în care a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, anterior suferind multiple condamnări pentru fapte de același gen.
Pentru considerentele expuse, se solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat și menținerea deciziei și a sentinței de fond ca fiind legale și temeinice.
Recurentul - inculpat, având cuvântul personal, solicită admiterea recursului avându-se în vedere că a recunoscut încă de la început cercetărilor comiterea infracțiunii, prejudiciul creat ca urmare a acesteia a fost recuperat și are un copil minor în întreținere, elemente în raport de care apreciază pedeapsa aplicată ca fiind prea mare.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 472 din 21 mai 2009 Judecătoria Buzău, în baza disp. art. 1608aalin. 6 cod proc. penală a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art. 208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b), art.74 lit.c) și art.80 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1976, în B, cetățean român, necăsătorit, 1 copil minor, studii 6 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat în B,-, CNP -, deținut în Penitenciarul Focșani, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Potrivit disp. art.71 alin. 2 Cod penal au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II a, lit. b) Cod penal.
În baza disp. art. 61 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată a restului de 18 zile neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 780/03.11.2008 a Judecătoriei Buzău.
Totodată, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a computat din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 05.03.2009 la zi.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în totalitate prin restituire.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în fața instanței respectiv: declarația martorului, ale părții vătămate și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și următoarea situație de fapt:
În ziua de 05.03.2009 în jurul orelor 15,00 inculpatul se afla în barul " " din Centrală a municipiului B, unde consuma băuturi alcoolice. Întrucât a provocat scandal în barul respectiv, inculpatul a fost condus de către organele de poliție la postul de poliție din piață, unde i s-a atras atenția să se liniștească. După aceasta inculpatul mers prin piață și observat-o pe partea vătămată, în vârstă de 78 ani, ce se afla la, s- apropiat prin spate de aceasta și i- luat din buzunarul hainei suma de 40 lei, în patru bancnote de câte 10 lei.
Martorul care se afla în apropierea locului comiterii faptei l-a observat pe inculpat și a intervenit, l-a imobilizat și predat pe inculpat organelor de poliție care au sosit la fața locului.
Fapta inculpatului de a sustrage din buzunarul hainei părții vătămate ce se afla în Centrală din municipiul B suma de 40 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de 208 alin.1 - art. 209, alin.1, lit. e, Cod penal, cu aplicarea art. 37, lit. b, Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța a reținut pericolul social concret al faptei comise, împrejurările săvârșirii, starea de recidivă post-executorie, prejudiciul relativ mic precum și persoana inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei, apreciind aceste elemente ca fiind circumstanțe atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art. 80 Cod penal a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Totodată s-a reținut că fapta pentru care este trimis în judecată inculpatul a fost săvârșită în intervalul de timp de la eliberare și până la împlinirea duratei pedepsei de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 780/03.11.2008, pedeapsă executată în perioada 09.12.2008-18.02.2009, când a fost liberat cu un rest de 18 zile neexecutat, interval de timp care s-ar fi împlinit pe data de 08.03.2009 și în baza art. 61 alin.1 Cod penal, a menținut liberarea condiționată pentru această pedeapsă.
În ce privește cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat, instanța a reținut că este îndeplinită condiția cu privire la cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiune, însă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, întrucât din fișa de cazier rezultă că aceasta a mai comis fapte de aceeași natură, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestuia, existând pericolul ca acesta să săvârșească alte infracțiuni și în consecință a respins această cerere conform art. 1608aalin. 6.
C.P.P.În raport de soluția dispusă, în baza art. 350 Cod procedură penală, instanța a menținut arestarea preventivă a inculpatului iar în baza art. 357 alin. 2 lit. a raportat la art. 88, alin.1 Cod penal instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 05.03.2009, la zi.
În latură civilă, s-a lut act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în totalitate prin restituire, potrivit declarației dată la urmărire penală și aflată la fila 8.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta comisă, de prejudiciul mic cauzat părții vătămate care a fost acoperit integral și de poziția de recunoaștere și regret manifestată în cursul procesului penal.
Tribunalul Buzău prin decizia nr. 164 din 16 iulie 2009 respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a menținut măsura arestării preventive și a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive la zi, începând cu data de 05 martie 2009.
În considerentele deciziei se arată că instanța de fond a respectat criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă, de persoana inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei dar și de statutul de recidivist al inculpatului, anterior acesta fiind condamnat pentru fapte de același gen, circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa fiind în concurs cu circumstanța agravantă s-a dat eficiență dispozițiilor art. 80 din Codul penal, reducându-se pedeapsa sub minimul special prevăzut de textul încriminator.
Nemulțumit de hotărârile pronunțate inculpatul a declarat recurs, în termen legal, reiterând critica din apel referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, susținând că instanțele nu au acordat valoarea cuvenită circumstanțelor personale reținute în favoarea sa, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul suspendării condiționate a executării acesteia.
Curtea, examinând hotărârile recurate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticii invocate și din oficiu în limitele prev. de art. 3859al. 3.C.P.P. constată că nu subzistă cazul de casare prevăzut la pct. 14 de sub articolul arătat, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt, împrejurările și modalitățile concrete în care s-a săvârșit fapta precum și vinovăția inculpatului au fost temeinic reținute atât de instanța de fond cât și de instanța de apel, așa cum s-a arătat mai sus, în sensul că la data de 05 martie 2009, în jurul orelor 15,00 inculpatul a sustras din buzunarul părții, în vârstă de 78 ani, în timp ce se afla în centrală a municipiului B suma de 40 lei, în patru bancnote de câte 10 lei, inculpatul fiind prins în flagrant de martorul care l-a imobilizat și predat organelor de poliție, care au sosit la fața locului.
Încadrarea juridică stabilită este legală și corespunde faptei comise.
La individualizarea pedepsei, Curtea constată că s-a realizat o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 72 și 52 Cod penal, făcându-se o evaluare corectă a criteriilor prevăzute de legiuitor, respectiv a gravității faptei comise, materializată prin aceea că inculpatul profitând de aglomerația existentă în piață, s-a apropiat de partea vătămată și a sustras acesteia din buzunarul hainei suma de 40 de lei, deși cu puțin timp înainte în urma scandalului provocat în barul din piață, organele de poliție l-au atenționat să se liniștească, dar recurentul nu a înțeles și a continuat să comită fapte antisociale.
Atitudinea de recunoaștere și regret a faptei comise precum și acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate, au fost apreciate ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și ținând seama și de starea de recidivă postexecutorie a inculpatului dar și de dispozițiile art. 80 Cod penal, atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de textul încriminator poate să asigure funcțiile de constrângere și reeducare ale sancțiunii penale.
Așadar, pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare este proporțională cu gravitatea faptei comise și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât scopul pedepsei ar fi lipsit de eficiență, motiv pentru care critica inculpatului referitoare la neacordarea eficienței circumstanțelor atenuante este neîntemeiată.
Și modalitatea de executare a pedepsei în regim privativ de libertate este bine stabilită, legiuitorul interzicând aplicarea unei alte modalități de executare întrucât inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni.
În consecință, susținerea inculpatului că executarea pedepsei în regim privativ de libertate este prea aspră și nu corespunde gradului de pericol social al faptei comise, nu poate fi primită atâta vreme cât suspendarea condiționată a pedepsei solicitată de inculpat este exclusă de dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. b Cod proc. penală.
Din fișa de cazier judiciar - fila 23 rezultă că acesta a fost condamnat anterior la pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani și 6 luni închisoare, ceea ce denotă perseverența infracțională a inculpatului în comiterea faptelor de același gen și predispoziția acestuia la comiterea faptelor antisociale, astfel că scopul pedepsei se poate realiza numai cu executare în regim de detenție, cum corect au reținut și instanțele anterioare.
Ca atare, critica inculpatului este neîntemeiată și în consecință nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14.C.P.P., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. hotărârile recurate fiind legale și temeinice, sub toate aspectele.
Inculpatul recurent a fost judecat în stare de arest preventiv și potrivit art. 383 al. 2.C.P.P. și art. 88 Cod penal se va computa detenția preventivă la zi, începând cu data de 05 martie 2009.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1976, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr. 164 din 16 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 472 din 21 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 5 martie 2009, la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției li Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex./04 noiembrie 2009
. fond 3166/2009 Jud. B/Jud. fond
. apel - Trib. B/Jud. apel.,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
