Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIENr. 102
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași - reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 316/A din 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect "furt calificat".
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av- -, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată în recursul inculpatului, prin care se solicită redozarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanța de fond, apelul promovat fiind respins ca nefondat, că la dosarul cauzei, prin Serviciul de Registratură al instanței, au fost depuse motivele de recurs formulate de în scris de către apărătorul din apel al inculpatului, av., că inculpatul recurent este arestat preventiv în cauză, măsura fiind menținută la data de 16.12.2009, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. - pentru inculpatul recurent, susține că recursul vizează achitarea acestuia în baza disp. art 10 lit. d din Codul d e procedură penală, în ce privește infracțiunea de furt și reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea disp. art. 81 sau 861Cod penal, în ce privește infracțiunile rutiere.
Solicită reaprecierea probatoriului administrat în cauză și a circumstanțelor reale și personale ale inculpatului și admiterea recursului astfel cum a fost motivat de larg în motivele de recurs depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că decizia primei instanțe este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în sensul prevederilor art. 72 Cod penal, recursul este nefondat și solicită a fi respins.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, achiesând la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.526/6.10.2009, Judecătoria Bârlada dispus condamnarea inculpatul -, a mai săvârșit fapte penale, la pedeapsa de:
-4 ( patru ) ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și Cod penal, împotriva părții vătămate, cu un prejudiciu de 2.100 lei, recuperat integral;
-2 ( doi ) ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002 modificată prin OUG nr.63/2006;
-3 ( trei) ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultatdacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei,prev. de art.89 alin.1din OUG nr.195/2002 modificată prin OUG nr.63/2006.
În temeiul art. 33 lit. Cod penal s-a constatat că faptele săvârșite sunt în concurs real și în temeiul art. 34 lit. b cod penal, au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de4 ( patru) ani închisoare.
Pe durata prevăzută de art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza II-a și Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a constatar recuperat prin restituire în natură, prejudiciul produs părții vătămate
In baza art. 88 cod penal s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2009 la zi.
În baza art. 350 cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului -.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată are în proprietate un autovehicul marca " 1304", cu nr. de înmatriculare VS.03. autovehicul pe care l-a parcat în ziua de 10 mai 2009, în jurul orei 22.20, pe- din municipiul Bârlad, județul V, în fața locuinței sale.
În seara respectivă, între orele 20.00-21.00, în vizită la partea vătămată a venit inculpatul care a luat sub formă de împrumut o bluză de trening.
După plecarea de la locuința părții vătămate inculpatul a găsit în bluza de trening cheile autoturismului, fapt ce l-a determinat să ia hotărârea de a sustrage mașina.
În baza hotărârii luate, în jurul orei 22.00-23.00, inculpatul s-a deplasat pe strada -, unde era parcată mașina, a descuiat-o cu cheia adevărată, după care a pornit motorul și a condus-o, deși nu posedă permis de conducere, pe următoarele străzi: -, - și -.
Pe strada -, pe trotuar erau doi cai, iar la circa 3 metri de aceștia se afla un.
sunt proprietatea părții vătămate.
In timp ce se deplasa cu mașina, inculpatul a observat cabalinele, care erau legate cu câte o funie de gardul imobilului, și a luat hotărârea de a le sustrage.
În baza noii hotărâri infracționale autorul a oprit mașina, a coborât și a urcat mânzul în platforma autoutilitarei, apoi s-a deplasat cu mașina pe strada -, caii venind după mașină.
De precizat că proprietarul cailor, care domiciliază pe strada - -, ise caii în seara zilei de 10.05.2009 pe strada -, în apropierea unui șes, pentru ca mânzul proaspăt fătat să aibă unde să pască.
Pe strada -, într-o curbă la dreapta, inculpatul a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu gardul imobilului de la nr. 21, proprietatea numitei.
După coliziune, a încercat să scoată mașina din locul respectiv, dar a renunțat și a plecat de la locul accidentului.
A mers la locuința părții vătămate, în jurul orei 04.00, a intrat pe poarta neasigurată și pe ușa principală a locuinței, care era descuiată, a pătruns în prima cameră, unde pe o vitrină, a lăsat cheile mașinii și bluza de trening.
În aceeași dimineață a plecat în satul, comuna, județul G și s-a ascuns la locuința tatălui său.
La fața locului au fost găsiți caii, precum și mânzul în mașină.
În mașină a fost găsit și telefonul mobil al inculpatului cu ajutorul căruia a doua zi a fost identificat. A fost căutat la domiciliul mamei sale din municipiul Bârlad, județul V, aceasta afirmând că fiul său a plecat în Spania.
Pe data de 19 mai 2009, mama inculpatului, a sunat pe fostul concubin, respectiv pe tatăl autorului, și l-a rugat, în cazul în care fiul lor este la domiciliul său, să-l trimită la Bârlad, fiind căutat de organele de poliție.
În aceeași zi, susnumita a angajat un avocat și pe data de 20 mai 2009, cu acesta, inculpatul s-a prezentat la Poliția Municipiului Bârlad, ocazie cu care a recunoscut faptele.
Au fost găsite, în autovehiculul abandonat, doi clești de forță și o secure, ceea ce denotă hotărârea infracțională a inculpatului de a sustrage bunuri.
Cu ocazia cercetării criminalistice au fost ridicate urme papilare de pe marginea exterioară a aripii stânga față și de pe oglinda retrovizoare exterioară stânga față a autoturismului sustras, despre care s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică ( 37-43), că au fost create de palma și degetul mijlociu de la mâna a inculpatului.
În timpul cercetărilor au fost recuperate autoutilitara și cabalinele.
Inculpatul are 20 de ani, studii 8 clase, nu are un loc de muncă, este necăsătorit.
A suferit multiple condamnări pentru infracțiuni de același gen în perioada minorității, astfel că nu se poate reține starea de recidivă, conform art. 38.
Cod PenalPrin Sentința penală nr.151/20.02.2007 a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare. A fost liberat la data de 02.04.2008, cu un rest de executat de 250 zile.
A fost parțial sincer în cursul cercetărilor și a recunoscut fapta săvârșită, iar în timpul cercetării judecătorești a avut o atitudine oscilantă.
Prin același rechizitor, procurorul a dispus: Încetarea urmăririi penale pentru infracțiunea de furt calificat de folosință prev. de art. 208 al. 1 și 4, 209 al. 1 lit. g și i cu referire la art. 210 al. 1.Cod Penal față de și neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de distrugere din culpă prev. de art. 219 al. 1.Cod Penal, față de inculpatul.
S-a reținut în cursul cercetărilor, că proprietarul autoutilitarei, numitul, cu care inculpatul este văr primar, și-a retras plângerea formulată, declarând că s-a împăcat cu inculpatul și nu mai are nici o pretenție.
Cele reținute mai sus rezultă din: declarațiile inculpatului, procesul - verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (21 - 36);plângerea și declarațiile părților vătămate ( 8-10); raportul de constatare tehnico-științifică ( 37-44, 45-50); adresa IPJ V - Serviciul Poliției Rutiere- cu privire la faptul că inculpatul nu este posesor al permisului de conducere ( 53); proces verbal de reconstituire și planșa foto ( 59-60, 62- 65) declarația martorului asistent la reconstituire G ( 59); actele dosarului.
Față de probele administrate în cauză, instanța a apreciat că în modalitatea descrisă mai sus, faptele săvârșite de inculpat, - care în noaptea de 10/11.05.2009, a sustras cabalinele părții vătămate, aflate într-un loc public; care a condus pe drumurile publice un autovehicul, fără a poseda permis de conducere și care a părăsit locul accidentului, fără permisiunea organelor de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat împotriva părții vătămate, cu un prejudiciu de 2.100 lei, recuperat integral, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e și g Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 și din OUG nr. 195/2002 și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei prev. de art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 și din OUG nr. 195/2002, sub aspect obiectiv, elementul material al infracțiunii îl reprezintă acțiunea de conducere în condiții ilicite, prin nerespectarea unei interdicții de a conduce autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
În cauză există și cerințele esențiale atașate elementului material și anume existența drumului public și a unui autovehicul.
Fiind o infracțiune de pericol, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, privind siguranța circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate nu trebuie dovedită, rezultând din materialitatea activității desfășurate efectiv de inculpat.
În ceea ce privește forma de vinovăție, în cauză inculpatul a acționat cu intenția directă de a periclita securitatea circulației pe drumurile publice.
În cauză, starea de pericol s-a și concretizat prin producerea unui accident, în urma căruia a fost distrus un gard de la o locuință riverană drumului public.
Cu privire la distrugerea gardului persoanei vătămate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Aceasta poate folosi calea acțiunii civile.
Prejudiciul cauzat părții vătămate este în valoare de 2100 lei, care a fost recuperat integral prin restituire, astfel că acesta nu se constituie partea civilă.
S-a reținut valoarea acestui prejudiciu pe considerentul că inculpatul a sustras și cei doi cai.
Aceștia au fost dezlegați de gardul unde erau iți și au urmat mașina în care era urcat mânzul, acest comportament al animalelor fiind cunoscut de hoții de cai.
Singura explicație pentru care caii au fost găsiți în apropierea mașinii abandonate este că inculpatul s-a deplasat în așa fel, încât caii să-l urmeze.
In baza textelor de lege enunțate mai sus si a dispozițiilor art. 345 Cod Procedura Penala, instanța a aplicat inculpatului, câte o pedeapsa la individualizarea fiecăreia s-au avut in vedere disp. art. 52 si 72 Cod Penal.
Conform acestor texte de lege, la stabilirea și aplicarea pedepsei s-a ținut seama și de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală
Având în vederea predispoziția constantă a inculpatului de a săvârși fapte penale de natura celei pentru care este judecat în prezenta cauză, încă din minoritate, din fișa de cazier a acestuia rezultând faptul că inculpatul a fost condamnat pentru fapte de furt calificat, instanța a apreciat că inculpatul dovedește prin comportamentul său un pericol social sporit și nu a dat dovadă de îndreptare, activitatea infracțională desfășurată de acesta împotriva patrimoniului devenind un "modus vivendi", aspect care urmează să se reflecte în pedepsele aplicate.
Instanța a apreciat că pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat este sporit, raportat la multitudinea de fapte săvârșite într-un interval scurt de timp, valorile mari ale prejudiciilor, recuperarea producându-se fără ca inculpatul să depună nici o stăruință în acest sens, ci în mod accidental prin găsirea bunurilor la locul faptei, după comiterea infracțiunii, la modalitate de concepere a traseului infracțional, perseverență infracțională așa cum rezultă din fișele de cazier - pedepsele anterioare având o durată mare, dar care nu și-a atins scopul, respectiv efectul de reeducare, deși au fost executate în regim de detenție.
Sustragerea de bunuri a devenit pentru inculpat un mod de viață, de câștig material în mod facil și ilegal, de procurare a mijloacelor de trai în mod constant ilicit, scop pentru îndeplinirea căruia a fost dispus să folosească mijloace accesorii, care sunt prin ele însele infracțiuni, cum a fost conducerea fără permis a unui vehicul sustras de a transporta alte bunuri sustrase.
Instanța a apreciat că este necesară aplicarea unor pedepse mai aspre, care să-și atingă scopul de - reeducare, prin izolare temporară de societate, pedeapsă care să asigure și siguranța cetățenilor privind protejarea bunurilor, a patrimoniului, siguranța în forța ocrotitoare a legii, dar și în exemplul moral în sensul că o pedeapsă eficientă și proporțională cu gravitatea faptei, descurajează obținerea de venituri în mod ilicit sancționând aceste manifestări în mod corespunzător.
de modalitatea de săvârșire a faptelor gravitatea acesteia la o vârsta tânără, curajul infracțional de a acționa intr-un loc public, dovedesc din partea inculpatului, care nu este la prima fapta antisociala împotriva patrimoniului, o preocupare infracționala, in detrimentul oricărei alte preocupări educative sau de dobândire de resurse de existenta prin mijloace licite, instanța a apreciat că scopul de prevenire si reeducare putând fi atins doar prin aplicarea unei pedepse de o durată mai mare, decât minimul special prevăzut de lege.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal s- constatat că infracțiunile săvârșite sunt în concurs real și în temeiul art.34 lit.b Cod penal, au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea.
În temeiul art. 71 Cod Penal, s-au interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II si b Cod Penal.
Instanța nu a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I cod Penal, deși art. 71 reglementează obligația instanței de a interzice drepturile prevăzute de art.64 lit. a-c Cod Penal.
Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.
În motivarea acestei hotărâri s-a reținut ca indiferent de durata pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifica excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nici o legătura intre interdicția votului si scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura reinserția sociala a infractorului.
De asemenea, nu s-au interzis inculpatului nici drepturile prev. de art. 64 lit. c Cod Penal, deoarece acesta nu s-a folosit de o profesie, in săvârșirea infracțiunii.
Cu privire la latura civilă, în temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil instanța a luat act că partea vătămată nu se constituie parte civilă în procesul penal.
A constatat recuperat prin restituire în natură, prejudiciul produs părții vătămate
Inculpatul a fost reținut la data de 20.05.2009 și arestat preventiv în baza mandatului nr. 32/21.05.2009, prin încheierea nr. 27 din 21 mai.2009 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr- prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului în această cauză, măsură care a fost prelungită și menținută și pe parcursul judecării cauzei, inculpatul fiind cercetat în stare de detenție.
In baza art. 88 cod penal a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventiv de la 20 mai 2009 la zi.
În baza art. 350 cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului -.
Ca o consecință a condamnării in temeiul art.191 alin 1 Cod Procedura Penala, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cauza.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că încă din timpul urmăririi penale s-a comis erori cu privire la locul săvârșirii faptei, fiind plasat pe str. -, loc în care inculpatul nu a ajuns conform probelor administrate în cauză, ceea ce demonstrează că animalele (caii și mânzul) au fost ite de partea vătămată pe str. - de unde au plecat și au ajuns pe str. - unde au fost găsiți de inculpat, în timp ce se plimba cu mașina.
În ceea ce privește sculele: clești și secure, găsite în mașina inculpatului, le poate dovedi cu martorul, proprietarul mașinii, care a declarat că soția sa le-a lăsat în mașină, deoarece în acea perioadă lucrase la casă și acele scule erau necesare în lucrările pe care le efectua.
De asemenea, critică inculpatul și acuzațiile ce i se aduc referitor la intenția sa de a sustrage și caii, nu numai mânzul, cu motivarea că, animalele au venit la mașina în care se afla mânzul, implicată în accident.
Inculpatul acuzarea că ar fi sustras mânzul deoarece el dorea să-l aducă la proprietar pe care îl cunoștea, deoarece era proaspăt născut, aspect confirmat de cei doi martori audiați de prima instanță.
A mai susținut inculpatul că el a fugit de la locul faptei, nu pentru că ar fi sustras mânzul, ci pentru că săvârșise cele 2 infracțiuni privind circulația pe drumurile publice, în cauză fiind aplicabil principiul "in dubio pro reo".
Referitor la persoana inculpatului, s-a solicitat condamnarea sa doar pentru cele 2 infracțiuni privind circulația pe drumurile publice și aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sau cu suspendarea pedepsei sub supraveghere, avându-se în vedere că inculpatul nu este recidivist, de gradul scăzut de pericol social al celor 2 infracțiuni săvârșite.
Inculpatul nu a dorit să mai dea o altă declarație în fața în fața instanței de apel, cu motivarea că își menține declarațiile date anterior.
Au fost audiați ca martor, partea vătămată, care a arătat în declarația sa că în seara de 10 mai 2009 și-au căutat cabalinele dar nu le-a găsit la locul unde le ise și că a doua zi a fost anunțat de organele de poliție, că au găsit caii pe str.-, iar mânzul era în mașina carosat, a cărei ușă de la spate era deschisă. A mai arătat că-l cunoaște pe inculpat, pentru că locuiește în vecinătatea sa că a aflat de la inculpatului,peste câteva zile, că ea dăduse drumul la caii din pentru că lătrau câinii la ei și făceau zgomot.
A confirmat irea cabalinelor că inculpatul îl anunțase și alte dăți de locul unde se aflau caii.
De asemenea, în apărare, au fost audiați și martorii și propuși de inculpat. Prin decizia penală nr. 229/A din 16.12.2009 a Tribunalului Vaslui, apelul inculpatului a fost respins ca nefundat cu următoarea motivație:
Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că la data de 10 mai 2009 seara, după vizita pe care i-a făcut-o părții vătămate a luat hotărârea de a sustrage mașina ale cărei chei au fost găsite în bluza de trening.
Ajuns la locul unde era parcată mașina părții vătămate, inculpatul a descuiat-o, a pornit-o, a condus-o pe mai multe străzi, iar pe str. - se aflau cabalinele.
Inculpatul a urcat mânzul în mașină cu scopul de-al sustrage, caii venind după mașină și pentru că inculpatul a pierdut controlul volanului, a intrat în gardul imobilului nr.21, proprietar numita.
Pentru că nu a reușit să scoată mașina din locul coliziunii, a renunțat la tot și a părăsit locul accidentului. Ulterior, ca să scape de consecințele faptelor săvârșite, în aceeași noapte spre dimineață a pătruns în locuința părții vătămate și pe o vitrină a lăsat cheile mașinii și bluza de trening, plecând spre satul din județul G la locuința tatălui său unde s-a ascuns.
Inculpatul a fost identificat și după telefonul mobil găsit a II-a zi în mașină.
Aceste aspecte au fost dovedite cu declarațiile martorilor G,procesul verbal de reconstituire, planșe fotografice, de declarațiile inculpatului, de raportul de constatare tehnico-științifică privind urmele papilare de pe aripa a mașinii și de oglinda retrovizoare stânga, de declarațiile părții vătămate.
În ceea ce privește declarațiile martorilor și, audiați de prima instanță și despre a căror depoziții această instanță nu face vorbire, aspect pe care-l critică inculpatul printre celelalte motive de apel, Tribunalul reține că martorul a susținut că a discutat cu inculpatul, care i-a zis că duce mânzul și caii la domiciliul părții vătămate în timp ce martorul declară că nu l-a văzut pe inculpat.
De altfel, cu ajutorul acestor 2 martori, precum și cu declarațiile lacunare prestabilite ale martorilor G și, inculpatul a încercat, dar fără izbândă să convingă prima instanță și instanța de apel, că el nu urcat mânzul în mașină cu intenția de a-l sustrage, ci pentru a-l duce proprietarului la domiciliu, astfel că în mod greșit, spune el, ar fi fost condamnat de instanță pentru infracțiunea de furt, infracțiunii lipsindu-i un element constitutiv sub aspectul laturii subiective și anume, intenția.
Așa cum a reținut prima instanță, inculpatul a săvârșit toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată prin actul de sesizare al instanței.
În ceea ce privește aspectul că mânzul era proaspăt născut, Tribunalul a apreciat că susținerea inculpatului că a urcat mânzul în mașină ca să-l ducă acasă proprietarului, este mincinoasă, întrucât mânzul fusese dus la pășunat împreună cu ceilalți cai, pe jos, deci putea merge, ba mai mult, însuși proprietarul afirmă că l-a dus și pe el la.
Dacă inculpatul ar fi dorit să-i facă un serviciu proprietarului, putea să-i ducă cabalinele, mânându-le din urmă, nu urcând mânzul în mașină.
Apoi, în ziua în care proprietarul a it caii, se aflau multe cabaline, în timp ce multe persoane își consumau timpul prin apropiere.
În plus, cazierul judiciar al inculpatului, vine să confirme preocuparea acestuia - de a săvârși infracțiuni de furt.
Față de împrejurările arătate,Tribunalul a apreciat că inculpatul a săvârșit și infracțiunea de furt, care i-a fost reținută în sarcină, astfel că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa privind săvârșirea acestei infracțiuni.
Tot pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că anterior săvârșirii acestor infracțiuni, inculpatul, în perioada minorității a săvârșit mai multe infracțiuni de furt, a mai fost arestat preventiv, a fost liberat condiționat.
De asemenea, la stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a dat eficiență corespunzătoare dispozițiilor articolelor 52, 72 Cod penal, apreciind corect că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Tribunalul a apreciat că pentru reeducarea inculpatului se impune executarea pedepsei în penitenciar cu privare de libertate, întrucât inculpatul este greu educabil și greu de reintegrat în societate, astfel că nu pot fi aplicate față de inculpat dispozițiile articolului 81 Cod penal sau 86 indice 1 c Cod penal.
În termen legal inculpatul a atacat cu recurs decizia tribunalului, criticând ambele hotărâri sub aceleași motive enunțate și în fața instanței de apel, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, pentru infracțiunea de "furt calificat", căreia ăi lipsește intenția, și pentru infracțiunile la legea circulației solicită suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 81 sau 861Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat din următoarele motive:
Potrivit art. 62 Cod procedură penală, instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Conform art. 63 alin. 2 Cod procedură penală probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Articolul 65 aliniat 1 Cod procedură penală stipulează că: " sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală sau instanței de judecată".
Instanța de fond a administrat un probatoriu complet, care a fost reevaluat de instanța de apel, fiind interpretat just, în lumina disp. art. 63 Cod procedură penală și pe baza acestuia, s-au făcut încadrările în drept și, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru faptele dovedite.
Stabilirea situației de fapt este, în principiu, atributul exclusiv al instanțelor competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel, în cazul ambelor fiind admisibilă administrarea oricăror probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.
După cum se poate observa, instanța de apel a admis proba cu audierea a încă doi martori propuși de inculpat și a ajuns la aceeași concluzie, că inculpatul a comis infracțiunea de "furt calificat" cu intenție.
În mod excepțional, examinarea situației de fapt poate reveni instanței de recurs în cazul în care aceasta este afectată de o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.
Și instanța de recurs îmbrățișează punctul de vedere al instanțelor de fond și apel, conform căruia, probele au fost apreciate și evaluate la justa lor valoare și, nu există nicio discordanță între probele administrate și aspectele reținute în motivarea deciziei recurate cu privire la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de " furt calificat" așa cum a fost descrisă mai sus.
S-a demonstrat fără dubii că inculpatul, în noaptea de 10 mai 2009, după ce a condus mașina vărului său pe unele străzi din Bârlad și când a ajuns în apropierea străzii -, după ca a luat hotărârea de a sustrage, de pe proprietatea lui, cele 3 cabaline care erau la, a urcat mânzul pe platforma mașinii și a plecat pe strada -, cei doi cai venind supă mașină.
La un moment dat a intrat în coliziune cu un gard, ca urmare a pierderii controlului volanului, deoarece nu poseda permis de conducere. În timpul cercetărilor au fost recuperate cabalinele.
Nu poate fi primită critica inculpatului precum că nu a avut intenția să sustragă cabalinele, cu motivarea că, dacă nu ar fi avut această intenție, ar fi lăsat cabalinele la așa cum au fost de proprietarul lor în acel loc public.
De altfel, ne putem da seama că inculpatul a avut intenția de a sustrage cabalinele din momentul în care a urcat mânzul în mașină. Daca era altfel ar fi anunțat proprietarul sau le-ar fi lăsat acolo. Si din antecedenta penala din minorat a inculpatului se poate observa ca el a mai comis acest gen de fapte.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului;
Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului de instanța de fond si menținute de cea de apel, se situează pe o scara rezonabila prevăzută de lege și că a fost just individualizate cu respectarea tuturor criteriilor cuprinse în art. 72. PEN. respectiv pericolul social concret al faptelor, împrejurările în care s-au săvârșit, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului cu referire la antecedenta penala din minorat.
Nu se impune suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării acestei pedepse rezultantă.
Art. 52 cod penal stipulează ca scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni si ca prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte de munca si ordinea de drept.
Conform art. 81 Cod penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicata este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul când condamnarea intra în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38;
) se apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Art. 86 ind. 1 prevede cuantumului pedepsei la 4 ani.
In speța de față, modalitatea in care a acționat inculpatul, după ce a luat mașina vărului sau fără știrea acestuia si a condus-o pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, precum si infracțiunile comise in minoritate, conduc la concluzia ca scopul pedepsei nu ar putea fi atins si fără executarea in regim de detenție.
Si instanța de recurs este de aceeași părere ca pedepsele aplicate inculpatului sunt bine dozate, răspund scopului pedepselor prevăzut de art. 52 cod penal si nu se mai impune redozarea lor.
Acesta pedeapsa rezultanta va putea fi in măsura sa contribuie la reeducarea si reinserția sociala a recurentului.
În consecință, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b proc. pen
Văzând si disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva deciziei penale nr. 229/A din 16.12.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 16.12.2009 la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
.
Tehnored.
2 ex. - 17.02.2010
Tribunalul Vaslui
Judecători:
-
Judecătoria Bârlad
Judecător:
-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Elena Scriminți, Gabriela Scripcariu
