Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 103/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 103
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 434 din 05.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect "furt calificat".
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat cardoneanu, apărător ales, care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind partea vătămată intimată - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată în recursul inculpatului, că la instanța de fond acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni, apelul promovat fiind respins ca nefondat, după care:
Avocat depune la dosar acte medicale și înscrisuri în circumstanțiere - caracterizări și acte care provin de la locul de muncă al inculpatului - în susținerea recursului declarat de inculpat
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul al dezbateri.
Avocat având cuvântul, susține că recursul inculpatului vizează pedeapsa aplicată, prin prisma cuantumului pedepsei aplicate în sensul că sub acest aspect, solicită a se da eficiență disp. art. 72 Cod penal, înlăturându-se sporul, și reducerii pedepsei de 3 ani aplicată pentru a doua faptă.
Apreciază că cele două instanțe nu au apreciau circumstanțele în beneficiului, pe bună dreptate, pentru că la acel moment nu existau elemente circumstanțiale care să îndreptățească instanțele să redozeze pedeapsa. În fața instanței de recurs inculpatul a produs un set de înscrisuri din care rezultă că în prezent inculpatul are un loc de muncă, din momentul în care a fost pus în libertate, de 1,7 ani nu a mai intrat în contact cu legea penală. Prin urmare, având în vedere că există o modificare sub aspectul circumstanțial față de momentul pronunțării primei hotărâri, menținută în apel, solicită admiterea recursului și, în rejudecare să se înlăture sporul de 3 luni aplicat de instanța de fond și să se aplice o pedeapsă sub limita de 3 ani prevăzută de legiuitor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază decizia Tribunalului Iași ca fiind legală și temeinică, fiind Avută în vedere perseverența infracțională a inculpatului, motiv pentru care s-a aplicat și un spor la pedeapsa principală, pedeapsă care a fost corect individualizată.
Solicită respingerea recursului ca nefundat.
Inculpatul recurent, personal, având ultimul cuvânt, Solicită admiterea recursului achiesând la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1605 din 28 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iașis -au dispus următoarele:
" În temeiul dispozițiilor art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și b Cod penal, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 19 martie 1974 în I, domiciliat în I,-, -. 3,. 306, județul I, -, cetățean român, cu studii medii, necăsătorit, recidivist, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
S-a constatat că fapta dedusă judecății a fost comisă de inculpatul după liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3383/12.07.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 883/22.11.2005 a Tribunalului Iași și înainte de împlinirea duratei acestei pedepse.
În temeiul dispozițiilor art. 61 Cod penal s-a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 454 de zile de închisoare cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, stabilind pedeapsa de 3 (trei) ani de închisoare.
S-a constatat că infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și b Cod penal pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de la punctul A, prin prezenta sentință și infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, art. 74-76 lit. c Cod penal săvârșită la data de 03.08.2006, pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1312/25.06.2007 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 140/A/21.09.2007 a Tribunalului Ialomița au fost comise înainte ca inculpatul să fi fost definitiv condamnat pentru vreuna dintre ele.
În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare la punctul B cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoarea aplicată prin sentința penală nr. 1312/25.06.2007 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 140/A/21.09.2007 a Tribunalului Ialomița, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume, pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pe care o sporește cu 3 (trei) luni închisoare.
Pedeapsă unică rezultantă de executat pentru inculpatul - 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 3 Cod penal și art. 88 Cod penal din pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare de executat s-a dedus durata deja executată, de la data de 01.10.2007 la data de 04.11.2008.
În temeiul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele cod civil a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă I cu sediul social legal în I,-, bloc 967,. 6,. 21, județul I reprezentată legal prin administrator, cu același domiciliu, acțiune civilă formulată de, domiciliată în mun. V, str. --- bloc 184,. A,. 2,. 10, județul "
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență, în considerentele hotărârii, următoarele:
"În data de 24.03.2006, în jurul orelor 10,45, inculpatul a sustras din sediul I, situat în municipiul I, bd. - nr. 29, - 1-5, parter, un număr de 124 cartele telefonice, cauzând un prejudiciu în cuantum de 2.555,50 lei.
La data de 03.04.2006 partea vătămată I, prin reprezentant legal - administrativ a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în data de 24.03.2006, orele 10,45 autori necunoscuți au sustras din sediul societății, situată în I, un număr de 124 cartele telefonice, cauzând un prejudiciu în cuantum de 2555,50 lei, suma cu care se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.
În urma verificărilor efectuate în cauză, autorul faptei a fost identificat în persoana inculpatului, stabilindu-se că acesta, împreună cu o persoană de sex feminin rămasă neidentificată, în data de 24.03.2006, s-a deplasat la sediul societății partea vătămată, situat în municipiul I, bd. - nr. 29, unde își desfășoară activitatea martorul. Inculpatul a solicitat martorului un pliant cu ofertele de vânzare așezându-se pe un scaun în fața biroului angajatului, iar în momentul în care s-a deplasat la vitrina în care sunt expuse telefoanele mobile pentru a discuta cu un client cu privire la caracteristicile unui telefon pe care acesta dorea să-l cumpere, inculpatul profitând de împrejurarea că nu este observat, a sustras din sertarul biroului un număr de 124 cartele telefonice reîncărcabile aflate în sertarul biroului, într-o cutie în care a fost ambalat un telefon. După comiterea furtului, inculpatul a plecat de la locul faptei.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă din analiza coroborată a probelor administrate în prezenta cauză.
Prin procesul-verbal încheiat de organele de poliție la data de 24.03.2006, s-a procedat la cercetarea locului faptei fiind ridicate un număr de 4 fragmente de urme papilare de pe cutia în care se găseau cartelele telefonice reclamate ca fiind sustrase, aflată în sertarul biroului, efectuându-se fotografii judiciar operative.
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 36650 din data de 26.06.2006, reiese că o urmă papilară ridicată cu prilejul cercetării la fața locului în cazul furtului comis din sediul Iaf ost creată de degetul mare de la mâna a inculpatului. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că nu este autorul faptei și că nu a fost niciodată în magazinul aparținând părții civile, astfel încât singura sa explicație privind prezența urmei papilare la locul faptei o constituie o pretinsă înscenare organizată de organele de urmărire penală cu scopul de a antrena răspunderea sa penală pentru o faptă pe care nu a comis- Inculpatul a mai susținut că la data faptei se afla într-o localitate din zona județului B, împreună cu mai multe persoane. Susținerile inculpatului sunt nefondate.
În continuarea cercetărilor efectuate în cauză, s-a încheiat în data de 14.07.2006, în prezența martorului asistent, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie, din care rezultă că martorul a recunoscut pe inculpatul, ca fiind persoana care a intrat în sediul societății și s-a așezat pe un scaun în apropierea biroului din care au fost sustrase un număr de 124 cartele telefonice, ulterior, după plecarea inculpatului, martorul constatând comiterea furtului.
Declarația de nerecunoaștere a inculpatului nu se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 36650 din data de 26.06.2006, din care reiese că o urmă papilară ridicată cu prilejul cercetării la fața locului în cazul furtului comis din sediul Iaf ost creată de degetul cel mare de la mâna a inculpatului, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie a inculpatului de către martorul și declarația acestuia din urmă. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, martorul a relatat cu acuratețe faptele, a descris pe inculpat, l-a recunoscut, a prezentat într-o manieră obiectivă, clară toate aspectele legate de fapta dedusă judecății, astfel încât depoziția sa servește la aflarea adevărului, având credibilitate și deplină forță probatorie. Ea se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză și mai ales cu raportul de constare tehnico - științifică dactiloscopică, probă științifică ce atestă prezența inculpatului la locul faptei, deși a acesta a negat că ar fi mers vreodată la magazinul părții vătămate.
În conformitate cu prevederile art. 69 Cod de procedură penală, declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. În aceste condiții, instanța a constatat că declarațiile date de către inculpatul nu se coroborează cu declarațiile martorilor, cu cele ale părții vătămate, sau cu procesul-verbal de constatare a săvârșirii faptei, motiv pentru care acesteia nu i s-a dat eficiență. Instanța a dat eficiență probelor analizate mai sus și, în temeiul dispozițiilor art. 345 alineatul 2 Cod de procedură penală, a constatat că fapta există, constituie infracțiune și că a fost săvârșită de către inculpat.
În drept,
Fapta inculpatului, care în data de 24.03.2006, în jurul orelor 10,45, a sustras din sediul I, situat în municipiul I, bd. - nr. 29, - 1-5, parter, un număr de 124 cartele telefonice, cauzând un prejudiciu în cuantum de 2555,50 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal.
Având în vedere împrejurarea, că din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni prin sentința penală nr. 1057 din data de 01.07.1998 (pedeapsă executată), precum și împrejurarea că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 3 ani și 5 luni prin sentința penală nr. 499 din data de 24.02.2004, fiind liberat condiționat la data de 21.03.2006 (rest 454 zile) s-a reținut în sarcina acestuia modalitatea comiterii faptei în stare de recidivă postcondamnatorie și post executorie prevăzută de art. 37 lit. a, b Cod penal.
Instanța a reținut agravanta prevăzută de litera eaa rt. 209 Cod penal, magazinul fiind un loc accesibil public, prin natura și destinația, fapta fiind comisă în timp ce unitatea de desfacere a aparaturii de comunicații și telecomunicații era deschis consumatorilor.
Sub aspectul laturii obiective a faptei de furt săvârșită în formă consumată, elementul material constă în luarea bunului din sertarul biroului vânzătorului, fără consimțământul proprietarului acestui bun, al părții vătămate, inculpatul săvârșind atât actul de deposedare, cat și pe cel de imposedare, scoțând bunul din sfera de stăpânire a pârtii vătămate și aducându-l in sfera sa de stăpânire. Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu material părții vătămate, între activitatea de sustragere și rezultatul socialmente periculos existând un raport de cauzalitate directă.
În ceea ce privește latura subiectivă, aceasta este caracterizată, fără îndoială, de intenția directă, ca formă a vinovăției potrivit art. 19 alineatul 1 punctul 1 litera a Cod penal. Astfel, inculpatul și-a dat seama că prin actele de sustragere a bunurilor va provoca părții vătămate un prejudiciu, lipsind-o de bunul sustras și a urmărit producerea acestui rezultat prin comiterea faptei, având în vedere și faptul că inculpatul a urmărit să le valorifice în scopul obținerii sumelor de bani. Instanța reține că fapta a fost comisa in scopul însușirii pe nedrept a bunurilor.
Pentru infracțiunea săvârșită, instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale prevăzute de lege, natura și împrejurările în care a fost săvârșită fapta - în loc public, fără teama de a fi descoperit, urmarea produsă și împrejurarea că prejudiciul nu a fost recuperat, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a mai fost anterior condamnat pentru fapte de același gen.
Instanța nu a dat eficiență circumstanțelor atenuante, nefiind incidentă nici o împrejurare de fapt de natură a putea fi astfel apreciată, întrucât inculpatul nu a manifestat regret și o atitudine activă în vederea recuperării prejudiciului ori înlăturării consecințelor faptei, nu a avut un comportament constant pozitiv anterior comiterii faptei, este recidivist, dă dovadă de perseverență infracțională și tendință de specializare în săvârșirea faptelor ilicite îndreptate împotriva patrimoniului.
Din analiza sentinței penale nr. nr. 3383/12.07.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 883/22.11.2005 a Tribunalului Iași și a fișei de cazier judiciar a inculpatului instanța a reținut că fapta dedusă judecății a fost comisă de inculpatul după liberarea sa condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3383/12.07.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 883/22.11.2005 a Tribunalului Iași și înainte de împlinirea duratei acestei pedepse.
În temeiul dispozițiilor art. 61 Cod penal s-a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 454 de zile de închisoare cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, stabilind pedeapsa de 3 (trei) ani de închisoare.
S-a constatat că infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a și b Cod penal pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare, prin prezenta sentință și infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, art. 74-76 lit. c Cod penal săvârșită la data de 03.08.2006, pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 312/25.06.2007 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 140/A/21.09.2007 a Tribunalului Ialomița au fost comise înainte ca inculpatul să fi fost definitiv condamnat pentru vreuna dintre ele.
În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare la punctul B cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoarea aplicată prin sentința penală nr. 1312/25.06.2007 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 140/A/21.09.2007 a Tribunalului Ialomița, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea și anume, pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, sporită cu 3 (trei) luni închisoare.
La sporirea pedepsei, instanța a avut în vedere natura infracțiunilor comise de inculpat, multitudinea lor care trădează specializarea infractorului, prejudiciile produse și care nu au fost reparate, toate denotând disprețul manifest al inculpatului față de normele de conviețuire socială și o conștientizare extrem de redusă a consecințelor faptelor sale.
Pedeapsă unică rezultantă de executat pentru inculpatul - 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.
Pe durata executării pedepsei, în baza art. 71 alineatul 2 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alineatul 1 literele a teza a-II-a și b Cod penal, reținând că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal, instanța a constatat că inculpatul nu s-a folosit de vreo funcție, profesie sau activitate în vederea comiterii infracțiunii, motiv pentru care nu se impune aplicarea art. 64 alineatul 1 litera c Cod penal.
Partea civilă I cu sediul social legal în I,-, bloc 967,. 6,. 21, județul I reprezentată legal prin administrator, cu același domiciliu, a solicitata obligarea inculpatului la plata sumei de 2555, 5 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat. Inculpatul, prin apărător, a contestat valoarea prejudiciului pretins de partea civilă. Deși pe parcursul cercetării judecătorești, la unele termene de judecată partea civilă a fost reprezentată de apărător ales, aceasta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă a valorii prejudiciului pretins, fișă de inventar, proces - verbal de recepție, factură, etc. Este stabilit în afara oricărui dubiu că partea civilă a suferit un prejudiciu ca urmare a faptei ilicite a inculpatului care constituie infracțiunea dedusă judecății. Pentru a da dreptul la reparație, prejudiciul trebuie să fie dovedit atât ca întindere, cât și ca posibilitate de evaluare. Acționând în conformitate cu principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă alăturată celei penale, partea civilă nu a indicat un minim de mijloace probatorii prin a căror administrare instanța să-și formeze convingerea că valoarea indicată de partea civilă este echivalentul matematic al prejudiciului efectiv cauzat de inculpat, prin fapta sa ilicită comisă cu vinovăție. În consecință, nefiind îndeplinite condițiile de existență ale elementelor răspunderii civile delictuale, instanța respins ca nefondată acțiunea civilă".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul care a invocat nelegalitatea și netemeinicia ei, fără a preciza însă motivele.
Tribunalul, verificând din oficiu actele și lucrările dosarului de fond și hotărârea atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de disp. art. 371 alin. (2) Cod procedură penală, a constatat că nu este fondat apelul declarat de inculpatul, pentru următoarele considerente:
Referitor la situația de fapt reținută de prima instanță, tribunalul a constatat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a concluzionat în mod corect asupra existenței faptei incriminate în normele penale, de "furt calificat ", precum și a vinovăției inculpatului în comiterea ei, instanța de fond încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.
În vederea aflării adevărului, instanța a administrat toate probele utile, concludente și necesare care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele, iar declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 36650 din data de 26.06.2006 din care rezultă că o urmă papilară ridicată din incinta magazinului aparține inculpatului - contrar susținerilor acestuia că nu a intrat niciodată în magazinul aparținând I, declarațiile martorului care l-a indicat fără echivoc pe inculpat ca fiind persoana ce a sustras bunurile din unitate, declarațiile martorului asistent, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie a inculpatului, declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, se coroborează între ele și dovedesc neîndoielnic comiterea faptei de către acesta.
Probele sus-menționate au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător din punctul de vedere al forței lor probante, instanța de fond concluzionând corect că acest ansamblu probator a răsturnat prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea inculpatului care nu a dovedit în nici un mod realitatea susținerilor făcute pe tot parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești efectuate de prima instanță, astfel încât, neexistând mijloace de probă din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță și care atestă săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către inculpat, se justifică pe deplin antrenarea răspunderii sale penale.
Sub aspectul tratamentului sancționator stabilit pentru inculpatul, tribunalul a constatat că prima instanță a respectat criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului, în raport de care a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare bine dozată și adaptată gravității faptei comise, orientată aproape de limita minimă prevăzută de lege care este de 3 ani, iar cuantumul total al sancțiunii penale stabilite este rezultatul incidenței în cauză a prevederilor legale referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, dar și postexecutorie în care se afla la momentul săvârșirii noii infracțiuni și în raport de care s-a făcut în mod corespunzător în cauză aplicarea dispozițiilor art. 61 Cod penal și în mod just s-a dispus aplicarea unui spor de pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare, în considerarea perseverenței infracționale a inculpatului.
Apreciind că este legală și temeinică sentința penală nr. 1605 din 28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Iași și, constatând că nu există motive de nelegalitate și netemeinicie ce se impun a fi luate în considerare din oficiu, tribunalul, prin decizia penală nr. 439/5.11.2009, în conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, menținând hotărârea atacată.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul invocând netemeinicia acestora.
Motivele de recurs nu au fost formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, în conformitate cu prevederile art. 38510alin. 2 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al inculpatului în concluziile orale, cu ocazia dezbaterii recursului a solicitat să se dea eficiență sporită circumstanțelor personale ale inculpatului - vârsta, conduita sinceră pe parcursul procesului penal o inserție socială corespunzătoare - elemente ce justifică o reducere a cuantumului pedepsei aplicate, ori înlăturarea sporului de pedeapsă.
Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enunțate în art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Instanțele de fond și de apel, prin analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise.
Sub aspectul tratamentului sancționator curtea constată că instanțele au valorificat corespunzător toate probele administrate și au dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Sub acest aspect, s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod, cu luarea în considerare a activității materiale infracționale comise de inculpat, a gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, conturat de împrejurările comiterii faptei - în incinta unui magazin de telefonie mobilă, prin distragerea atenției angajatului, urmările produse, concretizate în cuantumul prejudiciului cazat și nerecuperat prin sustragerea unui număr de 124 cartele telefonice, precum și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului - conduita procesuală caracterizată prin recunoașterea faptei, dar și perseverența infracțională inculpatului.
-se semnificația cuvenită tuturor împrejurărilor în care s-a comis fapta, dar și circumstanțelor personale ale inculpatului - atitudinea acestuia față de fapta comisă, posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială, au fost evaluate corect gradul de pericol social al faptei și al inculpatului.
Astfel, curtea nu poate reține critica recurentului - inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepsei sub raportul cuantumului, deoarece instanțele au făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor generale și speciale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.
În ceea ce privește circumstanțele judiciare, art. 74 Cod penal cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza penală (fapta și persoana inculpatului) pot dobândi, prin aprecierea instanței, valențe atenuante.
În cauza dedusă judecății se apreciază că nu există date sau împrejurări ale realității de natură a impune o pedeapsă sub minimul special, pedeapsa aplicată asigurând o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei, urmările produse și profilul socio-moral al inculpatului.
Cum, pedeapsa trebuie să fie în același timp atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită sau înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.
În acest context, instanțele au avut în vedere posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, astfel încât, raportat acestor împrejurări, s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, criticile formulate sub acest aspect de inculpat nefiind fondate.
Totodată, curtea constată că în cauză nu este incident nici unul dintre cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu potrivit dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Față de considerentele ce preced, urmează ca în conformitate cu prevederile art. 38515pct. 1 lit. Cod procedură penală, să se respingă recursul promovat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 434/5.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
22.02.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Elena Scriminți, Gabriela Scripcariu
