Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 104
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Aurel
GREFIER -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 443 din data de 04 octombrie 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, asistați de av., lipsă fiind părțile civile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Inculpații recurenți arată că înțeleg să-și retragă recursurile formulate, declarațiile acestora fiind consemnate într-un proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Instanța față de declarațiile inculpaților recurenți, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Av. având cuvântul solicită a se lua act de declarațiile inculpaților de retragere a recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită a se lua act de declarațiile inculpaților de retragere a recursurilor.
Inculpatul, având cuvântul, solicită a se lua act de declarația dată.
Inculpatul, având cuvântul, solicită a se lua act de declarația dată.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 1949/29.06.2007 Judecătoria Iașia dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpații și după cum urmează:
- pentru inculpatul din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 37 lit. a Cod penal în aceeași infracțiune prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e, alin.3 lit. Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 37 lit. a Cod penal;
- pentru inculpatul din complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e, alin.3 lit. Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpatul în sensul reținerii dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal.
A fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 04.11.1958 în I, cu antecedente penale, arestat preventiv în cauză, aflat în prezent în Penitenciarul Iași la 3 ( trei ani ) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e, alin.3 lit. Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 37 lit. a Cod penal și a art. 74 lit. c, 76 lit. c Cod penal.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt săvârșite în cursul restului de 543 de zile rămas neexecutat ca urmare a liberării sale condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.04.2002, pentru săvârșirea, în perioada octombrie 2000- mai 2001, infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal precum și în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004, referitor la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea, la data de 05.09.2003, infracțiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat.
În baza art. 61 Cod penal s-a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul de 543 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul: 3 ( trei ) ani și 7 (șapte ) luni închisoare.
A fost Condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 29.04.1971 în I, cu antecedente penale, arestat preventiv în cauză, aflat în prezent în Penitenciarul Iași la 3 ( trei ani ) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e, alin.3 lit. Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 74 lit. c, 76 lit. c Cod penal.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt săvârșite în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004, referitor la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea, la data de 04.09.2003, infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 74 lit. c, 76, 80 Cod penal, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost judecat și condamnat prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004 sunt comise în condițiile pluralității intermediare, prevăzută de art. 40 Cod penal, față de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.04.2002, pentru săvârșirea, la data de 24.03.2001, a infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, 76 Cod penal.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.04.2002.
În baza art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004 și, în condițiile art. 85 raportat la art.40 Cod penal și s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.04.2002.
În condițiile art. 85 alin. 3 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare, stabilită anterior, pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, ce se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, respectiv 24.04.2002, termen ce s-a împlinit mai înainte de comiterea faptelor deduse judecății în prezenta cauză.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul: 3 ( trei ani ) închisoare.
S-a Interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților și, în condițiile art. 88 Cod penal deduce din pedepsele aplicate perioada reținerii și arestării preventive, pentru fiecare inculpat, de la 13.12.2006 la zi.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 cod civil au fost obligați inculpații să plătească părților civile următoarele despăgubiri civile: 5.288 lei către &CO, 1000 lei către Asociația de proprietari 2 Gară, reprezentată de R; 250 lei către Asociația de Proprietari - 10 reprezentată de; 114,20 lei către Asociația de Proprietari Moara de 400, reprezentată de; 500 lei către Asociația de Proprietari 4 Gară reprezentată de; 226,06 lei către Asociația de Proprietari - 9, reprezentată de; 400 lei către Asociația de Proprietari Z5 reprezentată de administrator
S-a luat act că partea vătămată I, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
1. În ziua de 13.12.2006, în jurul orelor 09,15 inculpatul s-a deplasat la domiciliul coinculpatului. Aici cei doi inculpați au stabilit de comun acord să se deplaseze în zona pentru a sustrage un transformator electric.
Inculpații și au pătruns în scara Eab locului 250 ANL din zona. blocului era prevăzută cu interfon, însă în momentul în care au pătruns în interior,ușa de acces era întredeschisă. În timp ce inculpatul asigura paza pentru a nu se apropia nici o persoană, inculpatul a deschis capacul de la panoul electric amplasat la parter, în holul blocului, și, cu ajutorul unui clește pe care îl avea asupra sa, a tăiat firele electrice și a sustras din lăcașul special amenajat transformatorul electric. Inculpatul a introdus transformatorul electric sub haină, iar în momentul în care inculpații doreau să părăsească locul faptei au fost surprinși de către organele de poliție, legitimați și percheziționați.
Cu ocazia percheziției corporale, asupra inculpatului au fost găsite transformatorul electric, precum și o geantă în care se aflau diferite instrumente: clește, patent, șurubelnițe, unghiere, chei fixe.
Prejudiciul creat părții vătămate I în cuantum de 242,76 lei, a fost recuperat integral prin restituirea în natură a bunului sustras.
2. La data de 21.06.2006 numitul R, președinte al Asociației de Proprietari PT 2 Gară a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada; mai 2006 - 14.06.2006, persoane necunoscute au sustras din scările de bloc L 8, 4-5, 1, L - 3, transformatoarele electrice de 220 V/24 V, care alimentează subsolul blocurilor.
De asemenea, la data de 18.07.2006 numitul, președinte al Asociației de Proprietari - 10 sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada: 16 - 18.07.2006, persoane necunoscute au sustras din panoul special amenajat un transformator electric.
Au fost identificați autorii furtului în persoana inculpaților și.
Astfel, în perioada mai - iunie 2006 inculpatul, împreună cu inculpatul, care asigura paza, pe timpul zilei a sustras, prin efracție, transformatoarele electrice din scările menționate anterior. Inculpații demontau aceste transformatoare, iar din interior scoteau sârma confecționată din cupru. astfel obținut era comercializat numitului în zona Pieței cu sume cuprinse între 8 lei și 10 lei kilogramul. Banii obținuți erau împărțiți în mod egal de către cei doi inculpați. Numitul a predat organelor de poliție cantitatea de 2,590 kg cupru provenind din dezmembrarea transformatoarelor electrice.
Au fost efectuate conduceri în teren în locurile în care inculpații au dezmembrat transformatoarele electrice, respectiv în zona liniei de cale ferată șipe malul râului. Cu această ocazie au fost descoperite și ridicate prin fotografiere componente provenind din dezmembrarea transformatoarelor electrice.
Prejudiciul total creat este în cuantum de 1.250 lei și nu a fost recuperat.
3. La data de 28.09.2006 numitul, președinte al Asociației de Proprietari Moara de - 400, sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada 25-28.08.2006, persoane necunoscute au sustras din scara blocului 402 de pe strada - un transformator electric de 220V/24V care asigură alimentarea cu curent electric a subsolului blocului.
Au fost identificați autorii furtului în persoana inculpaților și.
Astfel, în perioada 25-28.08.2006, pe timpul zilei, inculpatul, însoțit de inculpatul, a pătruns în scara blocului. În timp ce inculpatul asigura paza locului faptei, inculpatul, cu ajutorul unei chei fixe de 10, desfăcut șuruburile cu care era fixat transformatorul electric, iar cu un patent a tăiat conductorii electrici.
Prejudiciul creat în cuantum de 300 lei nu a fost recuperat.
4. La data de 12.12.2006, reprezentanții legali ai M I au sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 15.09.2006, persoane necunoscute, prin efracție au sustras amplificatorul de semnal amplasat pe- A, - 3, scara
Au fost identificați autorii furtului în persoana inculpatului și.
Astfel, în ziua de 15.09.2006 cei doi inculpați s-au deplasat la blocul menționat anterior. Au urcat la etajul doi al blocului de unde inculpatul a sustras, prin tăierea cablurilor, amplificatorul de semnal ce se afla înmagazinat într-o cutie metalică. În tot acest timp, inculpatul asigura paza locului faptei.
Inculpatul a vândut amplificatorul sustras numitului cu suma de 60 lei, fără a-i preciza că bunul provine din furt. de semnal a fost ridicat și predat pe bază de dovadă reprezentantului societății păgubite.
Prejudiciul creat părții vătămate M I, în cuantum de 400 lei a fost recuperat integral prin restituirea în natură a bunului sustras.
5. La data de 09.12.2006 reprezentanții legali ai M I au sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 13.10.2006 persoane necunoscute, prin efracție, au sustras amplificatorul de semnal amplasat pe-, - 1.
Au fost identificați autorii furtului în persoana inculpaților și.
Astfel, în ziua de 13.10.2006 cei doi inculpați s-au de deplasat la blocul menționat anterior. Au urcat la etajul trei al blocului pentru a sustrage amplificatorul de semnal. În timp ce inculpatul asigura paza locului faptei, inculpatul a sustras, prin tăierea cablurilor, amplificatorul de semnal ce se afla înmagazinat în cutia metalică. Inculpații au fost observați pe palier de către martorul, proprietarul apartamentului situat în apropierea cutiei în care se afla amplificatorul.
Inculpații și au vândut amplificatorul sustras unei persoane necunoscute în talciocul din I, contra sumei de 50 lei, fără a preciza că bunul provine din furt. Banii obținuți au fost împărțiți în mod egal de către cei doi inculpați.
Prejudiciul creat părții vătămate M în cuantum de 400 lei nu a fost recuperat.
6. La data de 20.10.2006 numitul, administrator al Asociației de Proprietari PT 4 Gară a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada: 18 - 20.10.2006 persoane necunoscute au sustras din scările de - 13 și L 14 de pe strada - transformatoarele electrice de 220 V/24 V care asigurau alimentarea cu curent electric a subsolului blocurilor.
Au fost identificați autorii furtului în persoana inculpaților și.
Astfel, în perioada: 18 - 20.10.2006, pe timp de zi, inculpatul, împreună cu inculpatul, care asigura paza, a sustras transformatoarele electrice din scările de bloc menționate anterior. Inculpații au demontat transformatoarele electrice sustrase și, din interior,au scos sârma confecționată din cupru. astfel obținut era comercializat numitului în zona Pieței cu sume cuprinse în 8 lei și 10 lei kilogramul. Banii obținuți erau împărțiți în mod egal de către cei doi inculpați. Numitul a predat organelor de poliție cantitatea de 2,59 kg cupru provenind din dezmembrarea transformatoarelor electrice.
Au fost efectuate conduceri în teren în locurile în care inculpații au dezmembrat transformatoarele electrice respectiv în zona liniei de cale ferată și pe malul râului. Cu această ocazie au fost descoperite și ridicate prin fotografiere componente provenind din dezmembrarea transformatoarelor electrice.
Prejudiciul cauzat în cuantum de 500 lei nu a fost recuperat.
7. La data de 09.11.2006 numitul a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 08.11.2006 persoane necunoscute au sustras din scara blocului Z 5 de pe- un transformator electric de 220 V/24 V care asigură alimentarea cu curent electric a subsolului blocului.
Au fost identificați autorii furtului în persoana inculpaților și.
Astfel, în ziua de 08.11.2006, pe timpul zilei, inculpatul însoțit de inculpatul au pătruns în scara blocului. În timp ce inculpatul asigura paza locului faptei, inculpatul,cu ajutorul unei chei fixe de 10, desfăcut șuruburile cu care era fixat transformatorul electric, iar cu un patent a tăiat conductorii electrici.
Prejudiciul creat în cuantum de 400 lei nu a fost recuperat.
8. La data de 12.12.2006, reprezentanții legali ai MIa sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 17.11.2006 persoane necunoscute, prin efracție, au sustras amplificatorul de semnal amplasat în scara Bab locului 477 de pe strada-.
Au fost identificați autorii furtului în persoana inculpaților și.
Astfel, în ziua de 17.11.2006 cei doi inculpați s-au deplasat la blocul menționat anterior. Au urcat la etajul trei al blocului pentru a sustrage amplificatorul de semnal. În timp ce inculpatul asigura paza locului faptei, inculpatul a sustras, prin tăierea firelor de distribuție, amplificatorul de semnal ce se afla înmagazinat în cutia metalică.
Inculpații și au vândut amplificatorul sustras unei persoane necunoscute în talciocul din I, contra sumei de 50 lei, fără a preciza că bunul provine din furt. Banii obținuți au fost împărțiți în mod egal de către cei doi inculpați.
Prejudiciul creat în cuantum de 400 lei nu a fost recuperat.
9. La data de 29.11.2006 numitul, președinte al Asociației de Proprietari - 9 sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în perioada 28-29.11.2006 persoane necunoscute au sustras din scara blocului L 9 de pe- un transformator electric de 220 V/24 V care asigură alimentarea cu curent electric a subsolului blocului.
Au fost identificați autorii furtului în persoana inculpaților și.
Astfel, în ziua de 29.11.2006, inculpații și au pătruns în scara blocului menționat anterior. Din panoul electric, inculpatul, a tăiat cu un patent conductorii electrici și a sustras transformatorul electric, în timp ce inculpatul asigura paza locului faptei. Inculpații au demontat transformatorul electric și au scos cuprul pe care l-au vândut numitului. Banii obținuți au fost împărțiți în mod egal.
Prejudiciul creat în cuantum de 200 lei nu a fost recuperat.
10. La data de 12.12.2006, reprezentanții legali ai I au sesizat organele de poliție cu privire la faptul că în ziua de 06.12.2006 persoane necunoscute, prin efracție, au sustras amplificatorul de semnal amplasat în scara blocului A 10 pe-.
Au fost identificați autorii furtului în persoana inculpaților și.
Astfel, în ziua de 06.12.2006 cei doi inculpați s-au deplasat la blocul menționat anterior. Au urcat pe scări între etajul trei și patru al blocului unde inculpatul a sustras, prin tăierea cablurilor, amplificatorul de semnal ce se afla înmagazinat într-o cutie metalică. În tot acest timp, inculpatul asigura paza locului faptei pentru a nu se apropia nici o persoană.
Inculpatul a transportat amplificatorul la domiciliul său, unde l-a demontat pentru a scoate două integrate. Întrucât nu a reușit acest lucru, inculpatul a aruncat amplificatorul sustras.
Prejudiciul creat în cuantum de 400 de lei nu a fost recuperat.
11. La data de 12.12.2006, reprezentanții legali ai I au sesizat organele de poliție cu privire la faptul că la data de 11.12.2006 persoane necunoscute, prin efracție, au sustras amplificatorul de semnal amplasat în scara blocului T 1 de pe strada-.
Au fost identificați autorii faptului în persoana și.
Astfel, în ziua de 11.12.2006 cei doi inculpați s-au deplasat la blocul menționat anterior. Au urcat la etajul trei al blocului pentru a sustrage amplificatorul de semnal. În timp ce inculpatul asigura paza locului faptei, inculpatul a sustras, prin tăierea firelor de distribuție, amplificatorul de semnal ce se afla înmagazinat în cutia metalică.
Inculpații și au vândut amplificatorul sustras unei persoane necunoscute în bazarul din I, contra sumei de 50 lei, fără a preciza că bunul provine din furt. Banii obținuți au fost împărțiți în mod egal de către cei doi inculpați.
Prejudiciul creat în cuantum de 400 lei nu a fost recuperat.
În cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe inculpații au avut o poziție procesuală sinceră, de recunoaștere a faptelor comise, astfel cum au fost ele reținute în prezenta sentință și de regretare a lor.
Inculpații au susținut că sustragerea transformatoarelor electrice și a amplificatoarelor de semnal s-a realizat fără efracție, întrucât tablourile electrice nu erau asigurate, în aceeași situație fiind și cutiile în care se aflau amplificatoarele de semnal. Aceste susțineri ale inculpaților sunt în concordanță cu probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto, din care nu rezultă că inculpații ar fi forțat încuietori sau alte dispozitive de închidere. În ceea ce privește lacătul menționat de reprezentantul părții vătămate Asociația de Proprietari bloc L 9 și prezentat în planșa foto aflată la 160-163 dosar urmărire penală, potrivit declarației lui, acesta a fost găsit de ei la 20.11.2006, când s-a mai încercat sustragerea transformatorului fără a se reuși, a fost înlocuit cu un alt lacăt, care nu a fost găsit după săvârșirea faptei de către inculpați.
În aceste condiții, având în vedere contradicțiile dintre declarațiile inculpaților, pe de o parte și ale reprezentanților părților vătămate, pe de altă parte, precum și lipsa altor probe referitoare la existența sau inexistența unor dispozitive de închidere, atât în ceea ce privește tablourile electrice cât și cutiile metalice în care se aflau amplificatoarele de semnal, instanța a apreciat că, în favoarea inculpaților, se impune a fi reținută existența unui dubiu ce le profită, astfel că s-a avut în vedere situația de fapt expusă de aceștia.
Cu privire la existența unei buline autocolante ce ar fi fost lipită pe vizorul ușii martorului, instanța de fond din aceleași considerente expuse anterior, a reținut situația de fapt prezentată de inculpați și nu cea reținută în rechizitoriu.
În cursul cercetării judecătorești, au fost ascultați martorii, care au arătat că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarații care exprimă adevărul. Martorii au asistat la reconstituiri ori i-au văzut pe inculpați la locul săvârșirii unor acte materiale.
Pârtile au renunțat la ascultarea celorlalți martori din lucrări, instanța luând act de aceasta, în condițiile art. 329 Cod procedură penală, apreciind că ascultarea lor nu mai este necesară.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal pentru ambii inculpați și a art. 37 lit. a Cod penal pentru inculpatul, sens în care, în condițiile art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor, prin rechizitoriu.
Pentru considerentele mai sus menționate, instanța de fond a apreciat că, pentru nici unul din actele materiale săvârșite de inculpați, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 209 al. 1 lit. i Cod penal, referitoare la săvârșirea faptelor prin efracție, motiv pentru care a înlăturat aplicarea acestei dispoziții legale.
Având însă în vedere faptul că amplificatoarele de semnal ce au fost sustrase de către inculpați de la partea vătămată, fac parte din categoria instalațiilor de telecomunicații, prin care se transmit și recepționează la distanță sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, după cum rezultă din definiția dată de 98, în condițiile în care aceste amplificatoare se află în sistemul constituit de punctele între care se realizează transmisia și recepția, s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 209 alin. 3 lit. h Cod penal.
În ceea ce privește participarea inculpatului la săvârșirea faptelor, s-a apreciat că prezența acestuia la comiterea unui număr de 11 acte materiale, la diferite intervale de timp și în locații diferite depășește limitele unei complicități, intrând în sfera autoratului. Prezența sa nu mai constituie doar o înlesnire a realizării de către inculpatul a actelor de sustragere, ci reprezintă o participare efectivă la această activitate, chiar dacă potrivit declarațiilor inculpaților, el nu a făcut decât să asigure paza locului.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii calității sale de autor.
În ceea ce privește antecedența penală a inculpaților, aceasta este bogată.
Astfel, inculpatul a săvârșit faptele pentru care este judecat în prezenta cauză în cursul restului de 543 de zile rămas neexecutat ca urmare a liberării sale condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.04.2002, pentru săvârșirea, în perioada octombrie 2000 - mai 2001, infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, precum și în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004, referitor la pedeapsa de 7 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea, la data de 05.09.2003, a infracțiunii de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta a fost anterior condamnat prin sentințele penale 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași.
Faptele pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză sunt săvârșite în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004, referitore la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea, la data de 04.09.2003, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de aret. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 74 lit. c, 76, 80 Cod penal, a cărei executare a fost suspendată condiționat.
La rândul lor, faptele pentru care inculpatul a fost judecat și condamnat prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004 sunt comise în condițiile pluralității intermediare, prevăzută de art. 40 Cod penal, față de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.04.2002, pentru săvârșirea, la data de 24.03.2001, a infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, e Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, 76 Cod penal.
În aceste condiții, pentru rezolvarea situației juridice a inculpatului și stabilirea antecedenței acestuia, pentru a se vedea dacă faptele pentru care este judecat în prezenta cauză sunt sau nu comise în stare de recidivă, instanța de fond a apreciat că va trebui ca, în baza art. 83 Cod penal să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.04.2002.
În baza art. 85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004 și, în condițiile art. 85 raportat la art. 40 Cod penal, și contopirea acestei pedepse cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.04.2002.
În condițiile art. 85 alin. 3 Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare, stabilită anterior, pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, ce se calculează de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, respectiv 24.04.2002, termen ce s-a împlinit mai înainte de comiterea faptelor deduse judecății în prezenta cauză, împrejurare în care nu pot fi reținute dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, referitoare la recidivă postcondamnatorie, motiv pentru care s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, în acest sens.
Instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, rezultând din modul și modalitatea de săvârșire, urmările produse ori care s-au fi putut produce, persoanele inculpaților, care au manifestat perseverență în comportamentul infracțional, au comis un număr mare de acte materiale, dovedind curaj prin săvârșirea lor pe timp de zi, în condiții în care ar fi fost ușor surprinși, va aplica acestora câte o pedeapsă la dozarea căreia se va avea în vedere necesitatea realizării scopului pedepsei, astfel cum este el stabilit de art. 52 Cod penal.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, instanța, în baza art. 61 Cod penal, a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul de 543 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare.
În baza art. 83 Cod penal, instanța a dispus revocarea suspendării condiționată a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 18.04.2004, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
Cu privire la inculpatul, după rezolvarea antecedenței sale penale, astfel cum s-a precizat, pedeapsa de executat a fost cea aplicată prin prezenta sentință.
Instanța de fond a dispus aplicarea inculpaților a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală, instanța a menținut starea de arest a inculpaților și, în condițiile art. 88 Cod penal, a dedus din pedepsele aplicate perioada reținerii și arestării preventive pentru fiecare inculpat, de la 13.12.2006 la zi, având în vedere că aceștia au fost reținuți și apoi arestați la data menționată, prin încheierea din 13.12.2006 dată în dosarul - al Judecătoriei Iași.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, prima instanța admițând acțiunile civile, a dispus obligarea inculpaților să plătească părților civile următoarele despăgubiri civile: 5.288 lei către & CO; 1000 lei către Asociația de Proprietari 2 Gară, reprezentată de R; 250 lei către Asociația de Proprietari - 10 reprezentată de; 114,20 lei către Asociația de Proprietari Moara de 400, reprezentată de; 500 lei către Asociația de Proprietari 4 Gară reprezentată de; 226,06 lei către Asociația de Proprietari - 9, reprezentată de; 400 lei către Asociația de Proprietari Z5 reprezentată de administrator
S-a avut în vedere că inculpații în declarațiile date au achiesat la pretențiile exprimate de părțile civile, fiind de acord să le despăgubească,împrejurare în care operează principiul disponibilității, aplicabil în soluționarea laturii civile a cauzei.
Instanța de fond a luat act că partea vătămată I nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către inculpații și.
Inculpatul a invocat în cererea de recurs că nu a săvârșit toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, dar, ulterior, prin completările la motivele de apel depuse la dosar a precizat doar că, în mod greșit, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, la data de 18.04.2004, întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost descoperită după expirarea termenului de încercare conform art. 83 al. 2 Cod penal.
Și inculpatul a invocat greșita aplicare a disp. art. 83 Cod penal și a disp. art. 85 Cod penal, precum și aplicarea unei pedepse într-un cuantum prea mare.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că doar apelul declarat de către inculpatul este fondat, doar în parte în latură penală, dar pentru alte motive decât cele invocate de apelant.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și contestată în parte doar de inculpatul, tribunalul a reținut că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței tuturor celor 11 acte materiale, precum și a vinovăției fiecărui inculpat, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de inculpați.
Legat de încadrarea juridică, tribunalul a apreciat doar că, în mod greșit, s-a înlăturat agravanta prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. "i" Cod penal întrucât în toate situațiile inculpații, folosindu-se de anumite instrumente (șurubelnițe, chei fixe, patente ), după ce intrau în scările blocurilor desfăceau/deschideau sistemele de închidere ale cutiilor metalice în care erau amplasate transformatoarele electrice ori amplificatoarele de semnal. Deci inculpații folosindu-se de "chei mincinoase" (adică de scule apte de a deschide acele cutii - prin "chei" legea nu are în vedere sensul obișnuit al cuvântului, noțiunea de "mincinos" însemnând orice alt instrument, cheie, alta decât cea originală) efractau sistemele de închidere ale cutiilor unde erau montate bunurile pe care abia apoi le demontau/decuplau și sustrăgeau. Această circumstanță agravantă nu poate fi reținută de tribunal, pentru că li s-ar agrava situația inculpaților în propriile apeluri. La încadrările juridice s-a mai greșit - după cum se va arăta mai jos - în cazul inculpatului, prin nereținerea recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. "a" Cod penal. Inculpatul prin cererea de apel a precizat că nu a comis toate actele materiale reținute în sarcina sa, dar atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut fără rezerve și regretat toate faptele reținute în sarcina sa, descriind în amănunt modalitatea de operare, precum și faptul că au fost comise împreună cu inculpatul. Și acest din urmă inculpat a recunoscut comiterea a tuturor celor 11 acte materiale, precum și coparticiparea la săvârșirea acestora a inculpatului.
Prin motivele de apel, inculpatul a arătat faptul că "sunt vinovat și regret faptele comise, mai puțin fapta de sustragere a unui transformator electric de scară". Dar în fața primei instanțe, inculpatul a declarat (97) contrariul, respectiv: "recunosc faptele reținute în rechizitoriu; fac precizarea că la transformatoarele electrice al luat sârma de cupru pe care am vândut-o un ei persoane de etnie rromă pe nume ". S-a constatat deci că revenirea parțială a inculpatului, prin motivele de apel nu este justificată și că, în privința tuturor faptelor reținute în sarcina sa (cât și a celuilalt inculpat), există probe certe și indubitabile de vinovăție, respectiv cele enumerate și analizate detaliat în considerentele sentinței apelate.
Într-adevăr prima instanță în cuprinsul expunerii a analizat în detaliu și temeinic probele care au servit ca temei a reținerii vinovăției ambilor inculpați, argumentare pe care instanța de control și-o însușește, atât timp cât în cauză nu s-au relevat date noi de respingere a acestei motivări.
Astfel, tribunalul a constatat că motivul invocat de apelantul privind netemeinicia reținerii în sarcina sa a tuturor4 celor 11 acte materiale este nefondat.
În raport de pericolul social concret al faptelor săvârșite (ce reiese din modalitatea și împrejurările concrete de comitere, de numărul mare a actelor materiale, din valoarea importantă a prejudiciul cauza și nu în ultimul rând din importanța relațiilor sociale încălcate) și pericolul social ridicat al persoanelor inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale (în fapt ambii, sunt recidiviști postcondamnatoriu, chiar dacă nu s-a reținut în cazul amândurora această stare) anterior fiind condamnați pentru încălcarea acelorași relații sociale ocrotite de legea penală referitoare la patrimoniul persoanei, pedepsele cu închisoarea au fost dozate într-un cuantum prea mic.
Prima instanță a dispus, în mod netemeinic, aplicarea fiecărui inculpat a câte unei pedepse cu închisoarea dozată la minimul special al pedepsei, atâta timp cât pericolul social ridicat atât al infracțiunii săvârșite cât și a inculpaților reclama dozarea într-un cuantum corespunzător, dar având în vedere că doar inculpații au declarat apel în prezenta cauză și, potrivit disp. art. 372 Cod procedură penală, instanța de apel nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, s-a constatat că nu se pot majora pedepsele aplicate inculpaților în apelurile declarate exclusiv de ei.
Prin urmare, motivele de apel ale inculpaților referitoare la redozarea pedepselor nu sunt fondate. Nici un motiv nu pledează în cauză pentru o eventuală reținere de circumstanțe atenuante și pentru reducerea pedepselor sub minimul special. În acest sens, este de observat faptul că și recunoașterile inculpaților au intervenit abia după ce au fost prinși în flagrant și puși în fața unor probe indubitabile, precum și că aceste recunoașteri au fost parțial oscilante.
Cât privește motivul principal de apel al inculpatului referitor la greșita revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată prun sentința penală ne. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare, la data de 18.04.2004, precum și, în general, referitor la greșita soluționare a antecedenței sale penale, tribunalul a constatat că acesta este fondat.
Astfel, analizându-se fișa de cazier judiciar a inculpatului, precum și copiile sentințelor penale prin care acesta a mai fost condamnat (atașate la dosarul cauzei) tribunalul a reținut că, în antecedență, acest inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin neapelare la data de 24.04.2002) pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat în formă continuată" prev. și de art. 208 al. 1, art. 209 alin.1 lit. "a" și "e" Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fapte săvârșite în perioada octombrie 2000 - mai 2001). Această pedeapsă de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare a fost executată, în parte, în perioada 02.10.2003 -04.11.2005, când inculpatul,a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 543 zile închisoare.
De asemenea, s-a mai constatat că acest inculpat a fost condamnat și la pedeapsa principală de 7(șapte) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.04.2004) pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la furt calificat" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. "a" și "e" Cod penal (faptă săvârșită la 05.09.2003).
Se observă deci că infracțiunea de "tentativă la furt calificat" pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 7(șapte) luni închisoare prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iașia fost săvârșită în condiții de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. "a" Cod penal în raport cu pedeapsa principală de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași (care constituie primul termen al recidivei. Prin urmare, s-a constatat că la momentul la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7(șapte) luni închisoare prin sentința penală nr.1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași nu se știa de existența în antecedență, a condamnării definitive la pedeapsa de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare. Or, dacă s-ar fi știut, această condamnare nu ar fi permis suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7(șapte) luni închisoare. Ca atare, se impunea mai întâi de toate ca prima instanță să fi dispus anularea acestei suspendări condiționate, conform art. 85 alin. 1 Cod penal, iar apoi, constatând incidența recidivei mari postcondamnatorii să facă aplicarea regulilor de la recidivă, respectiv cele prevăzute de art. 39 alin. 1 raportat la art. 34 lit. "b" Cod penal și care vizau contopirea pedepselor de 7(șapte) luni închisoare cu cea de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, pedeapsa rezultantă stabilită în urma contopirii reprezentând primul termen al recidivei mari postcondamnatorii pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată dedusă prezentei judecăți. Practic această infracțiune continuată (acte materiale comise în perioada 21.06.2006 -13.12.2006, când a fost prins în flagrant) dedusă judecății a fost săvârșită în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași (liberat la 04.11.2005, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 543 zile închisoare). În același timp însă, infracțiunea continuată dedusă judecății a fost săvârșită după executarea în parte a pedepsei rezultante stabilită prin contopirea pedepselor de 7(șapte) luni închisoare cu cea de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, pedeapsă rezultantă care constituie, în realitate, primul termen al recidivei mari postcondamnatorii (în raport cu infracțiunea dedusă judecății). Tehnica primei instanțe de rezolvare a antecedenței inculpatului și de calificare a primului termen al recidivei mari postcondamnatorii este una greșită. Într-adevăr, atunci când în antecedență inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, primul termen al recidivei prin raportare la infracțiunea dedusă judecății trebuie să fie întotdeauna o sigură pedeapsă, ceea ce înseamnă că dacă în antecedență inculpatul a fost condamnat prin hotărâri definitive la pedepse diferite, mai întâi trebuie aplicate fie regulile de la concursul de infracțiuni fie cele de la recidivă, funcție de condițiile în care au fost comise infracțiunile din antecedență. Cu alte cuvinte, nu este posibil ca primul termen al recidivei mari postcondamnatorii să fie în același timp 2 pedepse diferite din antecedență. Alta este situația în care o infracțiune a fost comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorii față de o altă pedeapsă din antecedență, când întotdeauna cele 2 pedepse sunt diferite.
Ca atare s-a reținut că, în mod greșit, prima instanță a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 7 (șapte) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași. În speță, raportat la situația juridică a inculpatului, aveau prioritate aplicarea dispozițiilor referitoare la anularea suspendării condiționate față de cele referitoare la revocare. S-a mai observat și că prima instanță deși a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 7 luni și în final a dispus executarea efectivă a acesteia, cât și a pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, concomitent a menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 543 zile, rămas neexecutat dintr-o altă pedeapsă de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare. Or, aceste dispoziții sunt incompatibile între ele. Chiar dacă art. 61 Cod penal permite instanței să mențină beneficiul liberării condiționate) nu este una cu închisoarea care ar trebui să fie executată efectiv. În caz contrar, ar însemna, cel puțin teoretic și funcție de durata restului de pedeapsă, ca în același timp inculpatul să execute o pedeapsă efectiv pentru noua infracțiune, dar să fie și "liberat condiționat" din pedeapsa anterioară, ceea ce nu e posibil.
În orice caz s-a constatat că prin tehnica primei instanțe și în special prin revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 luni, inculpatului i s-a creat o situație mai grea fiind nevoit să execute în plus cele 7 luni închisoare.
Legat tot de această pedeapsă de 7(șapte) luni închisoare aplicată i9nculpatului prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.04.2004), tribunalul a reținut ca nefondate criticile inculpatului referitoare la faptul că nu s-ar mai fi putut dispune revocarea ori suspendarea. Astfel, termenul de încercare al suspendării pentru această pedeapsă era de 2 ani și 7 luni și el expira la data de 17.11.2005. Or, inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în perioada 21.06.2006 - 13.12.2006. Chiar dacă infracțiunea dedusă judecății s-a epuizat după data de 17.11.2005, ceea ce interesează este că ea se consumase deja la această dată. Or, nu s-ar putea accepta ca în ipoteza în care inculpatul ar fi comis doar un singur act, înainte de data de 17.11.2006, să se poată dispune revocarea sau anularea, iar în situația unei infracțiuni continuate epuizate (cu 11 acte, din care majoritatea comise anterior datei de 17.11.2006) după această dată să nu se poată face aplicarea vreuneia dintre instituțiile revocării sau anulării suspendării, după caz. Ar fi un non -sens.
Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 85 alin. 2 Cod penal așa cum s-a pretins de inculpat, întrucât infracțiunea care a determinat anularea suspendării pedepsei de 7 luni fusese descoperită chiar înaintea dispunerii acestei suspendări, moment la care inculpatul era deja condamnat definitiv pentru această infracțiune la o pedeapsă de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin neapelare la data de 24.04.2002). Noțiunea de descoperire a infracțiunii are în vedere descoperirea ei de autoritățile judiciare și nu descoperirea condamnării aplicate pentru această infracțiune. În plus Judecătoria Iași era și instanța competentă, conform art. 447 alin. 1 Cod procedură penală să dispună anularea suspendării condiționate a pedepsei de 7 luni închisoare pentru că ea fusese "instanța care a judecat în primă instanță infracțiunea ce putea trage anularea" și trebuia să dispună anularea chiar și din oficiu. Pentru același raționament nu sunt incidente nici dispozițiile art. 83 alin. 2 Cod penal care nu ar fi permis revocarea suspendării în ipoteza descoperirii infracțiunii de natură să atragă revocarea după expirarea termenului de încerc are. Nu infracțiunea dedusă judecății este cea care, în cauză poate atrage anularea sau suspendarea cu privire la pedepsele din antecedență, ci alte infracțiuni din antecedență. Oricum s-a observat și că majoritatea actelor materiale componente ale in fracțiunii continuate dedusă judecății fuseseră, la rândul lor, descoperite anterior expirării termenului de încercare ce interesează în cauză.
Pentru toate considerentele arătate, s-a constatat deci că apelul declarat de inculpatul este fondat, numai în parte și numai sub aspectul greșitei soluționări a tratamentului sancționator specific recidivei mari postcondamnatorii.
Față de cele arătate, tribunalul a dispus, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. "a", admiterea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1949/29.06.2007, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art. 83 Cod penal și refacerii tratamentului sancționator specific recidivei mari postcondamnatorii.
Reținând cauza și rejudecând-o, în limitele menționate s-au dispus următoarele:
În baza art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționată a executării pedepsei principale de 7(șapte) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.04.2004) pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la furt calificat" prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. "a" și "e" Cod penal (faptă săvârșită la 05.09.2003).
S-a constatat că infracțiunea de "tentativă la furt calificat" pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principale de 7(șapte) luni închisoare prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iașia fost săvârșită în condiții de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. "a" Cod penal în raport cu pedeapsa principală de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași (rămasă definitivă prin neapelare la data de 24.04.2002) pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat în formă continuată" prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. "a" și "e" Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (fapte săvârșite în perioada octombrie 2000 - mai 2001).
În baza art. 39 alin. 1 raportat la art. 34 lit. "b" Cod penal s-au contopit pedepsele de 7(șapte) luni închisoare și, respectiv de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare în pedeapsa cea mai grea dintre ele, rezultantă aceea de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare (ce constituie primul termen al recidivei mari postcondamnatorii în raport cu infracțiunea dedusă judecății), fără aplicarea vreunui spor pentru a nu i se agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
S-a constatat că pedeapsa de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare a fost executată, în parte, în perioada 02.10.2003- 04.11.2005, când inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 543 zile închisoare.
În baza art. 39 alin. 2 raportat la art. 34 lit. "b" Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3(trei) ani închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății (ce constituie cel de-al doilea termen al recidivei mari postcondamnatorii) cu restul de pedeapsă de 543 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 3(trei) ani și 8(opt) luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea dintre ele, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală rezultantă de 3(trei) ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor pentru a nu i se agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul apelant, tribunalul a reținut că, de asemenea, prima instanță a procedat greșit sub aspectul tehnicii de contopire și de rezolvare a antecedenței penale a acestuia, precum și prin nereținerea săvârșirii infracțiunii dedusă judecății în condiții de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. "a" Cod penal. Aceste greșeli ale primei instanțe nu au fost îndreptate în apelul inculpatului pentru că i s-ar agrava în mod evident situația în propria cale de atac și s-ar încălca principiul prevăzut de art. 372 Cod procedură penală al neagravării situației în propriul apel.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul -apelant, analizându-se fișa sa de cazier judiciar, precum și copiile sentințelor penale prin care aresta a mai fost condamnat (atașate la dosarul cauzei), tribunalul reține că, în antecedență, acest inculpat a fost con damnat la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.02.2002, pentru săvârșirea, la data de 24.03.2001, a infracțiunii de "complicitate la furt calificat" prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a a,e Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a,c Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
De asemenea, inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 13.04.2001, pentru săvârșirea, la data de04.09.2003a infracțiunii de "furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,e Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 74 lit. c, 76,80 Cod penal, a cărei executare a fost suspendată condiționat. S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost judecat și condamnat prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 14.04.2004, a fost comisă în condițiile pluralității intermediare, prevăzută de art. 40 Cod penal, față de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată anterior prin sentința penală nr. 2214/12.04.2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 24.04.2002, mai exact în timpul termenului de încercare, care expira abia la data de 23.10.2004.
-se ulterior că cele două infracțiuni au fost comise în condiții de pluralitate intermediară, trebuia, mai întâi, anulată suspendarea pedepsei de 8 luni închisoare (ceea ce s-a și făcut), urmată nu de contopirea (cum greșit a procedat prima instanță) cu pedeapsa de 6 luni, ci de revocarea acesteia și executarea ei în întregime și alături de pedeapsa de 8 luni deve4nită executabilă ca urmare a anulării. Într-adevăr, ori de câte ori se săvârșește o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate, au prioritate dispozițiile sancționatorii de la art. 83 Cod penal, care obligă la executarea pedepsei din antecedență în întregime și efectiv alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Prin urmare, într-o asemenea situație se aplică prioritar dispozițiile sancționatorii mai grave de la art. 83 Cod penal în detrimentul celor mai favorabile de l art. 39 alin. 1 Cod penal (referitoare la tratamentul sancționator al recidivei mari postcondamnatorii - care are în vedere la contopirea pedepselor) în ipoteza comiterii noii infracțiuni în condiții de recidivă, sau a celor mai favorabile de la art. 40 Cod penal (referitoare la tratamentul sancționator al pluralității intermediare - care are în vedere contopirea pedepselor) în ipoteza comiterii noii infracțiuni în condiții de pluralitate intermediară. În concluzie, aplicând în ceea ce privește pedeapsa de 6 luni, dispozițiile sancționatorii de la art. 40 Cod penal în locul celor de la art.83 Cod penal prima instanță a procedat greșit. Dacă ar fi procedat astfel, ar fi constatat că inculpatul trebuia să execute o pedeapsă totală de 1 an și 2 luni închisoare, care ar fi constituit primul termen al recidivei mari postcondamnatorii în raport cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de "furt calificat" în formă continuată dedusă judecății. Nefiind încă începută executarea efectivă a acestei pedepsei totală de 1 an și 2 luni închisoare (ce constituia - cum s-a arătat - primul termen al recidivei) ar fi trebuit ca prima instanță să dispună apoi, în baza art. 37 lit. "a" Cod penal raportat la art. 39 alin.1 Cod penal contopirea acesteia cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de "furt calificat" în formă continuată dedusă judecății, în pedeapsa cea mai grea dintre ele, eventual cu aplicarea unui spor de pedeapsă.
Faptul că prima instanță a procedat evident greșit rezultă și din aceea că după ce a dispus revocarea suspendării pedepsei de 6 luni închisoare nu mai putea dispune contopirea acesteia cu o altă pedeapsă, urmată de suspendarea din nou a pedepsei rezultante. De esența revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, este faptul că pedeapsa cu privire la care s-a dispus revocarea trebuie executată efectiv în regim de detenție.
În plus, faptul că infracțiunea de "furt calificat" în formă continuată dedusă judecății a fost evident comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie rezultă și numai prin raportarea acesteia la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1619/01.04.2004 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 13.04.2004. Era evident că noua infracțiune a fost comisă cel puțin în timpul termenului de încercare al acestei pedepse, care expiră la data de 12.12.2006. Or, inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în perioada 21.06.2006 - 13.12.2006. Chiar dacă infracțiunea dedusă judecății s-a epuizat la doar o zi după data de 12.12.2006, ceea ce interesează este că ease consumasedeja la această dată. Or, nu s-ar putea accepta ca în ipoteza în care inculpatul ar fi comis doar un singur act, înainte de data de 13.12.2006, să se poată reține recidiva, iar în situația unei infracțiuni continuate epuizate (cu 11 acte, din care majoritatea comise anterior datei de 12.12.2006) după această dată să nu se poată reține incidența recidivei. Ar fi un non -sens.
Dar, așa cum s-a arătat, în fapt, primul termen al recidivei ar fi trebuit în speță să fie de 1 an și 2 luni închisoare și trebuia stabilit în maniera mai sus arătată, în raport de care era evident că noua infracțiune (dedusă judecății) fusese comisă în stare de recidivă mare postcondamnatorie și mai înainte de începerea executării.
Însă, aceste greșeli ale primei instanțe nu mai pot fi remediate, pentru că ar însemna reținerea incidenței recidivei și s-ar agrava situația inculpatului. Chiar și prin modificarea doar a tehnicii de contopire i s-ar agrava situația inculpatului, pentru că ar apărea necesitatea reținerii incidenței recidivei, aplicării revocării, ar însemna să nu se mai împlinit un termen de încercare (așa cum greșit a făcut prima instanță; în acest sens, este de subliniat concluzia bizară la care a ajuns prima instanță: ea a făcut aplicarea instituțiilor revocării și anulării suspendării unor pedepse, pentru ca în final să constate că termenul de încercare al unei pedepse rezultante stabilit de ea ar fi deja împlinit; or, potrivit acestui raționament greșit, acest lucru înseamnă că prima instanță a dispus aplicarea unor instituții juridice sancționatorii cu privire la pedepse pentru care ar fi intervenit reabilitarea de drept, ceea ce nu ar fi fost posibil.
Ca atare criticile acestui inculpat referitoare la tehnica de contopire, deși întemeiate, n u au fost de natură să-l prejudicieze, ci din contră să-l avantajeze. Ele nu pot fi remediate, pentru care i s-ar agrava situația. Anularea și revocarea puteau fi dispuse și în cazul său pentru că nu erau incidente dispozițiile art. 85 alin. 2 Cod penal și nici cele ale art. 83 alin.2 Cod penal. Raționamentul prezentat mai sus în cazul celuilalt inculpat rămâne valabil.
Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior, menținerii stării de arest preventiv a ambilor inculpați -apelanți nu s-au modificat, ci din contră, s-au consolidat, mai ales că s-a dispus respingerea apelului unuia dintre ei și menținerea dispozițiilor esențiale referitoare la stabilirea vinovăției și la condamnare în cazul celuilalt inculpat, văzând că această măsură este legală și temeinică, tribunalul în baza art. 383 al. 11raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest a ambilor inculpați -apelanți.
În baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților -apelanți de către prima instanță și durata deținerii de după 29.06.2007 (data pronunțării sentinței apelate) la zi.
În temeiul prev. de art. 385 indice 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpații și, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpații nu și-au motivat recursurile în termenul prev. de art. 385 indice 10 alin. 2 Cod procedură penală iar la termenul din 26.02.2008, prezenți fiind în instanță au declarat că își retrag recursurile promovate.
Curtea, văzând și disp. art. 3854alin. 2 Cod procedură penală potrivit cărora, părțile pot renunța la recurs potrivit disp. art. 368 și pot retrage recursul în condițiile art. 369 Cod procedură penală care se aplică în mod corespunzător, urmează a lua act de această manifestare a lor de voință.
În baza art. 88 Cod penal se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților și arestarea preventivă cuprinsă între 4.10.2007 -26.02.2008.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 369 raportat la art. 385 ind.4 Cod procedură penală ia act de declarația inculpaților și, deținuți în Penitenciarul Iași privind retragerea recursurilor formulate împotriva deciziei penale nr. 443 din 04.10.2007 a Tribunalului Iași.
Deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive și după data de 04.10.2007.
Obligă inculpații recurenți să plătească statului câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei fiecare onorariu apărător oficiu vor fi suportate din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.03.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Iulia Elena Ciobanu, Aurel
