Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 104

Ședința publică de la 17 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror

Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "furtul calificat (art.209 Cod penal)", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 29.08.1977 - aflat in stare de libertate, impotriva deciziei penale nr.223/A din data de 04.12.2008 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul penal nr-.

La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar, care raspunde pentru inculpatul recurent lipsa la acest termen, lipsa fiind si partile civile intimate.

Procedura de citare este legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;

Dupa verificarea actelor si lucrarilor dosarului, nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului declarat de inculpatul.

-. avand cuvantul, solicita admiterea recursului formulat de catre inculpatul impotriva deciziei penale nr.223 pronuntata de Tribunalul Vaslui la data de 4 decembrie 2008.

Motivul de recurs vizeaza redozarea pedepsei, inculpatul solicita reducerea pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata de instanta de fond pentru infractiunile pentru care a fost condamnat. Intr-adevar a savarsit faptele in stare de recidiva, dar considera acesta, ca pedeapsa este prea aspră avand in vedere pozitia sa de recunoastere a celor doua infractiuni si faptul ca s-a prezentat la fiecare termen de judecata.

Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, considera ca instanta a avut in vedere toate elementele invocate de aparatorul inculpatului, inculpatul este si recidivist. Solicita respingerea recursului ca fiind nefondat, hotararile instantei de fond si de apel sunt legale si temeinice.

Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.

Ulterior deliberarii,

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 240/27 iunie 2008 Judecătoriei Huși, a condamnat inculpații:

--- recidivist la următoarele pedepse:

-3 (trei) ani închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208, al. 1, 209, al. 1, lit."a" Cod penal;

- 3 (trei) luni - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 213 al. 1 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33, lit."b" și art. 37 lit."b" Cod penal.

În baza art. 3, lit."b" cod penal s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani.

Pe durata prev. de art. 71 al. 2 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prev. de art. 64, li."a" teza a II-a și b cod penal.

---- fără antecedente penale, la pedeapsa de1 (un) an închisoare- pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 208, al. 1, 209 al. 1 lit."o" Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit."a,b,c" Cod penal.

Pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit."a" teza a II-a "a și b" Cod penal.

În baza art. 81 și 82 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei fixându-i termen de încercare de 3 (trei) ani.

S-a atras atenția inculpatei asupra respectării disp. art. 83 Cod penal.

În temeiul disp. art. 71 al. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale s-a dispus și suspendarea pedepselor accesorii.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, și art. 998 Cod civil, a obligat, în solidar, inculpații - și -- să achite părții vătămate, suma de 5.000 lei cu titlu de prejudiciu nerecuperat.

A obligat numai inculpatul - să achite părții vătămate, suma de 2.000 lei cu titlu de prejudiciu nerecuperat.

S-a obligat fiecare inculpat să achite câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Onorariu apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei pentru inculpatul P s-a stabilit în sarcina Ministerului Justiției fiind virat în conturile Biroului Avocați

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, în ziua de 10.06.2007, - a împrumutat de la partea vătămată suma de 100 lei și tot în acea zi i-a cerut să-l mai împrumute cu încă 400 lei. Întrucât partea vătămată nu avea la el suma solicitată, a mers la locuința sa împreună cu inculpatul. Ajuns aici, inculpatul a văzut că partea vătămată avea o sumă de bani pe care o ținea în dormitor, într-un din.

În ziua de 14.06.2007, inculpatul - s-a întâlnit cu inculpata -- pe care la un moment dat a rugat-o să meargă cu el la locuința părții vătămate și să-l ajute să sustragă banii din coșul de. Cei doi s-au înțeles ca -- să-i distragă atenția părții vătămate și să favorizeze astfel săvârșirea de către - a faptei de furt.

Inculpata -- a acceptat propunerea inculpatului și a mers împreună cu acesta la locuința părții vătămate. Ajunși aici, au fost invitați de partea vătămată în dormitor unde au fost serviți cu vin. La un moment dat, partea vătămată a mers în sufragerie unde a vorbit la telefon cu o rudă.

În acest timp, inculpata -- (la sugestia lui -) a mers în sufragerie unde i-a propus și l-a determinat pe să întrețină relații sexuale cu ea. Profitând de acest fapt inculpatul - a luat din coșul de o sacoșă din plastic ce conținea mai multe legături cu teancuri de bancnote din care a sustras două legături, în total 10.000 lei. La ieșirea din apartament, inculpatul a fost surprins de partea vătămată care l-a întrebat ce face cu banii lui. Inculpatul i-a răspuns "na-ți banii înapoi", i-a aruncat jos o parte din bani, mai exact 5.000 lei după care a părăsit apartamentul. Ulterior partea vătămată l-a contactat prin telefon pe inculpat și i-a cerut să-i restituie suma de bani sustrasă însă acesta a refuzat.

În aceeași zi, inculpatul - s-a întâlnit cu numitul căruia i-a arătat teancurile cu bancnote sustrase și i-a spus că i-a împrumutat de la un necunoscut. Tot în acea zi, inculpatul și s-au deplasat în Bârlad, apoi în T unde inculpatul a cheltuit o parte din bani sustrasă. Din T cei doi s-au deplasat în I unde cu ajutorul unei persoane pe nume, inculpatul s-a cazat la un hotel. În zilele următoare inculpatul a cheltuit întreaga sumă de bani sustrasă de la partea vătămată.

Prejudiciul cauzat de inculpați în dauna părții vătămate este așadar de 10.000 lei. Din acest prejudiciu a recuperat 5.000 lei, diferență reprezentând prejudiciu nerecuperat cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

Situația de fapt, astfel reținută, rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului, cu cele alte martorilor audiați, precum și cu aspectele consemnate în procesele verbale încheiate de organele de cercetare penală.

La dosarul 911/P/2007 a fost conexat un alt dosar cu nr. 890/P/2006 ce are ca obiect o faptă de abuz de încredere săvârșită de inculpatul în dauna părții vătămate în următoarele împrejurări:

În luna iulie 2006 partea vătămată s-a înțeles cu inculpatul ca acesta să-l efectueze o lucrare de construcție pe str. - -, mun. pentru această lucrare partea vătămată s-a obligat să-l achite inculpatului suma de 1.800 lei din care i-a dat cu titlu de avans 100 lei. Ulterior, inculpatul cu ajutorul altor două persoane pe nume și au început și au executat o parte din lucrare, mai exact au turnat fundația.

Pe data de 04.08.2006, partea vătămată a purtat o discuție cu inculpatul cu privire la achiziționarea de material ce erau necesare pentru continuarea lucrării de construcție. În aceeași zi inculpatul a mers în piața agroalimentară H unde s-a întâlnit cu partea vătămată de la care a primit suma de 2000 lei. Cu acești bani inculpatul s-a angajat să achiziționeze material de construcții necesare continuării lucrării. După primirea sumei de 2000 lei inculpatul nu și-a respectat angajamentul, mai mult s-a hotărât să meargă pe litoral unde a folosit (cheltuieli) în scop personal suma de 2000 lei primită de la.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpaților s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor, de urmările produse și cele care se puteau produce, de valoarea prejudiciului, de persoana inculpaților, astfel:

Inculpatul - - este căsătorit, fără ocupație, are domiciliul în mun. H și este recidivist. Anterior a fost condamnat de trei ori la pedepse cu închisoarea, penultima pedeapsă fiind de 4 ani și 4 luni pronunțată prin sentința penală 929 din 03.06.1999 de Judecătoria Miercurea Ciuc, ultima de 2 luni pronunțată prin sentința penală nr. 27 din 23.01.2004 de Judecătoria Huși. Din executarea pedepsei de 2 luni s-a eliberat condiționat pe 08.09.2004 cu un rest de 12 zile. Urmează a se reține în sarcina sa starea de recidivă prev. de art. 37 lit."b" Cod penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul -, criticând-o pentru netemeinicie cu motivația că pedeapsa aplicată este prea severă.

Prin decizia penală nr. 223/04 decembrie 2008 Tribunalului Vasluis -a respins ca nefondat apelul inculpatului -, reținând în esență următoarele:

La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, periculozitatea inculpatului, persoana acestuia, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială Codului penal.

S-au reținut în sarcina inculpatului dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal, inculpatul aflându-se în stare de recidivă post executorie, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aflată la fila 56 din dosarul de urmărire penală.

Perseverența infracțională manifestată de inculpat, precum și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, evidențiază un grad de pericol social care a fost evaluat în mod corect de prima instanță, în procesul complex al individualizării pedepselor.

Pedepsele aplicate se situează la limita minimului special prevăzut de lege și sunt echilibrate, de natură a asigura atât reeducarea inculpatului, cât și atingerea scopului prevăzut de art. 52 alin. 1 teza ultimă, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În termenul prev. de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală, hotărârea a fost recurată de inculpat, ce a invocat aceeași critică, respectiv pedeapsa prea mare, solicitând să fie avute în vedere atât comportarea sinceră cât și prezența sa la judecată.

Curtea, examinând hotărârile atacate precum și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate ce vizează cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală, cât și din oficiu, în limite procedurale, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

În cauză s-a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, conform art. 63 Cod procedură penală.

Situația de fapt a fost reținută corect, fundamentată pe probele dosarului, calificarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind cea legală.

La stabilirea tratamentului sancționator instanța de fond a respectat criteriile prev. de art. 72 Cod penal și a avut în vedere atât cauzele ce agravează răspunderea penală (pluralitatea infracțională sub forma concursului de infracțiuni și a recidivei) cât și cele care o atenuează.

Aspectul invocat de inculpat, respectiv conduita procesuală corectă (comportarea sinceră pe parcursul procesului penal, prezența sa la termenele de judecată) a fost reținut în favoarea inculpatului și a justificat pedeapsa dozată în limita minimului special prevăzut de textul de incriminare.

Deși faptele comise de inculpat sunt în concurs real, iar inculpatului îi sunt aplicabile și disp. art. 37 lit. "b", instanța de fond, evident având în vedere și circumstanțele personale invocate de inculpat, i-a aplicat o pedeapsă în limita minimului special, așa încât critica adusă de inculpat hotărârilor sub acest aspect este vădit neîntemeiată.

Constatând că nu este incident nici vreunul din motivele de casare din oficiu, expres prevăzute în art. 385 ind. 9 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală ce reglementează cheltuielile judiciare către stat,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 223/04.12.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.

Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2009.-

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Vaslui: -,

10.03.2009

2 ex.-

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Maria Cenușă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Iasi