Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 106
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
- -
*
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 435/A din data de 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av.C - apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.C - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului în sensul redozării pedepsei având în vedere circumstanțele atenuante ce pot fi reținute în favoarea inculpatului, precum și plata onorariului din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.980 din 12.05.2009, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus, în temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art.208 - 208 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, față de inculpatul -, în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și s-a dispus condamnarea inculpaților:
1., fiul lui și, născut la 29.03.1982, în municipiul B, județul B, cetățean român, studii 8 clase, domiciliat în comuna, județul B, recidivist, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, art.74 alin.1 lit.c Cod penal și art.76 lit.c si art.80Cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art.61 alin.1 teza a II-a Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 320 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 9 luni. aplicată prin sentința penală nr. 2554/2003 a Judecătoriei Arad,inculpatul urmând să execute pedeapsa 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 Cod penal.
2. -, fiul lui și, născut la 22.05.1988, în municipiul B, cetățean român, studii 8 clase, domiciliat în municipiul B,-/C/18, județul B, fără antecedente penale, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 alin.1 lit.c Cod penal și art.76 lit.c și art.80 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.85 alin.1 Cod penal, s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.718/2007 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 03.05.2007 și în temeiul art.33 lit.a Cod penal, coroborat cu art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de1 (un) an închisoare.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 Cod penal.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art.82 Cod penal coroborat cu art.85 alin.3 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.718/2007 a Judecătoriei Bacău.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 28.11.2006.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul infracțional prin restituirea bunurilor sustrase.
S-a luat act că partea vătămată - și cumpărătorul de bună credință nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a luat act că inculpații au fost asistați fiecare de apărător ales.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 23.10.2006 inculpații și, în urma unei înțelegeri prealabile, s-au hotărât să sustragă bunuri din apartamentul părții vătămate din B, str.- -.9/C/17. Pentru a pune în practică rezoluția infracțională, inculpatul l-a invitat pe vecinul său, fiul părții vătămate, la o cafea în apartamentul său și, în timp ce inculpatul îi ținea companie, inculpatul a pătruns în apartamentul acestuia, pe ușa, deschisă, și a sustras un laptop, marca "HP". A revenit în apartament, l-a ascuns în sufragerie și, după plecarea lui, l-a arătat celuilalt inculpat, luând împreună hotărârea să-l valorifice, după verificarea acestuia de un specialist. Întrucât electronistul, în lipsa cablului de alimentare, nu s-a putut pronunța cu privire la starea de funcționare a laptopu-ului, inculpații s-au hotărât să sustragă și acest cablu din apartamentul părții vătămate, în aceeași modalitate în care au sustras acest bun.
Astfel, în ziua de 24.10.2006, procedând ca și în ziua precedentă, inculpatul a sustras din locuința părții vătămate cablul de alimentare al laptop-ului, un playstation marca "SONY", prevăzut cu două cabluri și două stik-uri. Ulterior, împreună, inculpații s-au deplasat pe str.- -, din municipiul B, la un magazin al firmei "" și după evaluarea laptop-ului, l-au vândut martorului, din B, în schimbul sumei de 1500 lei și a unui telefon mobil, marca "Nokia 3410".
Cu prilejul vânzării bunului, inculpatul a dat o declarație scrisă lui, din care reiese că bunul îi aparține, motiv pentru care cumpărătorul nu a avut reprezentarea că bunul provine din furt. Din suma încasată, inculpatul a reținut suma de 800 lei și telefonul mobil, iar suma de 700 lei și aparatul.
În ziua de 29.10.2006, inculpații au mers în vizită la și în urma unei înțelegeri prealabile, i-au sustras dintr-un portofel găsit în bucătărie, suma de 200 lei.
Fiind audiați în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorilor aleși, ambii inculpați au recunoscut faptele comise și au descris cu amănunte modul de operare, declarațiile acestora coroborându-se și cu celelalte probe administrate în cauză. Inculpatul a susținut ca nu a avut o înțelegere prealabilă cu coinculpatul, ci ar fi participat numai la împărțirea sumelor provenite din valorificare bunurilor sustrase. Însă, atât din declarația coinculpatului -fl.53-54, care susține permanent că de fiecare dată a avut sprijinul lui, în sensul ca acesta din urma "l-a ținut de vorbă" și i-a distras astfel atenția proprietarului bunurilor - partea vătămată, dar și faptul că inculpatul, așa cum chiar declara, l-a sprijinit de fiecare dată pe coinculpat să valorifice bunurile furate, a căror proveniență ilicită o cunoștea prin participarea la săvârșirea faptelor, cât și ulterior prin împărțirea sumelor obținute din vânzarea bunurilor sustrase, astfel că apărările inculpatului nu au fost reținute, acestea fiind nesincere și necorespunzătoare adevărului, necoroborându-se cu nici o proba administrată în cauză.
De altfel, așa cum s-a statuat și prin decizia nr.1/21.01.2008 de către ICCJ. într-un recurs in interesul legii, chiar și numai acțiunile repetate de promisiune în sensul asigurării valorificării bunurilor sustrase de coinculpat reprezintă complicitate la infracțiunea de furt în forma simplă sau continuata după caz.
Starea de fapt relatata a fost dovedita prin următoarele mijloace de proba: declarația părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații martori, dovezi predare-primire, declarații inculpați.
Pe latură civilă, s-a constatat recuperat prejudiciul și s-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel numai inculpatul.
Atât în cererea scrisă de apel cât și prin apărător, în fața instanței, apelantul-inculpat a criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care o consideră severă în raport de faptele comise, valoarea prejudiciului și poziția sa sinceră pe parcursul procesului penal.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar pe fond, reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.435/A din data de 19.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacăua onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză pe baza cărora în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Referitor la cuantumul pedepsei aplicate, se constată că instanța de fond a făcut o apreciere temeinică a dispozițiilor art.72 Cod penal, aplicând inculpatului o pedeapsă care își atinge scopul, așa cum este definit în art.52 Cod penal, referitor la faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Este de la sine înțeles că, pentru ca o pedeapsă concretă să-și atingă scopul și, implicit să contribuie la realizarea țelurilor politicii penale, ea trebuie să acționeze plenar, prin toate funcțiile sale. Aceasta înseamnă că orice pedeapsă trebuie astfel aleasă și dozată încât prin ambele sale funcții să realizeze un maximum de efect preventiv în ceea ce-l privește pe infractor și în mod corespunzător, dar indirect, un efect preventiv adecvat în raport cu ceilalți membri au colectivității.
În speța de față, avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise (furtul din locuințe), condițiile și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, valoarea prejudiciului, datele ca caracterizează persoana inculpatului, care a mai cunoscut rigorile legii penale, fiind recidivist, se apreciază că pedeapsa stabilită de instanța de fond este corectă, cuantumul stabilit fiind sub minimul prevăzut de lege pentru faptele comise, prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 din Cod penal, motiv pentru care, nu se impune reducerea acesteia.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Apărătorul desemnat din oficiu a criticat hotărârile pronunțate pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate, urmând a fi doar analizate de instanța de control judiciar.
Curtea a procedat la notificarea recurentului-inculpat, aducându-i-se la cunoștință că în conformitate cu prevederile art.6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, are dreptul de a se apăra el însăși, prezentându-se în instanță în vederea audierii și participării la proces, sau să fie asistat de apărător ales și că,în condițiile în care nu-și angajează avocat,potrivit art.171 alin.3 Cod procedură penală, deoarece, în raport cu infracțiunea pentru care este judecat, asistența juridică este obligatorie, Curtea a solicitat Baroului B desemnarea unui avocat din oficiu.
Prin cererea din data de 14.01.2010-fl.14, recurentul - inculpat a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a-și angaja avocat, dar, ulterior acesta nu și-a angajat apărător și nu s-a mai prezentat în fața instanței de control judiciar.
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate și examinându-le și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile părții vătămate, procesul verbal de prezentare spre recunoaștere a bunurilor sustrase și recuperate, planșele fotografice efectuate cu această ocazie, înscrisul de vânzare a bunului către cumpărătorul, dovada de ridicare a bunurilor sustrase, dovada de restituire către partea vătămată, depozițiile martorilor:, coroborate cu declarațiile date de cei doi inculpați, Curtea constată că în cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătore probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de multă înțelegere prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia, coborârea pedepsei sub minimul special și aplicarea unei pedepse de doar 1 (un) an închisoare.
Din probele administrate cu respectarea dispozițiilor procedurale, rezultă cu certitudine că în ziua de 23.10.2006 inculpații și, în urma unei înțelegeri prealabile, s-au hotărât să sustragă bunuri din apartamentul părții vătămate din B, str.- -.9,.C,.17.
Potrivit înțelegerii și planului pus la cale de cei doi inculpați, inculpatul l-a invitat pe vecinul său, fiul părții vătămate, la o cafea în apartamentul său și, în timp ce inculpatul îi ținea companie, inculpatul a pătruns în apartamentul acestuia, pe ușa, deschisă, și a sustras un laptop, marca "HP".
Inculpatul a ascuns bunul în sufrageria apartamentului său și, după plecarea lui, l-a arătat celuilalt inculpat.
Împreună cei doi inculpați au luat hotărârea ca după verificarea bunului sustras de un specialist, să-l valorifice.
Întrucât, în lipsa cablului de alimentare, electronistul nu s-a putut pronunța cu privire la starea de funcționare a laptopu-ului, inculpații s-au hotărât să sustragă și acest cablu din apartamentul părții vătămate, în aceeași modalitate în care au sustras acest bun.
Astfel, în ziua de 24.10.2006, procedând ca și în ziua precedentă, inculpatul a sustras din locuința părții vătămate cablul de alimentare al laptop-ului, un playstation marca "SONY", prevăzut cu două cabluri și două stik-uri.
Ulterior, inculpații s-au deplasat pe str.- -l, din municipiul B, la un magazin al firmei "" și după evaluarea laptop-ului, l-au vândut martorului, din B, în schimbul sumei de 1500 lei și a unui telefon mobil, marca "Nokia 3410".
Cu prilejul vânzării bunului, inculpatul a dat o declarație scrisă lui, din care reiese că bunul îi aparține, motiv pentru care cumpărătorul nu a avut reprezentarea că bunul provine din furt.
Din suma încasată, inculpatul a reținut suma de 800 lei și telefonul mobil, iar suma de 700 lei și aparatul "".
În urma unei înțelegeri prealabile, în ziua de 29.10.2006, inculpații au mers din nou în vizită la și i-au sustras dintr-un portofel găsit în bucătărie, suma de 200 lei.
Așa cum se arăta, instanța de apel a dat dovadă de multă înțelegere prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia, coborârea pedepsei sub minimul special și aplicarea unei pedepse de doar 1 (un) an închisoare.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de gravitatea infracțiunii săvârșite de recurentul-inculpat, fiind o infracțiune de furt din locuință comisă de două persoane împreună, după o prealabilă înțelegere, de caracterul continuat al infracțiunii, ceea ce dovedește perseverență infracțională, de persona inculpatului care a mai cunoscut de mai mute ori rigorile legii penale - fl.69 dosar urmărire penală, fiind și recidivist, unele dintre condamnările anterioare fiind tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, Curtea constată că nu se impune a se da eficiență mai mare circumstanțelor atenuante și a se reduce pedeapsa aplicată.
Prin sentința penală nr.889 din data de 10.03.1997 s-a aplicat inculpatului măsura educativă a mustării, pentru săvârșirea în perioada minorității a infracțiunii de furt calificat.
Prin sentința penală nr.248/1997 a Judecătoriei Bacăua fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat. În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 23.05.1998, pus în libertate la data de 19.09.1998, reîncarcerat la data de 27.05.1999 și pus în libertate condiționat la data de 16.07.1999.
Prin sentința penală nr.2667 din 17.09.2001 a Judecătoriei Bacăua fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 16.12.1999, reîncarcerat la data de 14.06.2003 și pus în libertate condiționat la data de 10.09.2003.
Prin sentința penală nr.2545 din data de 15.12.2003, pronunțată de Judecătoria Arad recurentul-inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare.
Având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art.41 și 42 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal, Curtea apreciază că în cauză nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, deoarece, chiar reținându-se circumstanțe atenuante, întrucât acestea intrau în concurs cu caracterul continuat al infracțiunii și cu starea de recidivă, în conformitate cu precum și a prevederilor art.80 alin.2 Cod penal, coborârea pedepsei sub minimul special nu era obligatorie.
De asemenea, nu se impunea, față de perseverența infracțională a inculpatului și gravitatea infracțiunilor deduse judecății, menținerea beneficului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 320 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2554/2003 a Judecătoriei Arad.
Desigur, deoarece ne aflăm doar în recursul inculpatului, având în vedere principiulnon reformatio in pejus,prevăzut și de art.385/8 Cod procedură penală, nu poate majora cuantumul pedepsei aplicate recurentului-inculpat, deoarece s-ar agrava situația acestuia în propria cale de atac.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva deciziei penale nr.435/A din data de 19.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, în sumă de 200 lei, avocat
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2010.
Pentru,
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
Aflată în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. - D:
El. - 2 ex.
16.02.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
