Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 107/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 107/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații și mpotriva deciziei penale numărul 159/A/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Se prezintă avocat pentru inculpații recurenți în calitate de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocata inculpaților recurenți depune la dosar motive de recurs, arată că aceștia nu s-au putut prezenta la acest termen de judecată, nefiind învoiți de la locul de muncă și că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpaților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea deciziei recurate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penală, achitarea acestora pentru faptele reținute în sarcină și pe cale de consecință, respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.
În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare și se va aprecia că subzistă vinovăția inculpaților, solicită reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor aplicate la limita prevăzută de lege, avându-se în vedere atitudinea lor sinceră, faptul că nu au antecedente penale și situația familială cu probleme.
Susține că sub aspectul laturii civile, nu s-a făcut nici o probă privind valoarea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre acesta și pretinsa faptă ilicită săvârșită de inculpați, astfel că solicită înlăturarea obligării acestora la plata despăgubirilor civile.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul parchetului consideră neîntemeiată cererea de achitare a inculpaților, câtă vreme aceștia au recunoscut inițial săvârșirea infracțiunii, fiind făcută astfel proba vinovăției.
Solicită respingerea recursului și sub aspectul privind reducerea pedepsei aplicate, aceasta corespunzând unei juste individualizări, neimpunându-se reducerea ei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 9/2009 pronunțată de Judecătoria în dosar nr- au fost condamnați inculpații și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit a, g Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp.
În baza art. 71.Cod Penal au fost interzise inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit teza II, b
Cod PenalÎn baza art. 14.C.P.P. rap. la art. 998-999 civ au fost obligați în solidar inculpații să plătească în favoarea părții civile SRL suma de 4.194 $ despăgubiri civile.
S-a făcut aplicare dispozițiilor art. 191.
C.P.P.Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut în esență ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că în noapte de 06-07.02.2007, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpații pe timp de noapte, împreună, s-au deplasat în incinta atelierului aparținând părții vătămate de unde, cu găleată din material plastic au sustras nichel metal din sacii anodici ce se aflau în băile de nichelare.
În drept s-a reținut că fapta inculpaților astfel cum fost descrisă și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit a, g Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp.
În baza acestor texte de lege s- dispus condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii.
Procedându-se la aplicarea pedepselor accesorii au fost interzise inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. teza II, b Cp în condițiile și pe durata stipulată de art. 71 Cp.
Sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, pentru prejudiciul material cauzat părții civile au fost obligați în solidar inculpații la despăgubiri civile
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal statuat de art. 363.C.P.P. inculpații și aducându-i critici pentru nelegalitate.
Prin decizia penală nr.159/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și mpotriva sentinței penale nr.9/2009 pronunțată de Judecătoria S în dosar penal nr-.
În considerente instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 291 al. 1.C.P.P. "judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită".
Din economia actelor și lucrărilor dosarului rezidă că la termenul de judecată din 15.01.2008 apărătorul ales al inculpaților a învederat primei instanțe că inculpații sunt plecați din țară, împrejurare față de care s-a dispus pentru următorul termen de judecată, 12.02.2008, citarea acestora cu mandate de aducere.
Din procesele-verbale pentru executarea mandatelor de aducere existente la dosarul cauzei (23) reiese că inculpații sunt plecați în Italia.
Ca atare, prima instanță în conformitate cu dispozițiile art. 177 al. 4.C.P.P. a dispus citarea inculpaților prin afișare la sediul consiliului local în cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, respectiv Consiliul Local
Critica inculpaților potrivit căreia procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, argumentat de împrejurarea necitării și prin afișare la ușa instanței, nu a putut fi primită întrucât în conformitate cu dispozițiilor art. 178 al. 2/1 citațiaC.P.P. se afișează la sediul instanței atunci când se cunoaște domiciliul părții în străinătate, iar din motive independente de instanță, citația nu se poate înmâna.
Or, din conținutul procesului -verbal pentru executarea mandatelor de aducere a inculpaților rezultă că aceștia sunt plecați în Italia, fără a li se cunoaște însă adresa de domiciliu.
Or, în contextul celor mai sus-expuse, Tribunalul a constatat că judecarea cauzei la prima instanță s-a făcut cu îndeplinirea legală a procedurii de citare cu inculpații.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, prima instanță a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comise de inculpați.
Astfel, din coroborarea întregului probator administrat în cauză, respectiv: plângerea părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal întocmit de organele de poliție privind copierea de pe CD-ul societății a 7 fișiere, depozițiile martorilor și coroborate cu declarațiile inculpaților, rezidă că în perioada 06-07.02.2007 în realizarea aceleiași rezoluții, pe timp de noapte, inculpații au sustras cantitatea de 90 kg nichel aparținând părții vătămate.
Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, relevantă sub aspectul vinovăției acestora este prima declarație a acestora prin care au recunoscut că au sustras nichel pe care ulterior l-au vândut unor persoane a căror identitate nu o cunosc.
Revenirea ulterioară a inculpaților asupra declarațiilor date sunt singulare și neconfirmate de materialul probator administrat în cauză.
De asemenea, relevante sunt și depozițiile martorilor și, angajatele părții vătămate care confirmă că din înregistrările video i-au identificat pe cei doi inculpați, ca fiind persoanele care au sustras nichel în perioada 06-07.02.2007.
Or, în acest context critica inculpaților privitoare la nevinovăția lor în comiterea infracțiunii se privește a fi nefondată.
De altfel, starea de fapt sus-amintită a fost reținută și de prima instanță care pe larg și cu trimitere la probele dosarului a argumentat soluția adoptată, reluarea acestor argumente în calea de atac apelului rămânând superfluă în condițiile în care în calea de atac inculpații nu au produs probe noi neanalizate de prima instanță.
Ca atare, fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție în mod corect prima instanță a adoptat o soluție de condamnare a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a, g Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.
Cod PenalRaportat la soluția adoptată cu prilejul soluționării laturii penale a cauzei, în mod corect în virtutea dispozițiilor art. 346 al. 1.C.P.P. a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă.
Privitor la individualizarea și proporționalizarea pedepsei aplicate inculpaților prima instanță a dat eficiență deplină tuturor criteriilor generale expres stipulate de art. 72.Cod Penal respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradului de pericol social al faptei, precum și persoanei inculpaților care se află la prima confruntare cu legea penală.
Chiar și raportat la aceste condiții, prima instanță a dat dovadă de clemență aplicând inculpaților pedepse ce reprezintă minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă argument pentru care în speța dedusă judecății nu se impune aplicarea unor pedepsei într-un cuantum mai redus prin reținerea incidenței dispozițiilor art. 74-76.Cod Penal, pedepse care nu ar fi de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art. 52.
Cod PenalÎmpotriva deciziei au declarat recurs inculpații și solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea deciziei recurate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penală, achitarea acestora pentru faptele reținute în sarcină și pe cale de consecință, respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.
În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare și se va aprecia că subzistă vinovăția inculpaților, solicită reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor aplicate la limita prevăzută de lege, avându-se în vedere atitudinea lor sinceră, faptul că nu au antecedente penale și situația familială cu probleme.
Susține că sub aspectul laturii civile, nu s-a făcut nici o probă privind valoarea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre acesta și pretinsa faptă ilicită săvârșită de inculpați, astfel că solicită înlăturarea obligării acestora la plata despăgubirilor civile.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 C.P.P. instanța constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
În cauză este incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 C.P.P. întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
Se constată astfel că, la dezbaterea pe fond a cauzei în fața instanței de apel, inculpații prin apărător au invocat faptul că prejudiciul care se susține că a fost cauzat părții civile nu a fost dovedit, nici un martor neputând preciza care este valoarea acestuia.
Instanța de apel nu a analizat această cerere a inculpaților, cerere în măsură să influențeze soluția ce putea fi pronunțată în cauză, ci s-a limitat a menționa faptul că, raportat la soluția adoptată cu prilejul soluționării laturii penale a cauzei, în mod corect a fost admisă și acțiunea civilă. Nu a făcut însă nicio referire la aspectele invocate de recurenți și care vizau lipsa probelor care să dovedească cuantumul prejudiciului la plata cărora au fost obligați, compus atât din prețul nichelului cât și din beneficiul nerealizat. În condițiile în care soluția adoptată cu privire la latura civilă este necesar a fi dovedită distinct de cea penală, nefiind o consecință directă a condamnării inculpatului, neanalizarea probelor de instanța de apel echivalează cu nepronunțarea asupra cererii inculpaților.
Având în vedere omisiunea instanței de a examina acest motiv de apel, în baza art.385/15 pct.2 lit.c cauza C.P.P. va fi trimisă în rejudecare instanței de apel, aceasta urmând să analizeze apărările inculpaților cu privire la probele care au stat la baza obligării acestora la plata despăgubirilor civile, iar dacă se va considera necesar vor putea fi administrate probe noi.
În ceea ce privește latura penală, în rejudecare, instanța va dispune efectuarea de referate de evaluare pentru cei doi inculpați, astfel ca, în situația în care va constata vinovăția acestora, să procedeze la o corectă individualizare a pedepselor și a modalității de executare a acestora.
În consecință, în baza art.385/15 pct. 2 lit.c C.P.P. instanța va admite recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 159/A/19.10.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Alba.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Pentru aceste motive,
În numele legii
E:
Admite recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 159/A/19.10.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, Tribunalul Alba.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 150 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored. LS/2ex/08.02.2010
Jud.apel:,
Jud.fond:
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
