Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 106/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 193/A/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
S-a prezentat avocat - apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, a se proceda la o nouă individualizare a pedepsei, cu consecința reducerii ei, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, 76 Cod penal.
Solicită a fi avute în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, făcându-se dovada constrângerii inculpatului de către alte persoane care au profitat de naivitatea lui și care au beneficiat de împrumutul făcut.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală, pedeapsa aplicată acestuia fiind just individualizată în cuantumul stabilit.
În cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului motivat de faptul că acesta are statut de recidivist, nu a acoperit prejudiciul și atitudinea sa procesuală, neprezentându-se în fața instanței de recurs.
Față de cele de mai sus, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 92/2009, Judecătoria Petroșania dispus condamnarea inculpatului, la:
- 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.2 pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen.
- 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prin participație improprie prev. și ped. de art. 290 rap. la art. 31 alin.2 pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3(trei) ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 pen.
În baza art. 14 lit. b și 346 pr.pen. rap. la art. 998 civ. a obligat inculpatul la 21.052,71 lei despăgubiri civile către partea civilă SA -Sucursala
În baza art. 348 pr.pen. a dispus anularea deciziei de pensionare nr.- aflată la 13 și a cuponului de pensie aflat la 12 din dosar.
În baza art. 191 pr.pen. a obligat inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu a stabilit să fie plătită anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a ridicat în data de 6.03.2007, de la Banca Comercială Română - Sucursala P, un credit de nevoi personale, în valoare de 18.000 lei, pe un termen de 120 luni, în baza contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 284/2.03.2007(19). Pentru obținerea acestui credit, inculpatul a depus la dosarul de credit două acte false, respectiv cuponul de pensie militară și decizia de pensionare, emanând de la Ministerul Apărării Naționale( 12 și 13), acte falsificate de o altă persoană. Nu a achitat nici una din ratele stabilite prin contract.
Cele două acte mai sus menționate sunt false, așa cum rezultă din adresa Ministerului Apărării - Direcția Financiar Contabilă (71) potrivit căreia, inculpatul nu figurează ca pensionar militar, aspect confirmat de altfel,și de către inculpat, atât în declarația dată în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.
Inculpatul a declarat că a făcut acest împrumut la cererea numitului, care i-a promis că îl va angaja la societatea sa și că, după ce a ridicat banii din bancă i-a dat întreaga sumă acestuia, el primind doar 2.000 lei, susținere total neverosimilă și nedovedită de către inculpat. A propus în apărare audierea martorului -(112), persoană prin intermediul căreia l-ar fi cunoscut pe acel, dar deși s-a obligat să-l prezinte necitat, la 2 termene consecutive nu s-a mai prezentat nici el în instanță.
Inculpatul a fost de acord cu restituirea întregii sume ridicate.
Faptele inculpatului constituie infracțiunile de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.2 pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prin participație improprie prev.și ped. de art. 290 rap. la art. 31 alin.2 pen. comise în concurs real.
Cu privire la latura civilă a cauzei: partea vătămată BCR - Sucursala P s-a constituit parte civilă cu suma de 21.052,71 lei(44), din care 17.911,62 credit, 2.492,62 lei dobânzi și 648,83 comisioane restante, sumă pe care inculpatul a fost de acord să o plătească.
În baza art. 14 lit.b și 346 pr.pen. rap. la art. 998 civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei mai sus menționate cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 348 pr.pen. instanța a dispusanularea celor două acte false de care s-a folosit inculpatul în obținerea creditului, respectiv a cuponului de pensie și a deciziei de pensionare aflate la 12 și 13 din dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei soluții de achitare prin motivarea scrisă a apelului arătând că a comis fapta fiind constrâns psihic prin amenințare de către alte persoane.
Apărătorul ales a solicitat oral, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Printr-un alt memoriu s-au suplimentat motivele de apel, sentința atacată fiind criticată și pentru faptul că soluția adoptată de prima instanță este în contradicție cu probele administrate, că prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe probele administrate în cursul urmăririi penale, fără a face demersuri pentru a administra direct probele necesare aflării adevărului.
Prin decizia penală nr. 193/A/11.06.2009 Tribunalul Hunedoara - secția penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, iar în baza art. 192 alin.2 Cod pr. penală, a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a analizat corect probatoriul administrat, starea de fapt reținută fiind în concordanță cu probatoriul administrat.
Încadrarea juridică este de asemenea corectă și nu a fost contestată în apel.
Susținerile inculpatului în ce privește existența unei constrângeri morale prin amenințare nu sunt susținute de nici o probă.
Mai mult, din actele administrate rezultă cert că aceste susțineri sunt mincinoase.
Astfel, în fața primei instanțe, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat și nu a făcut referire la nici un act de constrângere sau amenințare ( fila 110). A confirmat și declarația pe care a dat-o în fața procurorului, în cursul urmăririi penale, folosind expresia "așa cum am arătat și în declarația de la procuror " ( fila 110).
În fața instanței de apel ( fila 23), inculpatul a afirmat: " Nu mi s-a citit declarația de la parchet, am semnat-o numai, iar cele consemnate acolo nu corespund realității".
Așadar, s-a reținut că în fața instanței de apel inculpatul a fost nesincer.
Tot în declarația dată în fața instanței de apel ( filele 22-23), inculpatul a susținut că a fost constrâns să comită faptele fiind amenințat cu acte de violență de mai multe persoane, declarație ce a fost luată la data de 11 iunie 2009.
La 26 februarie 2009, inculpatul a depus la poștă, pe adresa tribunalului, o scrisoare ( filele 24-25), în care relatează că și - s-au deplasat la P special pentru a racola persoane care să îi ajute voluntar la obținerea ilegală a unor credite, fără a face vorbire de vreun act de amenințare.
probabil de această scrisoare expediată, inculpatul a făcut declarații în fața instanței de apel, la data de 11 iunie 2009, declarație evident mincinoasă, sub toate aspectele, concluzie ce se desprinde din considerentele de mai sus.
În ce privește criticile legate de administrarea probelor, s-a constatat că singurul martor audiat în faza de urmărire penală este numita, care a fost audiată și de instanța de fond ( fila 116), celelalte probe ce au stat la baza hotărârii atacate sunt exclusiv înscrisuri și nu era necesară o nouă depunere a acelorași înscrisuri și în fața instanței.
În ce privește solicitarea de a se reduce pedeapsa aplicată, s-a constatat în primul rând că la stabilirea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal.
În condițiile în care instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de înșelăciune și îndreptată spre minimul special pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată ( ambele cu participație improprie) deși inculpatul este recidivist, s-a constatat că o reducere a acestor pedepse nu poate fi dispusă de instanța de apel, în condițiile în care este cert că inculpatul a făcut declarații mincinoase tocmai în fața acestei instanțe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârilor și în rejudecare, adoptarea unei soluții de achitare, întrucât nu este vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a susținut că a acționat în modalitatea imputată întrucât a fost indus în eroare de către numitul, care a pretins că îl va angaja și care, probabil, este responsabil de redactarea actelor false depuse la dosarul de creditare.
S-a arătat că sus-numitul a fost beneficiarul creditelor, iar ofițerul de credite din cadrul BCR avea posibilitatea de a împiedica săvârșirea faptei.
Prin cererile ulterioare depuse la dosar, inculpatul recurent a arătat că nu avea posibilitatea de a comite fapta, având în vedere că la data respectivă era plecat cu familia în Spania, conform înscrisurilor anexate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385/9 alin. 3 Cod pr. penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de către primele instanțe, prin raportare la probele administrate, rezultând cu certitudine că inculpatul a depus la BCR P acte falsificate, respectiv un cupon de pensie și decizia de pensionare, inducând în eroare unitatea bancară, care a acordat un credit pentru nevoi personale, din care inculpatul nu a restituit nici o.
Pe parcursul derulării procedurilor, inculpatul recurent a contestat faptele reținute în sarcina sa, invocând fie că a acționat la îndemnul unei terțe persoane, care a și beneficiat de creditul acordat, fie că a fost plecat în străinătate în perioada de referință, astfel că nu putea să se prezinte pentru depunerea actelor falsificate la unitatea bancară menționată.
Aceste apărări nu pot fi primite, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a dat dovadă de inconstanță în propriile susțineri, fără a prezenta o justificare pertinentă. Astfel, dacă în primele faze ale procesului, recunoscut că s-a prezentat la bancă și a obținut creditul, abia în fața instanței de recurs și-a amintit că a fost plecat în străinătate, deci nu ar fi putut participa la inducerea în eroare a BCR
Pe de altă parte, actele depuse în recurs nu fac dovada certă că la data comiterii faptei, inculpatul ar fi fost stabilit în străinătate și, mai mult, martora - ofițerul de credite, în cadrul declarațiilor date a descris detaliat modul în care inculpatul a procedat la obținerea creditului.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că în mod corect primele instanțe au adoptat, respectiv menținut o soluție de condamnare pentru faptele care au făcut obiectul acuzării, nefiind justificată o soluție de achitare a recurentului.
În ceea ce privește pedepsele stabilite pentru faptele inculpatului, acestea au fost corect individualizate, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, astfel că nu se impune reducerea cuantumului stabilit.
În acest sens, Curtea are în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, împrejurarea că prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, atitudinea necorespunzătoare a inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta încercând să inducă în eroare organele judiciare prin prezentarea unor versiuni diferite cu privire la fapte, precum și antecedentele penale prezentate, faptele fiind comise în stare de recidivă postexecutorie.
Toate aceste elemente converg spre concluzia că o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi de natură să asigure realizarea scopului preventiv și coercitiv prevăzut de art. 52 Cod penal.
În consecință, apreciind nefondate criticile aduse hotărârile atacate, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod pr. penală va obliga inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 193/A din 11.06.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 680 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
concediu medical-semnează
președintele completului
- - -
GREFIER
Red.
Tehnored. LS/2ex/19.02.2010
Jud.apel:,
Jud.fond:
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
