Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BAC
SEC IA PENAL, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENAL NR.115
Sedin a PUBLICA de la 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PRE EDINTE: - - - JUDECĂTOR 1: Adrian Bogdan
: - - - JUDECĂTOR 2: Stefan Nimineț
: - - - JUDECĂTOR 3: Liliana Novac
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
- reprezentant legal prin procuror
***********************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și de inculpatul împotriva deciziei penale nr.489/ din 16.10.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU, în dosarul nr-.-
Dezbaterile în această cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic. -
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentul inculpat avocat cu delegație de substituire pentru avocat, pentru intimatul -inculpat avocat cu delegație din oficiu, intimatul - inculpat asistat din oficiu de avocat și intimatul inculpat asistat de avocat cu delegație din oficiu, lipsă fiind celelalte părți. -
Procedura este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei după care:
Fiind întrebați, intimații inculpați prezenți în instanță, și arată că nu doresc să dea altă declarație. -
Instanța, pune în discuție excepția tardivității recursului declarat de inculpatul, hotărârea fiind comunicată acestuia la data de 18 oct.2007 iar recursul a fost declarat la data de 14 decembrie 2007.-
Apărătorul recurentului -inculpat a lăsa la apreciere recursul declarat de acesta.
Procurorul arată că recursul declarat de inculpatul este tardiv formulat. -
Instanța, nemaifiind alte cereri, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri. -
Procurorul având cuvântul, cu privire la recursul declarat de inculpatul solicită respingerea recursului ca tardiv introdus -
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, a susținut oral motivele recursului și a solicitat admiterea recursului,casarea deciziei dată de TRIBUNALUL BACĂU și a sentinței instanței de fond, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond a se dispun e condamnarea inculpaților, și pentru infracțiunile reținute în rechizitoriu.
Avocat pentru recurentul-inculpat a solicitat a se aprecia asupra tardivității recursului declarat de acesta.-
Avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU și menținerea hotărârilor date ca fiind legale și temeinice.onorar
Avocat pentru intimatul-inculpat solicită a se respinge recursul declarat de parchet ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârilor date de cele două instanțe anterioare - onorariu
Avocat pentru intimatul-inculpat solicită deasemeni respingerea recursului declarat de parchet, susținând că hotărârile anterioare date de cele două instanțe sunt legale și temeinice în raport de probele administrate în cauză - onorariu
Intimatul -inculpat având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului declarat de parchet arătând că nu este vinovat. -
Intimatul-inculpat deasemeni solicită respingerea recursului declarat de parchet arătând că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii. -
S-au declarat dezbaterile închise. -
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.112 din 13 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr- s-a dispus:
În baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit.a,i Cod penal, cu aplicarea art. 371it. a Cod penal pentru inculpatul.
În baza art. 11. pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a inculpatul, zis "", fiul lui și născut la data de 25.07.1985, în, domiciliat în M-, jud. B, CNP -, cetățean român, fără studii, stagiul militar nesatisfacut, fără ocupație, recidivist, pentru infracțiunea prev.de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 2, și art. 37 lit. a Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
In baza art. 11. pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.10.1985 în, domiciliat în M,-, jud. B, CNP -, cetățean român, studii 5 clase, stagiul militar nesatisfacut, necăsătorit, fară ocupație, recidivist, pentru infracțiunea prev de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
În baza art. 11. pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, A inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.07.1979 în, domiciliat în M str. -, -. 26, jud. B, CNP -, cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfacut, concubinaj, doi copii minori, fară ocupație, recidivist, pentru infracțiunea prev de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
În baza 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a condamnăt inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.10.1979 în, domiciliat în M,-, jud. B, cetățean român, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfacut, concubinaj, 4 copii minori, recidivist, fără ocupație la 3 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 536 de zile, respectiv 1 an 5 luni și 21 de zile din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare din sentința penală 322/2003, pronunțată de Judecătoria Moinești, rămasă definitivă prin decizia penală 677/A/2003 a Tribunalului Bacău.
In baza 61 alin. 1 teza finală Cod penal a contopit pedeapsa din prezenta cu restul rămas neexecutat, și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Inculpatul execută 3 (trei) ani de închisoare. -
interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b în condițiile și pe durata prev. de art.71Cod penal.
S-a luat act că prejudiciul a fost parțial recuperat.
În baza art. 14, 346 Cod proc. penală și 998 cod civil a obligat inculpatul la 2104 lei către partea civilă SC SA M, - Sucursala.
În baza art. 189 Cod procedură penală,a dispus avansarea onorariilor de avocat din oficiu în cuantum de câte 100 RON pentru avocat, și din fondurile Ministerului d e Justiție.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu apărător pentru avocat.-
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare privind pe inculpații, și au rămas în sarcina statului. -
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 324/P/2006 al Parchetului de pe lângă - Judecătoria Moinești au fost trimiși în judecată inculpații, și, toți pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, i, constând în aceea că la data de 30.04.2006, împreună au sustras armătura de fler de la 2 stâlpi de beton aparținând părții vătămate SC M, prejudiciul în valoare de 2104 lei nerecuperat, iar pentru că în luna februarie 2006 sustras un motor electric și 4 bidoane de vopsele industriale de la SC
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că la data de 30.04.2006, organele de poliție au surprins în flagrant cei 4 inculpați care cu ajutorul unor e și topoare au spart 2 stâlpi din beton sustrăgând scheletul metalic al acestora. Din declarațiile martorilor, și rezultă că în zona fabricii de oxigen situată în M patru persoane de etnie rromă sparg cu e și topoare doi stâlpi din beton, ulterior aceștia fiind identificați în persoana inculpaților trimiși în judecată.
S-a mai aratat în actul de sesizare că poliția Maf ost sesizată la data de 07.02.2006 despre faptul că la locuința numitului, acesta sparge un motor electric. Cu ocazia cercetării la fața locului au fost identificați proprietarului și. într-o dependință a fost găsit un motor electric dezmembrat în trei. In aceeași încăpere au fost descoperite 4 bidoane de vopsea a câte 20 1. în fața locuinței lui a fost găsită o căruță și mergând pe urmele imprimate de acesta pe stratul de zăpadă, acestea au dus la drumul petrolier din apropiere până la 241, acestea fac o buclă, după care revin pe același traseu până la locuința lui.
În cauză au fost audiați inculpații, martorii din lucrări, probatorii coroborate cu materialul de urmărire penală, din analiza cărora instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 30.04.2006, inculpatul a fost surprins de către lucrători de la Poliția M în timp ce spărgea doi stâlpi din beton pentru a sustrage armătura metalică a acestora. La o oarecare distanță ceilalți trei inculpați adunau lemne, aceștia neparticipând la fapta săvârșită exclusiv de către. Cei trei au fost chemați de lucrătorul de poliție solicitându-le să-1 ajute pe la încărcarea materialului.
Depozițiile inculpatului se coroborează cu cele ale celorlalți trei, acesta precizând că singur a săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată toți.
Declarația martorului a fost una contradictorie, în sensul că inițial a declarat că își schimbă declarația dată la urmărirea penală, respectiv, că a văzut doar o persoană de etnie rromă care spărgea cu un stâlpul de beton, iar ceilalți trei erau între, și culegeau lemne. A fost identificat inculpatul ca fiind cel care avea barosul în mână. Ulterior, după intervenția reprezentantului parchetului acest martor și-a schimbat declarația în sensul că o menține pe cea de la urmărire penală. Având în vedere contradictorialitatea depozițiilor acestuia martor instanța va înlătura din materialul probator declarația sa.
Martorul recunoaște de asemenea doar pe inculpatul. Cu toate că acesta arată că la locul faptei a găsit o căruță cu niște băieți, un stâlp dat jos și fier în căruță, identifică, în condițiile în care toți inculpații sunt prezenți doar pe.
Martora arată că în preajma sărbătorilor de Paști, în timp ce lucra pe, i-a văzut pe, și cum strângeau lemne, iar pe cum bătea cu un în ceva de fier.
Martorul menționează că declarația de la poliție o menține parțial, în sensul că a văzut niște persoane la 200-300 și o altă persoană în dreapta cu o căruță și un. Mai afirmă despre persoanele care erau lângă gard că nu știe ce făceau, la un moment dat a bănuit că "reparau gardul". Mai precizează că declarația de la poliție i-a fost dictată.
Cu privire la fapta imputată prin actul de inculpare doar inculpatului instanța a reținut ca stare de fapt că într-o construcție nelocuibilă din apropierea locuinței inculpatului au fost descoperite un motor dezmembrat, și câteva bidoane de vopsea. Faptul că acea construcție nu poate fi folosită ca locuință rezultă din declarațiile tuturor martorilor respectiv,. Singura legătură cu inculpatul ar fi că hainele acestuia prezintă de vopsea, însă nu există nici o probă că acea vopsea ar proveni din bidoanele respective, motiv pentru care nu va reține vinovăția acestuia pentru săvârșirea acestei fapte.
În drept, fapta inculpatului, care pe timp de zi a sustras componente metalice de la 2 stâlpi aparținând părții civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 208 aii. 1- 209 alin. 1 lit. i Cod penal, motiv pentru care instanța va pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice, din fapta pentru care a fost trimis în judecată în fapta prevăzută de art. 208 alin. 1- 209 alin.l lit. i Cod penal. Instanța a apreciat că fapta poate fi considerată infracțiune, întrucât este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită cu gradul de vinovăție al intenției directe, și prezintă pericolul social al unei infracțiuni, motiv pentru care a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea. La dozarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului și împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea. S-a avut de asemenea în vedere și persoana inculpatului care recunoaște săvârșirea faptei, însă este cunoscut cu antecedente penale conform fișei cazier a acestuia. Astfel raportat la faptul că infracțiunea a fost săvârșită în timpul scurgerii restului de pedeapsă rămas neexecutat s-au reținut dispozițiile art. 37 lit.a Cod penal.In baza art. 61 alin. 1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 536 de zile, respectiv 1 an 5 luni și 21 de zile din pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare din sentința penală 322/2003, pronunțată de Judecătoria Moinești, rămasă definitivă prin decizia penală 677/A/2003 a Tribunalului Bacău.
In baza 61 alin. 1 teza finală Cod penal s-a contopit pedeapsa din prezenta cu restul rămas neexecutat, și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea.
Față de probele administrate instanța nu putea reține decât vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei descrise, nu și a celorlalți 3. Că și aceștia s-au aflat în imediata apropiere a locului săvârșirii infracțiunii este o certitudine, însă cu privire la săvârșirea de către aceștia a unui act infracțional există cel puțin dubii, întrucât probele administrate sunt contradictorii prin ele însele și nu se coroborează. Art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, instituie în favoarea inculpatului prezumția de nevinovăție, care nu este anulată decât prin certitudinea dovedită a vinovăției acestuia. Dacă probele administrate de acuzare nu au un conținut cert, dacă nu sunt decisive, complete, dacă ele lasă o nesiguranță în privința vinovăției inculpatului, atunci se aplică principiul potrivit căruia "orice îndoială este în favoarea acuzatului" (in dubio pro reo). Această regulă constituie un complement necesar, o manifestare și o expresie a prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăsește în materia probațiunii.
Interesele superioare sociale ale înfăptuirii justiției penale presupun ca o hotărâre de condamnare să nu se bazeze pe probabilitate ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, adică pe credința izvorâtă din dovezile administrate în cauză că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită cu ajutorul probelor. Ori în cazul de față probele nu pot duce la concluzia vinovăției inculpatului.
Pentru aceleași motive nu s- reținut nici vinovăția inculpatului pentru cealaltă infracțiune dedusă judecății, respectiv cea din luna februarie 2006
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 11. pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost inculpatul, zis "", fiul lui și, născut la data de 25.07.1985, în, domiciliat în M,-, jud. B, CNP -, cetățean român, rară studii, stagiul militar nesatisfacut, fără ocupație, recidivist, pentru infracțiunea prev de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 2, și art. 37 lit. a Cod penal, întrucât faptele nu au fost săvârșite de acesta.
In baza art. 11. pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.10.1985 în, domiciliat în M,-, jud. B, CNP -, cetățean român, studii 5 clase, stagiul militar nesatisfacut, necăsătorit, fără ocupație, recidivist, pentru infracțiunea prev de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
În baza art. 11. pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.07.1979 în, domiciliat în M str. -, -. 26, jud. B, CNP -, cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, concubinaj, doi copii minori, fără ocupație, recidivist, pentru infracțiunea prev de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta.
În latură civilă, s-a luat act că prejudiciul a fost parțial recuperat.
În baza art. 14, 346 Cod proc. pen, și 998 Cod civil obligă inculpatul la 2104 lei către partea civilă SC SA M, -Sucursala M, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil, respectiv există o faptă ilicită, un prejudiciu, legătura de cauzalitate între acestea, vinovăția făptuitorului, și condiția specială a constituirii de parte civilă a părții vătămate, după cum rezultă din adresa nr. 4241/2006 aflată la fila 58 dosar urmărire penală.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea onorariilor de avocat din oficiu în cuantum de câte 100 RON pentru avocat, și din fondurile Ministerului d e Justiție.
In baza art. 191 alin. 1 Cod proc pen a fost obligat inculpatul la 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariu apărător, pentru avocat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare privind pe inculpații, și, au rămas în sarcina statului. -
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și inculpatul.
In motivarea apelului declarat de procuror, hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1 - greșita achitare inculpaților, ȘI. În dezvoltarea acestui motiv de apel s-a arătat că inculpatul este și autorul furtului comis în luna februarie 2006, când a sustras din depozitul SC M 4 bidoane cu vopsea și un motor. S-a susținut că fapta este dovedită cu declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală filele 21-26 și expertiza tehnico științifică care a stabilit că urmele de pantofi și anvelope sunt asemănătoare cu celealeinculpatului. De asemenea s-a mai arătat că fapta a fost probată și prin găsirea bidoanelor de vopsea la locuința inculpatului și prin faptul că cizmele inculpatului erau murdare de vopsea, la momentul identificării (fila 28). În privința faptei comise la data de 30-04-2006, s-a arătat că instanța de fond apreciat greșit probele administrate reținând din această cauză o situație de fapt eronată deși toți martorii audiați la urmărirea penală au arătat că toți cei patru inculpați au distrus gardul, aspect ce rezultă și din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, semnat și de inculpați în care se indică faptul că aceștia au fost surprinși în timp ce demontau stâlpii. Susținerea inculpaților că se aflau în zonă la cules lemne nu este de natură a determina achitarea acestora. Faptul că martorii au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, nu constituie temei al achitării. În mod inoportun și nelegal instanța de fond a înlăturat depoziția martorului, care a revenit de două ori asupra declarațiilor. Prin audierea succintă a părților și martorilor instanța a creat dubii în sarcina inculpaților, care sunt recidiviști. În mod greșit instanța de fond a considerat că probele administrate la urmărirea penală nu au valoare probantă și în mod greșit instanța nu a luat în considerare procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
În concluzie s-a susținut că vinovăția inculpaților a fost dovedită și rezultă din probele administrate la - urmărirea penală și drept consecință se impune condamnarea acestora.
2 - pedeapsa aplicată inculpatului la limita minimului special este netemeinic dozată, apreciindu-se că față de antecedentele penale ale acestuia, criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 cod penal nu au fost corect aplicate. Apelul declarat de inculpatul nu a fost motivat. Legal citat în apel, inculpatul nu s-a prezentat în instanță la nici un termen de judecată.
In temeiul art. 378 cod procedură penală, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului de la dosarul cauzei, precum și a probelor noi, administrate în fața instanței de apel, respectiv declarațiile inculpaților, și și declarația martorului, Tribunalul a constatat următoarele:
In cea ce privește furtul din 6/7 februarie 2007 imputat inculpatului, se constată că anchetatorii au mers la fața locului la data de 7-02-2007, când au depistat bidoanele cu vopsea și motorul. La fața locului nu au fost căutate pe bunuri și în cele două incinte (cea din care au fost sustrase bunurile și cea în care au fost găsit) nici un fel de urme papilare care în speță erau imperios necesare pentru că ar fi contribuit la stabilirea persoanei care a comis furtul. Or, este imposibil ca obiectele în litigiu să nu poarte urmele materiale, ale operațiunilor fizice exercitate de autorul care pentru a și le însuși a trebuit să le ridice, să le transporte la un mijloc de transport și să le încarce.
La dosarul cauzei au fost intercalate ca justificare, ulterior judecății, intre filele 10 și 11 din dosarul de urmărire penală două file ce nu sunt nici mâcar numerotate (ca dovadă că anterior nici nu au existat în dosar) cu patru pagini care conțin trei urme papilare inapte de la o găleată de vopsea găsită la 241
Aceste urme sunt irelevante pentru cauză întrucât, urmele necesare cauzei nu trebuiau să fie prelevate de pe o găleată cu urme de vopsea din incinta sondei, ci pe ușa de la magazia sondei al cărei lacăt a fost spart de autorul furtului, în incinta magaziei pe cele 4 cutii de vopsea (cum s-a menționat în procesul verbal de cercetare locală că s-ar fi ridicat urme de pe aceste, urme ce nu au apărut la dosar și care nu au fost valorificate în mod greșit) și evident de pe motorul ori bucățile dezmembrate. In cauză au fost efectuate două constatări științifice care au stabilit că există asemănări între urmele unor anvelope de la căruța inculpatului și cele prelevate de anchetatori și de asemenea asemănări între urmele lăsate de cizmele inculpatului și urme prelevate pe teren.
Aceste asemănări au caracter relativ deoarece pot exista în mod evident incidențe, existând posibilitatea ca și alte persoane să aibă același tip de roți la
căruță și să poarte același fel de cizme.
De asemenea se constată că aceste urme au fost prelevate tendențios mai mult din zona unde locuiește inculpatul fiind însă evitat perimetrul de la sondă și de la magazia sondei unde, fiind zăpadă, au existat în mod evident și unu încălțăminte a ce puteau să aparțină autorului faptei care a trebuit să se deplaseze când a demontat motorul, când a spart ușa magaziei ori când a cărat bunurile furate.
In motivarea apelului s-a susținut eronat că cele două constatări privind urmele de încălțăminte și de anvelope constituie dovezi ce stabilesc inculpatul este autorul furtului, deoarece în realitate acestea constată doar simple asemănări cu posibilele urme lăsate de căruța și cizmele lui, ce fac din inculpat un suspect pe lista suspecților.
In speță se constată însă că au fost omise mijloacele care ar fi putut înlătura orice dubiu și ar fi conținut probe irefutabile,fiind preferate mijloacele care au oferit doar indicii cum ar fi urme de încălțăminte și anvelope de căruță de care în cartierul sau zona specifică locului unde au fost identificate sunt comune, în sensul că majoritatea cetățenilor poartă ca echipament de lucru un model identic de cizme de sezon pus la dispoziție de vânzătorii din târguri ori. magazine specializate și achiziționate de la aceștia. De exemplu, din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că atunci când au mers sa cercetarea la fața locului inculpatul era acasă împreună cu un cetățean pe nume și că atât inculpatul cât și purtau același tip de cizme de de culoare albastră. Ori același model de încălțăminte imprimi zăpada același gen de urme fiind greu de stabilit cărui cetățean aparțin.
Astfel, în preajma casei inculpatului situată în loc deschis drumurilor cetățenilor,au circulat și alte persoane pe jos ori cu căruța în afară de împrejurare în care este greu de acceptat că toate urmele aparțin inculpatului, și că dintre aceste urme au putut fii depistate cele lăsate de inculpat. De asemenea în același perimetru a circulat și care a lăsat urme identice deoarece purta același tip de cizme ca și cele ale inculpatului.-
Pe de altă parte din examinarea planșelor fotografice aflate la fila 6 urmărire penală se constată că anvelopa de la punctul 19,ridicată de la căruța inculpatului se află în cel mai avansat grad de uzură în sensul că aceasta mai are nici o crestătură care să fi putut să imprime urme modelate. Ori, în speță toate urmele alese de anchetatori din zona comiterii furtului sunt modelate,ca dovadă că au fost lăsate de anvelope mai noi decât cele de la căruța inculpatului.
de anvelopă găsite la locul faptei (fără a se cunoaște exact cele prelevate de anchetatori provin de la sondă, ori de la casa părăsită unde au fost găsite bunurile, ori din ambele locuri deoarece nu s-a făcut nicăieri în dosar o asemenea distincție sau precizare) și în fața locuinței inculpatului sunt indicii relative referitoare la persoana bănuită a fii autor al faptei deoarece în localitate există mulți căruțași cu anvelope de același model sau tip care nu au fost nici identificați, nici verificați dacă au trecut prin zonă prin fața loc inculpatului,pe la sondă (venind din oraș pe strada pe care locuiește inculpatul, ori invers de la sondă spre oraș pe același traseu) și nici acuzați. Faptul că inculpatul a circulat cu căruța și a lăsat urme în zonă nu constituie dovada că acesta este autorul furtului numai pentru simplul considerent că drumul trecea pe la locuința lui, ori pentru că avea locuința amplasată mai aproape de locul din care au fost furate bunurile.
Se constată de asemenea că bunurile descoperite la cercetări respectiv motorul și bidoanele de vopsea nu au fost găsite în locuința inculpatului și nici în dependințele acesteia, ci așa cum rezultă din planșa fotografică (fotografia nr. 9. fila 13) într-un dărâmat și părăsit (inapt pentru a servi ca locuință și în fapt nelocuit și inapt pentru orice altă destinație) cu o singură încăpere cu acoperiș, ferestre și ușă sparte, amplasat în loc neîngrădit și în câmp deschis, în apropierea căruia nu se afla nici o locuință.
In aceste condiții în această incintă avea acces orice persoană și cum ul era situat în loc izolat de locuințele cetățenilor, orice persoană din sat ar fi putut intra cu ușurință și neobservată să ascundă un bun furat,pe care urma să-1 recupereze după ștergerea urmelor, pentru a nu trezi bănuieli. Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că locuința inculpatului este compusă din 2 camere de locuit și un grajd, fiind situată în M pe-. Or, ul în care au fost găsite motorul și vopseaua este situat în spatele casei inculpatului, dincolo de casă, fiind nefolosit de acesta, deoarece așa cum rezultă tot din procesul verbal de cercetare la fața locului era plin de gunoaie cu geamuri și acoperiș spart și deci nu putea să fie folosit și aparținea așa cum rezultă din declarația martorei (fila 65 dosar instanță) unei alte persoane care este la închisoare și nicidecum inculpatului.
Din analiza procesului verbal de cercetare la fața locului se constată că in la locul unde au fost găsite cele patru cutii cu vopsea (de culoare una roșie, una albă și una galbenă și alta de grund) nu existau urme de vopsea de nici o culoare. De asemenea, nici la magazia de unde s-a comis furtul și nici în căruța inculpatului ori în incinta casei acestuia nu au fost găsite urme de vopsea. Din procesul verbal de predare primire a cutiilor de vopsea de la fila 26 dosar nu rezultă că cutia de vopsea albă nu este intactă, ori că din aceasta a curs vopsea. Este greu de admis că dacă cutia a fost fisurată, ori din ea s-a scurs vopsea pentru a fi luată pe cutie nu ar fi rămas urme evidente. Or, în cazul în care cutia de vopsea albă nu a prezentat urme de desfacere s-au scurgere, rezultă că acesta a fost intactă și deci din aceasta nu a curs și nici nu a fost scoasă nici o cantitate de vopsea.
In aceste condiții petele de vopsea de pe cizmele inculpatului nu pot să provină de la cutia de vopsea albă găsită în, deoarece cutia era intactă, nedesigilată și deci nu a putut nimeni sa scoată vopsea din ea și nici nu a curs. In acest context petele de vopsea de cizmele inculpatului provin din altă sursă decât furtul, nu au legătură cu furtul și pot fi în mod evident mult mai vechi decât data furtului deoarece în cauză nu s-a stabilit vechimea vopselei uscată pe cizmele acestuia. Astfel, se susține că fapta a fost comisă în noaptea de 6/7 februarie 2006 iar cercetarea locală s-a efectuat pe data de 7 februarie la 10,30 dimineața, (ori dacă vopseaua era proaspătă și fiind uscată în anotimp friguros) s-ar fi putut stabili cu ușurință atunci imediat după comiterea faptei dacă petele de vopsea sunt recente de câteva ore ori de o zi sau sunt mai vechi decât data furtului.
În circumstanțele constatate mai sus și pentru considerentele expuse reținerea acestora, rezultă fără nici o îndoială că urmele de cizme de anvelope de căruță, petele de vopsea și împrejurarea că bunurile au fost găsite într-un părăsit ce nu constituie locuința inculpatului și nu face parte integrantă din aceasta nu constituie probe certe pentru reținerea vinovați inculpatului ci doar simple indicii relative pentru a-1 considera eventual suspect într-un cerc de suspecți compus din alți cetățeni care frecventau zona, lucrau în zonă ori puteau comite o asemenea faptă, între care se situează și persoane cunoscute cum ar fi ori inculpatul.
Astfel cu ocazia cercetării la fața locului, agenții de poliție au găsit în incinta grajdului niște cablu, despre care inculpatul a arătat că acesta nu-i aparține și că a fost adus și lăsat acolo de inculpatul. Din analiza planșelor fotografice rezultă că bucăți de cablu existau și afară la fața locului 1a sondă și lângă peretele ului unde au fost găsite bunurile.
Aspectul relatat de inculpat la cercetarea locală nu a fost verificat însă ulterior deși bucățile de cablu au fost ridicate de la inculpat,cu scopul de a se cerceta proveniența acestora. Or, în aceiași cauză, inculpatul a fost cercetat pentru furtul de componente metalice de la un stâlp și în cauză s-a stabilit fără putință de tăgadă că acesta strângea părți metalice și chiar avea în căruță cablu. De asemenea nu s-au efectuat cercetări pentru a se stabili dacă urmele de anvelope din zona sondei și a ului nu puteau să provină eventual chiar și de la căruța lui ori a lui. Întrucât în cauză este evident că la locuința inculpatului fusese anterior și care a plecat lăsând la acel cablu și cum la fața locului s-au găsit mai multe urme de cizme decât cele ce ar fi putut proveni de la două persoane, în speță ar fi trebuit să se examineze și încălțămintea purtată în acea zi de cât și modelul urmelor lăsate de anvelopele de la căruța acestuia. Astfel aceste aspecte puteau să lămurească dacă în cercul suspecților există și alte persoane ori numai inculpatul. În speță însă nu s-au efectuat nici un fel de verificări în acest sens considerându-se cu ușurință că autorul faptei este persoana ale cărei cizme prezentau ca indiciu niște de vopsea ce nu puteau să provină însă nici din magazia de la sondă și nici de la cutia de vopsea.
În ceea ce privește motorul găsit dezmembrat se constată că părțile componente erau vechi și ruginite (fotografia nr. 10 fila 13 dosar urmărire penală) cea ce demonstrează că a stat mult timp abandonat la gunoi, pentru că dacă acesta ar fii obiectul furat în noaptea de 6/7 februarie 2007 de la ce era funcțională (vezi foto 1,2,3) acesta nu ar fi fost ruginit în porțiunile interioare ce sunt ferite de umezeală. Cu ocazia descoperirii motorului dezmembrat s-a constatat numărul și seria acestuia însă nu există nici o dovadă cu privire la seria motorului care fusese furat deoarece partea vătămată nu a avut o asemenea evidentă.
Prin urmare, în speță nu se poate stabili dacă motorul furat este același cu cel găsit, lucru ce este puțin probabil având în vedere motorului. Pe de altă parte în procesul verbal de cercetare la fața locului s-a arătat că agenții de poliție s-au deplasat la locuința inculpatului deoarece au fost sesizați telefonic că acesta sparge un motor.
Or dacă această situație ar fi fost reală inculpatul ar fi fost găsit în la locul unde era îndeplinită acțiunea de dezmembrare, dotat cu uneltele necesare dezmembrării și în mod evident pe mâini și pe haine ar fi existat urme de sau de ulei de la motor, ceea în speță nu s-a întâmplat.
Pe de altă parte dacă sesizarea telefonică care 1-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care dezmembrează un motor ar fi fost reală atunci, era lipsit de sens că atelajul, respectiv căruța să se afle pe podețul de la casă " în față pe strada - - "cum s-a constatat la cercetarea locală în loc să se afle în curte sau în apropierea ului părăsit. Or, la ul părăsit nu s-au depistat urme de anvelope ceea ce înseamnă că bunurile puteau să fie acolo de autorul faptei în altă modalitate, de pildă cu sania. În aceste condiții este credibilă susținerea inculpatului că nu cunoaște cum au ajuns acele bunuri în, deoarece ele puteau să fie ascunse în acel loc de autorul furtului fără știrea inculpatului.
În aceste condiții în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză nu există decât indicii relative însă nu pot fi reținute ca având valoare și forță probantă absolută deoarece nu sunt apte să răstoarne prezumția de vinovăție. În lipsa unor probe certe, care să stabilească neîndoielnic că inculpatul este cu siguranță autorul faptei, și cum în cauză indiciile nu înlătură nici măcar cea mai mică îndoială, se constată că în mod corect a procedat instanța de fond atunci când a dat eficiență deplină principiului potrivit căruia "îndoiala profită inculpatului".
Concluzia instanței în sensul că inculpatul nu este autorului actului material de furt comis în noaptea de 6/7 februarie de la partea vătămată SC M este temeinică, ea rezultând așa cum s-a arătat din analiza probelor administrate în cauză. In cea ce privește infracțiunea comisă la data de 0-04-2006 se constată de asemenea că pentru a pronunța soluția de achitare instanța de fond a apreciat just probele administrate în cauză pe care le-a analizat în esență. Se constată că atât în rechizitoriu cât și în motivele de apel s-a reținut și invocat ca argument că toți inculpații au fost prinși în flagrant în timp ce participau la distrugerea stâlpului de beton.
Din analiza acestui proces verbal rezultă că la sosirea agenților de poliție în zonă "pe partea dreaptă a sensului de mers se aflau inculpații" însă aspecte consemnate în acest înscris de către agent referitoare la împrejurarea că toți inculpații aveau topoare și spărgeau bucăți din doi stâlpi doborâți la pământ din care scoteau părțile metalice, nu au fost confirmate fără nici o îndoială de ansamblu probelor administrate în cauză.
Astfel procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante nu are valoare și forță probantă absolută, întrucât este susceptibil în orice moment al procesului penal de a fi combătut și infirmat de o probă contrară,cum ar fi de pildă în speță proba cu martori. Împrejurarea că toți inculpații au semnat acest proces verbal nu conferă înscrisului valoare probantă absolută cum greșit s-a apreciat în motivarea apelului ci dimpotrivă este lipsită de relevanță deoarece prin semnarea unui asemenea înscris inculpații sunt siliți în mod neprocedural și prin încălcarea dreptului la apărarea să-și recunoască vinovăția înainte de începerea cercetărilor și evident înainte de a dobândi calitatea de inculpați. -
Dacă s-ar accepta că prin simpla semnare a unui proces verbal prin scriere de mână, de o persoană agent instrumentator, persoanele semnatare care au o educație și instruire școlară redusă și care de regulă ori nu înțeleg scrisul ori nu pot citi după un scris de mână și cărora nu li s-a citit acest înscris recunosc astfel fapta numai prin semnarea a înscrisului sub semnătură privată și devin astfel inculpați înainte chiar de a dobândi legal o atare calitate, ar însemna să fie încălcată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 66 și 5 ind.2 cod procedură penală, dreptul acestuia de a nu face nici o declarație și de a nu se autoinculpa prevăzut de art.70 alin.2 cod procedură penală și evident dreptul la apărare aspect ce este cu atât mai grav în speța de față în care asistența juridică era obligatorie. In aceste condiții, o persoană a cărei vinovăție ar fi reținută ori s-ar stabili pe considerentul că a semnat un proces verbal de constatare a faptei, suportă rigorile abuzive ale unui proces penal inechitabil ceea ce atrage cu sine în mod evident încălcarea dreptului la un proces echitabil stabilit în toată complexitatea lui prin dispozițiile art. 5 din CEDO. În cauză în afară de martorii și care au participat la întocmirea procesului verbal la urmărirea penală au fost audiați și martorii,. Martorul fila 57 (dosar ) a arătat că i-a spus de la dispecerat că "4 romi distrug niște stâlpi de beton" și la anunțat la rândul lui pe martorul. Rezultă deci că martorul nu a fost prezent la fața locului și deci nu a văzut personal pe cele 4 persoane distrugând fiecare bucățile de stâlp.
Împrejurarea că acestuia i s-a comunicat de la dispecerat că " 4 romi distrug niște stâlpi" nu constituie nici o probă directă și nici indirectă ci stabilirea autorilor faptei și a vinovăției acestora, putând însă constituii indicii asupra persoanelor suspecte ori bănuite. Martorul este însă șeful martorului care era de paza la paza mobilă și i-a comunicat acestuia mesajul pe care îl primise anterior de la dispecerat și anume că i- spus de la dispecerat că "4 romi distrug niște stâlpi de beton în sectorul etc." În acest context martorul a fost influențat, reținând înainte de a merge la fața locului și înainte de a constata personal situația din teren că autorii sunt" 4 romi ".
Astfel când a ajuns la fața locului acesta pe baza mesajului primit și văzând ca acolo sunt distrugeri iar în preajma lor o căruță și 4 persoane de etnie romă a considerat fără dovezi certe că autorii sunt persoanele care se aflau la fața locului. Din declarația dată de acesta la urmărirea penală la fila 60 rezultă insă că odată ajuns la fața locului martorul nu a văzut pe nici unul dintre inculpați distrugând efectiv bucăți de stâlp. Astfel martorul declară că, cităm textual - "la fata locului am găsit 4 cetățeni de etnie romă care dărâmaseră 2 stâlpi de pe care au demontat componentele metalice, ce se aflau încărcate într-o căruță,
Astfel ambele acțiuni de dărâmare și demontare sunt relatate la timpul trecut ca fiind desfășurate anterior sosirii sale la fața locului dar la desfășurarea cărora nu avea cum să fie de față, deoarece se afla pe drum. Or în acest context prin motivele de apel această declarație este apreciată tendențios cu valoare de probă certă asupra vinovăției tuturor inculpaților.
Este evident că sub influența mesajului primit de la șeful său, odată ajuns la fața locului martorul a crezut în mod eronat că autorii sunt toate persoanele care se aflau în preajmă și de aceea acesta a declarat acțiunile pe care nu le-a văzut desfășurându - se, la timpul trecut.
Ori, cât timp martorul nu a văzut dacă fiecare dintre inculpați și în special dintre cei intimați, au participat la acțiunile de distrugere și scoatere a părților metalice de la stâlpi, nu se poate considera cu certitudine că toți inculpații au participat la comiterea faptei și astfel declarația acestuia nu este probă deoarece conține numai indicii care era necesar să fie confirmate prin alte probe dar care în final nu au fost confirmate.
In aceiași situație se află și declarația dată la urmărirea penală de martorul, care la data faptei a condus mașina cu care a mers la fața locului martorul și agentul instrumentator. Astfel pe drum martorul a aflat din spusele că merg la locul unde "4 romi distrug niște stâlpi", situație în care odată ajuns la fața locului a considerat că autorii sunt toate persoanele aflate in prejmă, chiar dacă nu a văzut direct și nemijlocit pe nici una din ele distrugând.
Din acest motiv martorul plasează acțiunile la timpul trecut declarând ca"am văzut 4 romi care dărâmaseră doi stâlpi de beton". In aceste condiții ambii martori au semnat și procesul verbal de constatare încheiat de agentul instrumentator. Se constată însă că în aceste condiții nici agentul constatator nu avea cum să - i vadă efectiv pe inculpați în timpul comiterii faptei deoarece când a sosit mașina aceștia erau dispersați și nu mai lucra nimeni.
Dintre probele administrate la urmărirea penală se detașează declarația martorului căruia i-a transmis informația "că patru indivizi încearcă să sustragă bunuri din zonă " la orele 14 un alt angajat pe nume care însă nu a fost la fața locului. Martorul a arătat că a văzut de la o distanță destul de mare de 200 metri patru indivizi care distrugeau un stâlp și că la fața locului a sosit poliția.
Declarația martorului nu prezintă elemente de certitudine deoarece acesta nu s-a apropiat de locul faptei, nu a cunoscut persoanele care se aflau în zonă, motiv pentru care din sintagma" 4 indivizi" nu se poate stabili că inculpații intimați sunt și ei autori și nici nu se poate cunoaște dacă anterior la fața locului nu au fost alte persoane care să fi lucrat cu.
In aceste condiții în mod obligatoriu trebuie avute în vedere precizările aduse de martor la cercetarea judecătorească în sensul că a văzut de la circa 300 metri niște persoane în zonă însă nu poate susține cu certitudine ce faceau și nici cine erau acestea, însă a bănuit că reparau ceva. Or, din aceste declarații nu se poate stabili cu certitudine dacă persoanele văzute de martor sunt aceleași cu persoanele care se mai aflau la fața locului când a venit poliția.
Deoarece la fața locului s-au aflat în timp și alte persoane cum ar fi de pildă martora care i-a văzut pe inculpații, și cum strângeau lemne și numai pe lucrând cu un de fier. Se impune a se reține din declarațiile martorul numai aspectele ce sunt confirmate de declarațiile celorlalți martori și de declarațiile inculpaților și anume că în zonă erau mai multe persoane însă nu a văzut pe nimeni dărâmând sau distrugând. De asemenea se impune a se reține din depoziția acestuia că a văzut stâlpii dărâmați, material metalic și un mare ce se folosește la dărâmare în căruța inculpatului.
In speță se impun a fii reținute elementele percepute direct și nemijlocit și nicidecum cele presupuse de martori pe care nu le-au perceput și nici informațiile primite din surse ce nu au văzut evenimentele. Or, nu există la dosarul cauzei nici o declarație de martor, nici la urmărirea penală și nici 1a cercetarea judecătorească care să poată fii apreciată ca având valoare și forță probantă în sensul dovedirii că cei trei inculpați ce au fost achitați au participat la comiterea faptei împreună cu inculpatul.
In raport de considerentele expuse mai sus rezultă că instanța de fond a administrat în cauză toate probele ce mai puteau fi administrate în această fază procesuală, pe care le-a analizat și interpretat judicios reținând o stare de fapt conformă cu realitatea. Întrucât în cauză din analiza declarațiilor martorilor audiați la urmărirea penală și cercetarea judecătorească coroborate ca declarațiile inculpaților a rezultat că la comiterea faptei nu au participat inculpații, și în mod corect instanța de fond a dispus achitarea acestora.
Astfel în cauză s-a făcut pe deplin dovada că inculpații aveau niște securi deoarece adunau lemne, însă nu au participat la dărâmarea și colectarea metalului din stâlpi, iar simpla prezență a acestora în apropierea locului faptei în același perimetru cu inculpatul nu poate prin ea însăși să formeze convingerea nici unui organ judiciar de participare la comiterea faptei și nu poate să răstoarne prezumția de nevinovăție.
Toate probele administrate în cauză infirmă aspectul consemnat eronat în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante referitor la "prinderea în flagrant a celor patru inculpați" în timp ce realizau acțiuni de distrugere a stâlpilor. Fiind infirmat de probele administrate în cauză, în mod corect instanța de fond nu l-a luat în considerare în partea ce se referă la participarea celor trei inculpați la comiterea faptei. Procesul verbal este parțial infirmat numai în această limită, însă acesta va produce efecte în cea ce privește aspectele referitoare la inculpatul.
Soluția de achitare pronunțată de instanța de fond este temeinică, însă fiind mai succint și concentrat motivată, ceea ce a produs neclarități ori interpretări eronate din partea celor care au analizat-o când au apelat-o și au formulat motivele de apel.
Achitarea inculpaților nu se întemeiază numai pe analiza și aprecierea probelor administrate la cercetarea judecătorească desfășurată la judecata în fond ci are la bază așa cum s-a arătat mai sus analiza, aprecierea și coroborarea tuturor probelor cu reținerea în plus și a celor readministrate de instanța de apel.
In ceea ce privește motivul de netemeinicie invocat în apelul procurorului, privind individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul se constată că este nefondat, deoarece existența stării de recidivă și regimul juridic legal al acesteia nu exclude celelalte criterii legale de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal și nici obligația judecătorului de a le analiza, reține și aplica efectiv în operațiunea de stabilire a pedepsei și a cuantumului acesteia.
Elementele ce se încadrează în conținutul art. 72 cod penal sunt eficiente la dozarea pedepsei și se analizează concret în raport de particularitățile fiecărui caz în parte. Astfel în speță, starea de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit."a" cod penal are un regim diferit întrucât este însoțită de aplicarea dispozițiilor art. 61 cod penal. In speță instanța a revocat restul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa anterioară (pedeapsă ce constituie primul termen al recidivei post-condamnatorii), însă atunci când a contopit restul rămas de executat cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prezentă nu a mai aplicat nici un spor, deoarece acesta nu se impunea să fie aplicat.
Aplicarea sporului nu este obligatorie ci numai facultativă, fiind apreciată de instanță în raport de particularitățile cauzei. Or, în contextul în care de pe urma infracțiunii săvârșite inculpatul nu a realizat nici un profit și cum în cursul cercetărilor acesta a avut o conduită cooperantă cu organele judiciare sprijinind astfel desfășurarea cercetărilor cu celeritate, recunoscând și regretând comiterea faptei, se constată că aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special este atât îndestulătoarea pentru realizarea necesarului punitiv dar și eficientă privind -reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii altor infracțiuni.
Prin urmare, în raport de considerentele expuse motivul de apel privind dozarea pedepsei este nefondat. În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, instanța constată că acesta nu a fost motivat scris, apelantul lipsind la judecata în apel. Verificând însă din oficiu sentința apelată în raport de acesta, sub toate aspectele de fapt și drept se constată că instanța de fond I reținut corect comiterea faptei de către inculpat cu vinovăție, stabilind încadrarea juridică legală și dozând legal și temeinic pedeapsa.
De asemenea se constată că obligarea inculpatului la plata de despăgubiri, corespunde criteriilor de angajare a răspunderii civile a acestuia prevăzute de art. 998 cod civil. Instanța de apel constată însă din oficiu că indicarea sentinței penale nr. 322/2003 privind condamnarea anterioară este eronată deoarece restul de pedeapsă de 536 zile închisoare rămas de executat provine din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 188 /2-02-2005 Judecătoriei Moinești.
Din oficiu tribunalul constată de asemenea că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei accesorii interzicând inculpatului dreptul de a vota, prevăzut de art. 64 lit."a" prima teză cod penal. Deși art. 71 cod penal astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a-c "se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art.11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne.
Or, interdicția absolută de a vota impusă persoanelor condamnate contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanele: cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
In consecință, inculpatului trebuia să i se interzică numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teze 2, lit."b" cod penal. În ceea ce privește latura civilă a cauzei se constată că aceasta a fost corect soluționată atât sub aspectul restabilirii situației anterioare cât și sub aspectul acordării de despăgubiri civile și al stabilirii cuantumului acestora.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul prin decizia penală nr.489/A/ din 16.10.2007 în temeiul art. 379 punctul 1 lit. "a" cod procedură penală a admis apelurile declarate de apelant Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 112/13.02.2007 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Moinești cu privire la conținutul pedepsei accesorii și greșita revocare a liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din sentința penală nr. 322/2003 a Judecătoriei Moinești și nerevocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas de 536 zile, rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 188/2.02.2005 a Judecătoriei Moinești, pentru inculpatul.
A desființat sentința apelată sub aceste aspecte; A reținut cauza spre rejudecare și în fond:
A înlăturat revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas de executat din sentința penală nr. 322/2003.
In baza art. 61 cod penal a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 536 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 188/2.02.2005 și a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsă rezultantă: 3 ani închisoare.
A înlăturat interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a-c" cod penal ca pedeapsă accesorie.
In temeiul art. 71 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a" teza 2, b și c" cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A dispus plata onorariilor pentru asistența juridică din oficiu în cuantum de câte 150 lei RON pentru inculpatul apelant și inculpații intimați din fondul special al Ministerului Justiției.
În temeiul art.192 alin.3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. -
Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, cât și inculpatul. -
Parchetul, a criticat decizia penală sus - amintită pentru netemeinicie, în sensul greșitei achitări dispuse în temeiul art.10 lit. c, Cod procedură penală, față de inculpații, și.
Se motivează de către parchet faptul că fapta din luna februarie 2006 reținută în sarcina inculpatului, din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că acesta este autorul infracțiunii și de aceea se impunea condamnarea lui. Vinovăția inc. rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică întocmită cu acest prilej (fi.8-16), raportul de constatare tehnico-științific traseologic (fl.28-36), dovezile de ridicare-redare a bunurilor sustrase (fl.26-27), declarațiile martorilor (fl.21-26). Aceste probe stabilesc cert că motorul și cele 4 bidoane de vopsea au fost sustrase din depozitul SC de către inculpatul, bunurile fiind găsite la domiciliul cestuia, fiind stabilit tehnico - științific că urmele de anvelope și de pantofi găsite la fața locului și care conduceau la locuința inculpatului, sunt asemănătoare cu cele de la căruța și de la încălțămintea inculpatului. Mai mult pe încălțămintea inculpatului s-au identificat urme de vopsea de aceeași culoare cu cea din bidoanele cu vopsea sustrase.
Și cu privire la fapta din 30.04.2006 probatoriile administrate au stabilit că a fost comisă împreună cu inculpatul și de inculpații, și și de aceea se impunea a se dispune și condamnarea celor trei inculpați. Astfel, coroborându-se procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante cu declarațiile de la urmărirea penală ale martorilor oculari, rezultă că cei patru inculpați au demontat armătura de fier de la doi stâlpi din beton și au încărcat-o în căruță, operațiune care, datorită volumului și greutății bunului sustras nici nu putea fi executată de o singură persoană așa cum s-a reținut de către instanță. Apărările inculpaților, și că se aflau la locul săvârșirii faptei cu scopul de a aduna lemne sânt lipsite de suport real și nu se coroborează cu alte probe, în condițiile în care în căruța acestora nu s-au găsit lemne, ci fierul rezultat de la demontarea stâlpilor. -
Inculpatul, nu și-a motivat în scris recursul formulat și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a și - l susține.
Curtea, analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, constată că recursul declarat de Parchet este nefondat, cel declarat de inculpat fiind tardiv. -
Astfel cu privire la acesta din urmă, instanța observă că i s-a comunicat copia de pe decizia penală recurată la data de 19.10.2007 iar recursul a fost formulat la data de 4.12.2007, cu mult peste termenul prevăzut de lege. Pentru aceste motive, instanța de recurs, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca tardiv recursul formulat de inculpatul. -
Cu privire la recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, se constată că acesta este nefundat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. -
Practic în motivarea recursului, acesta invocă aceleași considerente pentru care le-a expus și în motivele de apel și pe care cele două instanțe le-au analizat în mod amănunțit și în concordanță cu toate probele administrate în cauză, astfel că instanța de recurs și le va însuși în totalitate. -
În urma indicării probelor ce ar susține vinovăția inculpatului; - procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică înlocuită cu acest prilej, raportul de constatare tehnico - științific traseologic, dovezile de ridicare - predare a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor - de către Parchet, nu rezultă cu certitudine vinovăția acestuia, aceste având valoare de indicii relative care însă nu pot fi reținute ca având valoare și forță probantă absolută care să răstoarne prezumția de nevinovăție. -
Cum în lipsa unor probe certe de vinovăție, care să răstoarne prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului, se constată că în mod cert a procedat cele două instanțe atunci când au dispus achitarea acestuia, conform principiului " in dubio pro reo". -
Prezumția de nevinovăție nu este răsturnată nici cu privire la fapta din 30.04.2006, probatoriile administrate stabilind că aceasta a fost comisă doar de inculpatul, fără contribuția celorlalți inculpați:, și. -
Susținerea acuzațiilor formulate de Parchet se bazează pe declarațiile martorilor, și care i-ar fi văzut pe cei patru inculpați cum demontau armătura de fier de la doi stâlpi din beton. La fila 57 dosar urmărire penală se află declarația martorului care precizează că prin dispecerat a fost anunțat că " 4 romi distrug niște stâlpi din beton", care la rândul său n-a făcut altceva decât să-l anunțe pe colegul său - - șef formație pază mobilă. -
În acest context în care s-au reținut lucrurile nu se poate atribui celor doi calitatea de martori oculari, nepercepând direct cum s-au petrecut faptele, martorul, în urma primirii informațiilor de la cei doi, reținând anterior de a merge la locul faptei, că autorii sunt " 4 romi".
Sub influența unei asemenea informații se situează și depoziția martorului care la data faptei a condus mașina cu care s-a mers la fața locului și care din spusele lui a declarat că merg la locul unde "romi distrug niște stâlpi", situație în care odată ajunși la fața locului a considerat că autorii sunt toate persoanele aflate în preajmă, chiar dacă n-au văzut direct și nemijlocit pe nici una din ele distrugând. -
Declarația martorului se desprinde din contextul ansamblului probator, care precizează că i s-a transmis informația" că patru indivizi încearcă să sustragă bunuri din zonă".-
Faptul că de la o distanță de aproximativ 200 a văzut patru indivizi care distrugeau un stâlp,nu poate fi primită ca un element de certitudine în stabilirea vinovăției inculpaților, deoarece nu s-a apropiat de locul faptei, iar distanța era mult prea mare pentru a-și preciza poziția cu privire la identitatea celor " patru indivizi". -
Prin coroborarea mijloacelor de probă poate fi reținută declarația martorului care precizează că i-a văzut pe inculpați adunând lemne, de poziția martorului, aspecte ce se coroborează și cu depozițiile celorlalți martori, și anume că în zonă erau mai multe persoane, însă nu a văzut pe nimeni distrugând sau dărâmând, dar că a văzut un mare ce folosește la dărâmare în căruța inculpatului. -
Față de considerentele anteriore, întrucât în speță nu există probe care să evidențieze împrejurările comiterii faptei, probe certe de vinovăție cu privire la inculpații, și, aceștia beneficiază de prezența de nevinovăție, instanța luând în considerare depozițiile art.66 Cod procedură penală, potrivit cărora " invinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa", hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală va resping e ca nefundat recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU. -
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b cod procedură penală, respinge ca nefundat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr.489/A/16.10.2006, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-. -
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca tardiv recursul formulat de recurentul - inculpat, împotriva aceleiași decizii penale. -
Dispune plata din fondurile a sumei de 150 lei, pentru avocat, 150 lei pentru avocat, 150 lei pentru avocat și 150 lei pentru avocat, reprezentând c/val onorariilor pentru apărătorii desemnați din oficiu. -
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat, la plata sumei de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.-
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
Definitivă. -
Pronunțată azi 14.02.2008, în ședință publică. -
PRE EDINTE JUDEC TORI GREFIER
-
Red.sent.
Red.dec.,
Red.dec.rec.20.02.2008
Tehn.red. /25.02.2008- ex.3
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Stefan Nimineț, Liliana Novac
