Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 116
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 515 din 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. Lipșa, apărător desemnat din oficiu, lipsă partea vătămată intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiere, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. Lipșa solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, față de circumstanțele de săvârșire a faptei și de persoana inculpatului care colaborat cu organele de anchetă, a recunoscut și regretat fapta.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, în baza disp. art. 38515Cod procedură penală, decizia recurată fiind legală și temeinică. Inculpatul a comis fapta în termenul de încercare, anterior fiind condamnat pentru același gen de fapte.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și solicită redozarea pedepsei.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 3352/30 octombrie 2009 hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. "g,i" Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "c", 76 lit. "c" Cod penal și art. 37 lit. "a" Cod penal.
S-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an aplicată prin sentința penală nr. 1819/2008 a Judecătoriei Iași pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și s-a cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute în total 3 ani închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 28.07.2009 la zi. S-a constatat recuperarea bunului sustras prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 18.09.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr-, din data de 18.09.2009, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 27 spre 28.06.2009, persoane necunoscute au pătruns prin escaladare în camera de cămin în care locuia partea vătămată, de unde au sustras o unitate centrală de calculator ce se afla sub masă. În urma cercetărilor a fost identificat autorul faptei, în persoana inculpatului.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate - filele 7-10; fotocopia certificatului de garanție a bunului sustras - filele 11-13, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto - filele 13-22; Raport de Constatare Tehnico- nr. -/17.07.2009 a Serviciului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție I - filele 30-37; proces verbal de percheziție domiciliară - filele 45-46; declarații martori asistenți - filele 47-49; dovada de restituire a bunului sustras - fila 53; declarațiile învinuitului/inculpatului - filele 55-58, 67; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 7867//15.09.2009- filele 92-93.
Prin încheierea din data de 28.07.2009, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, măsură ce a fost verificată, sub aspectul legalității și temeiniciei, în condițiile art. 3001Cod procedură penală.
În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului și, respectiv, la administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse acte în circumstanțiere privindu-l pe inculpat.
Instanța a luat act de renunțarea părților la ascultarea martorilor din lucrări, în condițiile art. 329 cod procedură penală, dispunând neaudierea acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt, aceeași cu cea reținută în rechizitoriu, probele administrate în cursul cercetării judecătorești neducând la modificarea ei:
La data de 28.06.2009, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului I, Biroul pentru Centrul Universitar, au fost sesizați în scris de către, despre faptul că în seara zilei de 27.06.2009, în jurul orei 21.30, autori necunoscuți, prin forțarea gratiilor de la geamul camerei de cămin, reședința sa, geam lăsat deschis, au pătruns în interior și au sustras o unitate de calculator care se afla sub masa din cameră, valoarea prejudiciului cauzat fiind de 1200 lei. Din declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, reiese că partea vătămată a observat, revenind în camera de cămin a doua zi, că gratiile de la geamul pe care îl lăsase întredeschis, prezentau urme de forțare, respectiv în partea erau smulse din tocul geamului și îndoite, moment în care a realizat că autorul furtului a pătruns prin locul respectiv (filele 7-10). Acest aspect este reflectat și de concluziile procesului verbal de cercetare la fața locului, încheiat la data de 28.06.2009 de lucrătorii de poliție ( filele 13-14 ), cu prilejul efectuării căreia, au fost descoperite și ridicate urme papilare de pe tocul geamului, partea interioară, și de pe rama geamului, partea interioară. au fost supuse ulterior comparațiilor dactiloscopice în sistemul Bis, stabilindu-se că acestea au fost create de către numitul, astfel după cum reiese din Raportul de Constatare Tehnico- nr. -/17.07.2009 a Serviciului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție I - filele ( 30-37 ).
Avându-se în vedere aceste date, la data de 15.07.2009, a fost emisă de către Judecătoria Iașio autorizație de percheziție, în vederea stabilirii situației de fapt și recuperării bunului. În cursul efectuării percheziției, a fost găsită în camera din stânga situată la etajul unu al imobilului din-, unde domiciliază inculpatul, unitatea de calculator marca, cu carcasa de culoare gri, având seria --24428. care aparținea părții vătămate și care fusese sustrasă din reședința sa, la data de 27.06.2009, unitatea de calculator fiind ridicată și restituită părții vătămate pe bază de dovadă (fila 53).
Fiind audiat în cursul urmăririi penale de către organele de cercetare penală, la data de 28.07.2009, inculpatul a arătat că nu dorește să dea nicio declarație în cauză, înțelegând să se prevaleze de dreptul la tăcere.
La aceeași dată, în cursul soluționării propunerii de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași privind pe inculpatul, acesta a declarat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei. Reiese din declarație că hotărârea de a sustrage bunul a fost spontană, inculpatul profitând de faptul că în jur nu se afla nicio persoană, motiv pentru care a forțat gratiile de la geamul întredeschis și a pătruns în interiorul camerei. A mai declarat inculpatul că unitatea centrală se afla sub masa pe care era monitorul, acest din urmă bun nefăcând obiectul sustragerii, și, transportând unitatea la domiciliu, a conectat-o la un monitor, în scopul de a folosi calculatorul pentru jocuri, muzică, filme, urmând a utiliza și internetul.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a declarat că recunoaște săvârșirea faptei, astfel cum a fost reținută, constând în aceea de a fi sustras din Căminul o unitate centrală, pe care a restituit-
S-a reținut că Vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate; fotocopia certificatului de garanție a bunului sustras, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; Raport de Constatare Tehnico- nr. -/17.07.2009 a Serviciului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție I; proces verbal de percheziție domiciliară; declarații martori asistenți; dovada de restituire a bunului sustras, toate acestea coroborate cu declarațiile date de inculpat în soluționarea prezentei cauze.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, care, în noaptea de 27/28.06.2009, prin forțarea gratiilor de la fereastră și escaladarea geamului, a pătruns în camera 3. de la parterul din complexul studențesc, din mun. I, jud. I, de unde a sustras o unitate centrală de calculator, în valoare totală de 1200 lei, aparținând părții vătămate, prejudiciul fiind recuperat integral, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor de către inculpat, fapta consumându-se în momentul luării de către inculpat a bunului în posesia sa, prin scoaterea unității centrale de calculator din camera de cămin în care locuia partea vătămată, unitatea fiind găsită ulterior în domiciliul inculpatului.
Sustragerea bunului din reședința părții vătămate s-a realizat de către inculpat în noaptea de 27 spre 28.06.2009, care a profitat condițiile prielnice prilejuite de lăsarea întunericului și de faptul că în zonă nu se aflau alte persoane, fapta fiind săvârșită pe timp de noapte, în condițiile prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. g din Codul penal.
De asemenea, inculpatul, în scopul sustragerii bunului, a forțat gratiile de la geamul lăsat întredeschis de partea vătămată, înlăturând, astfel, prin violență obstacolul care împiedica pătrunderea în camera de cămin și prin escaladarea geamului a pătruns în interior, elemente care relevă o acțiune de efracție, fiind justificată reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. i din Codul penal.
Urmarea imediată rezultată din săvârșirea faptei constă în deposedarea părții vătămate de bunul respectiv și trecerea acestuia în posesia inculpatului, chiar dacă bunul a fost ulterior restituit părții vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, potrivit art. 19 alin. 1, lit. "a" din Codul penal, având reprezentarea faptei și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, și urmărind acest rezultat. Inculpatul a sustras bunul în scopul însușirii pe nedrept, aspect care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei, și anume scoaterea unității centrale de calculator din reședința părții vătămate și transportarea și folosirea bunului de către inculpat la domiciliul său. Vinovăția este dovedită prin declarația inculpatului, precum și prin Raportul de Constatare Tehnico- nr. -/17.07.2009 a Serviciului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție
Instanța a reținut, având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 54), că, potrivit art. 37 lit. a din Codul penal, acesta, la momentul săvârșirii faptei, se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 1 an, dispusă prin sentința penală nr. 1819/05.06.2008 a Judecătoriei Iași, definitivă la data de 27.06.2008, prin neapelare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de trei ani.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal, dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele reale de săvârșire a faptei și cele personale ale inculpatului.
Fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, întrunind elementele constitutive ale unui furt calificat în condițiile art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g și i, aspectul de calificare fiind atras de întrunirea circumstanțelor agravante ale comiterii faptei în timpul nopții, și respectiv, prin efracție, în condițiile forțării gratiilor de la geamul camerei de cămin și escaladării acestuia. La stabilirea gradului de pericol social, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a manifestat o determinare deosebită în comiterea faptei, intrând într-o cameră dintr-un cămin studențesc, unde se află cazate mai multe persoane, existând pericolul ca, în orice moment, vreuna dintre ele să revină în cameră.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat părții vătămate, acesta nu este unul foarte ridicat, fiind de aproximativ 120 lei, iar bunul sustras a fost recuperat de la inculpat de către organele de cercetare penală. Recuperarea prejudiciului nu s-a datorat însă atitudinii cooperante a inculpatului, ci identificării și ridicării bunului sustras cu ocazia percheziției efectuate la data de 15.07.2009 la domiciliul inculpatului.
Cu referire la persoana inculpatului, acesta este cunoscut ca suferind de tulburări de comportament pe fond de intelect liminar, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 7867//15.09.2009 ( fila 93 din dosarul de urmărire penal), cu toate acestea avea discernământ în momentul comiterii faptei. De asemenea, inculpatul, deși major și de muncă, nu are o ocupație. Aceste aspecte coroborate cu împrejurarea că inculpatul a mai fost anterior condamnat printr-o sentință penală pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de furt calificat, dovedesc perseverență în comiterea de acte infracționale îndreptate împotriva patrimoniului. Este de remarcat faptul că, infracțiunea pentru care a fost anterior condamnat inculpatul, a presupus același mod de operare, respectiv pătrunderea într-o cameră din căminul studențesc, în vederea sustragerii unei unități centrale a computerului, ceea ce duce cu gândul, pe de o parte, la o posibilă specializare a inculpatului, iar pe de altă parte, la ideea că acesta nu a înțeles clemența ce s-a manifestat de către instanță, prin aplicarea inițială a unei pedepse privative de libertate, cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării.
Instanța a mai luat în considerare faptul că, în fața organelor de cercetare penală, inculpatul a înțeles să nu dea declarații în cauză, necolaborând în scopul aflării adevărului, însă în fața instanței de judecată, atât cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă, cât și la fond, a dat declarații de recunoaștere a săvârșirii faptei, din această atitudine, instanța apreciat că s- reținut existența regretului pentru fapta comisă ca urmare a unui impuls de moment, fără premeditare, împrejurare pe care a reținut-o în favoarea acestuia, ca o circumstanță atenuantă, prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. "c" Cod penal și a făcut aplicare art. 76 lit. "c" Cod penal, având în vedere și înscrisurile depuse în circumstanțiere, respectiv caracterizările date de numiții, care învederează faptul că inculpatul, pe parcursul perioadei în care a fost angajat ca paznic la., l-a perceput pe inculpat ca fiind un om liniștit, respectuos și sociabil, în același sens declarând și -.
Pentru aceste motive, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special, apreciindu-se că o pedeapsă cu închisoare de 2 ani este suficientă pentru atingerea scopului preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzut de art. 52 din Codul penal.
Totodată, instanța a reținut faptul că momentul săvârșirii faptei deduse judecății în prezenta cauză (27/28.06.2009) este situat mai înainte de împlinirea termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterior aplicate, la care aceasta din urmă ar fi putut fi considerată executată (27.06.2011), împrejurare în care a dispus revocarea suspendării condiționate, și executarea în întregime a pedepsei anterioare, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în condițiile art. 83 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, circumstanțele săvârșirii ei, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 2 din Codul penal, instanța a dispus interzicerea drepturile de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b din Codul penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau parțială a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Potrivit art. 350 alin. 1, raportat la art. 138 alin. 5 și 8 art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, constatând legalitatea și temeinicia acesteia, măsură luată prin încheierea din data de 28.07.2009 a Judecătoriei Iași pe o durată de 29 de zile, inculpatul fiind arestat în temeiul mandatului de arestare nr. 76/U din data de 28.07.2009, măsură prelungită pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 25.08.2009 până la data de 23.09.2009 inclusiv.
În temeiul art. 3001din Codul d e procedură penală, Judecătoria Iașia constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, prin încheierea din data de 18.09.2009, definitivă prin decizia nr. 633/21.09.2009 a Tribunalului Iași.
Astfel, în temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal, instanța a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 28.07.2009 la zi, având în vedere și ordonanța de reținere de la fila 59 din dosarul de urmărire penală, potrivit căreia inculpatul a fost reținut din data de 28.07.2009.
Cu privire la acțiunea civilă, instanța a reținut că partea vătămată, nu a formulat pretenții de natură civilă, prejudiciul fiind integral recuperat în timpul urmăririi penale, prin restituirea bunului sustras, în valoare de 120 lei, astfel cum reiese din dovada de predare, primire aflate la fila 53 din dosarul de urmărire penală.
Ca urmare, în temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 din Codul d e procedură penală, instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind integral acoperit prin restituirea bunului.
Potrivit art. 191 alin. 1 din Codul d e procedură penală, ca urmare a condamnării inculpatului, instanța, a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate în cauză de stat.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iașia fost apelată de către inculpatul, care a criticat-o sub aspectul netemeinicii, solicitând redozarea pedepsei, urmând a se ține cont că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse mai mici, având în circumstanțele de fapt ale săvârșirii a faptei, dar și vârsta sa de 22 ani, precum și faptul că a cooperat cu organele judiciare.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 515/10 decembrie 2009 respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 3352/30 octombrie 2009 Judecătoriei Iași, pe care a menținut-o și a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
De asemenea, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 30 octombrie 2009 la zi.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și necontestată de către inculpatul apelant, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptei prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției acestuia, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.
În fapt, s-a reținut că în noaptea de 27/28.06.2009, prin forțarea gratiilor de la fereastră și escaladarea geamului, a pătruns în camera 3. de la parterul din complexul studențesc, din mun. I, jud. I, de unde a sustras o unitate centrală de calculator, în valoare totală de 1200 lei, aparținând părții vătămate.
În drept, s-a reținut, în mod legal, că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "furt calificat", prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. "g și i" Cod penal cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal.
Inculpatul a criticat sentința penală apelată doar cu privire la modalitatea de individualizare judiciară pe pedepsei. Analizând cauza sub acest aspect, tribunalul constată că, potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din formularea dată de textul de lege mai sus arătat acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
Drept urmare, în mod legal și temeinic, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a sustrage, în timpul nopții și prin efracție, dintr-o cameră de cămin bunuri în valoare de 1200 Ron, prezintă un grad ridicat de pericol social, inculpatul ignorând riscul surprinderii de către partea vătămată, fapt ce demonstrează determinarea acestuia în comiterea faptei ilicite.
În mod fondat, s-a apreciat de prima instanță că și persoana inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere că acesta este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni contra patrimoniului, aspect ce denotă începutul unei specializări a inculpatului (anterior acesta încercat să sustragă bunuri tot dintr-o cameră de cămin), dar și o lipsă de corijare și conștientizare a gravității faptelor comise - inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1819 Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare la 27.06.2008, la pedeapsa de 1 an închisoare, executare ce a fost suspendată sub supraveghere, iar, la data de 27.03.2009, a reluat activitatea infracțională.
Atitudinea sinceră a inculpatului în faza cercetării judecătorești a fost avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, ca circumstanță atenuantă, prima instanță apreciind, în mod just, că raportat la circumstanțele calificate de săvârșire a faptei dar și la starea de recidivă postcondamnatorie, se impune reducerea pedepsei sub minimul special până la doi ani.
În raport de cele mai sus arătate, tribunalul apreciază că pedeapsa cu închisoarea a fost corect dozată și adaptată gravității faptei comise și persoanei inculpatului, și că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță.
Întrucât criticile formulate în apel nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu au rezultat existența unor motive de nelegalitate și netemeinicie ce pot fi constatate din oficiu, tribunalul urmează a respinge, în baza disp. art. 379 pct. 1, lit. "b" Cod procedură penală, ca nefondat, apelul formulat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 3352/30.10.2009, ce va fi menținută ca legală și temeinică.
În ceea ce privește măsura preventivă a arestării inculpatului, tribunalul constată că temeiurile care au determinat luarea acesteia și, ulterior, prelungirea și menținerea nu s-au schimbat, ci dimpotrivă ele subzistă și impun în continuare, pentru aceleași motive prezentate mai sus, privarea de libertate a inculpatului
În consecință, în baza dispozițiilor art. 383 al. 11raportat la art. 350 al. Cod procedură penală, se va dispune menținerea arestării inculpatului, iar, în baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală rap. la art. 88 alin. 1 Cod penal, se va dispune deducerea arestării preventive a inculpatului de după data de 30.10.2009, momentul pronunțării sentinței penale apelate, și până la zi.
Apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în temeiul disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul solicită redozarea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, arătând că a colaborat cu organele de anchetă, a recunoscut și regretat fapta.
Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "g,i" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. "a", 74 lit. "c", 76 lit. "c" Cod penal, împotriva părții vătămate, cauzându-i un prejudiciu în valoare totală de 1.200 lei recuperat integral prin restituire.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În noaptea de 27/28.06.2009, inculpatul a pătruns prin forțarea gratiilor de la fereastră și escaladarea geamului în camera 3. de la parterul din Complexul din mun. I, de unde a sustras o unitate centrală de calculator, în valoare de 1.200 lei, aparținând părții vătămate.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că fapta există, a fost comisă de inculpat și s-a reținut în mod corect vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut și regretă săvârșirea faptei, a recuperat prejudiciul cauzat prin restituire însă este recidivist comițând noua faptă în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 1819/2008 a Judecătoriei Iași.
Față de modalitatea concretă în care a fost comisă fapta și de persistența infracțiunilor de care a dat dovadă inculpatul în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, în mod corect instanța de fond și de apel au apreciat că scopul educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal poate fi atins în cazul inculpatului doar prin executarea acestui cuantum de pedeapsă în regim de detenție, în vederea formării unei atitudini corecte a acestuia față de normele de drept și față de regulile de conviețuire socială și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, neimpunându-se în cauză reducerea și mai mult a pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al circumstanțelor atenuante facultative reținute în favoarea acestuia.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 515/10 decembrie 2009 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
În baza art. 381, 383 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 10 decembrie 2009 la zi.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul împotriva decizii penale nr. 515 din 10.12.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Deduce în continuare detenția inculpatului de la data de 10 decembrie 2009 la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu va fi suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
24.02.2010
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
-
25.02.2010
2 ex.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu
