Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1189/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1906/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1189/
Ședința publică din data de 19 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 2: Sofica Dumitrașcu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat -A împotriva Deciziei penale nr.451/A din data de 13 iulie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu I, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.025.433/06.VIII.2009, lipsind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că starea de arest preventiv a recurentului-inculpat, menținută prin hotărârea instanței de apel, va înceta pe data de 10.IX.2009, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat critică sentința penală și decizia penală pentru netemeinicie în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, arătând că instanțele, deși au reținut atitudinea sinceră a inculpatului, nu i-au dat eficiența cuvenită și nu au avut în vedere împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, astfel că solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale și, pe fond, reținând circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, cu efectele statuate în art.76 Cod penal, să se aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public arată că pedeapsa de 6 ani închisoare a rezultat în urma cumulului juridic al pedepsei aplicată în cauză cu pedeapsa aplicată anterior, iar atitudinea sinceră a inculpatului este urmare prinderii în flagrant, neimpunându-se o reducere a cuantumului pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, având în vedere modalitatea concretă de comitere - prin spargerea parbrizului autoturismului și sustragerea unui aparat, considerente pentru care pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.425/9.06.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B (dosar nr-), s-a dispus, în baza art.208 alin.1-209 alin.1, lit.e, i Cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal, condamnarea inculpatului A la 3 ani închisoare.
În baza art.83 și art.864Cod penal, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.471/24.04.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la data de 7.05.2007 și s-a dispus cumularea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute - în final - pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus detenția de la 10.01.2007 la 22.01.2007, precum și perioada reținerii și arestării preventive de la 1.04.2009, la zi.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, la data de 1.04.2009, în jurul orelor 1800, inculpatul A, prin spargerea geamului portierei stânga față a autoturismului marca, cu număr de înmatriculare B-60-, ce era parcat pe str.-, în fața imobilului cu numărul 54, sector 1, B, a sustras din interiorul acestuia un aparat, marca, cu suport, în valoare de 500 lei, fiind prins în flagrant de lucrătorii de poliție, din cadrul Serviciului de Investigații Criminale al Sectorului 1
Situația de fapt a fost reținută de instanță pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate - care a arătat că ajungând pe-, sector 1, a parcat autoturismul marca, cu număr de înmatriculare B-60-, lăsând aparatul în interiorul acestuia și a urcat în imobil, fiind apelat telefonic, în jurul orei 1830de dispeceratul firmei la care lucrează și anunțat că i-a fost spart geamul autoturismului, ocazie cu care a coborât din imobil și a constatat că îi lipsea aparatul, ce a fost găsit asupra inculpatului, acesta recunoscând în fața sa și a organelor de poliție că el este cel care a spart geamul autoturismului și i-a sustras bunul; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; procesul verbal de percheziție corporală - din care rezultă că asupra inculpatului,în buzunarul interior al gecii, a fost găsit un aparat marca și suportul acestuia; procesul verbal de prindere în flagrant - din care rezultă că organele de cercetare penală l-au văzut pe inculpat în timp ce se deplasa pe str.-, vizând insistent cu privirea autoturismele parcate, după care s-a oprit în dreptul imobilului cu numărul 54, în dreptul autoturismului cu număr de înmatriculare B-60- și, după ce s-a asigurat că nu este văzut de nimeni, a spart geamul portierei stânga față și a sustras din interior un aparat și suportul aferent, pe care le-a ascuns în geacă; declarațiile inculpatului - care a recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.
Instanța de fond a mai constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 alin.1, lit.a Cod penal, având în vedere că prin sentința penală nr.471/24.04.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 Baf ost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, cu aplicarea art.861Cod penal, iar pentru infracțiunea ce face obiectul cauzei deduse judecății, legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, reținând pericolul social concret al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, starea de recidivă, precum și persoana inculpatului, care a mai săvârșit infracțiuni de același tip și a dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal, recunoscând comiterea faptei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, ținând seama de atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului și de împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat de către partea vătămată.
Prin decizia penală nr.451/A/13.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpat, conform art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală.
S-a dedus prevenția inculpatului de la 10.01.2007 la 22.01.2007 și de la 1.04.2009, la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.
A fost obligat apelantul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut că instanța de fond a efectuat o individualizare corectă a pedepsei aplicate, conform dispozițiilor art.72 Cod penal, reținând pericolul social concret ridicat al infracțiunii săvârșite, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, starea de recidivă, precum și persoana inculpatului, care a dat dovadă de perseverență infracțională, întrucât infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă pe parcursul termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.471/2007 a Judecătoriei Sectorului 2
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul -A, criticându-le pe motive de netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că pedeapsa stabilită de instanța de fond și menținută de tribunal este prea mare în raport cu circumstanțele sale personale și circumstanțele reale ale comiterii faptei, solicitându-se de către recurent reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei sancțiuni penale mai ușoare, orientată sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, prin reținerea dispozițiilor art.74 lit.c și art.76 Cod penal, având în vedere atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă, precum și faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat - în cadrul cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală - cât și din oficiu - potrivit art.3859alin.3 Cod procedură penală - apreciază sentința pronunțată de instanța de fond și decizia dată în apel ca fiind legale și temeinice și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei penale săvârșită de acesta.
Și sub aspectul proporționalizării pedepsei aplicată inculpatului Curtea apreciază că s-a făcut o corectă individualizare, ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art.72 alin.1 Cod penal. Astfel, față de circumstanțele reale ale comiterii faptei (în loc public și prin efracție) și circumstanțele personale ale inculpatului, a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată, egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatului, este de menționat că, deși acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, nu se află la primul conflict cu legea penală, infracțiunea pentru care a fost condamnat în prezenta cauză fiind săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie, în raport cu sentința penală nr.471/24.04.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la data de 7.05.2007, prin care i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, aspect ce denotă perseverența sa infracțională și specializarea în comiterea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului.
Toate aceste împrejurări reliefează un grad ridicat de pericol social al faptei și de periculozitate a inculpatului, astfel încât Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse mai ușoare ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv educativ prevăzut de art.52 Cod penal.
În ceea ce privește faptul că prejudiciul a fost integral recuperat, motiv pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, Curtea arată că această împrejurare s-a datorat faptului că inculpatul a fost prins în flagrant de organele de poliție, iar nu stăruinței depuse de acesta, astfel încât nu pot fi incidente dispozițiile art.74 lit.b Cod penal.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, nici cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1, punctul 14 Cod procedură penală și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. art.3859alin.3 Cod procedură penală, să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art.38517alin.4 raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va deduce prevenția inculpatului de la 10.01.2007 la 22.01.2007 și de la 1.04.2009 la zi.
Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -A împotriva Deciziei penale nr.451/A din data de 13 iulie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
Deduce prevenția recurentului inculpat de la 10.01.2007 la 22.01.2007 și de la 1.04.2009 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
GREFIER,
-
Red./01.09.2009
Dact.
Ex.2
Red.-- II.
Red. -Jud.sect.1
Președinte:Liliana BădescuJudecători:Liliana Bădescu, Sofica Dumitrașcu, Ioana Alina
