Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA NR.12
ședința publică din 09 aprilie 2008
Curtea Militară de Apel, compusă din:
PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
Pe rol judecarea recursului declarat de partea civilă Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr.4/14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr-, inculpați intimați fiind sergent (.) și soldat (.) .
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost.
S-a făcut apelul și s-a constatat că au lipsit reprezentantul recurentei părți civile Ministerul Internelor și Reformei Administrative și inculpații intimați, pentru care a răspuns apărător desemnat din oficiu, avocat - cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr.-.
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei învederând instanței că prin decizia recurată, în temeiul dispozițiilor art.379 alin.(1) lit.b) proc.pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Ministerul Internelor și Reformei Administrative și inculpatul sergent (.) împotriva sentinței nr.32/24 mai 2007 a Tribunalului Militar București.
Nefiind solicitate cereri sau ridicate excepții, președintele completului a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul.
Apărătorul intimaților inculpați a arătat că partea civilă nu a făcut dovada calității de proprietar al autoturismului cu numărul de înmatriculare B-85- și că suma ce reprezintă reparațiile mașinii avariate este mai mare decât ale uneia noi; totodată, a mai susținut că lipsește dovada comiterii infracțiunilor de furt calificat și a celei de călcare de consemn. În final, apărătorul a solicitat respingerea recursului formulat de partea civilă ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Militar București și a deciziei pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, ca legale și temeinice.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
CURTEA
constată că prin sentința nr.32/24 mai 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Militar București au fost condamnați inculpații:
1. sergent (.) la:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.(1) și (4) pen. - 209 alin.(1) lit.a) și g) pen.;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de călcare de consemn prevăzută de art.333 alin.(1) pen;
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prevăzută de art.78 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002.
Conform art.33 lit.a) și art.34 alin.(1) lit.b pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, care a fost sporită cu 1 an, astfel încât acesta execută 4 ani închisoare; i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) - c) pen. pe perioada indicată în art.71 alin.(1) teza a II-a pen. și
2. soldat (.), la:
- 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.(1) și (4) pen. - art.209 alin.(1) lit.a) și g) pen.;
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de călcare de consemn prevăzută de art.333 alin.(1) pen.
Conform art.33 lit.a) și art.34 lit.b) proc.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare, iar în baza art.81 alin.(1) și (2) pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 4 ani și i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 și 84 pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
Totodată, prin sentință a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Internelor și Reformei Administrative; în temeiul art.191 alin.(1) și (2) proc.pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 27/28 mai 2006 inculpații și, după o înțelegere prealabilă, în timp ce executau serviciul de gardă, primul cu complicitatea celui de-al doilea, au luat un bun mobil (autoturismul cu număr de înmatriculare B-85-), aflat în posesia, detenția și folosința Facultății de Pompieri din cadrul Academiei de Poliție " ", fără consimțământul vreunei persoane abilitate din cadrul instituției, și părăsind unitatea fără aprobare, l-au folosit pe nedrept, mașina fiind condusă de inculpatul, care nu poseda permis de conducere. Ca urmare lipsei de îndemânare a inculpatului autoturismul a fost avariat, datorită faptului că s-a răsturnat.
Instanța de fond a apreciat că prejudiciul pe care Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicită a-i fi acoperit nu este și nu putea fi urmarea vreuneia din infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, iar înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu dovedesc faptul că partea civilă ar fi proprietarul autoturismului.
Împotriva sentinței au declarat apel partea civilă Ministerul Internelor și Reformei Administrative și inculpatul, susținându-se de instituție că sentința este netemeinică sub aspectul laturii civile, iar de inculpat, prin apărător, că pedeapsa aplicată este prea mare solicitând, în esență, reducerea sancțiunii într-un cuantum sub minimum special prevăzut de lege și aplicarea dispozițiilor art.81 pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei; în final, a pus concluzii de respingere a apelului părții civile.
Prin decizia nr.4/14 februarie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Militar Teritorial B au fost respinse ca nefondate cele dopuă apeluri, cu motivarea că, legat de criticile formulate de partea civilă Ministerul Internelor și Reformei Administrative, tribunalul a constatat că deși partea civilă apelantă a depus la dosar copii ale contractului de leasing, analiza acestuia nu a condus explicit la concluzia că partea dobândise proprietatea asupra autoturismului la data producerii accidentului; partea civilă interesată în soluționarea acțiunii promovată în cauză nu a făcut dovada proprietății înr-o modalitate prevăzută de lege, câtă vreme condiția rezolutivă a dobândirii proprietății nu a rezultat din relația contractuală invocată.
Instanța de apel a arătat, de asemenea, că evenimentul generator de prejudiciu nu are legătură de cauzalitate cu infracțiunile inculpaților, fapte care nu au avut ca și consecință directă avarierea autoturismului. nu s-a depus o copie a certificatului de înmatriculare și (sau) a cărții de identitate a autoturismului, documente care indică neechivoc calitatea deținătorului unui autovehicul. Partea civilă nu și-a expus opinia asupra argumentelor conform cărora evenimentul generator de prejudiciu (accidentul rutier) nu are legătură de cauzalitate cu infracțiunile inculpaților; infracțiunea de furt calificat (de folosință) nu a produs ca și consecință directă avarierea autoturismului.
Cât privește apelul declarat de inculpatul, criticile acestuia nu au putut fi primite; infracțiunile au fost comise cu intenție, sunt de pericol social concret iar prima instanță a dat atenție aplicării dispozițiilor art.52 și 72 pen.
Împotriva hotărârii în apel a declarat recurs partea civilă Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care a susținut că decizia este nelegală sub aspectul soluționării laturii civile, susținând în scris că legătura de cauzalitate trebuie stabilită pe baza faptei voluntare, conștiente a persoanei fizice și că dacă nu s-ar fi săvârșit infracțiunea de furt, nu s-ar fi produs nici accidentul rutier și nici avarierea autoturismului; în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra bunului furat, ar urma să depună la dosar acte doveditoare (certificatul de înmatriculare și cartea de identitate), motive pentru care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul obligării inculpaților la repararea prejudiciului cauzat instituției.
Reprezentantul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a lipsit în fața instanței de recurs, așa cum a procedat și la apel cât și la fond; motivul invocat în scris (fil.16 și 17 - dosarul Curții Militare de Apel) nu este cuprins în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art.3859proc.pen.
Curtea a verificat decizia și din oficiu și nu a găsit nici un alt motiv de casare, astfel că recursul apare ca inadmisibil.
Din probele administrate în cauză, și anume: adresa emisă de partea civilă cu privire la bunul furat, planșele foto, notele de relații și rapoartele întocmite în cauză, declarațiile martorilor, procesele verbale întocmite în cauză și declarațiile inculpaților, cât și din studierea deciziei și a sentinței atacate rezultă că cele două instanțe au reținut corect situația de fapt și au calificat bine activitatea infracțională a inculpaților, hotărând just cu privire la aspectul civil al cauzei atunci când au respins acțiunea civilă a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Astfel, inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de călcare de consemn, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere și de furt calificat; primele două nu sunt infracțiuni de rezultat, în schimb, a treia da, dar în anumite condiții (neîndeplinite în această cauză). În speță nu există legătură de cauzalitate între furtul autoturismului și avarierea lui, furtul fiind de folosință; legătura de cauzalitate ar fi existat numai dacă după furt nu s-ar fi găsit mașina; cum aceasta a fost găsită (este adevărat, avariată) pentru ca inculpații să fi fost obligați la despăgubiri civile către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ar fi trebuit ca aceștia să fi săvârșit o altă infracțiune (exemplu: neglijență sau abuz care să aibe ca cerință, crearea unei pagube patrimoniului ministerului) și să fi fost condamnați pentru ea, dacă ar fi avut legătură de cauzalitate cu avarierea autovehiculului; cum acest lucru nu s-a întâmplat (pentru că nu a fost comisă o asemenea infracțiune), pretențiile civile corect au fost respinse.
Recursul este întemeiat pe aceleași motive ca și apelul, situație în care Curtea nu are a reține decât că bine a apreciat tribunalul când a pronunțat decizia atacată în prezent și când calea de atac a fost respinsă ca nefondată.
instanțelor sunt temeinice, judicioase și au corespondent în probele de la dosar, bine analizate și interpretate.
Totodată, în urma examinării și din oficiu se constată că motivul de recurs invocat nu se regăsește în cazurile de casare limitativ prevăzute de lege, fapt pentru care în temeiul art.38515pct.1 lit.a) proc.pen. prezenta cale de atac va fi respinsă ca inadmisibilă, decizia și sentința atacate fiind apreciate ca legale și temeinice.
Față de soluția adoptată, conform art.192 alin.(2) proc.pen. va fi obligată partea civilă - recurentă la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta parte civilă Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei nr.4 din data de 14 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B.
Obligă recurenta parte civilă la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat
GREFIER,
Red.CB/15.04.2008
Tehn.MM/2ex/15.04.2008
Jud.fond
Jud.apel -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
