Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 8/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA NR.8
ședința publică din 26 martie 2008
Curtea Militară de Apel, compusă din:
PREȘEDINTE: Nemenționat Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
JUDECĂTOR - Colonel magistrat
Pe rol judecarea recursurilor declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și partea civilă împotriva deciziei nr.35/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr.211/2006, privind pe inculpatul plutonier .
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost.
La apelul nominal au răspuns intimatul inculpat plutonier asistat de apărător ales avocat - cu împuternicirea avocațială nr.12379, reprezentantul intimatei părți civile-părți responsabile civilmente Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " prin consilier juridic și intimata parte civilă.
Au lipsit recurenta parte civilă și reprezentantul "" - B în calitate de asigurător.
Procedura legal îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei învederând instanței că Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și partea civilă au declarat recurs împotriva deciziei nr.35/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B; totodată, a mai arătat că la dosar au fost depuse motivele scrise de recurs din partea recurentei părți civile (fila 29 dosar instanță).
Nefiind solicitate cereri sau ridicate excepții, președintele completului a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul.
Procurorul a susținut motivele de recurs scrise depuse la dosar (fil. 10-16), arătând că: rechizitoriul a fost emis la data de 22 iunie 2005 fiind întocmit de procuror militar și confirmat de prim procuror militar, în conformitate cu dispozițiile art.209 alin.ultim proc.pen.; în continuare, a mai arătat că inculpatul a avut atât la urmărirea penală cât și la fond același apărător ales; de asemenea, inculpatul a avut apărător ales în persoana aceluiași avocat la urmărirea penală, instanța de fond și în calea de atac a apelurilor; la audierea ca învinuit prezentarea materialului de urmărire penală, verificarea actului de sesizare al instanței sau cercetarea judecătorească în fond, apărătorul inculpatului sau acesta nu au ridicat chestiunea prealabilă a nulității absolute a actelor de urmărire penală ale procurorilor, nici în concluziile pe fond nici în motivele de apel ale inculpatului nu se află vreo referire la dispozițiile art.197 alin.2 proc.pen. privitoare la aceeași chestiune.
Reprezentantul parchetului a mai precizat că în apel, pe parcursul termenelor de judecată, nici inculpatul, nici chiar instanța din oficiu măcar nu au ridicat problema arătată, ba dimpotrivă s-au administrat probe, înlăturându-se cele de la urmărirea penală respectiv expertiza tehnico auto.
Pe cale de consecință, procurorul a solicitat în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d proc.pen. cu referire la dispozițiile art.3856alin.3 proc.pen. admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Apărătorul intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică sub toate aspectele.
Apărătorul a arătat că, în opinia sa, ar fi fost necesar ca toată urmărirea penală să fie făcută de un alt procuror decât cel care a semnat rechizitoriul; a mai precizat că sunt incidente prevederile art.380 proc.pen. și art.332 alin.2 proc.pen. întrucât procurorul care a efectuat acte de urmărire penală este același, respectiv prim procurorul care a și verificat actul de sesizare al instanței, inclusiv procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală care este semnat de același prim procuror.
În raport de aceste împrejurări, apărătorul a arătat că recursul formulat de parchet este nefondat.
Reprezentantul Inspectoratului pentru Situații de Urgență " " a solicitat, de asemenea, respingerea recursului parchetului ca neîntemeiat.
Intimatul inculpat plutonier, având cuvântul, a arătat că este de acord cu concluziile puse de apărătorul său.
După care,
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față;
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată:
Prin sentința nr.76/15 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Militar Bucureștia fost condamnat inculpatul plutonier la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2,5 pen. și la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art.249 alin.1 pen. aplicându-i-se în final pedeapsa de 2 ani închisoare în condițiile prevăzute de art.81-83 pen. (suspendarea condiționată a executării pedepsei).
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligat către aceasta inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " P la plata sumei de 29.600 RON reprezentând daune materiale și de 25.000 RON reprezentând daune morale.
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligat către aceasta inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la câte o prestație lunară pentru fiecare minor în parte ( și I ) cu începere de la 16 octombrie 2002 până la majoratul acestora sau dacă își vor continua studiile într-o formă de învățământ organizat potrivit legii, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, în cuantum de 455,973 RON, sumă ce va fi actualizată în funcție de rata inflației pentru perioada cuprinsă între data scadenței și momentul plății efective.
Inculpatul a mai fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile 1.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.
De asemenea, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligat către aceasta inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 6.327,42 RON daune materiale și la 25.000 RON daune morale.
Instanța a luat act că partea civilă Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " P nu a mai avut pretenții civile de la inculpat.
În fine, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 1.600 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În seara zilei de 16 octombrie 2002, în jurul orelor 18,00 - 18,15 inculpatul plutonier conducea autospeciala 16250 F- cu numărul de înmatriculare B-63- pe direcția sediul Inspectoratului pentru Situații de Urgență " " al județului P - Centrul municipiului P - - - cu dispozitivele speciale de avertizare în stare de funcționare, pentru a ajunge la un eveniment rutier produs pe DN.1 în apropierea localității, județ
Ajuns în intersecția dintre Bulevardul și strada - - din municipiul P, inculpatul a pătruns în plină viteză și a surprins autoturismele marca Skoda 120 L cu numărul de înmatriculare - condus de victima și marca 1300 cu numărul de înmatriculare - condus de victima.
Evenimentul rutier s-a soldat cu moartea următoarelor victime:, și.
S-a mai reținut că cele două autoturisme, precum și autospeciala, au fost avariate în proporție de 90 %.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpatul plutonier, partea civilă și partea responsabilă civilmente - parte civilă Inspectoratul pentru Situații de Urgență " " P și prin decizia nr.35/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B au fost admise aceste apeluri, a fost desființată sentința atacată și a fost restituită cauza la procuror în vederea refacerii urmăririi penale (în baza art.380 proc.pen. cu referire la art.332 alin.2 proc.pen.).
În motivarea deciziei nr.35/13 decembrie 2007 Tribunalul Militar Teritorial E. a arătat că procurorul militar care a semnat rechizitoriul (căpitan magistrat ) nu a întocmit nici un act specific fazei de urmărire penală; de asemenea, prim procurorul militar al parchetului (lt.colonel magistrat ) a efectuat acte de urmărire penală, i-a prezentat învinuitului materialul de urmărire penală și contrar dispozițiilor art.209 alin.ultim proc.pen. a confirmat rechizitoriul.
Decizia a mai fost motivată și în sensul că înainte de începerea urmăririi penale în cauză toate actele îndeplinite au rămas în stadiul de acte premergătoare și numai în baza acestora a fost întocmit rechizitoriul.
În fine, instanța de apel a precizat că au fost încălcate și dispozițiile art.6 proc.pen. privind garantarea dreptului de apărare, drept care este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal. Astfel, "lucrarea de la fila 262 (urmărire penală) face vorbire de făptuitor, iar nu de învinuit și nu îndeplinește condiția de fond privind norma menționată".
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și partea civilă.
Parchetul Militar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în consecință rejudecarea cauzei de către instanța de apel.
Recurenta parte civilă a lipsit la termenul fixat pentru data de 26 martie 2008 dar a depus în scris motivele de recurs.
Parchetul Militar, în motivele scrise de recurs a arătat, în esență, următoarele:
Până la invocarea chestiunilor prealabile de la termenul din 13 decembrie 2007 instanța de apel a dispus succesiv mai multe amânări ale cauzei pentru ca inculpatul și partea civilă să își angajeze apărător, pentru ca inculpatul să-și angajeze un alt apărător întrucât a renunțat la primul, pentru efectuarea unei expertize tehnico-judiciare la cererea inculpatului.
Cauza, de asemenea a fost amânată pentru că raportul de expertiză criminalistică nu era încă finalizat și apoi pentru luarea la cunoștință a concluziilor acestui raport.
S-a mai arătat că:
- la cererea inculpatului (prin avocat) la 13 decembrie 2007 a fost supusă atenției instanței de apel o chestiune prealabilă legată de faptul că urmărirea penală a fost făcută de prim procurorul Militar d e la Parchetul Militar Ploiești care a și verificat rechizitoriul, întocmit de un procuror care nu a efectuat acte de urmărire penală în cauză;
- din oficiu instanța de apel a pus în discuție faptul că la data de 12 mai 2005 s-a început urmărirea penală, la 17 mai 2005 i s-a adus la cunoștință învinuirea celui în cauză, iar celelalte probe au fost administrate înainte de începerea urmăririi penale; față de toate acestea inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procuror, cerere care a fost primită întocmai de instanță, aceasta făcând aplicarea art.332 alin.2 proc.pen.
În concret, Parchetul Militar a solicitat instanței de recurs să constate că inculpatul a avut același apărător ales la urmărirea penală, în fața instanțelor de fond și apel; cu ocazia audierii ca învinuit, a prezentării materialului de urmărire penală, a verificării actului de sesizare al instanței ori în timpul cercetării judecătorești în fond, nici inculpatul nici apărătorul acestuia nu au ridicat excepția nulității absolute a actelor de urmărire penală ale procurorilor.
De asemenea, Parchetul Militar a mai solicitat să se constate că nici în motivele de apel ale inculpatului nu s-a făcut vreo referire la dispozițiile art.197 alin.2 proc.pen. dimpotrivă, în fața instanței de apel chiar au fost administrate probe, iar administrarea probelor după sesizarea instanței este atributul exclusiv al acesteia atât în fond, cât și în apel.
În privința actului de sesizare al instanței, potrivit art.264 proc.pen. acesta este rechizitoriul care, conform art.209 alin.ultim proc.pen. (în vigoare la data întocmirii rechizitoriului) a fost confirmat de către primul procuror militar.
S-a mai precizat că este legal acel rechizitoriu întocmit de un procuror căruia i s-a repartizat lucrarea după prezentarea materialului de urmărire penală, chiar dacă urmărirea penală a fost efectuată de alți procurori, neaducându-se atingere dispozițiilor art.262, 263 și 264 proc.pen.
În fine, a mai arătat Parchetul Militar că motivarea deciziei atacate este inconsecventă întrucât menționează "pe timpul urmăririi penale au efectuat acte specifice" trei procurori militari, iar în continuare (fil.99) s-a făcut referire la "acte premergătoare" ale acestor procurori.
S-a susținut, în concluzie, că neîncălcându-se dispozițiile privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, sau la participarea procurorului, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător când sunt obligatorii potrivit legii, invocarea nulității absolute de către inculpat dar și din oficiu și soluția instanței de restituire a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, sunt netemeinice și nelegale.
În motivele scrise de recurs partea civilă a arătat că:
- în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.332 alin.2 proc.pen. întrucât potrivit art.300 proc.pen. a fost constatată regularitatea actului de sesizare de către instanța care a fost sesizată;
- faptul că primul procuror a efectuat câteva acte de urmărire penală nu a condus la incompatibilitatea acestuia de a confirma rechizitoriul așa cum era legal la acea dată;
- cauza fiind complexă, a necesitat o activitate laborioasă din partea tuturor procurorilor din Parchetul Militar Ploiești, care atunci avea o organigramă extrem de restrânsă, urmare a reorganizării activității acestei instituții;
- neexistând un motiv de nulitate absolută, în mod greșit cauza a fost restituită procurorului;
- în final a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului (aceleiași instanțe de apel).
Curtea, în temeiul art.38514proc.pen. verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată:
În considerentele hotărârii atacate cu recurs, în esență, instanța de apel ( Tribunalul Militar Teritorial B ) a adus critici privind procedura prezentării materialului de urmărire penală (art.250 - 254 proc.pen.), terminarea urmăririi penale (art.255 - 260 proc.pen.) cât și privind trimiterea în judecată (art.261 - 269 proc.pen.).
Faptul că în timpul urmăririi penale au efectuat acte specifice acesteia mai mulți procurori militari, respectiv colonel magistrat, lt.colonel magistrat și căpitan magistrat, iar materialul de urmărire penală a fost prezentat inculpatului de către același procuror care a și confirmat rechizitoriul în temeiul art.209 alin.ultim proc.pen. (în vigoare la acea dată - 22 aprilie 2005 - și abrogat prin art.I pct.116 din Legea nr.356/2006), respectiv de procurorul lt.colonel magistrat, ar atrage în opinia judecătorilor instanței de apel, sancțiunea nulității absolute a actului respectiv.
Într-adevăr, în cadrul desfășurării urmăririi penale se întocmesc acte de urmărire penală și de dispoziție și acestea sunt efectuate de către procuror.
Asemenea acte se întâlnesc în dosarul nr.483/P/2002 al Parchetului Militar Ploiești la filele nr.1; 4-7; 25-30; 99-101; 125-130; 144-147; 157; 159-160; 191-200; 202-213; 216 - 226; 262; 263; 270; 306; 309 - 312.
Potrivit art.332 alin.(2) proc.pen. instanța de fond se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
1. Conform art.262pct.1 lit.a) proc.pen. Tribunalul Militar judecă în primă instanță infracțiunile prevăzute în art.331 - 352 din Codul penal precum și alte infracțiuni săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date în competența altor instanțe.
Potrivit art.209 alin.(4) proc.pen. este competent să efectueze urmărirea penală și să exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza.
Având în vedere calitatea de militar a inculpatului la data producerii accidentului rutier, rezultă că în faza de urmărire penală nu au fost încălcate dispozițiile privind competența după materie și după calitatea persoanei.
2. Din înscrisurile de la filele 262, 304, 308, 309 și 312 (dosar de urmărire penală) rezultă că inculpatul a fost citat, a dat declarații și i s-a prezentat materialul de urmărire penală, astfel fiind respectate dispozițiile art.177 alin.(7) proc.pen. privind locul de citare al inculpatului și prezența sa la chemarea procurorului în timpul cercetării penale; deci, nu au fost încălcate dispozițiile privind prezența învinuitului sau inculpatului.
3. Întrucât activitatea efectivă de urmărire penală, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului și confirmarea acestuia sunt instituții juridice distincte (dar care fac parte din faza procesuală a urmăririi penale), aceasta nu înseamnă că în mod obligatoriu procurorul care întocmește rechizitoriul trebuie și să efectueze urmărirea penală (în prezenta speță căpitan magistrat, procuror militar, a întocmit rechizitoriul, iar confirmarea acestuia a fost făcută de prim procurorul lt.colonel magistrat, conform art.209 alin.ultim proc.pen.)
Prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului din 17 mai 2005 a fost făcută de lt.colonel magistrat, prim procuror militar al Parchetului Militar Ploiești.
Cu toate că acesta îndeplinea funcția de prim procuror el nu este incompatibil pentru prezentarea materialului de urmărire penală întrucât art.2571proc.pen. prevede că acest atribut aparține exclusiv procurorului, fără a face vreo distincție (privind funcțiile pe care le poate ocupa acesta).
Urmărirea penală este o activitate complexă, iar procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală este un act formal care marchează și confirmă încheierea urmăririi penale.
Urmărirea penală nu este nici similară nici identică sau echivalentă cu unele acte din cuprinsul activității de urmărire penală.
Faptul că un procuror întocmește unele acte de urmărire penală și apoi este promovat în funcția de prim-procuror nu îi atrage incompatibilitatea pentru confirmarea rechizitoriului întocmit de un subordonat al său (așa a fost situația procurorului militar lt.colonel magistrat, devenit ulterior prim procuror militar al Parchetului Militar Ploiești de pe lângă Tribunalul Militar București ).
Așadar, au fost respectate dispozițiile legale privind sesizarea instanței.
4. La fila 262 (dosar de urmărire penală) se află procesul verbal din 14 noiembrie 2002 al Parchetului Militar Ploiești prin care s-a dispus citarea lui în vederea audierii sale ca făptuitor și i s-au pus în vedere dispozițiile art.6 alin.2 proc.pen. pentru angajarea unui avocat.
Acesta a declarat că avocatul său ales se numește.
La fila 263 (dosar de urmărire penală) se află rezoluția de începere a urmăririi penale din 12 mai 2005 față de plutonier, iar la fila 264 - se află împuternicirea avocațială din 04 februarie 2004 în persoana avocatului.
La 20 februarie 2004 potrivit cererii de la fila 266, datată la 23 februarie 2004, semnată de avocat, rezultă că a încetat delegația avocațială a acestuia.
La fila 267 - se află o împuternicire avocațială datată la 26 februarie 2004 pentru asistență juridică pentru pe numele altui apărător,.
La fila 309 se află declarația de învinuit din 12 mai 2005 dată în prezența avocatului ales.
Înscrisul de la fila 312 reprezintă procesul verbal din 17 mai 2005 de prezentare a materialului de urmărire penală, semnat și de avocat.
Față de aceste mențiuni rezultă că dreptul la apărare al învinuitului (la acea dată) a fost respectat potrivit legii (prin rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului ).
5. În fine, potrivit art.224 alin.(1) proc.pen. în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
Conform alin.(3) din același articol, procesul verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.
De remarcat că în cauză nu s-a încheiat un astfel de proces verbal expres și, deci, actele care există în dosarul de urmărire penală nu pot avea caracterul unor acte premergătoare, ci al unor acte de urmărire penală.
Așadar, nefiind încălcate dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, rezultă că invocarea nulității absolute de către inculpat, prin apărător, și soluția instanței de apel d e restituire a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale sunt netemeinice și nelegale.
În consecință, în baza art.38515pct.2 lit.c) proc.pen. raportat la art.3859pct.10 proc.pen. (instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate, de natură să influențete soluția procesului), Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și partea civilă împotriva deciziei nr.35/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Tritorial B; va casa decizia atacată și va dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, căreia îi va trimite dosarul.
Ultimul act procedural valabil de la care procesul penal va trebui să-și reia cursul va fi încheierea din data de 18 octombrie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial B (art.383 alin.(3) proc.pen.).
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și partea civilă împotriva deciziei nr.35/13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B.
Casează decizia atacată și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, căreia îi trimite dosarul.
Ultimul act procedural valabil este încheierea din data de 18 octombrie 2007 a Tribunalului Militar Teritorial B.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Colonel magistrat Colonel magistrat Colonel magistrat
GREFIER,
Red.PP/14.04.2008
Tehn.MM/2ex/14.04.2008
Jud.fond
Jud.apel -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
