Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.13/R/2010
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 213/A/26.11.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i penal cu aplicarea art.37 lit.aC.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă Timea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat, pe motiv că pedeapsa aplicată este prea M și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, fără aplicarea vreunui spor. Astfel, apreciază că prima instanță a individualizat greșit pedeapsa raportat la prevederile art.72 penal. De asemenea, nu s-a dat eficiența necesară prevederilor art.74, 76.pen. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut că a sustras o parte din bunuri și bijuterii, însă nu și bonurile de masă. Mai mult, partea vătămată nu a fost audiată la instanța de fond și nici în apel. La filele 27 - 29 din dosarul de urmărire penală există raportul de constatare tehnico-științifică, care concluzionează că urmele digitale de pe caseta de biijuterii, nu aparțin inculpatului. Totodată, procesul verbal de reconstituire nu a fost făcut în prezența a doi martori asistenți, așa cum prevede legea. Declarația inculpatului este singura probă din dosar. Referitor la latura civilă a cauzei arată că, prejudiciul cauzat nu a fost dovedit. Solicită a se ține seama de situația familială a inculpatului, care are șapte frați și nu are nici un venit. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că, atât hotărârea primei instanțe, cât și cea de apel sunt temeinice și legale sub toate aspectele, iar pedeapsa aplicată inculpatului este la limita minimă prevăzută de lege. În declarația dată de inculpat la Tribunalul Maramureș, acesta a recunoscut în întregime furtul comis.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1634 din 29 septembrie 2009, Judecătoria Baia Marea dispus condamnarea inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev.de art. 208 al.1, 209 al. 1, lit. i penal, cu aplicarea art. 37 lit. a penal, la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 61.penal a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 290 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare, aplicată prin sentinnța penală nr. 1881/14.XI.2007 a acestei instanțe, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.
În baza art. 350.pr.penală, a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88.penal a dedus din pedeapsa rezultantă, reținerea și arestul preventiv începând cu 27.04.2009 la zi, cu consecințele prev.de art. 71, 64 lit.a, teza II penal.
Conform disp. art. 14.pr.penală, art.998 civil a obligat inculpatul la 1500, cu titlu de despăgubiri civile către Timea, iar în baza art.191 al. 1.pr.penală l-a obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 13.04.2009, inculpatul s-a deplasat în cartierul din B M, la blocul nr.1 de pe str. -. -, unde a sunat la interfon la mai multe apartamente pentru a verifica dacă este cineva acasă.
Atunci a observat că balconul apartamentului de la parter aparținând părții vătămate Timea, avea ușa întredeschisă și a luat hotărârea de a pătrunde în apartament pentru a sustrage bunuri. Pentru realizarea rezoluției infracționale inculpatul a escaladat balconul și din interiorul locuinței a sustras bonuri de masă în sumă de 150 lei, un telefon mobil marca Nokia, bijuterii(două perechi de cercei, o verighetă și două lănțișoare, toate din aur)și suma de 550 lei.
Inculpatul a susținut pe parcursul cercetărilor că nu a sustras bonurile de masă și telefonul mobil, însă susținerile acestuia sunt contrazise de declarația părții vătămate din data de 13.04.2008, declarație dată cu ocazia reclamării furtului și în care aceasta enumeră bunurile care i-au fost sustrase, dând detalii cu privire la locul unde acestea se aflau. Astfel, banii sustrași de inculpat se aflau într-un plic alb împreună cu bonurile de masă, într-un dulap din dormitor, fapt susținut de partea vătămată și confirmat de inculpat, el însuși afirmând în cursul urmăririi penale că a sustras banii dintr-un plic alb găsit în dulap.
Despre telefonul mobil partea vătămată susține că se afla pe masa din "camera M" și nu l-a mai găsit după ce a venit acasă și a constatat furtul. În condițiile în care inculpatul nu a adus probe sau cel puțin indicii care să creeze cel mai mic dubiu cu privire la sustragerea bunurilor, instanța nu a înlăturat declarația părții vătămate cu privirea la sustragerea acestora.
În drept, a apreciat instanța, fapta comisă de inculpat în modalitatea de mai su, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 al.1, 209 al.1, lit. i penal cu aplicarea art. 37 lit.a penal, faptă pentru comiterea căreia instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare.
Dat fiind faptul că infracțiunea a fost comisă de inculpat în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1881/14.XI.2007 a Judecătoriei Baia Mare, aplicând disp. art. 61.penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 290 zile închisoare, contopind restul neexecutat în pedeapsa aplicată prin sentință.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, instanța a făcut aplicarea art. 350.pr.penală și a menținut starea de arest a acestuia, iar potrivit art. 88.penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv începând cu 27.04.2009 la zi.
S-a făcut cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II penal.
La individualizarea pedepselor și a modului de executare, a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptei, apreciat în raport cu modalitatea concretă în care aceasta a fost comisă, sustragerile din locuințe fiind considerate infracțiuni de periculozitate sporită, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta a mai comis fapte antisociale pentru care a fost condamnat la pedepse privative de libertate și de asemenea, faptul că în prezenta cauză infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1881/2007.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată a formulat pretenții civile în cuantum de 1500 lei, prejudiciul nefiind recuperat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, apel prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, necontestând încadrarea juridică și modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Prin decizia penală nr. 213/A din data de 26 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 1634 din 29.09.2009 a Judecătoriei Baia Mare, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare, perioada arestului preventiv începînd cu 27.04.2009 la zi.
Totodată, în baza art. 192 al.2 Cod procedură penală, tribunalul a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 250 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, în baza motivelor invocate și din oficiu tribunalul a constatat următoarele:
Judecătoria, în baza probelor administrate și a poziției sincere a inculpatului a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că, la data de 13 aprilie 2009 acesta a intrat în locuința părții civile Timea, profitând atât de faptul că ușa balconului era întredeschisă cât și de aceea că, sunând la interfon nu i-a răspuns nimeni, locuință din care a sustras bani, bonuri de masă, un telefon mobil și bijuterii.
Raportat la această stare de fapt prima instanță a constatat corect că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1, lit. i pen.
Anterior, inculpatul a mai fost condamnat de aceiași instanță la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la 31.03.2009 cu un rest de 290 zile astfel că, instanța, raportat la data comiterii prezentei fapte a reținut corect starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a pen.
Reținând gradul de pericol social sporit al faptei, persoana inculpatului, starea de recidivă în care acesta se află, data liberării din penitenciar (martie 2009) și data comiterii prezentei fapte (aprilie 2009), tribunalul a constatat că modalitatea de individualizare a pedepsei a fost judicioasă și răspunde tuturor criteriilor legale.
Pe cale de consecință, cererea formulată de inculpat în apel, aceea de a i se reduce pedeapsa apare total nefondată, a fost respinsă, cu atât mai mult cu cât pedeapsa a fost aplicată la minimul special prevăzut de lege și nu există nici un temei pentru ca acest cuantum să fie redus sub limita prevăzută de lege.
Împotriva deciziei Tribunalului Maramureș, în termen legal a declarat recurs inculpatul, recurs ce nu a fost motivat în scris, dar în a cărui susținere orală, au fost invocate aceleași motive ca și în apel, respectiv, cuantumul M al pedepsei aplicate, solicitându-e reducerea acestuia.
S-a apreciat că prima instanță a individualizat greșit pedeapsa raportat la prevederile art.72 penal. nu a dat eficiența necesară prevederilor art.74, 76.pen. având în vedere că inculpatul a recunoscut că a sustras o parte din bunuri și bijuterii, însă nu și bonurile de masă, nu s- ținut seama de situația familială a inculpatului, care are șapte frați și nu are nici un venit.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului cauzei, prin prisma motivelor de recurs și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.
Fără a reitera motivele instanțelor anterioare, pe care instanța de recurs și le însușeșete în totalitate, se constată că, în mod corect s-a reținut de către acestea, atât starea de fapt relevată în considerente și dovedită cu probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, cât și încadrarea juridică dată faptei judecate. De altfel, inculpatul a recunoscut actul material al sustragerii, având o poziție de negare doar în privința bunurilor sustrase, poziție infirmată însă de probele cauzei.
S-a făcut o individualizare judicioasă a pedepsei, prin valorificarea eficientă a criteriilor prev. de art.72 pen. instanța dând dovadă chiar de clemență, prin aplicarea unei pedeapse la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat, fără aplicarea vreunui spor, deși pedeapsa pentru prezenta infracțiune, care a fost comisă în stare derecidivă post condamnatorie, putea fi sporită, conform dispozițiilor art.61 pen.
Faptul că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii, deci simpla împrejurare că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, nu poate constitui obligatoriu o circumstanță atenuantă, în sensul dispozițiilor art. 74 alin.1 lit.c pen. în contextul în care această împrejurare nu se coroborează cu alte elemenete favorabile inculpatului și, oricum, constituie în fapt, atitudine normală, firească, a oricărui om de bună credință, atitudine ce nu trebuie neapărat recompensată.
Nu se poate face abstracție de modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii faptei, de urmarea produsă, materializată în valoarea prejudiciului cauzat - nerecuperat, de împrejurarea că inculpatul, pe lângă faptul că anterior a beneficiat de clemența organelor judiciare și se afla în perioada liberării condiționate dintr-o altă pedeapsă când a comis prezenta faptă, mai are numeroase alte condamnări, pentru același tip de infracțiuni, ceea ce denotă perseverența sa infracțională și imposibilitatea reintegrării sociale, altfel decât prin privare de libertate.
Așa fiind, Curtea constată că pedeapsa aplicată este una legală și judicios individualizată, în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
În consecință, nefiind incidente alte cazuri de casare, urmează a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.385/17 alin.4 pr.pen. și art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 27 aprilie 2009 și până în prezent.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 22.03.1988, deținut în Penitenciarul Gherla ) împotriva deciziei penale nr. 213/A din 26 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 27 aprilie 2009 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
5 ex./20.01.2010
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ana Covrig Livia Mango
