Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 8/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.8/R/2010
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.117 din 09.12.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev.și ped.de art.178 alin.1,2,3 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă, lipsă fiind inculpatul, părțile civile Spitalul Județean de Urgență Z, Serviciul de Ambulanță S, Clinica de Neurochirurgie C N și garantul - Garancia prin
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 12 ianuarie 2010, prin Serviciul Registratură al Curții de Apel Cluj, s-a înregistrat de către garantul - Garancia prin o întâmpinare.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună reducerea pedepsei aplicate, dând o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c și art. 76.penal. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut, a regretat fapta comisă, nu are antecedente, iar fapta s-a produs pe fondul consumului de alcool. Consideră că inculpatului i se poate aplica o pedeapsă mai redusă, având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei, scopul educativ al pedepsei putând fi atins și fără privare de libertate. Cu onorar din.
Partea civilă arată că nu a declarat recurs în cauză și solicită respingerea recursului inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv a condus autoturismul având o alcoolemie de 2,20 g/l, circulând cu o viteză excesivă pe un drum public, unde a provocat un accident rutier, în urma căruia victima a decedat. Împrejurărirle concrete în care s-a comis fapta, denotă că aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social. De asemenea, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată este pe deplin justificată.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 312/26.10.2009 a Judecătoriei Zalău în baza art. 178 alin. 1, 2 și 3 Cod penal a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 29.01.1979 în localitatea Z, jud.S) la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64. lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 și art. 1000 alin. 2 cod civil coroborat cu art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul Garancia Ungaria, prin ul său pe teritoriul României, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri către partea civilă, materiale în cuantum de 2.661 lei și morale în cuantum de 50.000 lei.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul Garancia Ungaria, prin ul său pe teritoriul României, în limita plafonului legal, la plata de despăgubiri materiale către Spitalul Județean de Urgență Z, în cuantum de 14.874,22 lei, actualizată cu dobânda oficială a până la data plății integrale, către Spitalul Clinic de Urgență C, în cuantum de 3.522,83 lei, actualizată cu dobânda oficială a până la data plății integrale și către Serviciul Județean de Ambulanță S, în cuantum de 410,84 lei.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Zalăua reținut că prin rechizitoriul din data de 20.03.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din dosar nr. 741/P/2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.1, 2 și 3 Cod penal. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru comiterea în concurs a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin.1, 3 și 4 și art. 184 alin.1, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, constatându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 26.03.2008 sub nr-.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut în esență, că învinuitul, în data de 12.03.2007, fiind sub influența băuturilor alcoolice și circulând cu viteză excesivă cu autoturismul pe drum public, a pierdut controlul volanului mașinii, provocând un accident de circulație în urma căruia victima a decedat.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarație de făptuitor (24), declarație de parte civilă (14), proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice (6, 8-12), schița accidentului rutier (13), raport de constatare medico-legală (19), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (39), etilotest (35), proces-verbal de prelevare (36), buletin de examinare clinică (37), proces-verbal de verificare tehnică (40), cazier judiciar (50), proces-verbal de executare a mandatului de aducere (52).
Prin declarația de la fila 69, partea vătămată, tatăl defunctului s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei reprezentând despăgubiri civile și suma de 100.000 lei reprezentând daune morale.
Prin adresa nr. 6541/18.04.2008 de la fila 85, Spitalul Județean de Urgență Z s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.874,22 lei, actualizată cu rata inflației la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu pacientul.
Prin adresa nr. 719/24.09.2008 de la fila 144, Serviciul de Ambulanță Județean S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 410,84 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul pacientului.
Prin adresa nr. 10614/13.06.2008 de la fila 167, Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.522,83 lei, actualizată la data plății integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru pacientul.
Întrucât la data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpat beneficia de poliță de asigurare valabil încheiată la societatea de asigurare Garancia din localitatea, Ungaria, s-a dispus, în temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 citarea acestei societăți în calitate de asigurător de răspundere civilă, prin ul său din România, indicat de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România,
Inculpatul nu a fost prezent la niciunul din termenele de judecată acordate în cauză, fiind citat cu mandat de aducere de la domiciliu și prin afișare la Consiliul Local, din cuprinsul proceselor-verbale de executare a mandatelor de aducere rezultând că acesta este plecat din țară, în Ungaria.
La termenul de judecată din data de 21.05.2008, a fost audiat martorul, la termenul din data de 29.10.2008 martorii, și, iar la termenul din data de 04.02.2009 martorul, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 90, 173-177 și, respectiv 210.
Totodată, la fila 224 fost depus certificatul de cazier judiciar al inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 11 martie 2007, în jurul orei 16.00, inculpatul s-a deplasat la volanul autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare în localitatea, la prietenul său, împreună cu care s-a deplasat apoi la un bar din localitate, unde inculpatul a consumat trei sticle de bere cu alcool și 100 ml Ť. apoi cei doi s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpat la discotecă în localitatea, inculpatul consumând și aici două sticle de bere cu alcool. În cursul nopții de 11/12 martie 2007, în jurul orei 02.00, inculpatul a hotărât să se întoarcă la domiciliu cu același autoturism, în mașină urcând în calitate de pasageri, -, - și. Inculpatul a condus autoturismul menționat pe drumul dintre locdalitățile și, iar la un moment dat, a pierdut controlul volanului, autovehiculul părăsind carosabilul și izbindu-se de un cap de pod, după care s-a răsturnat în curtea unui imobil.
În urma accidentului, a suferit leziuni grave, care au dus la decesul său în data de 07.05.2007, alte două persoane, și suferind leziuni corporale ușoare ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție care a procedat la identificarea inculpatului și la testarea acestuia cu aparatul etilotest, acesta indicând o valoare a alcoolemiei de 0,92 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul a fost apoi condus la Spitalul Județean S, unde i-au fost recoltate două probe biologice, la interval de o oră, în urma analizelor de laborator stabilindu-se că acesta prezenta o concentrație alcoolică în sânge de 2,20 g/l la prima probă, recoltată la ora 04.05. și, respectiv de 2,10 g/l la cea de-a doua probă.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a dat o singură declarație, imediat după producerea accidentului, în data de 12.03.2008 la ora 06.00, în prezența martorului asistent (fila 24), prin care acesta a recunoscut atât consumul de băuturi alcoolice, cât și faptul că a condus autoturismul implicat în accident cu o viteză excesivă.
După începerea urmăririi penale, inculpatul nu a mai fost găsit la domiciliu, fiind citat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății cu mandat de aducere, care însă nu a putu fi executat, stabilindu-se doar că inculpatul este plecat din țară în Ungaria, fără a se putea cunoaște o adresă a acestuia, nici prin intermediul verificărilor efectuate în rețeaua informatică Interpol. De asemenea, au fost efectuate adrese la Administrația Națională a Penitenciarelor, răspunsul primit fiind în sensul că inculpatul nu se află încarcerat în niciunul din penitenciarele din țară.
Raportat la aceste împrejurări și la faptul că totuși inculpatul și-a angajat un apărător ales pentru a-l reprezenta încă dinainte de a se dispune începerea urmăririi penale, instanța a apreciat că acesta s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la cercetarea judecătorească, neînțelegând să colaboreze cu organele de cercetare penală în vederea aflării adevărului în cauză și nemanifestând nici un fel de regret cu privire la consecințele faptei sale, neluând nici legătura cu tatăl persoanei decedate.
În drept, fapta inculpatului care, în data de 12.03.2007 a condus pe drumul public cu viteză excesivă și cu o concentrație alcoolică de 2,20 g/l alcool pur în sânge autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare, provocând un accident de circulație, în urma căruia victima a decedat, s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art. 178 alin. 2 și 3 Cod penal. Potrivit alin. 2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități, iar această agravantă rezultă tocmai din împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul cu viteză excesivă, împrejurare recunoscută chiar de el în declarația dată la scurt timp după producerea accidentului. Potrivit alin. 3, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă când este săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate, această agravantă rezultând din concentrația alcoolică în sânge a inculpatului stabilită în urma analizelor de laborator.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de ucidere a victimei. Urmarea imediată constă în atingerea adusă vieții victimei, prin producerea decesului acesteia. de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.
Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere a rezultat din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice. Nu s-a putut reține în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nesuferind alte condamnări.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 181alin. 2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin conducerea autoturismului implicat în accident cu o viteză excesivă și, mai ales, având în sânge o îmbibație alcoolică extrem de mare de 2,20 g/l, la un interval de 2 ore de la producerea accidentului, împrejurare de natură a determina concluzia că la momentul accidentului, alcoolemia inculpatului avea o valoare și mai ridicată. Mai mult, deși consumase o cantitate extrem de mare de alcool, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și a luat ca pasageri un număr de 7 persoane.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 30 ani și nu este cunoscut cu antecedente penale.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul s-a sustras de la urmărire și de la cercetare, necooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, nemanifestând nici un fel de regret cu privire la rezultatul produs prin fapta sa și nici vreo disponibilitate de a repara prejudiciul cauzat părții vătămate.
Față de aceste împrejurări, având în vedere și limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal, respectiv închisoarea de la 5 la 15 ani, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 6 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sabou și Pîrcălab României și Hirst Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c), d) și e) Cod penal. Instanța a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, motiv pentru care a dispus ca executarea să fie făcută cu privare de libertate.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul procesului penal partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 50.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, constând în cheltuieli efectuate cu îngrijirile medicale și cu înmormântarea victimei, precum și 100.000 lei daune morale.
Astfel, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul - decesul victimei, fiul părții vătămate, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.
Având în vedere faptul că accidentul de circulație s-a soldat cu decesul victimei, instanța a apreciat că părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial constând în cheltuielile efectuate cu îngrijirile medicale și înmormântarea victimei, cât și un prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi, fiind cunoscută legătura afectivă între membrii familiei, victima fiind fiul acestuia.
În privința daunelor materiale solicitate de partea vătămată, instanța a apreciat că acestea au fost dovedite în cuantum de 2.661 lei, potrivit înscrisurilor depuse la dosar la filele 112-118, motiv pentru care a obligat inculpatul să plătească această sumă cu titlul de daune materiale, alături de asigurătorul Garancia Ungaria, prin ul său pe teritoriul României, în limita plafonului legal.
Instanța a respins cererea de obligare la plata sumei de 1.892 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate pe ultimii 5 ani anteriori producerii accidentului, întrucât plata acestei contribuții reprezenta o obligație a victimei, indiferent de împrejurarea dacă beneficiază sau nu de servicii medicale, neexistând astfel o legătură de cauzalitate între accidentul produs și obligația de a plăti această sumă.
De asemenea, instanța a apreciat că se impune obligarea inculpatului, alături de asigurător, la plata către partea civilă a unei sume de 50.000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere aspectele expuse anterior. Astfel, suferința încercată de acesta este certă, pierzându-și unicul copil și nici nu poate fi cuantificată, instanța apreciind că suma acordată cu acest titlu nu reprezintă o amendă excesivă pentru inculpat, în condițiile existenței limitelor de despăgubiri prevăzute pentru accidentele produse în anul 2007 în art. 12 alin. 3 din Norma din data de 28.11.2006 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidentele de autovehicule.
Tot sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că în cursul procesului penal, prin adresa din data de 18.04.2008, Spitalul Județean de Urgență Z s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 14.874,22 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru pacientul și justificate cu deconturile anexate cererii.
Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, Spitalul Județean de Urgență Z are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de aceasta, instanța apreciază că pretențiile sale civile sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical al pacientului.
Prin urmare, față de prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul Garancia Ungaria, prin ul său din România, la despăgubiri materiale către Spitalul Județean de Urgență Z, în cuantum de 14.874,22 lei, sumă ce va fi actualizată cu dobânda oficială a până la data plății integrale.
Totodată, în cursul procesului penal, prin adresa din data de 24.09.2008, Serviciul Județean de Ambulanță S s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 410,84 lei constând în 86,48 lei contravaloarea kilometrilor parcurși și 324,36 lei contravaloarea echipajului.
Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, Serviciul Județean de Ambulanță S are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de aceasta, instanța a apreciat că pretențiile sale civile sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de transportul victimei.
Prin urmare, față de prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 54 alin.1 din Legea nr. 136/1995 republicată, instanța a obligat pe inculpatul și, în limita plafonului legal, pe asigurător, la despăgubiri materiale către Serviciul Județean de Ambulanță S, în cuantum de 410,84 lei.
De asemenea, instanța a constatat că în cursul procesului penal, prin adresa din data de 13.06.2008, Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 3.522,83 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru pacientul și justificate cu deconturile anexate cererii.
Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006, Spitalul Clinic Județean de Urgență C are calitatea de parte civilă în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de aceasta, instanța a apreciat că pretențiile sale civile sunt întemeiate, partea civilă făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical al pacientului.
Prin urmare, față de prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 și art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 republicată, instanța a obligat inculpatul și, în limita plafonului legal, pe asigurătorul Garancia Ungaria, prin ul său din România, la despăgubiri materiale către Spitalul Clinic Județean de Urgență C în cuantum de 3.522,83 lei, sumă ce va fi actualizată cu dobânda oficială a până la data plății integrale.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Societatea de Asigurări - Garancia prin SC SRL C-N și inculpatul.
În motivele de apel formulate, Societatea de Asigurări Garancia Ungaria, prin Societatea SRL C-N a criticat hotărârea pronunțată în privința daunelor morale acordate, arătând că suma este prea mare și că s-ar impune reducerea despăgubirilor la 30.000 lei.
Inculpatul în apelul declarat a arătat că instanța de fond nu a analizat împrejurările în care a fost comisă fapta, că el și victima se întorceau de la discotecă, aflându-se în stare de ebrietate și că deși a avut în vedere circumstanțele privitoare la conduita inculpatului a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră.
Prin decizia penală nr. 117 din data de 9 decembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-au rspins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și asiguratorul prin împotriva sentinței penale nr. 312 din 26.10.2009 a Judecătoriei Zalău, iar inculpatul și asigurătorul au fost obligați la câte 60 lei, cheltuieli judiciare către stat din apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, examinând apelurile prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art. 371 al.2 Cod procedură penală și 378 Cod procedură penală a constatat următoarele:
În mod corect a fost reținută de prima instanță starea de fapt stabilită anterior prin actul de sesizare, modalitatea de comitere a faptei, împrejurările și circumstanțele în care a fost săvârșită, precum și vinovăția inculpatului.
Astfel, din actele și lucrările dosarului s-a reținut că în data de 11.03.2007, în jurul orei 16,00 inculpatul s-a deplasat la volanul autoturismului Mercedes, la un prieten al său - victima, s-a deplasat cu acesta la un bar unde au consumat băuturi alcoolice, s-au dus de aici la o discotecă, iar în jurul orei 02,00 noaptea s-au hotărât să se întoarcă la domiciliu, la ieșirea din localitatea, în fața imobilului cu nr. 1A inculpatul a pierdut controlul volanului, autoturismul a părăsit carosabilul și s-a izbit de un cap de pod, în urma impactului suferind leziuni traumatice, care au dus în cele din urmă la decesul său.
Starea de fapt expusă a fost dovedită cu raportul de constatare medico- legală, planșe foto, buletin de analiză toxicologică, declarațiile inculpatului, declarații martori.
Raportat la starea de fapt relatată, s-a constatat că apelul inculpatului este nefondat. Astfel, conform art.1 din Cod procedură penală scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege. În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului. S-a menționat că inculpatul, ulterior săvârșirii faptei, a plecat în străinătate, deși s-au făcut de către instanța de fond nenumărate demersuri, acesta nu s-a prezentat la nici un termen de judecată. Dar, faptul că și-a angajat un apărător ales denotă faptul că a avut cunoștință de proces, însă a refuzat în mod deliberat să se prezinte. Această împrejurare a fost avută în vedere de către instanța de fond la individualizarea pedepsei aplicate, reținând că atitudinea inculpatului a fost aceea de a nu coopera cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului.
Probele au fost corect apreciate, iar împrejurările în care s-a comis fapta au fost cele reținute de instanța de fond, în pofida susținerilor apărătoarei inculpatului.
Referitor la pedeapsa aplicată, s-a reținut că aceasta a fost judicios individualizată, fapta având un caracter agravant, dat de starea de ebrietate în care se afla inculpatul.
Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minim, de 6 ani, având în vedere că textul de încriminare al. art. 178 al. 3 Cod penal prevede o pedeapsă situată între limitele 5 și 15 ani. Pedeapsa nu este doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci trebuie să constituie și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, sens în care reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului ar fi condus la denaturarea scopului general al pedepsei.
Cu privire la apelul declarat de Asigurator, tribunalul a avut în vedere faptul că victima era tânăr, avea doar 30 de ani, prin decesul acestuia i s-a cauzat părții vătămate atât un prejudiciu material, constând în cheltuielile de înmormântare, cât și un prejudiciu moral. Suferința psihică deosebită creată prin pierderea fiului nu poate fi cuantificată într-o sumă certă, însă raportat la diferite elemente concrete, instanța poate suplini această suferință prin acordarea unor daune morale. Suma de 50.000 lei stabilită de instanța de fond este o sumă onestă, având în vedere că este vorba de pierderea unei vieți, a unei vieți tinere, în putere de muncă și capabilă să-și ajute familia.
Împotriva deciziei Tribunalului Sălaj, în teremen legal a declarat recurs inculpatul, prin apărător, recurs ce nu a fost motivat în scris prin cererea de recurs, dar în a cărui susținere orală de către apărătorul din oficiu, s-a solicitat casarea hotărârilor anterioare și, rejudecând, reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și schimbarea modalității de executare a acesteia, respectiv, suspendarea condiționată.
S-a arătat că, instanțele nu au valorificat corect criteriile de individualizare a pedepsei, în cauză putând fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și a se da eficiență dispozițiilor art. 76.penal, reducându-se pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege. În acest sens, trebuie avută în vedere persoana inculpatului care, a recunoscut și a regretat fapta comisă, nu are antecedente penale, iar fapta s-a produs pe fondul consumului de alcool.
Verificând hotărârea atacată, în baza materialului și lucrărilor dosarului, prin prisma reglementărilor în materie și în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată următoarele:
Deși recursul inculpatului nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege - conform art.385/10 alin.2 pr.pen. văzând motivele care au fundamentat cererea de apel - greșita individualizare a apedepsei - precum și faptul că, potrivit art.385/10 alin.2/1 rap. la art.385/9 alin.3 pr.pen. cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.14 pr.pen. (s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 pen.) este unul din cele care se iau în considerare întotdeauna din oficiu, Curtea va analiza recursul în cauză prin prisma acestui caz de casare.
Prin prisma acestui motiv deci, se apreciază că recursul inculpatului este fondat.
În cauză, într-adevăr, așa cum corect a reținut și instanța de apel, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (recunoașterea faptei, lipsa antecedentelor penale) și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Aceasta întrucât, împrejurările invocate, chiar reale fiind, nu pot constitui obligatoriu, circumstanțe atenuante, ci rămâne la latitudinea instanței calificarea lor ca atare, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte.
În condițiile în care, inculpatul a dat o singură declarație în cursul urmăririi penale, imediat după comiterea faptei, ulterior părăsind țara, dând dovadă de un total dezinteres față de modul de derulare a cercetărilor, neprezentându-se ulterior nici la judecarea cauzei - împrejurările favorabile invocate în susținerea recursului, necoroborate deci, cu alte elemente pozitive ținând de fapata comisă sau de persoana inculpatului - nu pot fi reținute în nici un caz ca și circumstanțe atenuante, în virtutea dispozițiilor art.74 pen.
Astfel, nu pot fi ignorate împrejurările concrete ale comiterii faptei - inculpatul sub influența băuturilor alcoolice, având o alcolemie cu mult peste limita legală de 2,20 g/l, conducând cu o viteză excesivă un autoturism în care transporta 7 persoane.
Apoi, datele personale ale inculpatului, nu-l recomandă ca o persoană responsabilă, conștientă de fapta comisă și de consecințele produse și mai ales, de răspunderea ce-i incumbă, prin încălcarea legii. Inculpatul nu s-a interesat de mersul anchetei, nu a fost preocupat de lămurirea acesteia sau de înlăturarea rezultatului infracțiunii, respectiv, de repararea pagubei pricinuite.
Din considerentele arătate, împrejurăeile constând în recunoașterea faptei și lipsa antecedentelor penale nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante, dar apreciem că pot fi avute în vedere la individualizarea pedepsei, în sensul orientării acesteia spre minimul special prevăzut de lege.
Așa fiind, constatând incident cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.14 pr.pen. (s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 pen.), Curtea va admite recursul în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. va casa decizia atacată împreună cu sentința judecătoriei doar cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului.
Rejudecând în aceste limite, va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatulului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1,2,3 pen. de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Nu se poate primi solicitarea de schimbare a modalității de executare a pedepsei, respectiv suspendarea condiționată, pe de o parte pentru că, raportat la cuantumul pedepsei nou aplicate, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 pen. pentru a fi admisibilă această modalitate de executare, iar pe de altă parte, chiar dacă prin ipoteză, s-ar fi aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum față de care legea ar fi permis suspendarea condiționată, Curtea nu ar fi putut aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, date fiind circumstanțele personale ale inculpatului, despre care am făcut vorbire anterior.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu (avoc. ), sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d pr. pen. admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în localitatea nr. 70, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 117 din 9 decembrie 2010 Tribunalului Sălaj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 312 din 26 octombrie 2009 Judecătoriei Zalău, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului și, rejudecând:
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatulului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1,2,3 pen. de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu (avoc. ), sumă ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs, rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
10 ex./20.01.2010
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ana Covrig Livia Mango
