Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 130/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 2531/202/2009
2978/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 130
Ședința publică de la 22 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 325/12.10.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași și a deciziei penale nr. 169/A din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul - inculpat, pentru care se prezintă avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, de faptul că a recunoscut și regretat fapta comisă, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, solicită redozarea pedepsei aplicată inculpatului, pe care, o consideră prea mare.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea celor două soluții pronunțate anterior în cauză, pe care, le consideră legale și temeinice, în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei aplicată, în raport de natura și gravitatea faptei comisă de către inculpat și de faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.325/12.10.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g,i cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și art.74-76 Cod penal la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executarea în regim de detenție.
În baza art.71 Cod penal i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunurilor.
A fost obligat inculpatul la 450 lei cheltuieli judiciare statului din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu ce a fost avansat de stat.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul lunii ianuarie 2009 în perioada 10.01.2009 - 28.01.2009 neputându-se stabili data exactă inculpatul s-a hotărât să sustragă bunuri dintr-o locuință situată în comuna, satul, aflând că acolo nu locuiește nimeni.
Punând în aplicare această rezoluție infracțională, inculpatul a pătruns pe timp de noapte, prin efracție, în curtea și locuința respectivă și din interior a sustras două geamuri de termopan.
Inculpatul a ascuns bunurile sustrase în fostul turn de apă al Complexului de taurine de pe raza comunei și a încercat ulterior să le vândă numiților și însă nu a reușit întrucât geamurile nu aveau dimensiunile cerute de numitul sau pentru că a fost pur și simplu refuzat de către numitul când a aflat de la inculpat că bunurile provin din furt.
Fiind audiat inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina lui reținută în modalitatea descrisă mai sus relatând în mod amănunțit împrejurările în care a fost comisă.
Recunoașterea inculpatului este confirmată de depozițiile, și, de declarațiile inculpatului, de procesul verbal de cercetare la fața locului, fișe de cazier judiciar.
Partea vătămată nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză prejudiciul fiind acoperi în natură prin restituirea bunurilor sustrase.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că a fost sancționat administrativ în anul 2007 și condamnat în două rânduri în anul 2001 și 2003 pentru infracțiuni de complicitate la furt calificat, furt calificat și violare de domiciliu.
Fapta ce face obiectul trimiterii în judecată este comisă de inculpat, iar în raport cu ultima condamnare, inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere atât circumstanțele reale ale comiterii faptei cât și cele personale ale inculpatului, reținând că acesta este recidivist, tânăr în vârstă de 28 ani, a avut o comportare sinceră în timpul procesului penal.
Pentru aceste din urmă considerente, raportate și la valoarea minimă a prejudiciului care a fost acoperit în totalitate, în natură, instanța a apreciat că poate face aplicarea disp. art. 74 și 76.Cod Penal coborând pedeapsa aplicată sub minimul special.
În baza art.71.Cod Penal s- dispus lipsirea inculpatului de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b C.
p.S-a lua act că partea vătămată, nu se constituie parte civilă în cauză, prejudiciul în valoare de 2000 lei fiind acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termen, inculpatul solicitând redozarea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficiențe mai largi circumstanțelor atenuante, întrucât a recunoscut și regretat fapta comisă, prejudiciul a fost minor iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Prin decizia penală nr.169 A/24.11.2009, Tribunalul Călărași - Secția penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și l-a obligat la cheltuieli judiciare statului.
S-a avut în vedere că situația de fapt reținută corespunde întrutotul probatoriului administrat în cauză și constă în aceea că inculpatul a pătruns, în luna ianuarie 2009, pe timp de noapte, prin efracție, în locuința părții vătămate din satul, comuna de unde a sustras două geamuri termopane pe care a încercat să le vândă.
Bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
Sub aspectul individualizării pedepsei, s-a apreciat că judecătorul fondului a apreciat corect și în spiritul criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă în care se încadrează infracțiunea de furt calificat, a constatat că deși recidivist postexecutoriu, inculpatul poate beneficia de circumstanțele atenuante reținute iar pedeapsa de numai 1 an și 6 luni închisoare, coborâtă sub minimul de 3 ani prevăzut de lege, este în măsură să îndeplinească scopul educativ, coercitiv și preventiv cerut de art.52 Cod penal.
Ca modalitate de executare, numai prin privarea de libertate ca urmare a stării de recidivă, s-a stabilit detenția în închisoare.
Împotriva ambelor hotărârii, inculpatul a declarat, în termenul și condițiile legii, recurs solicitând și pe această cale o reducere mai accentuată a pedepsei închisorii apreciind că ea este prea severă în raport de fapta comisă și datele ce îl caracterizează.
Legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor invocate prin prisma dispozițiilor art.385/9 pct.14 Cod procedură penală cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/9 pct.9 Cod procedură penală Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat din locuință, prin efracție și pe timp de noapte, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin reținerea de circumstanțe atenuante, tânăr, în vârstă de 28 de ani, cu o atitudine sinceră și de regret pe parcursul procesului penal în chiar pofida faptului că el este recidivist postexecutoriu.
Din această perspectivă, se constată că instanțele inferioare au fost suficient de cu o persoană care perseverează în comiterea aceluiași gen de infracțiuni pentru care anterior a primit o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, liberat condiționat la 48.03.2006 cu un rest de pedeapsă de 718 zile considerat ca executat.
în balanță cu această agravantă, Curtea constată că s-a dat o eficiență exagerată circumstanțelor atenuante pentru coborâre a pedepsei spre minimul ei special dar în propria cale de atac situația nu i se poate înrăutăți.
O reducere mai accentuată a pedepsei în prezenta cauză astfel cum se solicită ar contraveni scopului preventiv-coercitiv al sancțiunii penale iar inculpatul nu s-ar mai putea reeduca eficient mai ales că din precedenta pedeapsă a fost liberat condiționat înainte de împlinirea termenului și nu a înțeles nimic pentru ca pe viitor să nu mai săvârșească fapte cu caracter antisocial.
Din oficiu, Curtea constată că nu există elemente favorabile care să influențeze hotărârea ce se va pronunța și, prin urmare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul promovat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva sentinței penale nr.325/12/10.2009 pronunțată de Judecătoria Călărași și a deciziei penale nr.169/A din data de 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția penală.
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariul avocatului din oficiu 200 lei se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Proces verbal
pentru d-nul Jud.
aflat în semnează
Președinte complet
GREFIER
Red.EU-22.02.2010/Dact.EA-02.03.2010
JC.-Jud.
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Florică Duță, Petre Popescu
