Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 132/
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu
JUDECĂTOR 3: Irina președinte secție
Judecător: - - - vicepreședintele Curții de APEL GALAȚI
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul(fiul lui și, născut la 12 Martie 1988, domiciliat în G,-, județ G), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiuni de furt calificat prev. și ped. art. 208-209 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 199 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns av. - apărătorul inculpatului, lipsă, în baza delegației nr. 3749/27.08.2009 eliberată din oficiu de Baroul Galați, lipsă fiind intimații părți vătămate și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 199 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care o consideră nelegală și netemeinică pentru pedeapsa aplicată. Inculpatul a comis o infracțiune de instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art.208-209 Cod penal și a recunoscut fapta. Solicită admiterea recursului și a se aplica o pedeapsă îndreptată spre minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune.
Reprezentanta Ministerului Public, consideră că, în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanțele au avut în vedere limitele prevăzute de art. 72 Cod penal și au apreciat corect. S-a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că era minor și s-a coborât pedeapsa sub minimul special, aplicându -i - se o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, coborâtă sub minim.
În schimb, inculpatul are antecedente penale și ca urmare a revocării suspendării condiționate pentru pedepsele aplicate anterior, trebuie să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare cu privare de libertate. Consideră că s-a individualizat corect pedeapsa, având în vedere că s-a reținut și agravanta prevăzută de art.75 lit.c Cod penal, inculpatul săvârșind infracțiunea împreună cu un minor. Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 121/21.01.2009 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la furt calificat, prevăzută de art. 25 penal raportat la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. p., cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c în referire la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
În temeiul art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 721/ 29.03.2005 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 565/09.11.2005 a Tribunalului Galați la data de 22.11.2005, precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 82/ 16.01.2006 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la data de 28.01.2006.
S-a constatat că infracțiunea de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod Penal, cu aplicarea art. 99. p., art. 74 lit. c rap. la art. 76 lit. d pen. săvârșită de inculpat la data de 08.11.2004, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 82/2006 a Judecătoriei Galați este concurentă cu infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a, g și i Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2. p., art. 99. și p. art. 74 lit. a și Cod penal, săvârșită de inculpat în perioada 11/12.05.2004 -12.05.2004, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 721/2005 a Judecătoriei Galați la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele de 6 luni închisoare și de 8 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 83. s p. -a dispus ca pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare să fie executată de alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză), astfel că în final s-a stabilit ca inculpatul să executate o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71.
p.În temeiul art. 14 și 346 alin. 1 Cod de procedură penală, raportat la art. 998 și urm. Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă.
În temeiul art. 189 și 191 alin 1 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul și partea vătămată se cunoșteau de mai multă vreme, aceasta din urmă rugându-l pe inculpat să-i găsească un client, întrucât dorea să vândă un telefon mobil marca Samsung. În ziua de 07.12.2006 inculpatul a sunat-o pe partea vătămată, comunicându-i că în jurul orelor 16.45, va veni cu un client care dorește să cumpere telefonul mobil.
În aceeași zi, în jurul orelor 11,00, inculpatul s-a deplasat la Școala M, pentru a-l căuta pe martorul, căruia i-a propus să sustragă telefonul mobil aparținând părții vătămate. În acest sens inculpatul l-a sfătuit pe martorul să-i ia telefonul părții vătămate, sub pretextul că vrea să-l cumpere. În continuare inculpatul i-a sugerat martorului să o conducă pe partea vătămată, pentru a efectua tranzacția, la un imobil care avea două ieșiri, una spre str. - și una în spatele - de pe str. -, de unde martorul putea să-și asigure scăparea, după ce urma să sustragă telefonul părții vătămate.
De față la momentul înțelegerii dintre inculpatul și martorul, au fost și martorii și.
Fiind de acord cu cele propuse de inculpat, martorul împreună cu inculpatul și martorii și s-au deplasat la Școala, unde învăța partea vătămată. Aici s-au întâlnit cu partea vătămată, care era însoțită de martorul. După ce l-a prezentat pe martorul părții vătămate, inculpatul și martorii și au intrat în interiorul școlii.
Rămas cu partea vătămată și cu martorul, martorul i-a comunicat părții vătămate că îi cumpără telefonul, dar că, înainte de a efectua tranzacția, dorește să arate telefonul și fratelui său. Fiind de acord, cei trei s-au deplasat către imobilul din str. -. Aici martorul i-a cerut părții vătămate telefonul, rugându-l să-l aștepte să se întoarcă cu banii. După ce a luat telefonul părții vătămate martorul a intrat în curtea imobilului și, respectând planul făcut cu inculpatul, a ieșit pe cealaltă cale de acces, deplasându-se la locul de întâlnire cu inculpatul. Ulterior, martorul și inculpatul, împreună cu martorii și, s-au deplasat în campusul studențesc de lângă Grădina Publică, unde primii doi au vândut telefonul mobil cu suma de 200 lei, unei persoane rămasă neidentificată.
După 10 minute de așteptare, constatând că martorul nu se mai întoarce cu banii, partea vătămată a anunțat organele de Poliție.
Pe baza probatoriului administrat (declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de conducere în teren întocmit de organele de poliție, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului în ambele faze procesuale), prima instanță a reținut că existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite.
Prima instanță a reținut în drept că fapta inculpatului care, cu intenție, la data de 07.12.2006, l-a determinat pe martorul minor să sustragă, într-un loc public, telefonul mobil marca Samsung de la partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la furt calificat, prevăzută de art. 25. pen raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c din Codul penal.
Instanța de fond a apreciat că în cauză se impune reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. c Cod penal, întrucât din materialul probator rezultă că inculpatul îl cunoștea pe martorul minor de mai multă vreme (din anul 2003), fiind prieten cu acesta, iar afirmația inculpatului că nu avea cunoștință că martorul era minor la data săvârșirii faptei nu este credibilă.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72.pen, respectiv pericolul social concret al faptei dedusă judecății, împrejurarea și modalitatea în care a fost comisă, poziția de regret a faptei săvârșite, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Față de poziția procesuală sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev de art. 74 lit. c Cod penal, care a atras coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în acord cu dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, în referire la art. 80 Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că, față de împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior de două ori (la pedepsele de 8 luni închisoare, în modalitatea suspendării condiționată prin sentința penală nr. 721/29.03.2005 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 22.11.2005 prin decizia penală nr. 565/09.11.2005 a Tribunalului Galați și de 6 luni închisoare, în modalitatea suspendării condiționată, prin sentința penală nr. 82/16.01.2006 a Judecătoriei Galați, definitivă prin neapelare la data de 28.01.2006), iar infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în interiorul termenelor de încercare de 1 an și 8 luni și respectiv 1 an, scopul acesteia poate fi atins doar prin privare de libertate, astfel că a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b pen pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71. pen.
Pe latură civilă s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras de inculpat și nerecuperat, condiții în care, potrivit art.14 și art.346 din Codul d e procedură penală, raportat la art.998 și urm. Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma pretinsă, cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul, care nu a indicat însă motivele de apel.
La termenul de judecată din 13.04.2009, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat reducerea pedepsei aplicate acestuia, sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
La același termen de judecată s-a prezentat și inculpatul, dar după ce au fost puse concluzii, iar în ultimul cuvânt a solicitat să i se reducă pedeapsa aplicată de instanța de fond.
Ulterior, prin memoriul depus la dosar la data de 14.04.2009, inculpatul a susținut că este nevinovat și că a dat declarațiile sub presiune.
Prin decizia penală nr. 199 din 16.04.2009 a Tribunalului Galați, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat vinovăția inculpatului, aceasta fiind pe deplin dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de conducere în teren întocmit de organele de poliție, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere, declarațiile martorilor, dar și declarațiile date de inculpat pe parcursul întregului proces (filele 20-24 dosar urmărire penală și fila 67 dosar fond).
S-a mai reținut că instanța de fond a realizat și o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, conform criteriilor prev. de art. 72. pen, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev de art. 74 alin 1 lit. c Cod penal (referitoare la atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii), având ca efect aplicarea unei pedepse sub minimul special de 3 ani închisoare prevăzut de textul incriminator.
Pedeapsa astfel aplicată (în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare) corespunde gradului de pericol social concret al faptei comise de inculpat, iar reducerea acesteia sub cuantumul stabilit nu ar fi de natură a asigura scopul educativ - preventiv stabilit de art. 52.pen.
Totodată, Tribunalul a constatat că prima instanță a soluționat în mod corect și antecedentele penale ale inculpatului, având în vedere că acesta a mai fost condamnat prin sentințele penale nr. 721/29.03.2005 a Judecătoriei Galați, la o pedeapsă de 8 luni închisoare și nr. 82/16.01.2006 a Judecătoriei Galați, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, ambele pedepse fiind suspendate condiționat, iar față de data comiterii infracțiunii din prezenta cauză (07.12.2006 - în interiorul termenelor de încercare de 1 an și 8 luni și respectiv de 1 an, stabilite prin sentințele penale sus arătate), în mod corespunzător prima instanță a făcut aplicarea art.83 pen. (referitor la revocarea suspendării condiționate), după ce anterior a stabilit o pedeapsă rezultantă în urma contopirii pedepselor aplicate prin cele două sentințe penale.
Tribunalul a apreciat că prima instanță a aplicat corect și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a și b pen. având în vedere atât natura faptei săvârșite, cât și persoana inculpatului care a dat dovadă de perseverență infracțională.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului prea mare al pedepsei ce i-a fost aplicată, solicitând, în consecință, reducerea acestuia prin recunoașterea unui efect mai larg al circumstanțelor atenuante ce i-au fost reținute în favoare.
Recursul este nefondat.
Verificând decizia atacată, prin prisma criticii formulate de inculpat, Curtea constată că în mod corect primele două instanțe au apreciat asupra cuantumului pedepsei aplicate, operațiunea de individualizare a acesteia făcându-se cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, Curtea constată că la stabilirea cuantumului pedepsei, instanțele au avut în vedere atât circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, gradul de pericol social concret al acesteia, cât și circumstanțele personale ale inculpatului care, deși a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, recunoscând și regretând fapta comisă, împrejurare ce a fost valorificată drept circumstanță atenuantă în favoarea acestuia, conform art. 74 lit. c Cod penal, nu se află la primul impact cu legea penală, fiind anterior condamnat tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, ceea ce denotă perseverența infracțională a acestuia.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a instigat un minor la săvârșirea furtului, ceea ce relevă o periculozitate socială mai mare a acestuia, împrejurare reținută ca circumstanță agravantă în sarcina sa.
Având în vedere concursul dintre o circumstanță atenuantă și una agravantă, instanța a apreciat că, față de toate elementele care circumscriu fapta și persoana inculpatului, se justifică, totuși coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat, cuantumul acesteia, de 1 an și 6 luni închisoare, fiind apreciat ca suficient pentru a contribui la reeducarea și resocializarea inculpatului.
Și pedeapsa rezultată în urma operațiunilor de revocare a beneficiului suspendării condiționate și de contopire a celor două pedepse anterioare de 8 luni și, respectiv, 6 luni închisoare, a fost corect apreciată, instanța dând dovadă, din nou, de clemență în condițiile în care nu a aplicat nici un spor la pedeapsa cea mai grea.
În aceste împrejurări, o pedeapsă într-un cuantum mai mic decât cel care a fost deja stabilit nu ar fi de natură să conducă la atingerea scopului acesteia, prevăzut de art. 52 Cod penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept, de muncă și regulile de conviețuire socială.
În consecință, reținând ca fiind neîntemeiate criticile formulate de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 punctul 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de acesta menținând ca temeinică și legală decizia instanței de apel.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul ( fiul lui și, născut la 12.03.1988 în, CNP -, domiciliat în G, str. T, nr. 86, județul G), împotriva deciziei penale nr.199/16.04.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 121/21.01.2009 a Judecătoriei Galați ).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs - avocat, va fi virată în contul Baroului G din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 15.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.dec.jud./05.11.2009
Jud.fond -
Jud.fond
Tahnored.CG/2 ex./10.11.2009
.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Irina
