Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 133/
Ședința publică din data de 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Liviu
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.174 din 20.03.20098 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat, acesta prezentând cartea de identitate din care rezultă că are CNP -.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 623/2007 a Judecătoriei Tecuci, așa cum a fost formulat.
Consideră că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, în mod eronat, au reținut doar câteva aspecte din rechizitoriu, respectiv declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, fără a face o analiză concludentă și reală a cauzei.
În ceea ce privește declarația martorului - tatăl inculpatului, arată că aceasta a fost luată într-un bar, în prezența martorului asistent. Prin rechizitoriu se reține că această declarație este relevantă în dovedirea vinovăției inculpatului, în sensul că însuși tatăl său recunoaște că nu au fost împreună în pădure și a precizat că nu cunoaște despre situația respectivă.
Declarațiile martorilor, și în special declarația martorului - tatăl inculpatului, nimeni nu a vorbit și niciodată nu a fost audiat martorul, care a asistat la luarea declarației tatălui inculpatului. Această declarație a fost reținută în mod foarte insistent în rechizitoriu în ceea ce privește faptul că însuși tatăl inculpatului recunoaște că nu a fost cu acesta în pădure și nu cunoaște despre situația respectivă.
Consideră că în situația că în care declarația tatălui inculpatului ar fi fost luată în condiții normale, acesta nu ar fi avut motive să nu o semneze. Se reține doar că el refuză să semneze.
Din punctul său de vedere, această declarație dată de o persoană în vârstă, bolnavă, cunoscută în sat ca având probleme, aflată sub influența băuturilor alcoolice, nu poate fi reținută ca probă de către Parchet.
Învederează că, deși s-a solicitat, martorul asistent nu a fost audiat nici într-o fază procesuală pentru a spune exact în ce condiții s-a luat acea declarație.
Solicită să se observe că ceilalți doi martori, despre care se face vorbire în rechizitoriu, au fost audiați și în fața instanței de judecată, ocazie cu care au precizat că își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală. Totodată, unul dintre martori a arătat că îl vede frecvent pe inculpat împreună cu tatăl său deplasându-se cu căruța, dar nu își amintește să îl fi văzut cu vreo instalație. Consideră că martorul a spus că nu își amintește pentru că îl vede foarte des pe inculpat cu căruța, dar și pentru faptul că presupusul furt s-a comis în noaptea de 5/6 ianuarie, iar inculpatul în declarația sa a spus că a fost văzut de cei doi martori ziua, între orele 12,00-14,00. Față de împrejurarea că furtul a fost comis noaptea, iar inculpatul a fost văzut de martori a doua zi, după 10-12 ore, apreciază că susținerile acestuia sunt reale. Dacă ar fi sustras bunul respectiv noaptea și l-ar fi lăsat în mijlocul pădurii, inculpatul ar fi putut să se ducă dimineața să îl ia, nu la prânz când drumul era circulat și putea fi văzut.
C de al doilea martor susține același lucru, respectiv că s-au întâlnit cu inculpatul și cu tatăl acestuia, au văzut în căruță un, dar nu poate preciza câți litri avea sau ce reprezenta.
Martorul spune foarte clar că s-a întâlnit cu inculpatul și cu tatăl său și nu a văzut să aibă o instalație de erbicidat.
Martorul spune că s-a întâlnit cu inculpatul și tatăl acestuia, care aveau în căruță cioate și un galben.
Toți acești martori au fost audiați în fața instanței și au spus că s-au întâlnit cu inculpatul și tatăl său ziua și aceștia aveau în căruță cioate și un. Acel este de fapt instalația respectivă, care a fost găsită și nu sustrasă.
Solicită să se mai aibă în vedere și declarația martorului, care susține în mod cert că a lucrat la partea vătămată în luna decembrie 2005 și precizează ce bunuri a văzut în magazia acestuia. Acest martor susține că nu a văzut nicio instalație de erbicidat la partea vătămată. În condițiile în care martorul a avut acces în magazia părții vătămate și își amintește ce bunuri avea, consideră că, în situația în care ar fi existat această instalație, care era un obiect foarte mare, cu siguranță ar fi fost observată. Susține că și această declarație a fost ignorată ca și celelalte.
Având în vedere că pe parcursul cercetării penale s-au administrat probe care nu sunt susținute și nu sunt dovedite, pentru că sunt declarații contradictorii, luate fără respectarea legii, de asemenea, având în vedere că în faza cercetării judecătorești martorii susțin lucruri care par adevărate și normale, față de situația care a fost reținută, consideră că instanța în mod eronat l-a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare.
Împrejurarea că inculpatul este recidivist a contribuit la condamnarea sa, fiind destul de greu de acceptat faptul că o persoană care anterior a săvârșit anumite infracțiuni, din anumite considerente, se poate îndrepta.
Solicită să se aibă în vedere că în prezent inculpatul este căsătorit, lucrează, este cunoscut în sat ca o persoană cinstită și corectă, care s-a reabilitat după greșeala comisă anterior. În acest sens, depune la dosar o caracterizare din partea primăriei. Susține că, în condițiile în care a mai fost condamnat anterior, inculpatul știa ce consecințe ar avea comiterea unei astfel de fapte și, ținând cont și de responsabilitățile pe care le are față de familie, nu ar fi fost inconștient să sustragă acel bun.
Consideră că în mod eronat se reține în rechizitoriu că inculpatul se sustrage de la cercetări și de la prezentarea materialului de urmărire penală. Organele de urmărire penală nu au avut în vedere declarația dată de soția inculpatului cu o lună înainte de întocmirea rechizitoriului, prin care aceasta preciza soția că inculpatul a plecat în Italia să lucreze. Susține că inculpatul nu știa situația dosarului, nu avea de unde să știe la ce dată urma să i se prezinte materialul de urmărire penală, iar atunci când i s-a ivit o șansă, a plecat să muncească în străinătate pentru a-și întreține familia.
Apreciază că în mod greșit s-a reținut că inculpatul este cel care a comis furtul respectiv, că întreg materialul probator administrat în cauză nu a făcut această dovadă. Dacă s-ar fi reținut în mod corect declarațiile martorilor și probele administrate în faza cercetării judecătorești, soluția ar fi fost alta în cauză.
Solicită admiterea recursului, în baza 38515pct. 2 Cod procedură penală, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală.
În subsidiar, în cazul în care nu se va avea în vedere cererea de achitare și dacă se va constata că inculpatul este autorul furtului, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 208-209 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 216 Cod penal-însușirea bunului găsit și aplicarea unei pedepse administrative, în temeiul art. 181în ref. la art. 91 lit. c Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.
Încadrarea juridică corectă a faptei este cea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal - furt calificat și nu însușirea bunului găsit. Având în vedere că bunul la care se face referire este o instalație care are o capacitate de 800 litri, iar butoiul acestei instalații are 220 litri, nu se putea considera că acesta este un bun pierdut; bunul respectiv nu putea să ajungă acolo decât dacă eventual ar fi fost furat, astfel că s-ar fi ajuns tot la o infracțiune de furt.
În ce privește vinovăția inculpatului, solicită să se aibă în vedere că și în fața instanței de fond martorii și au arătat că i-au văzut pe inculpat și pe tatăl acestuia cu butoiul, a doua zi după săvârșirea faptei.
La urmărirea penală, în declarația aflată la fila 52, martorul arată că ei nu au găsit nicio instalație, infirmând astfel apărarea pe care și-o face inculpatul, că ar fi găsit această instalație de erbicidat la marginea pădurii.
Martorul a relatat că inculpatul i-a spus că a adus această instalație din Italia.
Consideră că aceste declarații pot fi folosite și împotriva sa, știa faptul că instalația este sustrasă. Din probe rezultă că inculpatul este cel care a sustras instalația fiind văzut de martori cu butoiul în căruță.
Prin plângerea formulată, partea vătămată a reclamat și faptul că i s-au sustras și niște chei. Aceste chei au fost împrumutate de către inculpat martorilor și. Cei doi martori au arătat că au primit de la inculpat acele chei care au fost recunoscute de partea vătămată
Față de toate aceste probe consideră că în mod corect a fost condamnat inculpatul.
Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, circumstanțele agravante reținute și, totodată, persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, anterior fiind condamnat pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, consideră că nu se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, arată că a omis să facă referire la acele chei. Susține că în mod greșit se reține că acele chei au fost ale inculpatului. Acele chei sau alte bunuri care au fost găsite la alte persoane sunt împrumutate de la numitul, care locuiește în sat, dar nu este inculpatul. Cei doi nu au nicio legătură unul cu altul, sunt persoane total diferite. Nu s-a dovedit că în acea noapte s-au sustras și alte bunuri și nu au fost găsite cu ocazia perchezițiilor alte bunuri.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu este vinovat și că nu a comis acest furt.
Arată că a găsit acea instalație, a luat-o, a ținut-o 3 săptămâni, după care a vândut-o lui.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, inculpatul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 174/20.03.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr. 174/20.03.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 623/12.11.2007 a Judecătoriei Tecuci.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr. 623/12.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tecucia fost condamnat inculpatul la 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g, i pen. cu aplicarea disp. art.37 lit.b pen. prin schimbarea încadrării juridice în conformitate cu disp. art. 334.pr.pen. din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g, pen. cu aplicarea disp. art.37 lit.a pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b pen. în condițiile prevăzute de art.71 pen.
S-a constatat recuperat în parte prejudiciul cauzat părții vătămate, domiciliat în comuna, sat, județul G, în sensul că din totalul bunurilor sustrase în valoare de 1500 lei s-a recuperat instalația de erbicidat în valoare de 7000 lei.
Conform dispozițiilor art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare 150 lei din care, 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansat Biroului de Avocați T din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci județul G nr. 106/P/2006 a fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i
Cod PenalPartea vătămată din comuna, sat, județul G închiriat o magazie la fostul depozit al bazei de percepție, situat pe raza satului, unde a depozitat mai multe bunuri.
La data de 06.01.2006, partea vătămată a sesizat faptul că din magazie i s-au sustras în noaptea de 05/06.01.2006, mai multe bunuri: 980 litri motorină, 150 litri ulei motor, 20 litri ulei transmisie, o instalație de erbicidat, șuruburi, pompă motorină, 2 truse cu chei, decalimetru, în valoare de 15000 lei.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că în noaptea de 05/06.01.2006, în magazia părții vătămate a pătruns prin efracție inculpatul care a sustras instalația de erbicidat, a ascuns-o în garajul din blocul în care locuiește și pe care ulterior a vândut-o martorului pentru suma de 600 lei și patru porci.
Inculpatul i-a spus martorului că instalația de erbicidat este adusă din Italia de rudele sale.
Inculpatul nu a recunoscut fapta comisă și a susținut că instalația de erbicidat a găsit-o la marginea pădurii din satul, când era însoțit de tatăl său și împreună au luat-o și au dus-o acasă.
Pentru a întări această susținere inculpatul a mai precizat că, atunci când transportat instalația de erbicidat cu căruța s-a întâlnit cu martorii și.
Susținerea inculpatului este infirmată atât de tatăl său, care a declarat că nu a găsit nici o instalație de erbicidat, cât și de martorii și, care au declarat că nu s-au întâlnit niciodată cu acesta și nu l-au văzut transportând-o cu căruța.
Vinovăția inculpatului este dovedită cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, declarațiile inculpatului, actele de căutare.
Susținerile inculpatului, cum că instalația de erbicidat a găsit-o la marginea pădurii, nu pot fi reținute în favoarea sa, fiind puțin probabil ca, o astfel de valoare să fie lăsată în asemenea loc nesupravegheată.
Și chiar și în această ipoteză, inculpatul avea obligația legală să sesizeze autoritățile competente pentru aor ecupera și, nicidecum să ascundă o perioadă apoi să o vândă.
De altfel, inculpatul se contrazice în propriile declarații, susținând că instalația a fost găsită sau adusă de rude din Italia.
Cercetările efectuate nu au putut dovedi furtul de către inculpat și a altor bunuri.
Fapta inculpatului de sustrage pe timp de noapte, prin efracție, o instalație de erbicidat, în valoare de 7000 lei, constituie infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin. 1 - 209 alin.1 lit.g, i
Inculpatul a mai fost condamnat, ultima condamnare fiind de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 109/06.02.2002 a Judecătoriei Tecuci.
Față de această condamnare inculpatul se află în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a
Perseverența inculpatului în comiterea infracțiunilor vădește un grad de pericol social ridicat ce-l prezintă lăsarea sa în libertate astfel că, avându-se în vedere prevederile art. 72 din Codul penal s-a aplicat acestuia sancțiunea închisorii cu privare de libertate, măsură de natură a asigura reinserția sa socială și reconstrucția individuală.
Totodată, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
S-a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 14.p Cod Penal și ale art. 998. civil prejudiciul a fost recuperat parțial, în sensul că din totalul bunurilor sustrase, în valoare de 1500 lei, s-a recuperat instalația de erbicidat în valoare de 7000 lei sustrasă de inculpat.
Conform dispozițiilor art. 191.p Cod Penal inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv a celor reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansat Biroului de Avocați T, din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul care a criticat soluția pronunțată de instanța de fond pe motive de nelegalitate, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor infracționale pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, iar într-o atare situație nu a fost rezolvat fondul cauzei.
În consecință, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a apreciat că apelul este nefondat.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, care a fost menținută.
Prin actul de inculpare al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g, i din penal.
Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu ansamblul probator ce a fost administrat în cauză de către instanța de fond, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, toate coroborate cu declarațiile inculpatului ce au fost date în fața organului de urmărire penală, cât și în fața instanței.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea în conformitate cu disp. art. 356 din pr. penală motivând în fapt și în drept împrejurarea dedusă judecății.
S-a apreciat că apărările inculpatului prin apărător nu au suport probator și au fost înlăturate.
În apel, inculpatul nu a solicitat administrarea și a altor probe care să conducă la convingerea instanței în sensul că se impune achitarea acestuia.
Împotriva deciziei penale nr. 174/20.03.2008 a Tribunalului Galați, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat inculpatul, prin apărător ales, că martorul, nu a fost audiat nemijlocit de către instanță, pentru aflarea adevărului.
Că declarația martorului, tatăl inculpatului, dată în cursul urmăririi penale nu a fost luată cu respectarea dispozițiilor procedurale, în sensul că martorului nu i-a fost adus la cunoștință faptul că fiind tatăl inculpatului poate să nu depună mărturie, și că declarația a fost luată când acest martor se afla sub influența băuturilor alcoolice într-un bar.
Că declarațiile martorilor, și Chele, date în fața instanței de fond sunt incomplete, martorii nefiind întrebați asupra unor aspecte esențiale cauzei.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că recursul inculpatului este fondat, din următoarele considerente:
1. Instanța de apel nu a motivat în baza căror probe și-a format convingerea asupra existenței vinovăției inculpatului, încălcând prevederile art. 356 Cod procedură penală. De asemenea, instanța de apel nu a arătat cum înțelege să coroboreze probele administrate în cauză și nu s-a pronunțat asupra declarațiilor martorilor propuși în apărare de inculpat și audiați la instanța de fond.
2. Instanța de apel nu s-a pronunțat motivat, asupra tuturor motivelor de apel invocate de inculpat, vizând schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal în dispozițiile art. 216 Cod penal și cele privind achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
3. Instanța de apel nu și-a manifestat rolul activ în stabilirea corectă a încadrării juridice dată faptelor inculpatului.
Inculpatul a fost trimis în judecată apreciindu-se că la data comiterii faptelor se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, față de sentința penală nr. 109/06.02.2002 a Judecătoriei Tecuci.
Instanța de fond, care a pronunțat sentința penală nr. 623/12.11.2007 a Judecătoriei Tecuci, menținută prin decizia penală nr. 174/20.03.2008 a Tribunalului Galați, a reținut în încadrarea juridică dispozițiile art. 37 lit. a) Cod penal însă a omis să se pronunțe asupra revocării restului de pedeapsă (art. 61 Cod penal) rămas neexecutat, sau după caz asupra menținerii liberării condiționate pentru acest rest rămas neexecutat de pedeapsă.
Curtea a făcut însă verificări suplimentare din care rezultă că sentința penală nr. 109/06.02.2002 a Judecătoriei Tecucia rămas definitivă prin decizia penală nr. 770/18.09.2002 a Curții de Apel Galați.
Prin încheierea de ședință din 08.10.2002 a Judecătoriei Tecuci, pedeapsa aplicată a fost grațiată conform Legii 543/2002, iar mandatul de executare a pedepsei nr. 191/2002 al Judecătoriei Tecuci, care nu fusese pus în executare, a fost anulat.
Instanța de apel trebuia să manifeste rol activ în stabilirea încadrării juridice dată faptelor inculpatului și să se pronunțe asupra revocării sau nu a beneficiului grațierii condiționate acordate inculpatului.
Așa fiind, Curtea apreciază că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale formulate de inculpat, de natură să garanteze aflarea adevărului și să influențeze soluția procesului, motiv de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală.
Urmează ca în baza prevederilor art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, să admită recursul inculpatului, să caseze decizia penală nr. 174/20.03.2008 a Tribunalului Galați și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de apel, care urmează să aibă în vedere, cu prilejul rejudecării și motivele de recurs invocate de inculpat.
Conform prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs, urmează a fi suportate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 12.12.1978 în T, județul G, CNP -, cu domiciliul în comuna, județul G) împotriva deciziei penale nr. 174 din 20.03.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 623 din 12.11.2007 a Judecătoriei Tecuci ).
Casează decizia penală nr. 174/20.03.2008 a Tribunalului Galați și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: /24.02.2009
Tehnored.: /05.03.2009
Fond:
Apel:,
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Liviu
