Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1421/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1836/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1421/
Ședința publică de la data de 07 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 265 din data de 07 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr. 422/ din data de 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde: recurentul inculpat cercetat în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului inculpat, după ce a luat legătura cu acesta, invocă cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 Cod procedură penală și solicită reaudierea părții vătămate căruia nu i-a pus întrebări la judecarea cauzei în apel și de asemenea audierea martorului.
Reprezentantul Parchetului, față de obiectul actului de sesizare și față de calea de atac în care se soluționează cauza consideră că o astfel de cerere excede dispozițiilor procedurale având în vedere că examinarea recursului se face numai în limita cazurilor de casare prevăzute expres de dispozițiile art. 385/9 Cod procedură penală și în același timp având în vedere cazul de casare invocat, cel prevăzut de dispozițiile art. 17 privind greșita încadrare juridică dată faptelor, consideră că astfel ce cereri apar ca inadmisibile.
Curtea, având în vedere faza procesuală în care ne aflăm, respinge cererile formulate de recurentul inculpat prin apărător și constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, invocă cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 17 Cod procedură penală și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală iar pe fond, prin reaprecierea materialului probator existent în prezenta cauză, respectiv în ceea ce privește fapta săvârșită la data de 23.01.2009, să se dispună schimbarea încadrării juridice din art. 209 Cod penal în art. 20 rap. la art. 209 Cod penal și aplicarea unei pedepse în aceste limite de pedeapsă. Arată că, inculpatul avea doar intenția să sustragă telefonul mobil, iar în momentul în care fost surprins se afla cu mâna în buzunarul părții vătămate.
Reprezentantul Parchetului, apreciază motivul de recurs nefondat, și solicită respingerea, ca atare. Din probele cauzei rezultă o altă situație de fapt, respectiv, în data de 23.01.2009 inculpatul a sustras din buzunarul stâng al hainei părții vătămate un telefon mobil și imediat după comiterea faptei a fost imobilizat de către lucrătorii de poliție. Față de aceste date consideră că infracțiunea de furt a fost consumat, iar critica din acest punct de vedere este neîntemeiată.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită admiterea recursului raliindu-se la concluziile puse de apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin decizia penală nr.422/A din 26.06.2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr.265/7.04.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 23.01.2009 la zi.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.265 din 7.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b și art. 39 alin. 4. pen. a fost condamnat inculpatul, la3 ani și 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71.pen. i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. cu titlul de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 23.01.2009 la zi.
În temeiul art. 350 al. 1.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului
S-a luat că partea vătămată, domiciliată în B,-, - 19,.C,.2,. 39, sector 6, nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 1174/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e) pen. cu aplicarea art. 37 lit b Cod pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 13.02.2009, sub nr-.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în data de 23.01.2009, inculpatul s-a deplasat în zona magazinului cu intenția de a sustrage bunuri din buzunare. Inculpatul a observat-o pe partea vătămată, în vârstă de 60 de ani, care se afla în fața unei patiserii. Fără ca aceasta să observe, inculpatul i-a sustras din buzunarul stâng al hainei un telefon mobil marca Nokia. Imediat după comiterea faptei, inculpatul a fost imobilizat de către lucrătorii de poliție din cadrul - Compartimentul aflați în timpul exercitări atribuțiilor de serviciu vizând depistarea și prinderea în flagrant a persoanelor ce se ocupă cu furtul din genți și buzunare. Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului s-a găsit telefonul mobil sustras de la partea vătămată, pe care inculpatul îl ținea în mâna.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate ( 22-24 ); procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșă foto ( 19-21, 28-30 ); declarațiile martorului ( 31-32 ); declarații de învinuit și inculpat ( 11,12,37,38,40-41, 54 ).
În faza cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri și a fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 20).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că n data de 23.01.20009, în zona magazinului, în fața unei patiserii, inculpatul a sustras din buzunarul stâng al hainei părții vătămate, în vârstă de 60 de ani, fără ca aceasta să observe, un telefon mobil marca Nokia. Imediat după comiterea faptei, inculpatul a fost imobilizat de către lucrători de poliție aflați în timpul exercitări atribuțiilor de serviciu vizând depistarea și prinderea în flagrant a persoanelor ce se ocupă cu furtul din genți și buzunare. Cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului s-a găsit telefonul mobil sustras de la partea vătămată, pe care inculpatul îl ținea în mâna.
Starea de fapt reținută rezultă din coroborarea parțială a declarației date de inculpat în cursul cercetării judecătorești și a declarațiilor date de acesta în cursul urmăririi penale cu declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșa fotografică și declarațiile martorului. În ceea ce privește susținerile inculpatului în sensul că nu a reușit să sustragă din buzunarul părții vătămate vreun bun, instanța le înlătură întrucât nu pot servi la aflarea adevărului, necoroborându-se, conform art. 69.C.P.P. cu ansamblul celorlalte probe administrate în cauză. De altfel, chiar inculpatul recunoaște ( 20) faptul că atunci când a fost prins de mână avea telefonul în aceasta.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a învederat că nu se face vinovat de infracțiunea de furt în formă continuată, ci doar de tentativă la infracțiunea de furt calificat, pentru care a solicitat aplicarea unei pedepse orientat spre minim
Analizând apelul declarat sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, tribunalul a constatat că este nefundat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e Cod penal, reținându-se că la data de 23.01.2009, aflându-se în zona magazinului, în fața unei patiserii, a sustras din buzunarul stâng al hainei părții vătămate, în vârstă de 60 ani, de ani, fără ca aceasta să observe un telefon mobil marca Nokia. Imediat după comiterea faptei, inculpatul a fost imobilizat de către lucrătorii de Poliție care se aflau în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
Tribunalul a constatat că vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea probelor administrarea probelor administrate în cauză respectiv: declarațiile părții vătămate; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, planșa foto și declarațiile martorului.
Din procesul - verbal de constatare a infracțiuni flagrante a rezultat că la data de 23. 01 2009 inculpatul a fost observat în zona în timp ce privea cu insistență la buzunarele și gentile persoanelor care se aflau la rând în fața unei patiserii. In continuare inculpatul a fost observat când a introdus mâna în buzunarul părții vătămate de unde a sustras telefonul părții vătămate fiind observat de organele de poliție cu obiectul în mână. Ulterior s-a îndepărtat de locul respectiv, iar cu ocazia controlului corporal asupra acestuia a fost găsit telefonul mobil pe care-1 ținea în mâna.
De asemenea din declarația părții vătămate a rezultat că în timp ce aștepta să cumpere produse de patiserie a observat că în spatele ei s-a așezat un individ căruia îi descrie și semnalmentele iar după câteva momente a observat cum a plecat în grabă. Ulterior la solicitarea organelor de poliție s-a controlat în buzunare și a observat că din buzunarul stâng al hainei îi lipsește un telefon mobil marca Nokia.
Totodată din declarațiile martorului a rezultat că în timp ce afla în zona magazinului, în zona " " 1-a observat pe inculpatul în timp ce era imobilizat de către organele de poliție. Martorul a mai precizat că la controlul sumar efectuat asupra inculpatului a fost găsit telefonul mobil marca Nokia 1209 de culoare gri aparținând părții vătămate.
În raport de materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, ci nu ale tentativei întrucât în ceea ce privește elementul material al infracțiunii de furt calificat acesta presupune scoaterea bunului din sfera de stăpânire a părții vătămate și trecerea acestuia în sfera de stăpânire a inculpatului. Conform teoriei apropiațiunii trebuie să existe două momente distincte respectiv:deposedarea părții vătămate și imposedare făptuitorului, întrucât în speță sunt atinse ambele momente prin activitatea desfășurată de inculpat, scurta perioadă de timp în care inculpatul a avut posesia bunului sustras neavând relevanță asupra formei consumate a infracțiunii instanța de fond a apreciat în mod corect că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
Totodată s-a constatat în mod corect că bunul a fost scos din sfera de stăpânire a părții vătămate și trecut în sfera de stăpânire a inculpatului realizându-se atât elementul material al infracțiunii consumate cât și urmarea imediată a acesteia.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, tribunalul a constatat că a fost corect individualizată, în raport de pericolul social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșire, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, în modalitatea prevăzută de art.37 lit.b Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în cea de tentativă la furt calificat și aplicarea unei pedepse în raport de noua încadrare.
A fost invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.17 Cod procedură penală.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și prin prisma cazurilor de casare prev.de art.3859alin.3 Cod procedură penală, care se iau în considerare din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au stabilit în mod corect încadrarea faptei în infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal.
Nu poate fi reținută susținerea inculpatului că în cauză trebuie reținută o tentativă la furt calificat întrucât infracțiunea săvârșită îmbracă forma consumată. Inculpatul a fost imobilizat de către lucrătorii de poliție, iar la momentul percheziției telefonul mobil al părții vătămate a fost găsit în mâna acestuia. Lucrătorii de poliție au văzut și momentul în care inculpatul sustrăgea telefonul din geanta părții vătămate.
Sistemul nostru de drept penal consacră drept moment al consumării infracțiunii de furt momentul apropiațiunii, adică al deposedării persoanei vătămate și al imposedării făptuitorului. activ trebuie să intre efectiv în stăpânirea bunului, fără a avea relevanță durata acestei stări de fapt.
Astfel infracțiunea este în formă consumată și nu în cea a tentativei chiar dacă inculpatul nu a reușit să păstreze bunul sustras, fiind prins imediat după ce a luat bunul.
Și sub aspectul pedepsei aplicate soluțiile celor două instanțe sunt corecte, sancțiunea prevăzută fiind adecvată în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului.
De aceea Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul inculpatului și în conformitate cu art.192 alin.2 Cod procedură penală îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.265 din 7.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr.422/A din 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Deduce prevenția de la 23.01.2009 la zi.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./5.11.2009
- II. jud.:;
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
