Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 145/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR-
(88/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 145
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.644 din 05 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr.688 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata partea vătămată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Recurentul inculpatdepune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct.14 și pct.18 Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și - în principal - achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală, motivat de faptul că acesta a intrat în țară în ziua în care s-a săvârșit infracțiunea și ca atare, nu el este autorul acesteia, nu a fost prezent la locul și momentul comiterii faptei.
În subsidiar, în situația în care nu va fi primit acest punct de vedere, solicită redozarea pedepsei de 5 ani închisoare.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul cu privire la motivul de recurs prin care se solicită achitarea, susține că vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea mijloacelor de probă, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la fața locului, care se coroborează cu constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză, precum și din coroborarea mijloacelor de probă cu declarațiile martorei. Inițial inculpatul a recunoscut comiterea faptei, pentru ca ulterior să revină și să arate că doar celelalte persoane au intrat în autoturism.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, ce vizează redozarea pedepsei, consideră că aceasta este corect individualizată, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, periculozitatea faptei, modul în care a fost comisă, precum și circumstanțele personale ale recurentului - acesta săvârșind prezenta infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie.
Față de aspectele expuse mai sus, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
În ceea ce privește măsura de siguranță prevăzută de art.116 Cod penal, susține că este o situație specială, inculpatul domiciliază în comuna, județul I - județ ce are o configurație aparte pe teritoriul României, fiind dispus în jurul Municipiului Consideră că în mod corect s-a dispus luarea acestei măsuri de siguranță, având în vedere că recurentul a comis mai multe infracțiuni de acest gen, iar Municipiul B este o zonă deosebit de propice pentru săvârșirea acestui gen de infracțiun,i datorită aglomerării urbane.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că nu s-au găsit amprentele sale în interiorul autoturismului.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prinsentința penală nr.644 din 05.11.2009, pronunțată de Judecătoria sector 2 B, în dosar nr-,s-au dispus următoarele:
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e și i Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova, la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În temeiul art.271 alin.4 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.
În temeiul art.61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală (de contopire) nr.1259/18.06.2007 a Judecătoriei Slobozia și a fost contopit restul neexecutat de 372 de zile închisoare din această pedeapsă cu fiecare din pedepsele stabilite pentru faptele deduse judecății, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare și respectiv o pedeapsă de 372 de zile închisoare.
În temeiul art.34 lit.b Cod penal a fost aplicată inculpatului în final o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 lit.a teza a Il-a și lit.b Cod penal.
În temeiul art.88 Cod penal. s-a computat din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de la 15.06.2009 la zi.
În temeiul art. 350 alin.1 Cod de procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art.116 Cod penal. s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în B, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul art.346 Cod de procedură penală rap. la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 de lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art.191 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 09.07.2009 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul de urmărire penală nr.8516/P/2009 și înregistrat pe rolul instanței de fond la data de 9.08.2009, sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin.l- 209 alin.1 lit.a, e și i Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod penal și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art.271 alin.4 Cod penal, comise în concurs real, potrivit art.33 lit.a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
1. La data de 15.06.2009, în jurul orei 18.00, inculpatul a pătruns, împreună cu o altă persoană, prin efracție, în autoturismul marca Daewoo cu numărul de înmatriculare 86. care se afra parcat pe șos. - nr.2 și a sustras suma de 547 de lei și un telefon mobil marca Sony Ericssson, bunuri care aparțineau părții vătămate.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația martorului (fila 42), procesul-verbal de depistare în flagrant (filele 13-14), procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 22), planșe foto privind cercetarea la fața locului (fila 23-26), raportul de constatare tehnico-științifică (filele 30-35), declarația martorului - (fila 39), proces-verbal de ridicare bunuri (fila 40), proces-verbal de recunoaștere (fila 44), declarația martorului (fila 45), planșă foto anexă (filele 46-47), proces-verbal de recunoaștere (fila 48) și anexe (filele 50-52), proces-verbal de reconstituire (fila 53) și planșe foto-anexă (filele 55-56), fișa de cazier a inculpatului (fila 79), declarație olografa de învinuit (filele 80-81), declarație învinuit (filele 85-86), declarație învinuit (filele 89-90), declarație inculpat (fila 98).
în faza cercetării judecătorești a fost administrată proba testimonială în cadrul căreia a fost audiată martora -.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 15.06.2009, în jurul orei 18.00, inculpatul a pătruns, împreună cu numitul G, prin forțarea încuietorii de la portiera din stânga-față, în autoturismul marca Daewoo cu numărul de înmatriculare B-86-, care se afla parcat pe-. Cei doi au sustras dintr-o geantă de culoare neagră aflată pe bancheta din spate a autoturismului suma de 547 lei, iar din torpedo un telefon mobil marca Sony Ericsson, bunuri care aparțineau părții vătămate. La apariția organelor de poliție cei doi au încercat să se ascundă printre mașinile staționate în zonă, iar inculpatul a aruncat sub unul dintre autoturisme suma de bani sustrasă.
în urma reținerii inculpatului, suma de 547 lei sustrasă de inculpatul a fost restituită părții vătămate în temeiul art. 169 Cod de procedură penală, dovada fiind la fila nr.41 din dosarul cauzei.
Situația de fapt reținută de instanța de fond a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă:
Din declarația martorei - din cursul urmăririi penale, a rezultat că la data de 15.06.2009, în jurul orelor 17,20, în zona, în timp ce se afla în autoturismul Daewoo de culoare roșie, cu nr. de înmatriculare -, proprietatea firmei la care martora este angajată, a auzit o conversație între o persoană de sex masculin, descrisă ca fiind în vârstă de aproximativ 27-30 de ani, 1,65-1,70 înălțime, brunet, cu față ascuțită și păr neîngrijit, cu tricou de culoare albastră cu inscripția "" și șort alb cu dungi verticale și o altă persoană de aproximativ 30 de ani, 1,70-1,75 înălțime, constituție atletică, îmbrăcat în tricou de culoare neagră și șort vișiniu, prima persoană adresându-i-se celei de-a doua cu expresia " după noi". Martora a mai arătat că la vederea unui echipaj de poliție cei doi s-au despărțit, primul dintre ei s-a oprit lângă o mașină aruncând un obiect, loc în care a fost prins de mână de unul dintre lucrătorii de poliție. De jos a fost ridicat de către unul dintre polițiști obiectul aruncat, acesta reprezentând o sumă de bani prinsă cu un elastic de culoare, despre care persoana în cauză a afirmat că a fost sustrasă de către prietenul său dintr-un autoturism și i-a fost dată pentru aoa scunde. Din aceeași declarație de martor a mai rezultat faptul că pe baza descrierii făcute și cu ajutorul bazei de date martora a recunoscut persoana reținută de polițiști ca fiind, fiul lui și, născut la data de 14.11.1979 în
Recunoașterea inculpatului de către martora amintită ca fiind aceeași persoană care a aruncat suma de bani, a fost reținută de polițiști și a afirmat că banii au fost sustrași dintr-un autoturism, rezultă și din procesul-verbal întocmit de către organele de poliție și aflat la fila 44 în dosarul de urmărire penală, din declarația martorului asistent - și din planșa fotografică aflată la filele 46-47 din dosarul de urmărire penală.
Fiind audiată, partea vătămată a declarat că în data de 15.06.2009, în jurul orelor 16.30, s-a deplasat cu autoturismul Daewoo de culoare albă cu nr. de înmatriculare 86. în șos. - pentru a lua comenzi de la societăți comerciale din zona, fiind angajat ca agent de vânzare la SC SA. Partea vătămată a precizat că a parcat autoturismul în spatele imobilului situat pe șos. - la nr.2C, sector 2, lăsând pe bancheta din spate o geantă din pânză de culoare negară, care conținea acte personale și suma de 546 lei, bani care proveneau din încasările anterioare, bancnotele fiind de diferite valori și fiind prinse cu un elastic. Totodată, partea vătămată a mai arătat că în torpedo se afla și un telefon mobil Sony Ericsson În jurul orei 18.00, când a revenit la autoturism, partea vătămată a constatat că portiera stânga față era descuiată, iar sistemul de închidere prezenta urme de forțare și nu mai funcționa. Partea vătămată a mai declarat că a observat că geanta sa avea compartimentele deschise, din cel de-al doilea compartiment lipsea suma de 546 lei, iar din portofelul său care fusese așezat pe bancheta din față, lipsea suma de 1 leu. De asemenea, partea vătămată a constatat și lipsa telefonului mobil pe care îl lăsase în torpedoul autoturismului, din care mai fuseseră scoase un tub de vitamine și un pachet de gumă.
Cele de mai sus s-au coroborat cu datele cuprinse în procesul-verbal aflat la filele 13-14 din dosarul de urmărire penală, de unde a rezultat că în data de 15.06.2009, în jurul orei 17.20, lucrători din cadrul DGPMB -Secția 7 Poliție, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona șos. - nr. 2, au observat doi indivizi care aveau un comportament suspect, iar la momentul apropierii de aceștia, unul ei, care era îmbrăcat în tricou de culoare albastră și pantaloni de culoare albă, având o înălțime de aproximativ 1,65 - 1,70. brunet, părul negru, a încercat să se ascundă după o mașină, iar celălalt de aproximativ 30 de ani având o înălțime de aproximativ 1,65, îmbrăcat cu un tricou de culoare negară a fugit către str. - -. Lucrătorii de poliție au observat apoi cum primul a aruncat un obiect pe jos, împingându-1 cu piciorul sub un autoturism. Procedând la verificarea aspectelor semnalate, lucrătorii de poliție au constatat că obiectul aruncat sub autoturism reprezenta un de bancnote de diferite valori care erau legate cu un elastic de culoare. In prezența martorei, organele de poliție au ridicat suma de bani și l-au legitimat pe ul care a aruncat teancul de bancnote, stabilind că acesta se numește - fiul lui și, născut la data de 14.11.1979 în B, domiciliat în,-, jud. I, CNP -.
Potrivit declarației olografe a inculpatului aflată la filele 80-81 din dosarul de urmărire penală, la data de 15.06.2009 acesta, împreună cu numiții G și au mers în zona în spatele unui bloc de locuințe. Inculpatul a mai arătat că s-a așezat pe o bancă împreună cu numitul (), în timp ce Gap ătruns într-un autoturism parcat în zonă. În urma solicitării lui G, inculpatul a început să scotocească în torpedo-ul aceluiași autoturism, în timp ce numitul G căuta într-o geantă aflată pe bancheta din spate a autoturismului. După ce inculpatul a părăsit zona autoturismului, a primit de la numitul Gos umă de bani legată cu un elastic, fiind avertizat totodată că în zonă a apărut un echipaj de poliție. Ca urmare a acestui fapt, cele două persoane care îl însoțeau pe inculpat au plecat într-o direcție necunoscută, acesta din urmă arătând că a fost surprins de polițiști după ce a aruncat banii sub o mașină parcată în zonă.
Astfel cum a rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului, organele de poliție au procedat la cercetarea autoturismului marca Daewoo cu nr. de înmatriculare B-86-, în prezența martorului asistent, constatându-se că sistemul de închidere a portierei stânga față este forțat, nemaifuncționând cu cheia originală. In interior; potrivit aceluiași proces-verbal, au fost observate urme de răvășire, torpedoul autoturismului fiind deschis, pe podea fiind aruncate mai multe hârtii și documente. Pe bancheta din spate au fost găsite o geantă din pânză neagră, facturi fiscale și chitanțe. Cu ocazia cercetării criminalistice au fost preluate 2 urme papilare, descoperite pe un pachet de gumă " Professional", care se afla pe scaunul din dreapta față a autoturismului.
Cele de mai sus s-au coroborat cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din data de 23.06.2009, o urmă digitală ridicată de pe pachetul de gumă fiind lăsată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului, cealaltă urmă fiind inaptă comparațiilor dactiloscopice, neconținând suficiente elemente de identificare.
Față de declarațiile ulterioare date de inculpat și aflate la filele 85-86 și 89-90 din dosarul de urmărire penală, în sensul că în autoturism a intrat doar G, că acesta din urmă i-ar fi dat lui geanta și alte obiecte pe care el le-a înapoiat, că prietenul său i-a dat o sumă de bani pe care el a lăsat-o jos, trăgându-și mâinile, instanța a constatat că acestea nu s-au coroborat cu ansamblul probator aflat la dosarul cauzei, motiv pentru care le-a înlăturat ca nesincere.
În raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat că în drept, fapta inculpatului care la data de 15.06.2009, în jurul orelor 18.00, a pătruns împreună cu o altă persoană, prin efracție, în autoturismul marca Daewoo cu numărul de înmatriculare B-86-, care se afla pe șoseaua - nr.2 și a sustras suma de 547 lei și un telefon mobil marca Sony Ericsson, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. a, e, i Cod penal, în temeiul căruia a dispus condamnarea acestuia.
s-a considerat că elementul material al infracțiunii constă în sustragerea de către inculpat a sumei de 547 lei și a unui telefon mobil marca Sony Ericsson.
Urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii de furt constă în trecerea bunurilor materiale reprezentate de suma de bani și telefonul mobil, din stăpânirea de fapt a părții vătămate în cea a inculpatului.
Cu privire la legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, instanța a reținut că trecerea bunurilor mobile din stăpânirea posesorului în cea a făptuitorului este consecința directă a activității de luare a bunului în cauză, desfășurată de inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acționat în scopul producerii acestuia, aspect relevat de succesiunea evenimentelor. Astfel, inculpatul a pătruns în interiorul autoturismului și, împreună cu o altă persoană, a sustras din interiorul acestuia suma de 547 lei și telefonul mobil marca Sony Ericsson.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța a avut în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, aspectul că inculpatul este, așa cum s-a reținut, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat pentru comiterea unor infracțiuni similare. Totodată, instanța a ținut seama și de aspectul că prejudiciul infracțional a fost doar în parte recuperat, precum și de atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul urmăririi penale.
În raport cu aceste criterii, văzând și celelalte dispoziții ale art.72 Cod penal, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.l - 209 alin.1 lit. a, e și i Cod penal.
2. Prin același rechizitoriu instanța a fost sesizată cu privire la săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art.271 alin.4 Cod penal.
în actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 15.06.2009 inculpatul a fost depistat pe raza municipiului B, cu toate că prin sentința penală nr.1049/10.05.2006, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 2 B, în baza art.116 Cod penal i s-a interzis inculpatului prezența în municipiul B pe o perioadă de 1 an și 6 luni, după executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin hotărârea mai sus menționată.
în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri reprezentând sentința penală nr.1259/18.06.2007 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Slobozia, sentința penală nr.1049/10.05.2006 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 2 B, sentința penală nr.1922/08.06.2006 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 4 B, fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 79 ), declarația inculpatului(fila 98 ).
Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.1259/18.06.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Slobozia, instanța, în temeiul art.36 alin.2 Cod penal, a admis cererea formulată de petentul-condamnat și a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1049 din data de 10.05.2006, pronunțată în dosarul - al Judecătoriei Sectorului 2 B cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr.1922/08.06.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, acesta având în final de executat 4 ani de închisoare. Prin aceeași sentință s-a luat act că prin sentința penală nr.1049 din data de 10.05.2006, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 2 B, în baza art.116 Cod penal, i s-a interzis inculpatului a se afla în municipiul B pe o perioadă de 1 an și 6 luni, după executarea pedepsei închisorii.
Din declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală a rezultat că acesta a recunoscut în mod constant săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art.271 alin.4 Cod penal, declarând că interdicția i-a fost comunicată cu ocazia liberării condiționate din penitenciarul Poarta Albă, când a semnat o declarație de luare la cunoștință a prevederilor art. 116 Cod penal prin care i s-a interzis prezența în municipiul B pe o perioadă de 1 an și 6 luni (fila 60 ).
În raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat că în drept, fapta inculpatului care la data de 15.06.2009 a fost depistat pe raza municipiului B, deși prin sentința penală nr.1049 din data de 10.05.2006 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Sectorului 2 B, în baza art.116 Cod penal i s-a interzis inculpatului a se afla în municipiul B pe o perioadă de 1 an și 6 luni, după executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală mai sus menționată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art.271 alin.4 Cod penal.
Elementul material al infracțiunii constă în nerespectarea hotărârilor judecătorești prin sustragerea de la executarea unei hotărâri prin care s-au aplicat măsuri de siguranță constând în interzicerea inculpatului de a se afla în municipiul
Urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești constă în crearea unei stări de pericol pentru desfășurarea normală a justiției.
Cu privire la legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, instanța a reținut că aceasta rezultă ex re ca urmare a naturii infracțiunii săvârșite.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a acționat în sensul producerii acestuia.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța a avut în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, aspectul că inculpatul este, așa cum s-a reținut, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt pe raza municipiului Instanța a ținut seama și de aspectul că inculpatul a avut o atitudine sinceră cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni, acesta recunoscându-și în mod constant fapta.
In raport cu aceste criterii, văzând și celelalte dispoz. ale art. 72 Cod penal, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art.271 alin.4 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost sesizată instanța la data de 15.06.2009, deci în termenul de liberare condiționată de 372 de zile, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 alin.1 Cod penal care prevede că dacă în intervalul de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a comis din nou o infracțiune, instanța poate dispune revocarea liberării condiționate.
Totodată, instanța fondului a avut în vedere și dispozițiile aceluiași art.61 alin.1 Cod penal cu privire la faptul că dacă în intervalul de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a comis din nou o infracțiune, pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și restul de pedeapsă se contopesc, putându-se aplica un spor de 5 ani.
Prin urmare, ținând seama de faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat pentru mai multe infracțiuni de furt, ținând cont de modul de săvârșire a infracțiunilor pentru care este judecat în prezenta cauză, prima instanță a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală (de contopire) nr.1259/18.06.2007 a Judecătoriei Slobozia și a dispus contopirea restului neexecutat de 372 de zile din această pedeapsă cu fiecare dintre pedepsele stabilite pentru faptele deduse judecății, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare și o pedeapsă de 372 de zile închisoare.
Potrivit dispozițiilor art.33 alin.1 lit.a Cod penal care prevede că există concurs de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele și având în vedere că infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.l lit. a, e și i Cod penal și infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art.271 alin.4 Cod penal au fost săvârșite la data de 15.06.2009, instanța a constatat că cele două fapte deduse judecății sunt săvârșite în concurs real.
În temeiul art. 34 lit.b Cod penal care prevede că în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal și cu aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art.3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea dată în cauza Hirst vs. Regatul Unit), văzând și decizia LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, au fost interzise inculpatului, pe perioada executării pedepsei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal (respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură disproporționată în raport cu gravitatea faptei și constatând că nu se pune problema interzicerii dreptului prev. de art.64 lit.c Cod penal.
În temeiul art. 88 Cod penal s-a dispus computarea din pedeapsa aplicată, a duratei reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 15.06.2009, la zi.
Totodată, constatând că, față de situația de fapt reținută și de soluția pronunțată, se impune privarea în continuare de libertate a inculpatului, instanța a menținut măsura arestării preventive a acestuia, în temeiul art. 350 alin.1 Cod de procedură penală.
În temeiul art.116 Cod penal s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în municipiul B, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că la momentul întocmirii plângerii și a declarației de persoană vătămată, din data de 15.06.2009, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei reprezentând prejudiciul cauzat, respectiv suma de 547 lei sustrasă și valoarea telefonului mobil marca Sony Ericsson.
Prin înscrisul denumit declarație din data de 17.06.2009 și aflat la fila 19 din, ca urmare a restituirii în integralitate a sumei de bani sustrase, persoana vătămată a înțeles să își restrângă pretențiile civile la suma de 600 lei reprezentând valoarea telefonului mobil, așa încât față de dispozițiile art.346 alin.1 Cod de procedură penală care prevede că în caz de condamnare, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile și având în vedere totodată și dispozițiile art.14 Cod procedură penală și următoarele privind constituirea de parte civilă în cauză, raportate la disp. art.998 Cod civil, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 600 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe. în termen legal (respectiv la data de 12 noiembrie 2009)a formulat apel inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe motiv că instanța de fond a dispus în mod greșit condamnarea sa pentru infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată, iar în subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate.
Prindecizia penală nr.688/A din 15 decembrie 2009,Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca nefondat, apelul declarat de apelantul - inculpat împotriva sentinței penale nr.644 din 05.11.2009, pronunțată de Judecătoria sector 2 B, în dosarul nr-.
Prin aceeași decizie, în baza art.383 alin.1/1 Cod de procedură penală rap. la art.350 Cod de procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.383 alin.2 Cod de procedură penală rap la art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 15.06.2009 la zi.
Analizând apelul declarat de inculpat, atât sub aspectul motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele,Tribunalul a constatat că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că nu este autorul infracțiunii de furt calificat, vinovăția sa rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Astfel s-a reținut că din procesul - verbal de cercetare la fața-locului rezultă că organele de poliție au procedat la cercetarea autoturismului părții vătămate, în prezența martorului asistent, constatându-se că sistemul de închidere al portierei stânga față este forțat, nemaifuncționând cu cheia originală. Potrivit aceluiași proces-verbal în interior s-au găsit urme de răvășire, torpedoul autoturismului fiind deschis, iar pe podeaua autoturismului au fost găsite o geantă din pânză neagră, hârtii și documente. Cu ocazia cercetării la fața locului au fost prelevate urme papilare de pe un pachet cu gumă de mestecat Profesional.
Din raportul de constatare tehnico - științifică din data de 23.06 2009 rezultat că urma digitală lăsată pe pachetul de gumă găsit în interiorul autoturismului a fost lăsată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului, cealaltă urmă fiind inaptă comparațiilor dactiloscopice, neconținând suficiente elemente de identificare.
Prin urmare, apărarea inculpatului conform căreia în autoturism a intrat doar G și că acesta din urmă i-ar fi dat geanta cu obiecte pe care el le-a înapoiat și ulterior prietenul său i-ar fi dat o sumă de bani pe care el a lăsat-o jos, trăgându-și mâinile nu se coroborează cu probele științifice mai sus analizate din care rezultă cu certitudine că inculpatul a pătruns și el în autoturismul părții vătămate.
Totodată, din declarația martorei a rezultat că la data de 15.06.2009 în timp ce se afla în autoturismul marca Daewoo proprietatea firmei la care martora este angajată a auzit o conversație între o persoană de sex masculin, descrisă ca fiind în vârstă de aproximativ 27- 30 de ani,1,65-1,70 înălțime, brunet, cu fața ascuțită și păr neîngrijit, cu tricou de culoare albastră cu inscripția și șort alb cu dungi verticale și o altă persoană de aproximativ 30 de ani, 1,70 - 1, 75 înălțime, constituție atletică, îmbrăcat în tricou de culoare neagră și șort vișiniu, prima persoană adresându-i-se celei de-a doua cu expresia: " după noi,".Martora a mai arătat că la vederea unui echipaj de poliție cei doi s-au despărțit, iar primul dintre ei s-a oprit lângă o mașină aruncând un obiect, loc în care a fost prins de mână de unul dintre lucrătorii de poliție. De jos a fost ridicat de către unul dintre polițiști obiectul aruncat, acesta reprezentând o sumă de bani prinsă cu un elastic de culoare, despre care persoana în cauză a afirmat că a fost sustrasa de către prietenul său dintru-un autoturism și i-a fost dată pentru aoa scunde. Din aceiași declarație de martor a mai rezultat faptul că pe baza descrierii făcute și cu ajutorul bazei de date martora a recunoscut persoana reținută de polițiști ca fiind.
Având în vedere că vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cauză, Tribunalul a tras concluzia că instanța de fond a dispus în mod corect, condamnarea acestuia la pedeapsa de 5 ani închisoare, pedeapsă ce a fost corect individualizată în raport de toate criteriile prevăzute de art.72 din Cod penal, respectiv de pericolul social concret al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșire, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, în modalitatea prev. de art.37 lit.a din Codul penal.
Totodată, constatându-se că la data de 15.06.2009, inculpatul a fost depistat pe raza municipiului B, cu toate că prin sentința penală nr.1049/10.05.2006, pronunțată în dosarul nr. - al Judecătoriei sector 2 B, în baza art.116 din Cod penali - a interzis inculpatului prezența în Municipiul B pe o perioadă de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin hotărârea sus menționată, s-a considerat că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prevăzută de art.271 alin 4 din Codul penal.
Împotriva sentinței și a deciziei penale sus-menționate, în termen legal (respectiv la data de 28 decembrie 2009),a promovat recurs inculpatul.
Cu prilejul dezbaterilor orale ce s-au desfășurat în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010, inculpatul recurent, invocând, în principal, incidența cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 din Codul d e procedură penală, a criticat hotărârile pronunțate în cauză de către instanțele inferioare sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, întrucât probatoriul administrat în cauză nu dovedește vinovăția sa în săvârșirea acestei fapte, solicitând ca atare admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și pe fond pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe disp. art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.c Cod de procedură penală.
În subsidiar, inculpatul recurent a invocat cazul de casare prev de art.3859pct.14 Cod de procedură penală, solicitând a se dispune reducerea cuantumului pedepsei de 5 ani închisoare ce i-a fost aplicată în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform disp. art.38510alin. 21din Codul d e procedură penală, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, în limita celorlalte cazuri de casare prev. de art. 3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursul promovat de inculpatul este nefondatpentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
În ceea ce privește critica adusă hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare, referitoare la greșita soluție de condamnare a inculpatului, pentru infracțiunea de furt calificat comisă în dauna părții vătămate, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859pct 18 din Codul d e procedură penală, Curtea o găsește ca fiind nefondată în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit art.3859alin.1 pct.18 din Codul d e procedură penală, hotărârile sunt supuse casării."când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare".
În legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 3859alin. 1 pct 18 din Codul d e procedură penală, în mod constant în doctrina de specialitate și în practica judiciară s-a statuat că pentru a constitui caz de casare în sensul reglementărilor legale sus-menționate, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute în absența cărora nu poate fi socotită ca fiind gravă: să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să influențeze hotărâtor soluția în cauză, și aceasta pentru a se da eficiență principiului că recursul este o cale de atac devolutivă în drept.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză de către instanțele inferioare prin prisma cazului de casare analizat, Curtea constată că incidența acestuia nu se confirmă întrucât situația de fapt reținută de instanțele inferioare și care constituie fundamentul pronunțării soluției de condamnare a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 345 alin.2 din Codul d e procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat dedusă judecății, are o reflectare deplină în ansamblul probelor certe de vinovăție existente în cauză.
Astfel, întocmai ca și instanța de fond și respectiv cea de apel, Curtea observă că în cauză există probe temeinice și legal administrate care ilustrează dincolo de orice îndoială și contrar susținerilor inculpatului, împrejurarea că acesta în seara zilei de 15.06.2009, în jurul orei 18.00, a pătruns, împreună cu o altă persoană, prin efracție, în autoturismul marca Daewoo cu numărul de înmatriculare 86. care se afla parcat pe șos. - nr.2 și a sustras suma de 547 de lei și un telefon mobil marca Sony Ericssson, bunuri care aparțineau părții vătămate.
În acest sens în primul rând sunt avute în vedere aspectele consemnate în procesul verbal de depistare întocmit de către lucrătorii de poliție din cadrul DGPMB - Secția 7 Poliție (filele 13-14 ) conform căruia inculpatul a fost observat la scurtă vreme după comiterea faptei, cum a aruncat pe jos teancul de bancnote sustrase din autoturismul părții vătămate, legate cu un elastic de culoare și a încercat să-l ascundă împingându-l cu piciorul sub un autoturism.
Acest mijloc de probă se coroborează cu declarațiile martorei - care la rândul său l-a observat pe inculpatul, cum la vederea echipajului de poliție, s-a oprit lângă o mașină, aruncând ceva jos, loc în care a fost prins de mână de către unul dintre lucrătorii de poliție, iar apoi unul dintre polițiști a ridicat de jos obiectul aruncat de inculpat care reprezenta o sumă de bani legată cu un elastic de culoare.
În total dezacord cu susținerile inculpatului recurent, care prin intermediul memoriului scris depus la dosarul cauzei în fața instanței de recurs, invocând aplicabilitatea principiuluiin dubio pro reo, a încercat să arunce umbre de necredibilitate asupra afirmațiilor martorei -, pretinzând că din locul în care aceasta se afla, nu avea posibilitatea să audă și să observe aspectele faptice pe care le-a relatat, Curtea nu găsește nici un motiv plauzibil pentru a pune la îndoială veridicitatea sau forța probantă a depozițiilor acestei martore, de vreme ce însuși inculpatul în prima declarație dată în cauză (declarația olografă de la filele 80-81 ) a recunoscut că în momentul în care echipajul de poliție s-a apropiat de locul în care se afla, a aruncat teancul de bancnote legate cu un elastic sub o mașină parcată în zonă, banii fiind apoi ridicați de jos de către lucrătorii de poliție. Or în atare condiții, susținerile inculpatului recurent cu privire la nesinceritatea martorei - se dovedesc a fi speculații, lipsite de orice fundament faptic real.
De altfel, modul incoerent în care inculpatul și-a construit apărarea de-a lungul procesului penal, mergând de la justificarea prin diverse scenarii a prezenței sale în imediata vecinătate a locului în care a fost găsită de către organele de poliție suma de bani sustrasă din posesia părții vătămate și până la negarea oricărei legături cu această sumă de bani, lipsește de orice urmă de credibilitate susținerile acestuia în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei de furt imputate.
Pe de altă parte, apărarea inculpatului conform căreia nu a pătruns în autoturismul părții vătămate este contrazisă în mod evident de concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.- din 23 06 2009 potrivit cărora una dintre urmele ridicate de pe pachetul de gumă marca " Profesional" aflat în interiorul autoturismului, a fost lăsată de degetul arătător de la mâna dreaptă a inculpatului și chiar dacă înăuntrul autoturismului nu au mai fost identificate și alte urme papilare lăsate de acesta, proba anterior menționată, coroborată și cu declarația olografă dată de inculpat imediat după săvârșirea faptei, precum și cu celelalte probe de vinovăție existente în cauză, fundamentează convingerea că acesta se face cu adevărat vinovat de săvârșirea furtului pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, de vreme ce în cauză nu poate fi reținută o contrarietate evidentă și necontroversată între ceea ce spune dosarul, prin probele sale, pe de o parte și ceea ce au afirmat instanțele inferioare prin hotărârile lor, pe de altă parte. Curtea constată că este exclusă incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct.18 din Codul d e procedură penală, critica formulată sub acest aspect de către inculpatul fiind ca atare nefondată
În ceea ce privește incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct.14 din Codul d e procedură penală, vizând greșita individualizare a pedepsei, Curtea constată că nici această critică nu poate fi acceptată, întrucât instanța de fond și respectiv cea de apel au apreciat în mod just asupra individualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele de care a fost găsit vinovat, la stabilirea duratei acestora, dar și a modalității lor de executare, dând eficiență deplină tuturor criteriilor de individualizare prevăzute în art.72 din Codul penal.
În concret, pedepsele aplicate inculpatului - de 5 ani și respectiv de 2 luni închisoare - situate între minim și mediu în raport cu limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat și cea de nerespectare a hotărârilor judecătorești reținute în sarcina inculpatului (închisoare de la 3 până la 15 ani pentru furt calificat și de la 1 lună la 3 luni pentru nerespectarea hotărârii judecătorești), sunt proporționale cu gravitatea propriu-zisă a faptelor săvârșite și reflectă în mod corespunzător atât împrejurările reale de comitere a acestora, cât și, mai ales, circumstanțele personale îndoielnice ale autorului lor, fiind în același timp, apte de a satisface realizarea scopului lor legal - sancționator, dar și educativ-preventiv - astfel cum prevăd dispozițiile art.52 din Codul penal.
Astfel, sustragerea de către inculpat, împreună cu o altă persoană și prin forțarea încuietorilor unui autoturism parcat într-un loc public, a unor bunuri aflate în interiorul acestuia, faptă comisă pe raza municipiului B, unde, la momentul respectiv, inculpatul avea interdicția de a se afla, conform unei hotărâri de condamnare anterioare, relevă un grad de periculozitate socială suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unor pedepse privative de libertate într-un cuantum moderat.
Pe de altă parte, bogata antecedență penală a inculpatului - concretizată în nu mai puțin de opt condamnări definitive anterioare, pronunțate începând cu anul 1996, în majoritate tot pentru infracțiuni de furt calificat, cea mai aspră dintre acestea fiind aceea la o pedeapsă de 4 ani închisoare, conform fișei de cazier judiciar (filele 77-78 ), precum și reluarea de către inculpat a activității infracționale după numai câteva luni de la liberarea sa condiționată (survenită în luna ianuarie 2009), dovedesc într-adevăr lipsa oricăror efecte educative ale pedepselor precedente și justifică aplicarea pentru noile infracțiuni, a unor pedepse mai drastice, tocmai în scopul de a asigura îndreptarea socială a acestuia, astfel că sub nici un motiv nu poate fi acceptată o eventuală diminuarea a cuantumului pedepselor.
Totodată, în ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului, Curtea observă că acesta, în pofida probelor evidente de vinovăție care îl încriminează dincolo de orice îndoială drept autor al furtului comis în dauna părții vătămate, a manifestat o atitudine nesinceră și contradictorie în legătură cu această activitate infracțională, în sensul că atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în toate gradele de jurisdicție, a susținut că nu a avut nici o implicare în săvârșirea acestei fapte, iar în ceea ce privește împrejurările și modalitatea de comitere a faptei pe care o pune pe seama numitului G și justificarea prezenței sale în câmpul infracțional a prezentat felurite variante, fără suport probator, aspecte ce conduc la concluzia că inculpatul nu are capacitatea de a conștientiza și de a-și asuma consecințele antisociale ale conduitei sale reprobabile. Este drept că inculpatul nu a negat comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prin încălcarea interdicției de a se afla pe raza municipiului B, însă o atare conduită procesuală nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce probele de vinovăție existente în cauză demonstrau cu prisosință, astfel încât este rezonabil a afirma că ne aflăm în prezența unei recunoașteri pur formale din partea inculpatului, căreia nu i se poate recunoaște un efect de ameliorare a răspunderii penale.
Tot din punctul de vedere al profilului socio-moral al inculpatului, Curtea constată că acesta nu are ocupație și nici loc de muncă și este slab școlarizat (absolvent a opt clase), asemenea referințe personale îndoielnice trădând o veritabilă predispoziție din partea sa pentru comiterea de fapte antisociale în scopul de a-și asigura disponibilitățile financiare necesare asigurării subzistenței.
De asemenea, împrejurarea că inculpatul s-a dovedit capabil să-și asume cu atâta ușurință consecințele săvârșirii în mod repetat de fapte antisociale este de natură să afecteze în mod serios perspectivele sale de dobândire a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.
În sfârșit, nici împrejurarea că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat în parte prin restituirea către aceasta a sumei de bani sustrase, nu poate constitui un argument pertinent pentru redozarea cuantumului pedepselor aplicate, întrucât împrejurarea respectivă nu este rezultatul contribuției personale a inculpatului, ci bancnotele respective au fost recuperate din locul unde inculpatul le aruncase, de către organele de poliție care l-au surprins și imobilizat imediat după comiterea faptei.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive legale de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală, se va deduce din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 15 iunie 2009 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei nr.688/A din 15 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art.38517alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală deduce din durata pedepsei aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive, de la 15 iunie 2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 de lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 de lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER
Red.jud.
Ex.2
Red. jud. -TB - S II P
Jud.
Red.jud. - Jud.sect.2.
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu, Raluca Moroșanu
