Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(584/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1451
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 225/05.09.2008 a Judecătoriei Oltenița și a deciziei penale nr. 29/A din 16.02.2009, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 5 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 12 octombrie 2009 când în aceiași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin decizia penală nr.669/R/04.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a II-a penală, în prezenta cauză, au fost admise recursurile declarate de inculpații și și au fost extinse efectele recursului și asupra inculpatului.
Au fost casate, în totalitate, decizia penală nr. 29/A/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția penală, și sentința penală nr. 3270/05.09.2009 pronunțată de Judecătoria Oltenița și rejudecând:
În baza art. 334. pr. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de cei trei inculpați după cum urmează:
- pentru inculpatul din art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. în art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. și art. 180 alin. 2. pen. cu aplic. 37 lit. b pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a pen.
- pentru inculpatul din art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a pen. în art. 26. pen. rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g pen. și art. 180 alin. 2. pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a pen.
-pentru inculpatul din art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. în art. 26. pen. rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, g pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. și art. 180 alin. 2. pen. cu aplic. 37 lit. a pen. ambele cu aplic. art. 33 lit. a pen.
În baza art. 38516din Codul d e procedură penală, Curtea a reținut cauza pentru rejudecare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.225 din 5.09.2008, pronunțată de Judecătoria Oltenița, a fost respinsă cererea de achitare formulată de inculpatul și, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 71. pen. i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b pen.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. fost condamnat inculpatul, la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71. pen. i s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b pen.
În temeiul art. 61 alin. 1. pen. a fost menținută liberarea condiționată de care a beneficiat inculpatul pentru restul rămas neexecutat de 638 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 138/26.01.2004 (de contopire a pedepselor) a Judecătoriei Slobozia.
În temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21lit. a pen. a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71. pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 118 alin. 4. pen. s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de 3,3 lei, reprezentând contravaloarea găleții sustrase părții vătămate, domiciliat în com., jud.
În temeiul art. 346. pr. pen. a fost admisă acțiunea civilă și obligați, în solidar, inculpații să plătească părții civile suma de 49 lei reprezentând prețul cantității de care i-a fost sustrasă.
În baza art. 191 alin. 2. pr. pen, au fost obligați inculpații și la plata sumei de 280 lei fiecare, iar inculpatul la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 189. pr. pen. onorariul apărătorilor din oficiu a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 29/A din 16.02.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Călărași, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen. au fost respinse apelurile declarate de inculpații și.
A fost respinsă cererea formulată de inculpatul, în baza art.334 pr. pen. și art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. c pr. pen.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare și inculpatul la plata sumei de 300 lei către stat, cu același titlu, din care 300 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Împotriva hotărârilor mai sus menționate au declarat recurs inculpații și.
Cu prilejul judecării cauzei în recurs, la termenul din data 27 aprilie 2009, Curtea a pus în discuție, din oficiu, incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 17. pr. pen. solicitându-se părților și reprezentantului parchetului concluzii cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpați din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de furt calificat și lovire sau alte violențe.
Recurentul a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c din Codul d e procedură penală și în subsidiar, reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată. Recurentul a solicitat reducerea pedepsei ce i s-a aplicat.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, cât și a celui pus în discuție, din oficiu, de către instanță, Curtea a constat că încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpații au fost condamnați de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, nu este cea corectă.
Astfel, având în vedere derularea activității infracționale a inculpaților, Curtea a apreciat că exercitarea violențelor asupra părții vătămate nu s-a realizat în scopul sustragerii bunurilor acesteia, ci au constituit acțiuni de sine stătătoare, rezoluția infracțională specifică sustragerii intervenind ulterior exercitării violențelor. În acest sens, este de remarcat faptul că dacă inculpații urmăreau prin întrebuințarea de violențe să sustragă bunurile părții vătămate, acest fapt s-ar fi realizat la momentul la care aceasta din urmă a abandonat găleată cu și a fugit. Însă, inculpații nu au făcut acest lucru ci au continuat să urmărească partea vătămată și să o lovească de mai multe ori, abandonând exercitarea violențelor numai după ce partea vătămată s-a refugiat către locuințele din zonă.
În consecință, Curtea a apreciat că în cauză nu subzistă infracțiunea de tâlhărie întrucât acțiunile componente ale acesteia - lovire sau alte violențe și furt - își păstrează individualitatea lor distinctă nefiind săvârșite într-o legătură indisolubilă de la mijloc la scop, iar poziția psihică inițială ce le caracterizează nu s-a realizat ca o poziție subiectivă unică, specifică infracțiunii complexe, ci a fost divizată în două poziții subiective distincte și care au apărut succesiv, respectiv, în primul rând, intenția de a exercita violențe asupra părții vătămate și, ulterior, după ce acestea s-au consumat, intenția spontană de a sustrage bunurile acesteia.
Față de cele arătate anterior, Curtea a admis recursurile inculpaților și, a extins efectele recursului și asupra inculpatului, a casat, în totalitate, hotărârile pronunțate în cauză, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de furt și lovire și alte violențe pentru inculpatul, respectiv în infracțiunile de furt, comise în forma complicității și lovire sau alte violențe pentru inculpații și și în baza art. 38516din Codul d e procedură penală, a reținut cauza pentru rejudecare.
Rejudecând în fond cauza, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.286 din Codul d e procedură penală, a întrebat partea vătămată dacă, în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor de lovire comise de inculpați, în art.180 alin.2 din Codul penal, înțelege să formuleze plângere împotriva acestora.
La termenul din 15.06.2009, partea vătămată a declarat că înțelege să formuleze plângere împotriva inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art.180 alin.2 din Codul penal.
Totodată, au fost audiați inculpații și, aflați în stare de arest într-o altă cauză.
Inculpatul nu a putut fi ascultat întrucât din procesul verbal întocmit de organele de poliție cu prilejul punerii în executare a mandatului de aducere emis de instanță rezultă că acesta este plecat în Spania.
Examinând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarea situație de fapt:
În dimineața de 09.07.2006, în jurul orelor 4.30, între partea vătămată, care se deplasa pe drumul județean 402, spre stația de autobuz din centrul comunei și inculpații, și care se întorceau de la discotecă, într-un atelaj hipo condus de martorul, a izbucnit un conflict.
Astfel, partea vătămată i-a atenționat pe inculpați că manevrează defectuos atelajul hipo iar aceștia, la rândul lor, fiind în stare de ebrietate, i-au reproșat părții vătămate că merge pe mijlocul drumului așa încât, inculpatul a coborât din căruță, i-a luat părții vătămate . de pe cap, după care a prins-o cu mâna de gât și a îmbrâncit-
Apoi, din căruță au coborât și ceilalți doi inculpați, și și împreună cu inculpatul au lovit-o pe partea vătămată, astfel că aceasta a scăpat găleata cu pe marginea drumului, după care a fugit pe o stradă laterală.
Partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către inculpații și, care au continuat să o lovească până când martorii, și G, alertați de strigătele părții vătămate, au ieșit din locuințe, și i-au determinat pe inculpați să întrerupă activitatea infracțională.
În continuare, cei trei inculpați și martorul au revenit la locul unde fusese agresată inițial partea vătămată și, de unde, inculpatul a luat 7 bucăți din și un cuțit.
Cu prilejul percheziției efectuate la domiciliul inculpatului au fost găsite și ridicate de către organele de cercetare penală, 6 bucăți de.
Ulterior, la data de 13.02.2007, organele de cercetare penală au ridicat de la același inculpat un cuțit aparținând părții vătămate, pe care l-au restituit acesteia.
Potrivit raportului medico-legal nr. 680/10.07.2006 emis de Spitalul de medicină Legală C, ca urmare a loviturilor aplicate de inculpați, părții vătămate i s-au cauzat leziuni (plagă contuză piramidă nazală, echimoze violacee ale regiunilor suborbitale, fractură arc costal lateral C7 stâng) ce au necesitat pentru vindecare 15-16 zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la găleata pe care partea vătămată a pretins că i-a fost sustrasă, din probatoriul administrat nu a rezultat, fără dubiu, că a fost însușită de către inculpat. Astfel, inculpatul a susținut, în mod constant, că a luat doar 7 bucăți de și un cuțit, care au fost găsite la percheziția domiciliară.
Din modalitatea faptică de comitere a infracțiunii, astfel cum au fost descrisă mai sus, rezultă, fără îndoială, că inculpații, prin modul în care au acționat, au creat o legătura obiectivă între violențele exercitate și furt, aceasta fiind concretizată în unitatea de spațiu și timp, și anume și-au dat seama că luând bunurile persoanei vătămate, față de care folosiseră violența, profită în săvârșirea furtului, tocmai de efectele atitudinii lor violente.
Cu toate acestea, în cauză nu a existat o conexitate etiologică, o legătură mijloc scop, ce caracterizează infracțiunea complexă de tâlhărie. În concret, inculpații au comis violențele, nu ca mijloc de realizare a furtului ci pentru a aplica o corecție părții vătămate, care le-a cerut să conducă căruța cu mai multă atenție, iar rezoluția privind săvârșirea infracțiunii scop a luat naștere ulterior comiterii infracțiunii mijloc.
Or, condiția ca furtul să fie săvârșit prin folosirea de violențe este impusă de norma de incriminare a tâlhăriei, fiind prioritară în raport cu cerința unității de spațiu și timp, atunci când se analizează corespondența faptei concrete cu dispozițiile art.211 din Codul penal.
De altfel, această condiție nu era îndeplinită nici în raport cu situația de fapt reținută în ciclul procesual anterior, împrejurare ce a determinat, în recurs, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de lovire și alte violențe și furt.
Cu privire la comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. de art.180 alin.2 din Codul penal,chiar dacă inculpații au negat, în mod constant, că ar fi exercitat violențe asupra părții vătămate, probele administrate în cauză infirmă o astfel de ipoteză.
Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că pe marginea drumului, unde partea vătămată a fost inițial agresată, pe spațiul, au fost descoperite urme de sânge, vegetația fiind culcată la pământ, iar pe traseul pe care aceasta a fugit au fost găsite 2 bucăți de și . victimei.
Martorul a declarat, în mod constant, că inculpații, și au exercitat violențe asupra părții vătămate, aspecte ce au fost confirmate de către partea vătămată.
Totodată, martorului a declarat, în faza de urmărire penală, că i-a văzut pe inculpații și, în timp ce îl loveau pe, atunci când acesta se refugiase în fața locuinței martorului
În fața instanței de fond același martor a declarat că, de fapt, nu l-a recunoscut pe inculpatul, fără a oferi o explicație credibilă cu privire la modificarea declarațiilor inițiale așa încât, Curtea va înlătura această depoziție, apreciind-o ca nesinceră.
Dintre persoanele care au fost alertate de strigătele părții vătămate, martorul a văzut că aceasta era lovită de două persoane, una purtând un tricou de culoare deschisă iar cealaltă având tatuaje pe omoplatul și brațul stâng.
Inculpatul a confirmat că inculpatul avea un tatuaj pe umărul și, respectiv, brațul stâng, împrejurare ce demonstrează că acesta a lovit-o pe partea vătămată.
Este adevărat că partea vătămată a avut o atitudine oscilantă cu privire la participarea inculpatului la comiterea faptei de lovire, arătând inițial că acesta l-a lovit, apoi, retractând această declarație, a afirmat că deși prezent la locul comiterii faptei, acest inculpat nu l-a agresat și, în final, în fața instanței de fond a declarat că a fost agresat de cei trei inculpați și de martorul.
Cu privire la martorul, avocatul ales al inculpatului a solicitat extinderea procesului penal, întrucât și acesta a participat la comiterea faptelor, însă prin încheierea de ședință din 15.04.2008, Judecătoria Oltenițaa respins această cerere motivat de faptul că procurorul a declarat că nu înțelege să pună în mișcare acțiunea penală față de această persoană.
Din coroborarea probelor anterior menționate rezultă, fără putință de tăgadă, că în noaptea de 09.07.2009, inculpații, și au lovit-o pe partea vătămată, producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 15-16 zile de îngrijiri medicale.
În drept, faptele inculpaților, și de a aplica lovituri cu pumnii și cu picioarele părții vătămate, producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 15-16 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din Codul penal.
Totodată, constatând că faptele, astfel cum au fost reținute, există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpații, și, instanța îi va condamna pe aceștia pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 din Codul penal.
Cu privire la infracțiunea de furt calificat, din probatoriul administrat rezultă că rezoluția infracțională, constând în sustragerea celor 7 bucăți de și a cuțitului aparținând părții vătămate, a fost luată în mod spontan, după comiterea actelor de violență, de către inculpatul, care și-a însușit, pe nedrept, bunurile menționate.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii de furt și a fost de acord să despăgubească pe partea vătămată cu suma de 49 de lei reprezentând contravaloarea sustrase. Totodată, a predat organelor de cercetare penală cuțitul aparținând părții vătămate.
Inculpații și, deși prezenți alături de inculpatul la momentul însușirii bunurilor aparținând părții vătămate, simpla lor asistență nu a constituit un suport moral pentru autor, o încurajare pentru acesta și nici o garanție că, în caz de nevoie, îi vor veni în ajutor, câtă vreme rezoluția infracțională a fost luată, în mod spontan, de inculpatul, fără ca între ei să se creeze o legătură subiectivă, în sensul de se naște, chiar tacit, o voință comună de a coopera la comiterea infracțiunii de furt precum și de a avea reprezentarea că își aduc contribuția la săvârșirea unei asemenea fapte, cu atât mai mult cu cât bunurile fuseseră abandonate, pe marginea drumului, de partea vătămată.
Astfel, inculpații și nu au acționat cu intenție, nefiind îndeplinită condiția impusă, sub aspect subiectiv, pentru existența complicității, urmând a se dispune achitarea acestora, în baza art.10 lit.d din Codul d procedură penală, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.26 rap la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e și din Codul penal.
Ca o consecință a împrejurării că inculpații și nu au participat la comiterea infracțiunii de furt calificat alături de inculpatul, nu se va mai putea reține în sarcina acestuia din urmă, agravanta prevăzută la art. 209 alin.1 lit.a din Codul penal.
În consecință, în baza art.334 din Codul d procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică a faptei de furt calificat comisă de inculpatul din infracțiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e și g cu aplic. art.37 lit. din Codul penal în infracțiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e și g cu aplic. art.37 lit. din Codul penal.
În drept, fapta inculpatului care, în noaptea de 09.07.2006, a sustras, din loc public, 7 bucăți de, în valoare de 49 lei și un cuțit, aparținând părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e și g din Codul penal.
Având în vedere că din probatoriul administrat rezultă cu certitudine că fapta de furt, astfel cum au fost descrisă, există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul, Curtea îl va condamna pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e și g din Codul penal.
La individualizarea pedepsei, instanța va ține seama de criteriile de individualizare prev. de art.72 din Codul penal, așa încât la stabilirea și aplicarea pedepselor va ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpaților și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a acestora.
Astfel, la alegerea felului pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, la stabilirea cuantumului pedepsei pentru inculpați, instanța va ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 din Codul penal (închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă) și pentru infracțiunea de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e și g din Codul penal,în ceea cel privește pe inculpatul (închisoare de la 3 la 15 ani), de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite concretizat în valorile sociale care au fost lezate, respectiv integritatea corporală a persoanei și patrimoniul acesteia, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, atitudinea nesinceră a acestora precum și starea de recidivă în care inculpații și au comis faptele.
Prin urmare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 din Codul penal, Curtea va alege pedeapsa închisorii, dar va aplica minimul special prevăzut de lege, de 3 luni închisoare, pentru inculpatul și câte o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru inculpații și.
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat, aloarea redusă a prejudiciului constituie o împrejurare susceptibilă să coboare gradul de pericol social al faptei concrete sub pragul corespunzător minimului special al pedepsei.
În raport cu valoarea redusă a prejudiciului, evaluat de partea vătămată la 49 de lei, se impune a se reține ca circumstanță atenuantă această împrejurare, în conformitate cu disp. art.74 alin.2 din Codul penal.
Prin urmare, Curtea dând semnificație acestei împrejurări va aplica inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, conform prevederilor art.76 lit. c din Codul penal.
Astfel, Curtea va aplica inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e și g Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art.74 alin.2 Cod penal, art.76 alin.1 lit.c Cod penal și art.80 Cod penal.
Totodată, va constata că cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, de furt calificat și lovire sau alte violențe, au fost comise în concurs real, urmând a se face aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea constată că acesta a comis fapta de lovire ce formează obiectul prezentei cauze în stare de recidivă post condamnatorie fiind îndeplinite condițiile prev. de art.37 alin.1 lit.a din Codul penal. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 din Codul penal, este mai mare de un an, fapta fiind comisă până la împlinirea duratei pedepsei anterioare de 4 ani și 3 luni închisoare ce îi fusese aplicată prin sentința penală nr.138 din 26.01.2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița.
Cu toate acestea, având în vedere gravitatea faptei, Curtea, în baza art.61 alin.1din Codul penal, va menține liberarea condiționată privind restul de 638 de zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.138 din 26.01.2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița.
Cu privire la individualizarea modalității de executare, instanța apreciază că pentru realizarea scopului preventiv al pedepsei și pentru realizarea funcțiilor acesteia se impune executarea pedepselor în regim de detenție.
La individualizarea pedepsei accesorii, instanța va ține seama de natura și gravitatea infracțiunii comise, de împrejurările cauzei și de persoana inculpaților.
Prin urmare, în baza art. 71 din Codul penal va interzice inculpaților drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza a II- și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.
În legătură cu soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 49 de lei reprezentând contravaloarea sustrase, inculpatul fiind de acord să achite aceste despăgubiri.
Totodată, constată că a fost restituit părții vătămate cuțitul sustras de același inculpat.
Față de cele menționate, în baza art.14 și art.346 din Codul d procedură penală, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă și va obliga pe inculpatul la despăgubiri civile în cuantum de 49 lei.
De asemenea, va constata că inculpații și sunt arestați în altă cauză.
Va obliga inculpații la câte 280 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea fondului.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 200 lei pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.334 din Codul d procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei de furt calificat comise de inculpatul din infracțiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e și g cu aplic. art.37 lit. din Codul penal în infracțiunea prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e și g cu aplic. art.37 lit. din Codul penal.
În baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g cu aplic. art.37 lit. b, art.74 alin.2, art.76 lit.c și art.80 alin.1 din Codul penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.180 alin.2 cu aplic. art.37 lit. din Codul penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit. din Codul penal contopește cele două pedepse de 4 luni și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.14 și art.346 din Codul d procedură penală admite acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă pe inculpatul la despăgubiri civile în cuantum de 49 lei.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d din Codul d procedură penală achită pe inculpatul pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.26 rap la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e și din Codul penal.
În baza art.180 alin.2 din Codul penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d din Codul d procedură penală achită pe inculpatul pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.26 rap la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e și g cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a din Codul penal.
În baza art.180 alin.2 cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a din Codul penal condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.61 alin.1 din Codul penal menține liberarea condiționată privind restul de 638 de zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.138 din 26.01.2006 pronunțată de Judecătoria Oltenița.
În baza art.71 din Codul penal interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. din Codul penal pe durata executării pedepsei principale.
Constată că inculpații și sunt arestați în altă cauză.
Obligă inculpații la câte 280 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea fondului.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului iar onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 200 lei pentru fiecare inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red. -02.12.2009/Dact./2ex
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
