Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 264/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR.6133/2/2009
1600/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.264/
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectplângereaformulată de petentul, în contradictoriu cu intimatul, împotriva Rezoluției nr.1494/P/2007 din data de 15 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluției nr.887/II-2/2009 din data de 16 iunie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra plângerii cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că rezoluțiile contestate sunt legale și temeinice, întrucât intimatul nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească obligațiile stabilite de comun acord cu partea pe care o reprezenta în procesul civil, în baza contractului de asistență juridică încheiat cu aceasta, redactând întâmpinări prin care a formulat în fața instanțelor judecătorești apărările acelei părți. Pentru aceste motive și, totodată, având în vedere dispozițiile art.37 alin.6 din Legea nr.51/1995 (modificată) și art.7 alin.5 din Statutul profesiei de avocat, apreciază că plângerea dedusă judecății este nefondată, solicitând în consecință respingerea acesteia ca atare, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
După încheierea dezbaterilor și rămânerea cauzei în pronunțare, s-a prezentat intimatul, personal, căruia Curtea i-a adus la cunoștință că s-au formulat deja concluzii pe fondul cauzei și că are posibilitatea de a prezenta note scrise până la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinRezoluția nr.1494/P/2007 din data de 15 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, în temeiul art.228 alin.6 rap. la art.10 alin.1 lit.d din Codul d e procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul (avocat în cadrul Baroului B), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și înșelăciune, prevăzute de art.292 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv de art.215 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, potrivit art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, în cuprinsul plângerii penale formulate la data de 17 septembrie 2007, al memoriilor depuse ulterior în completarea acesteia și al declarației date în fața organelor de urmărire penală la data de 02 octombrie 2008, petentul a arătat că, în dosarul civil nr- al Judecătoriei Sectorului 6 B, având ca obiect acțiunea introdusă de reclamanta Asociația de proprietari a blocului 701-B din B,-, sectorul 6, reprezentată de el în proces, făptuitorul, în calitate de apărător ales al pârâtei, în perioada 12 aprilie - 13 octombrie 2006, depus și a susținut, atât la instanța respectivă, cât și la Tribunalului București, cu ocazia judecării apelului, două întâmpinări ce conțineau afirmații neadevărate, inducându-le astfel în eroare pe cele două instanțe judecătorești, pe care"le-a influențat în mod negativ", în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea susținerilor sale, petentul a învederat că, în dosarul anterior menționat - în care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei (fost președinte și administrator al asociației de proprietari) să predea noului comitet executiv și noii comisii de cenzori mai multe acte contabile și de gestiune - făptuitorul a cerut instanței de fond, prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 12 aprilie 2006, să respingă ca neîntemeiată acțiunea respectivă, susținând în mod mincinos că pârâta a îndeplinit funcțiile anterior menționate până la data de 01 octombrie 2005 și că a predat asociației toate documentele deținute, aceleași afirmații neadevărate fiind făcute de făptuitor și în cuprinsul întâmpinării din data de 13 octombrie 2006, pe care a depus-o la Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, cu ocazia judecării apelului.
Efectuându-se cercetări în cauză, s-a stabilit că făptuitorul are calitatea de avocat, fiind înscris în Baroul București începând cu data de 15 ianuarie 2001, conform adresei nr.855/23.10.2007, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România.
Făptuitorul, fiind audiat în cauză, a precizat că, în baza contractului nr.110.937 încheiat la data de 05 aprilie 2006, acordat asistență juridică pârâtei și a reprezentat-o în dosarul civil nr-, atât în fața Judecătoriei Sectorului 6 B, cât și la Tribunalul București, în litigiul pe care aceasta îl avea cu Asociația de Proprietari a blocului 701-B și care a fost soluționat în favoarea sa, prin respingerea acțiunii reclamantei, conform Sentinței civile nr.3823/2005 (rămasă definitivă și irevocabilă).
Referitor la aspectele învederate de petent în plângerea sa penală, făptuitorul a menționat că, în calitate de apărător ales al pârâtei, a formulat apărările în raport cu înscrisurile pe care aceasta i le-a pus la dispoziție, iar toate cererile depuse la instanțele de judecată au fost redactate și susținute de către el în numele pârâtei.
Procurorul a apreciat că nu se poate reține în sarcina făptuitorului săvârșirea vreuneia dintre cele două infracțiuni pentru care s-a formulat plângere penală împotriva sa, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Astfel, din analiza actelor premergătoare, procurorul a reținut că făptuitorul și-a îndeplinit obligațiile asumate față de pârâta prin contractul de asistență juridică încheiat cu aceasta, iar împrejurările pe care le-a menționat în întâmpinările formulate reprezintă materializarea, în formă scrisă, a voinței acelei părți din proces, pe care a asistat-o și a reprezentat-o în virtutea mandatului încredințat.
Procurorul a mai reținut că instanțele de judecată nu au calitatea de subiect pasiv al infracțiunii de înșelăciune.
De asemenea, procurorul a făcut referire la dispozițiile art.37 alin.6 din Legea nr.51/1995 (modificată) și art.7 alin.5 din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora"avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea prevederilor alin.5, în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și sunt necesare stabilirii adevărului".
Împotriva acestei rezoluții (care i-a fost comunicată la data de 22 mai 2009), petentul, în data de 09 iunie 2009, formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, conform dispozițiilor art.275-278 din Codul d e procedură penală, solicitând infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale.
PrinRezoluția nr.887/II-2/2009 din data de 16 iunie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în temeiul art.275 și urm. din Codul d e procedură penală, a respins ca neîntemeiată plângerea cu care a fost sesizat, constatând, în urma reverificării actelor prealabile efectuate în cauză, că soluția contestată este legală și temeinică.
În acest sens, Procurorul General a reținut că făptuitorul, în baza contractului de asistență juridică, și-a îndeplinit mandatul de avocat, susținând interesele pârâtei în fața instanțelor civile de judecată.
De asemenea, a reținut că probele prezentate de avocat au fost dezbătute în fața instanțelor respective, reclamanta având posibilitatea să combată acele afirmații care nu ar fi corespuns adevărului.
În considerarea acestor aspecte, Procurorul General a concluzionat că, prin susținerea apărării pârâtei, făptuitorul avocat nu putea comite o faptă care să atragă responsabilitatea lui penală.
Ultima rezoluție a fost comunicată petentului la data de 19 iunie 2009, iar împotriva sa aceasta a formulatplângerela instanța de judecată competentă, în termenul legal prevăzut de art.2781alin.1 din Codul d e procedură penală, respectiv în data de 02 iulie 2009.
În cuprinsul plângerii astfel formulate, petentul a reiterat susținerile privitoare la inserarea de afirmații mincinoase de către făptuitorul intimat, în întâmpinările pe care acesta le-a redactat și depus în cauza civilă în care a asistat-o juridic pe pârâta și a solicitat desființarea rezoluțiilor contestate și restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, întrucât, în opinia sa, cercetarea penală efectuată este incompletă.
Petentul s-a prezentat personal în fața Curții la primul termen de judecată din data de 20 iulie 2009, când a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător ales, cerere care a fost încuviințată de către instanță.
Ulterior, petentul, având termen în cunoștință conform art.291 alin.3 din Codul d e procedură penală, nu s-a mai înfățișat la judecată și, de asemenea, nu a prezentat în susținerea plângerii formulate înscrisuri noi, potrivit art.2781alin.7 din Codul d e procedură penală.
În aceste condiții, verificând rezoluțiile contestate pe baza lucrărilor efectuate în faza actelor premergătoare, Curtea constată căplângereacu care a fost sesizatăeste nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Conform art.292 din Codul penal, constituie infracțiunea de fals în declarații"declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art.145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe".
În speță, acțiunile concrete imputate făptuitorului intimat - respectiv redactarea, depunerea și susținerea în fața instanțelor de fond și apel, în calitate de avocat ales al pârâtei dintr-o cauză civilă, a două întâmpinări în care acesta ar fi făcut afirmații necorespunzătoare adevărului în legătură cu aspecte deduse judecății acelor instanțe - nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii analizate, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective.
Astfel, Curtea reține, pe de o parte, că întâmpinările adresate instanțelor judecătorești, în fața cărora se desfășoară o procedură contradictorie, nu sunt, prin ele însele, producătoare de consecințe juridice, cât privește realitatea și temeinicia afirmațiilor inserate în cuprinsul acestora.
Potrivit legii civile, susținerile făcute în cuprinsul unor astfel de acte procedurale, independent de caracterul lor real sau nereal, nu au nicio valoare probatorie asupra aspectelor pretinse, stabilirea temeiniciei acestora fiind atributul exclusiv al instanțelor judecătorești învestite cu judecarea cauzei, pe baza dovezilor prezentate și a apărărilor formulate de către toate părțile litigante.
Or, în cauza respectivă, instanțele de fond și apel în fața cărora s-au depus întâmpinările în discuție, în urma examinării tuturor probelor administrate, au constatat întemeiate apărările pârâtei, respingând atât acțiunea reclamantei, cât și calea de atac promovată de aceasta, prin Sentința civilă nr.3823/31.05.2006 a Judecătoriei Sectorului 6 B (filele 38-39, ) și respectiv prin Decizia civilă nr.2061/A/08.12.2006 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă (filele 59-62, ).
Pe de altă parte, Curtea reține că făptuitorul intimat, acționând exclusiv în exercitarea profesiei sale de avocat, a redactat întâmpinările respective (filele 21-22 și 70-73, ) în numele părții căreia îi asigura asistență juridică și pe baza informațiilor și înscrisurilor ce i-au prezentate de către acea parte, nefiind dovedită vreo intenție a acestuia de a ascunde sau deforma realitatea.
II. Conform art.215 alin.1 din Codul penal, constituie infracțiunea de înșelăciune"inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă".
În speță, aceleași acțiuni imputate făptuitorului intimat (anterior menționate) nu realizează nici conținutul constitutiv al infracțiunii analizate, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Astfel, Curtea reține, pe de o parte, că instanțele judecătorești nu pot constitui, în nicio împrejurare, subiectul pasiv al unei acțiunii de inducere în eroare, în accepțiunea art.215 alin.1 din Codul penal, câtă vreme acestea au obligația legală de a verifica, inclusiv din oficiu, pe bază de probe, realitatea și temeinicia afirmațiilor cuprinse în cererile care le sunt adresate de către părțile aflate în litigiu.
Pe de altă parte, Curtea reține că făptuitorul intimat, întemeindu-și apărarea acordată părții pe care o asista juridic pe datele și înscrisurile ce i-au fost prezentate de către aceasta (apărarea astfel formulată fiind de altfel validată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat), nu a intenționat să realizeze vreo acțiune de inducere a eroare.
III. În raport cu aspectele deja evidențiate, Curtea constată ca fiind în mod vădit lipsită de fundament susținerea petentului privitoare la caracterul incomplet al anchetei desfășurate în legătură cu plângerea sa penală, probatoriul existent la dosarul cauzei fiind suficient pentru a concluziona în sensul existenței în speță a unei cauze care împiedică exercitarea acțiunii penale față de făptuitorul intimat, potrivit art.10 lit.d din Codul d e procedură penală.
În consecință, constatând ca fiind legale și temeinice soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate, Curtea, în temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, menținând acele rezoluții.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.2781alin.8 lit.a teza a III-a din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, în contradictoriu cu intimatul, împotriva Rezoluției nr.1494/P/2007 din data de 15 mai 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Rezoluției nr.887/II-2/2009 din data de 16 iunie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține rezoluțiile atacate.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe petent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru petent și intimat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud. / Ex.3 / 21.10.2009
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină
