Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 149/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 149
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 2: Zăinescu Elena
JUDECĂTOR 3: Negulescu Elena
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuentul fiul lui și, născut la data de 12 decembrie 1957, deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei penale nr. 209/02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins apelul formulat de revizuent împotriva sentinței penale nr. 210/02.06.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca nefondat.
Prin sentința penală nr. 210/02.06.2009 a Judecătoriei Câmpina în baza art. 403 al. 3 Cod proc. penală s-a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 69/15.02.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr- formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 12 decembrie 1957 în, județul P, deținut în Penitenciarul Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul revizuent personal și asistat de apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 80/10.02.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală avocat a luat legătura cu recurentul revizuent aflat în stare de arest.
Avocat având cuvântul pentru recurentul revizuent precizează că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat și solicită constatarea cauzei în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul revizuent arată că acesta a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 209/02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 210/02.06.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Recurentul precizează că în sentința penală nr. 69/15.02.2008 a Judecătoriei Câmpina împotriva căreia a formulat cerere de revizuire există erori, pe care le poate demonstra cu proba cu martori și înscrisuri.
Recurentul revizuent nu este autorul faptelor care au fost reținute în sarcina sa, iar declarațiile martorilor și au indus în eroare instanța.
Aceeași poziție procesuală a avut-o recurentul și la momentul judecării cauzei pe fond la Judecătoria Câmpina când s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, când acesta a declarat că plângerile părților vătămate privesc fapte petrecute în anul 2005, când era arestat în altă cauză.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu încuviințarea probelor solicitate de recurentul revizuent în dovedirea nevinovăției sale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu ne aflăm în prezența cazurilor expres și limitativ prevăzute în art. 394 Cod proc. penală.
Motivele invocate de revizuent în cererea sa au reprezentat de fapt apărări în fața instanței, iar inculpatul nu a recunoscut încă de la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, săvârșirea infracțiunii, când instanța din depozițiile celor șase martori audiați a stabilit vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Pe baza căii extraordinare de atac a revizuirii nu se poate dispune completarea probatoriului administrat în prima fază a procesului, apreciindu-se că atât hotărârea instanței de fond cât și cea a instanței de apel sunt legale și temeinice.
Concluzii de respingere a recursului declarat de revizuent ca nefondat.
Recurentul revizuent având ultimul cuvânt precizează că la fiecare termen a arătat dovezile, întrucât în ziua când s-au furat bunurile el era la serviciu, în comuna M, nefiind în orașul Câmpina.
Nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
CURTEA;
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.210 din 2 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în baza disp. art.403 alin.3 Cod proc. penală a fost respinsă cererea formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 12 decembrie 1957 în, jud.P, CNP -, deținut în Penitenciarul Ploiești, privind revizuirea sentinței penale nr.69 din 07 februarie 2008 pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr-; cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 250 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea nr.125/III/6/2009 din data de 06.05.2009 înaintată Judecătoriei Câmpina de Parchetul de pe lângă această instanță, împreună cu concluziile procurorului, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.69 din 07 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr-, susținând că în acest dosar există erori, neînțelegeri pe care le poate justifica cu martori, că nu este autorul faptei pentru care a fost cercetat și că mărturiile martorilor și au dus instanța în eroare.
Inculpatul a fost condamnat prin hotărâre atacată la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev.de art.208-209 alin.1 lit.e), g) și i) cu aplic.art.41 alin.2 cod și art.37 lit.b) cod penal, constând în aceea că în perioada mai 2006-ianuarie 2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, folosind același mod de operare, ziua sau după lăsarea întunericului, prin escaladare, din loc public sau curțile unor persoane din Câmpina și, a sustras biciclete și mopede.
Procedându-se la audierea sa, cu respectarea garanțiilor procesuale în cele două faze ale procesului penal, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea actelor materiale, martorii audiați în instanță, G și confirmând situația de fapt.
Analizând cererea de revizuire formulată, instanța de fond a apreciat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere că prin această modalitate condamnatul încearcă să obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de către instanța de condamnare, cu atât mai mult cu cât sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr.553 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești.
Totodată, s-a mai reținut că nu sunt incidente în cauză nici cazurile de revizuire reglementate de disp.art.394 alin.1 lit.b) cod proc.penală (privind mărturia mincinoasă) și lit.d cod proc.penală (privind săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere), întrucât situațiile menționate de revizuent nu au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului prin care s-a dispus asupra fondului cauzei așa cum stabilesc disp.art.395 alin.1 cod proc. penală.
Împotriva acestei decizii, revizuentul-condamnat a declarat apel, fără a arăta motivele pe care înțelege să le invoce, cale de atac ce a fost respinsă de Tribunalul Prahova prin decizia penală nr.209 din 02 decembrie 2009.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a constatat că în cauză, revizuientul nu a invocat nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.394 alin.1 lit.a)-e) Cod proc. penală, motivul pentru care condamnatul a formulat cererea de revizuire fiind acela că se considera nevinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.
Totodată, s-a mai reținut că nu este incident nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de lege și că motivul invocat de revizuient nu se circumscrie unui asemenea caz, considerente pentru care tribunalul a stabilit că sentința atacată este legală și temeinică și în baza disp. art.379 alin.1 pct.1 lit.b) Cod proc. penală, a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, revizuentul a formulat recurs, reiterând susținerile din cererea inițială, în sensul că nu este autorul infracțiunii pentru care a fost condamnat și doi din martorii audiați au declarat în mod mincinos inducând în eroare instanța de judecată.
Se solicită casarea hotărârilor recurate și admiterea cererii de revizuire, în vederea reaudierii martorilor și pentru a dovedi nevinovăția sa.
Curtea, examinând hotărârile criticate, în raport de actele și lucrările dosarului, de susținerile recurentului și având în vedere dispozițiile legale care reglementează instituția revizuirii, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare revizuire reprezintă o cale extraordinară de atac prin care sunt atacate hotărârii judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt și poate fi cerută numai pentru cazurile expres și limitativ prev. de art.394 alin.1 lit.a)-c) Cod proc. penală.
Motivele invocate de revizuent, în sensul că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208-209 alin.1 lit.e, g, i, cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.69/07.02.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, definitivă prin decizia penală nr.553/18.06.2008 a Curții de Apel Ploiești, a cărei revizuire se solicită reprezintă în fapt apărarea pe care inculpatul a susținut-o și în fața instanței de fond când pe baza declarațiilor celor 14 martori audiați nemijlocit s-a stabilit vinovăția acestuia.
Astfel, în condițiile în care revizuentul nu face referire la fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanță la soluționarea cauzei pe fond, readministrarea probelor ori reinterpretarea probatoriului administrat, nu este posibilă într-o cale extraordinară de atac cum este aceea a revizuirii, cum corect au apreciat atât instanța de fond cât și instanța de apel.
Din referatul de sesizare înaintat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina (filele 3-4) rezultă că susținerea recurentului că cei doi martori au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă este lipsită de temei și nu poate fi reținută, întrucât nu s-a dovedit această situație printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, așa cum prevăd dispozițiile art.395 alin.1 Cod penal.
De asemenea, nici motivul de revizuire prev. de art.394 lit.d) Cod proc. penală invocat de revizuent privind săvârșirea unei infracțiuni de către un membru al completului de judecată, procuror sau persoană care a efectuat acte de cercetare penală, nu poate fi reținut, neexistând nici o dovadă în acest sens.
Așa fiind, Curtea constată că hotărârile criticate sunt legale și temeinice sub toate aspectele și pe cale de consecință recursul revizuentului condamnat este nefondat și va fi respins, în temeiul art.38515pct.1 lit.b) Cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 209 din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 210/02.06.2009 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Obligă recurentul la plata sumei de 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. /Tehnored.
4 ex./26 februarie 2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud. Câmpina
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Nonea IoanaJudecători:Nonea Ioana, Zăinescu Elena, Negulescu Elena
