Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 152
Ședința publică din data de 7.02.2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Vasile Mărăcineanu Ștefan
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com. sat, nr.39, județul I, împotriva deciziei penale nr. 208 din data de 30.05.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 1454 din data de 26.05.2005, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208-209 al.1 lit.a,e,g,i cu aplic. art.75 lit. c și infracțiunea prev. și ped.de art. 35 al.2 din Decretul nr. 328/1966.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova și intimatul - parte civilă, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
S-a audiat inculpatul, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, depune la dosar un set de acte și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat solicită instanței admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a-și putea face apărările necesare cu precizarea că recurentul nu a dat nicio declarație până în acest moment.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.c pr.penală, iar într-un ultim subsidiar solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, urmând a se constata că sunt incidente disp. Legii nr. 543/2002 modificată prin nr.OUG 18/2003.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii în sensul admiterii recursului declarat de inculpat, casarea ambelor hotărâri, urmând a se constata că sunt incidente în cauză dispoz. Legii nr. 543/2002 pentru ambele pedepse aplicate acestuia.
În ceea ce privește vinovăția acestuia, arată că la dosarul cauzei sunt suficiente probe în acest sens.
Intimatul - parte civilă, având cuvântul personal, arată că dorește să-și recupereze prejudiciul cauzat de inculpat prin infracțiuunea comisă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită instanței admiterea recursului, cu precizarea că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia penala nr. 831/25.10.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul declarat de inculpatul, domiciliat in B,-, bL69 B,.48, sector 5, impotriva dec.pen. nr.810/07.11.2005 pronunțata de Tribunalul Prahova pe care a casat- o si a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de inculpat, la aceeași instanța.
S-a dispus plata sumei de 100 lei onorariul apărătorului din oficiu al recurentului inculpat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.
Pentru a pronunța decizia respectiva, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin nr. 1454/26.05.2005 pronunțata de Judecătoria Ploiești, a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, ns.la 22.06.1978 in B, fara ocupație, fara antecedente penale, domiciliat in B,-,.208, scA,.289, sector 2, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208-209 alin.l lit.a,e,g, i cp. cu aplicarea art.75 lit. c cp. fapta din 10/11.09.2001 la 3 ani si 6 luni inchisoare.
S-au aplicat disp.art. 71 si 64 cp.
In baza art. 88 cp. s-a dedus din durata pedepsei perioada executata intre 14.04.2003 si 13.12.2003.
A fost dispusa condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 21.01.1970 in B,-,.102,.2,.92, sector 6, după cum urmează:
-pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.deart.208-209 al.l lit.a,e,g,i cp. cu aplicarea art.75 lit. c cp. fapta din 10/11.09.2001, la 4 ani inchisoare.
-pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.35 al.2 din Decretul nr.328/1966, fapta din 10/11.09.2001 la 1 an si 6 luni inchisoare.
In baza art. 33 lit. a si art.34 lit. b cp. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani inchisoare.
S-au aplicat disp.art.71 si 64 cp.
In baza art. 88 cp. s-a dedus din durata pedepsei perioada executata intre 07.08.2002 si 17.06.2004.
In baza art.14 si 346 rap.la C.P.P. art. 998-999 si art.1003 C civ. au fost obligați inculpații, in solidar, sa plătească părtii civile suma de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
In baza art.191 au C.P.P. fost obligați inculpații sa plătească statului 2.400.000 ROL cheltuieli judiciare către stat, din care 1.400.000 ROL, inculpatul si 1.000.000 ROL inculpatul.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a notari astfel, judecătoria a reținut pe baza actelor si lucrărilor dosarului următoarele:
Prin decizia nr.5869/12.12.2003 înalta Curte de Casație si Justitie-Sectia Penala a admis recursul declarat de procurorul general impotriva sentinței penale nr.3399/2001 a Judecătoriei Ploiești si a deciziei penale nr.621/2002 a Tribunalului Prahova, cu privire la inculpații si, a casat hotărârile atacate si a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
Cauza a fost inregistrata sub nr. 2170/2004.
Pentru a pronunța decizia, înalta Curte de Casație si Justiție a reținut ca au fost incalcate dispozițiile art. 177 alin. 1 C.P.P. intrucat instanța de fond si instanța de apel i-a citat pe cei doi inculpați, fie la o adresa greșita, fie la o adresa incompleta, astfel ca aceștia nu s-au putut prezenta la instanța si nu si-au putut face apărarea.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea de APEL PLOIEȘTIa reținut ca prin rechizitoriul nr. 1218/P/2001 Parchetul de pe langa Tribunalul Prahovaa dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208-209 al.l lit.a,e,g,i cp. cu aplic.art. 75 lit. c cp. art. 35 al.2 din Decretul nr.328/1966, pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art.208-209 al. 1 lit.a,e,g,i, cp. cu aplic.art. 75 lit. c cp. si a inculpatului minor, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap.la art.208-209 lit.a,e,g,i cp. cu aplic.art. 99 si urm. Cp.
S-a reținut ca in noaptea de 10/11.09.2001, prin efracție, inculpații majori au sustras un autoturism 1300 cu nr. -, aparținând părtii vătămate, parcat pe - - din P, fiind ajutați de inculpatul minor, iar autoturismul fiind condus de inculpatul pana in comuna din județul I, cu număr fals de inmatriculare.
Prin sentința penala nr. 3399/2001, Judecătoria Ploieștia dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpați pentru infracțiunile reținute in sarcina acestora, insa pe parcursul procesului penal, inculpații si, au lipsit la toate termenele.
Pentru aceste motive, instanța suprema a casat atât sentința Judecătoriei Ploiești, cat si decizia nr.621/2002 a Tribunalului Prahova, pronunțata in apel, insa numai cu privire la inculpații si.
Instanța a mai reținut ca inculpatul nu a recunoscut faptele reținute in sarcina sa prin rechizitoriu, precizând ca la data săvârșirii se afla in Municipiul B la varul sau, insa declarația sa este infirmata de cea a martorului, inculpat in primul ciclu procesual, coroborata cu cele ale martorilor I si parțial cu cele ale martorilor, si.
Chiar in declarația sa, inculpatul a arătat ca se cunoștea cu ceilalți doi inculpați cu care a si locuit impreuna in comuna din județul
Inculpatul a mai propus in timpul cercetării judecătorești, proba cu o martora, prietena varului sau, in perioada săvârșirii faptelor, insa nu a putut sa nominalizeze aceasta persoana si nici sa ofere date cu ajutorul cărora sa poat fi identificata pentru a putea fi audiata.
Prin urmare, Curtea de APEL PLOIEȘTIa reținut ca faptele, asa cum au fost reținute in rechizitoriu, au fost dovedite cu probele administrate in cauza, arătate mai sus, astfel ca fapta inculpatului de a sustrage impreuna cu inculpatul si cu ajutorul numitului, minor, autoturismul 1300 cu nr. de inmatriculare -, parcat in loc public, fapta comisa in noaptea de 10/11.09.2001, a intrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit.a,e,g,i cp. cu aplicart. 75 lit. g Cp.
Fapta inculpatului de a sustrage același autoturism impreuna cu inculpatul si cu ajutorul inculpatului minor, a intrunit elementele constitutive ale aceleeasi infracțiuni de furt calificat, iar fapta aceluiași inculpat de a conduce autoturismul sustras din P, pana in comuna, județul I, cu număr fals de inmatriculare, a intrunit elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.35 alin. 2 din Decretul 38/1966.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul si partea vătămata, criticand-o ca nelegala si netemeinica.
Partea vătămata a criticat hotărârea sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, susținând ca deși a fost victima infracțiunii de furt in noaptea de 10/11.09.2001, cu toate acestea in mod greșit nu i-au fost acordate integral pretențiile civile constând in contravaloarea componentelor autoturismului sustras si a reparației acestuia, solicitând acordarea sumei de 30.000.000 ROL.
Inculpatul a lipsit la termenele de judecata acordate in vederea soluționării apelului, inclusiv la termenul in care au avut loc dezbaterile, iar prin apărător criticile au fost formulate cu privire la individualizarea greșita a pedepsei, sustinandu-se ca aceasta este excesiv de raportat la circumstanțele sale personale si la împrejurarea ca bunul sustras a fost recuperat, astfel ca s-a solicitat reindividualizarea sancțiunii, in sensul reducerii acesteia.
Tribunalul Prahova, prin decizia penala nr. 810 din 07.11.2005 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul si de partea vătămata, constatând ca, situația de fapt, încadrarea juridica a faptelor cat si vinovăția inculpaților deduși judecații au fost corect stabilite si si-au găsit corespondent pe deplin in probele administrate, încadrarea juridica data faptelor fiind legala, iar pedepsele just individualizate raportat la pericolul social al faptelor si persoana inculpaților.
Cat privește soluționarea laturii civile a cauzei s-a apreciat ca aceasta este corecta, atât timp cat partea vătămata deși s-a constituit parte civila cu suma de 35.000.000 lei vechi, reprezentând contravaloarea motorului sustras si a celorlalte piese componente ce au fost demontate de la autoturism, cu toate acestea nu a administrat mijloace de proba certe si concludente care sa ateste suma la care s-a ridicat acest prejudiciu, apreciindu-se deci ca suma ce i-a fost acordata este echitabila.
Împotriva deciziei tribunalului, a delcarat recurs in termenul legal, inculpatul, criticand-o ca netemeinica si nelegala, susținând ca la soluționarea cauzei in apel, procedura nu a fost in mod legal îndeplinita, deoarece la data la care cauza a fost judecata de către tribunal, acesta se afla in executarea unei alte pedepse privative de libertate, in cadrul Penitenciarului Ploiești, nefiind citat la locul de deținere si nici prezentat in instanța pentru a-si putea susține cauza si a-si face apărările necesare.
A mai arătat recurentul ca acesta nu a avut cunoștința de proces, nici in faza in care acesta s-a judecat in prima instanța la Judecătoria Ploiești, deoarece a fost citat in mod greșit la o alta adresa, astfel ca, din acest motiv nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecata acordate de instanțele de fond si de apel, nefiind vinovat de comiterea infracțiunilor si neputandu-si formula apărările.
Potrivit motivelor scrise de recurs, depuse la dosar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
In vederea elucidării aspectelor legate de primul motiv de recurs invocat de recurent, s-a dispus emiterea unei adrese in acest sens la Penitenciarul d e Maxima Siguranța.
Recurentul a criticat decizia pronunțata de instanța de apel, susținând ca aceasta s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale imperative privind citarea inculpaților arestați la judecata.
Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului, s-a constatat ca soluționarea apelurilor declarate in cauza, a avut loc la cel de-al treilea termen de judecata, la care inculpatul a lipsit, acesta lipsind de altfel si la celelalte doua termene anterioare de judecata, acordate in vederea judecării apelurilor, fiind citat la adresele de domiciliu, de reședința cat si prin afișare la sediul consiliului local in raza căruia s-a săvârșit acțiunea.
Din adresa nr. 72226/27.02.2006, eliberata de Penitenciarul d e Maxima Siguranța B-, a rezultat ca inculpatul a fost arestat la data de 29.09.2005, in baza mandatuluide executare a pedepsei inchisorii nr.83/02.08.2004 emis de Judecătoria Buftea, conform nr. 39/15.01.2003 pronunțata de Judecătoria Buftea, rămasa definitiva prin decizia penala nr.1290 din 09.07.2004 a Curții de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni închisoare, aplicata acestui inculpat incepand la data de 29.09.2005.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la data de 17.07.2005, primul termen de judecata fiind fixat la 10.10.2005, iar judecarea apelurilor a vut loc la data de 07.11.2005.
În aceste condiții, s-a observat că după înregistrarea cauzei în apel, inculpatul recurent a fost arestat în executarea pedepsei închisorii de mai sus și ca atare pe parcursul judecării cauzei de către tribunal, acesta ar fi trebuit să fie citat în raport de dispozițiile art.177 alin.6 privitor C.P.P. la citarea persoanelor deținute, iar prezența sa în instanță era obligatorie potrivit disp. art.314
C.P.P.Chiar daca aceasta împrejurare nu a fost cunoscuta de instanța de apel, deoarece ea nu a rezultat din actele si lucrările dosarului, cu toate acestea, Curtea de Apel a constatat ca motivul de recurs este fondat, deoarece in cauza au fost încălcate dispozițiile legale care prevăd citarea si prezenta obligatorie a persoanelor arestate la judecata cauzei in apel, încălcare santionata de lege cu nulitate absoluta a hotărârii.
Ca urmare a deciziei respective, cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Prahova pentru a treia sub nr-.
La termenul din data de 03.01.2006, s-a prezentat apelantul inculpat personal, solicitând amânarea cauzei in vederea angajării unui apărător ales.
Ulterior, inculpatul nu s-a mai prezentat, dispunandu-se citarea sa cu mandat de aducere pentru a fi audiat in cauza.
Deși au fost efectuate numeroase demersuri in vederea aducerii inculpatului la instanța de judecata, acest lucru nu a fost posibil.
Totuși, prin cererea aflata la fila 67 a dosarului, inculpatul insusi a adus la cunoștința tribunalului in data de 29.03.2007 ca dorește sa fie citat in mod expres la adresa din comuna,-, jud. I, unde s-a stabilit definitiv, anexând la cerere si o copie a actului sau de identitate.
După cum s-a menționat deja si la adresa mai sus indicata chiar de inculpat, s-au efectuat cercetări de organele de jandarmi, rezultatul fiind acela ca a fost gasita locuind numai mama inculpatului, care a declarat ca fiul sau, in realitate domiciliază in B, la o adresa necunoscuta.
Pe parcursul soluționării cauzei au fost depuse la dosar copia sentinței penale nr. 39/15.01.2003 a Judecătoriei Buftea si cazierul judiciar actualizat al inculpatului.
Prin decizia nr.208/30.05.2007 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui si, ns.la 21.01.1970, domiciliat in com. sat -,-, jud.llfov.
In baza art.383 alin.2 a C.P.P. dedus din durata pedepsei perioada executata de la data de 07.08.2002 si pana la data de 17.06.2004.
A obligat apelantul inculpat la plata sumei de 370 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorari apărător din oficiu,ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției in contul Baroului P.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Situația de fapt, împrejurările si modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute de prima instanța, după cum s-a arătat anterior (in cel de-al doilea ciclu procesual), beneficiind de deplin suport probator in actele si lucrările dosarului.
Astfel, prima instanța a reținut in mod corect situația de fapt din care a rezultat vinovăția inculpaților si pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat.
Pentru inculpatul a reținut in mod corect vinovăția cu privire la infracțiunea de conducere a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.
Astfel, in noaptea de 10/11.09.2001 inculpatul minor a venit in orașul P, cu intenția de a sustrage un autoturism de la care sa demonteze piesele componente, intrucat avea nevoie de piese de schimb pentru mașina sa.
In noaptea respectiva s-au deplasat pe str. - - si s-a oprit la autoturismul 1300 cu nr. de înmatriculare -.
Autoturismul respectiv aparținea părtii vătămate.
In timp ce inculpatul minor asigura paza, cei doi inculpați majori, folosindu-se de o șurubelnița au deschis portiera autoturismului, au făcut legătura firelor, l-au pornit după care inculpatul a schimbat plăcutele de înmatriculare, aplicând plăcute cu numere de B, iar ulterior s-au deplasat cu mașina de la locul faptei, fiind condusa de.
A doua zi, inculpații au demontat motorul autoturismului sustras si l-au montat pe autoturismul lui.
Aceasta acțiune a avut loc la domiciliul lui din comuna, după care au luat mașina si au abandonat-o in aproprierea din comuna, unde a fost gasita de către organele de politie.
Încadrarea juridica data faptelor a fost legala deoarece exista circumstanțele agravante prevăzute la lk.a,e,g,i cp.
Instanța de fond a individualizat corect pedepsele aplicate inculpautlui apelant pentru infracțiunile săvârșite facand o aplicare corecta a disp.art. 72 cp. cu luarea in considerare a gradului de pericol social al faptelor comise, a imprejurarilor concrete de săvârșirea acestora si a persoanei inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine personala oscilanta, in plus, lipsind de la multe termene de judecata.
de cele astfel reținute, tribunalul in baza art.379 alin.l pct.l lit.b a C.P.P. respins apelul ca nefondat, iar în baza art.383 alin. 2 a C.P.P. dedus din durata pedepsei, perioada executata de la data de 07.08.2002 si pana la data de 17.06.2004.
Având in vedere si dispozițiile art.192 alin. 2
C.P.P.Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatului, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în susținerea orală a recursului casarea lor și trimiterea spre rejudecare a cauzei, întrucât nu a fost audiat la fond și apel.
Mai arată recurentul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, iar în subsidiar să se constate că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.35 alin.2 din Decretul nr.328/1966 este grațiată prin Legea nr.543/2002.
Examinând hotărârile atacate, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent, Curtea va constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că aceasta a fost corect reținută de instanțe, în sensul că în data de 10/11.09.2001 inculpații, și minorul, au sustras din municipiul P autoturismul părții vătămate cu nr. de înmatriculare -, parcat pe str.- -, inculpatul minor asigurând paza, în timp ce, ceilalți doi inculpați au pătruns în mașină, au pornit-o după care au plecat cu toții către com., jud.I, autoturismul fiind condus de inculpatul, nu înainte ca acesta să schimbe plăcuțele de înmatriculare.
Susținerea recurentului inculpat audiat în recurs în sensul că nu a fost împreună cu ceilalți doi inculpați și nu a sustras și condus autoturismul respectiv, nu poate fi reținută fiind contrazisă de celelalte probe administrate în cauză printre care declarația inculpatului care a arătat că fapta de sustragere a comis-o împreună cu inculpatul și (17, 17 dosar fond) și declarațiile martorilor și I (27 și 28 ).
De asemenea, din declarația recurentului inculpat rezultă că autoturismul a fost adus la locuința sa de inculpatul în timp ce acesta din urmă, arată în declarația dată cu ocazia rejudecării (dos. 2170/04 al Judecătoriei Ploiești -117) că nu cunoaște nimic în legătură cu sustragerea unui autoturism și că se întâlnea rar cu ceilalți doi inculpați. De aici reiese faptul că cei trei inculpați au avut o atitudine nesinceră și oscilantă, fiecare având o versiune proprie față de acuzația adusă prin rechizitoriu.
Motivul invocat de recurent în sensul că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.36 alin.2 din fostul Decret nr.328/1966, este întemeiat, întrucât pedeapsa aplicată pentru această infracțiune este grațiată prin Legea nr.543/2002, astfel că va fi admis recursul acestuia sub acest aspect și va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
Întrucât recurentul-inculpat nu a fost prezent la judecata în primă instanță și în apel iar față de el a fost pronunțată o hotărâre de condamnare, motivul invocat de el, în sensul casării ambelor hotărâri, nu poate fi primit, mai ales că el a fost audiat în recurs conform art.38514alin.11
C.P.P.Totodată, recursul este fondat și pentru faptul că inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza a Ia, astfel că, pedeapsa accesorie aplicată va fi limitată doar la interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.a teza a II a și lit.b
În baza art.88 va deduce din pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, perioada executată de la 07.08.2002 la 17.06.2004.
Având în vedere că față de recurentul inculpat a fost emis mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.5189/2002 al Judecătoriei Ploiești (26), anterior pronunțării deciziei nr.5869/12.12.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în anulare, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, Curtea va dispune anularea mandatului emis anterior și emiterea unui nou mandat în sensul deciziei pronunțate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în com. sat, județul I, împotriva deciziei penale nr. 208 din 30.05.2007, a Tribunalului Prahova și a sentinței penale nr. 1454 din 26.05.2005 a Judecătoriei Ploiești, pe care le casează în parte, în latură penală și în consecință:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în componentele sale de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.a,e,g și i, cu aplic.art.75 lit.c cod penal și de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 35 alin.2 din Decretul nr.328/1966 republicat;
În baza art. 1 din Legea nr. 543 din 1.10.2002 actualizată, constată că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev.de art. 35 alin.2 din Decretul nr. 328/1966 republicat, este grațiată în întregime și atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art. 7 din aceeași lege.
pedepsele accesorii la disp.art. 71 și art. 64 lit.a Teza a-II a și lit.b cod penal.
din pedeapsă perioada executată de la 7.08.2002 la 17 iunie 2004.
Menține restul.
Anulează mandatul de executare a pedepsei nr. 5189 din 12.06.2002 emis de Judecătoria Ploiești și dispune emiterea unui nou mandat de executare potrivit considerentelor deciziei.
Dispune plata sumei de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Vasile Mărăcineanu Ștefan
GREFIER
Red. /. red.
4 ex./ 26.02.2008
Dosar fond 2170/2004 -Jud.
Jud. fond
. apel --Trib.
Jud. apel ,
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3113
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Vasile Mărăcineanu Ștefan
