Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 153/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 153/R/2009
Ședința publică din data de 12 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina
- -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 218/A/4 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a, e, g și i pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. solicită admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și instanța de apel. Motivul de recurs este cel prev. de art. 385/9 pct. 14.pr.pen. vizează modalitatea de individualizare a pedepsei.
Constată că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, în sensul că în data de 15 iunie 2006 comis fapta pe timp de noapte împreună cu coinculpatul, de la care a încercat să cumpere un radio-casetofon și pentru că acesta din urmă nu avea un radio-casetofon îi spune inculpatului să meargă pe o stradă, de unde au sustras dintr-o mașină un CD-player. Fiind surprinși de o patrulă de poliție coinculpatul Raifa a fugit, inculpatul fiind prins de către polițiști. CD-playerul a fost recuperat, iar cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare. Apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei a fost greșit făcută de cele două instanțe, reținându-se că inculpatul posedă antecedente penale, că a avut o conduită nesinceră și că s-a sustras cercetărilor. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are antecedente penale din perioada minoratului, însă după executarea pedepsei s-a reintegrat în societate și s-a angajat în muncă. Mai mult, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, și-a văzut de și a indicat persoana care a sustras radio-casetofonul, precum și că s-a încadrat în muncă, în prezent lucrând în Anglia, acesta fiind și motivul pentru care nu s-a prezentat la instanță. Raportat la împrejurarea că inculpatul este cercetat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, la contribuția acestuia și la valoarea prejudiciului, care a fost recuperat, având în vedere că a și înlesnit descoperirea coautorului, apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei este greșită, astfel că solicită reaprecierea poziției inculpatului, care este singurul întreținător al familiei, formată din mama sa, care este în spital și trei frați și aplicarea dispozițiilor art. 81.pen. cu suspendarea condiționată a pedepsei, chiar dacă cuantumul pedepsei este de 2 ani închisoare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 2241 din 8 octombrie 2008, Judecătoria Baia Marea condamnat pe inculpații:
- poreclit "", fiul lui și, născut la data de 24.09.1989 în B M, CNP -, cetățean român, stagiul militar nesatisfăcut, 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în B M,-/26, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal, cu reținerea art. 74 lit. c - 76 lit. c Cod penal, lapedeapsa închisorii de 2 aniși interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe perioada arătată la art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul și în temeiul art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata închisorii aplicate timpul reținerii și arestării preventive începând cu data 16 iunie 2008, la zi.
-, fiul lui și, născut la data de 30.08.1988 în B M, CNP -, cetățean român, 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, domiciliat în B M,- și fără forme legale în-/95, județul M, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, e, g și i Cod penal cu reținerea art. 74 alin. 2 - 76 lit. c Cod penal, lapedeapsa închisorii de 2 aniși interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal pe perioada arătată la art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata închisorii aplicate timpul reținerii de o zi începând cu data de 16 iunie 2008.
S-a constatat că în cauză nu a fost promovată acțiune civilă prejudiciul fiind recuperat.
În temeiul art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul a 2 chei de autoturism consemnate ca și corpuri delicte la poziția nr. 7/2008 din Registrul special al instanței.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului din care:
- suma de 100 RON reprezintă onorariul pentru avocat oficiu pentru faza de judecată
- suma de 100 RON reprezintă onorariu avocat oficiu pentru faza de judecată, sume ce vor fi virate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că în seara zilei de 15.06.2008, în jurul orei 23:50, inculpatul se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Mitsubishi Lancia pe strada - din B M, unde l-a văzut pe inculpatul în fața blocului nr. 4 în care acesta locuiește. L-a întrebat dacă nu are cumva să-i vândă un radiocasetofon pentru mașină, inculpatul a răspuns că nu și atunci cei doi au hotărât să meargă să sustragă unul.
Folosind mașina condusă de inculpatul s-au deplasat până pe strada - din BMu nde, în parcarea imobilului cu nr. 11, au observat un autovehicul marca Opel de culoare albă, cu număr de înmatriculare -.
Inculpatul i-a dat cheile de la mașina sa inculpatului pentru ca acesta să poată deschide portiera automobilului Opel. Inculpatul a deschis cu ajutorul cheilor portiera dreapta din față, a pătruns înăuntru și a smuls CD-playerul marca Medion din bordul autovehiculului.
Inculpatul a stat în timpul acesta lângă portiera autoturismului Opel, asigurând paza locului faptei.
După ce a sustras CD-playerul, inculpatul l-a înmânat inculpatului împreună cu cheile de la mașină.
În timp ce se depărtau de locul faptei, au fost surprinși de o patrulă de poliție. Inculpatul a reușit să fugă însă inculpatul, după ce a aruncat pe jos CD-playerul, a fost prins de agenții de poliție. CD-playerul sustras, în valoare de 150 lei, a fost restituit părții vătămate, care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Judecătoria a reținut în drept că fapta inculpatului, astfel cum a fost probată și recunoscut, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cod penal iar vinovăția inculpatului a fost probată prin depozițiile martorilor -, și, toate aceste mijloace de probă confirmând mențiunile procesului-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii încheiat de agenții autorității publice.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: prezența antecedentelor penale sub forma unor fapte de aceeași natură comise în timpul minorității, pericolul social concret al infracțiunii, valoarea prejudiciului cauzat, precum și atitudinea sinceră și cooperantă vădită în raport cu autoritățile judiciare, parte din aceste aspecte fiind reținute și ca circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal.
În raport cu circumstanțele concrete ale cauzei și cu nevoile de apărare socială, judecătoria a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins numai prin executarea acesteia și a dispus a se menține măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul, subzistând în continuare pericolul social concret pentru ordinea publică reflectat în dispozițiile art. 148 lit. d și f Cod procedură penală.
Prima instanță a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost probată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cod penal iar vinovăția inculpatului a fost probată prin declarațiile martorului, mențiunile procesului-verbal de constatare a săvârșirii faptei, aceste mijloace de probă coroborându-se cu declarația coinculpatului.
S-a mai reținut că inculpatul a fost surprins de agenții autorității publice la locul comiterii faptei iar apărarea acestuia în sensul că nu a conștientizat că celălalt coinculpat comite o infracțiune este lipsită de orice fundament câtă vreme i-a furnizat autorului furtului propriile chei ale autoturismului personal pentru deschiderea autoturismului unde se afla bunul obiect al furtului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, Judecătoria Baia Marea avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal respectiv: prezența antecedentelor penale, atitudinea nesinceră vădită de inculpat în timpul urmăririi penale și sustragerea de la cercetarea judecătorească, precum și valoarea prejudiciului cauzat și participația penală a inculpatului, aceste ultime aspecte fiind reținute și ca circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 alin. 2 Cod penal.
Pentru individualizarea executării pedepsei, instanța de fond a considerat în raport cu situația juridică a acestui inculpat și cu nevoile de apărare socială faptul că scopul pedepsei va putea fi atins numai prin executarea acesteia.
Judecătoria a dispus ca pe durata executării pedepselor inculpaților să le fie interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal întrucât faptele acestora sunt incompatibile cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice.
Prima instanță a dispus confiscarea bunurilor folosite la comiterea faptei și a constatat că în cauză nu a fost promovată acțiune civilă alăturată celei penale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul care a solicitat, prin apărător, admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în urma judecării cauzei, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală și în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei și a cărei executare să fie suspendată condiționat. În motivare, s-a arătat că în faza de urmărire penală inculpatul a dat declarații contradictorii, dar în ultima fază acesta nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa. S-a mai arătat că întradevăr inculpatul a mai fost condamnat, însă s-a întâmplat în perioada minoratului, astfel că i se mai poate acorda o șansă.
Prin decizia penală nr.218 din 4 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureșs -a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, apelantul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în sumă de 230 lei din care, suma de 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu care s-a achitat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că starea de fapt stabilită de prima instanță corespunde probelor administrate în cauză din acestea reieșind că, în noaptea de 15/16.06.2008, în loc public, în baza unei înțelegeri prealabile, l-a ajutat pe inculpatul să sustragă prin efracție un CD-player din autoturismul părții vătămate, înmânându-i cheile de la mașina personală în acest scop, asigurând paza locului faptei și primind de la inculpatul bunul sustras de acesta.
În cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești au fost administrate probe, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografii executate în cursul cercetării la fața locului și în cursul reconstituirii, procesul-verbal de consemnare a plângerii penale și declarația părții vătămate, dovada de ridicare-predare a bunului sustras, declarațiile inculpaților și au fost audiați martorii: -,.
În raport de aceste probe, prima instanță a reținut corect starea de fapt și a apreciat în mod întemeiat că fapta de care se face vinovat inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, tribunalul a constatat că prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv: prezența antecedentelor penală, atitudinea nesinceră în timpul urmăririi penale și sustragerea de la cercetarea judecătorească. Prima instanță a avut în vedere și valoarea prejudiciului cauzat și participația penală a inculpatului, aceste aspecte fiind reținute și ca circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 alin. 2 Cod penal.
Față de acestea, nu se justifică reducerea pedepsei, la a cărei stabilire s-a ținut seama și de aspectele favorabile inculpatului, în concret pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Așa cum a apreciat și prima instanță, se impune ca inculpatul să execute efectiv această pedeapsă în regim de detenție, în vederea realizării scopului educativ al acesteia.
Împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpatul care, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. solicită admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și instanța de apel. Motivul de recurs este cel prev. de art. 385/9 pct. 14.pr.pen. vizează modalitatea de individualizare a pedepsei. S-a reținut săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, în sensul că în data de 15 iunie 2006 comis fapta pe timp de noapte împreună cu coinculpatul, de la care a încercat să cumpere un radio-casetofon și pentru că acesta din urmă nu avea un radio-casetofon îi spune inculpatului să meargă pe o stradă, de unde au sustras dintr-o mașină un CD-player. Fiind surprinși de o patrulă de poliție coinculpatul Raifa a fugit, inculpatul fiind prins de către polițiști. CD-playerul a fost recuperat, iar cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu executare. Apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei a fost greșit făcută de cele două instanțe, reținându-se că posedă antecedente penale, că a avut o conduită nesinceră și că s-a sustras cercetărilor. Solicită a se avea în vedere că are antecedente penale din perioada minoratului, însă după executarea pedepsei s-a reintegrat în societate și s-a angajat în muncă. Mai mult, a recunoscut comiterea faptei, și-a văzut de și a indicat persoana care a sustras radio-casetofonul, precum și că s-a încadrat în muncă, în prezent lucrând în Anglia. Este cercetat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, trebuie să se țină cont de contribuția acestuia și la valoarea prejudiciului, care a fost recuperat, având în vedere că a și înlesnit descoperirea coautorului, apreciază că modalitatea de individualizare a pedepsei este greșită, astfel că solicită reaprecierea poziției, care este singurul întreținător al familiei, formată din mama sa, care este în spital și trei frați și aplicarea dispozițiilor art. 81.pen. cu suspendarea condiționată a pedepsei, chiar dacă cuantumul pedepsei este de 2 ani închisoare.
Instanța de recurs, față de motivul de casare invocat, reține următoarele:
Starea de fapt stabilită de prima instanță corespunde probelor administrate în cauză din acestea reieșind că, în noaptea de 15/16.06.2008, în loc public, în baza unei înțelegeri prealabile, l-a ajutat pe inculpatul să sustragă prin efracție un CD-player din autoturismul părții vătămate, înmânându-i cheile de la mașina personală în acest scop, asigurând paza locului faptei și primind de la inculpatul bunul sustras de acesta.
În cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești au fost administrate probe, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografii executate în cursul cercetării la fața locului și în cursul reconstituirii, procesul-verbal de consemnare a plângerii penale și declarația părții vătămate, dovada de ridicare-predare a bunului sustras, declarațiile inculpaților și au fost audiați martorii: -,.
În raport de aceste probe, prima instanță a reținut corect starea de fapt și a apreciat în mod întemeiat că fapta de care se face vinovat inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g și i Cod penal, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut în vedere corect dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv: prezența antecedentelor penală, atitudinea nesinceră în timpul urmăririi penale și sustragerea de la cercetarea judecătorească. Prima instanță a avut în vedere și valoarea prejudiciului cauzat și participația penală a inculpatului, aceste aspecte fiind reținute și ca circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 alin. 2 Cod penal.
Față de acestea, nu se justifică reducerea pedepsei, la a cărei stabilire s-a ținut seama și de aspectele favorabile inculpatului, în concret pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege, aspect consemnat și la nivelul instanței de apel.
Așa cum a apreciat și prima instanță, se impune ca inculpatul să execute efectiv această pedeapsă în regim de detenție, în vederea realizării scopului educativ al acesteia.
Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge recursul formulat ca nefundat.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B M,- și fără forme legale în-/95, județul M împotriva deciziei penale nr. 218 din 4 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina
- - - - - -
GREFIER
RED.SM/MR
17.0309/2 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Chitidean Valentin Ioana Cristina
