Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1583/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2434/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1583/
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.235 din data de 03.07.2009 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr- și a deciziei penale nr.520/A din data de 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, lipsă fiind intimat-parte vătămată .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, in stare de arest, asistat de avocat din oficiu în baza delegației de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat OG învederează că este de acord să fie asistat de avocat din oficiu.
Curtea procedează la ascultarea recurentului-inculpat G, declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat OG, având cuvântul, invederează că, în raport de declarația inculpatului dată în fața Curții, va pune concluzii pe redozarea pedepsei.
Solicită admiterea recurursului declarat de inculpat, să se aibă în vedere că, cu toate că a fost admis apelul declarat de inculpat și s-a inlăturat agravanta prevăzută de art.209 alin.1 lit.e Cpp, totuși nu s-a dispus redozarea pedepsei.
Solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului avându-se in vedere circumstanțele personale, din actele medicale depuse la dosar rezultă că acesta a avut discernământul diminuat in raport cu fapta pentru care este cercetat. De asemenea solicită să se aibă in vedere modul in care fapta a fost săvârșită, iar in ceea ce privește dispozițiile art. 113 Cpp, in măsura in care instanta consideră că se impun, solicită să se dispună în consecință. Consideră că inculpatul ar beneficia mai bine de tratament medical în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, considerând că nu sunt fondate cazurile de casare invocate, iar vinovăția inculpatului a fost corect stabilită de către instanța de fond pe baza probelor administate in cauză.
Arată că inculpatul a fost observat in momentul in care a sustras bunurile atât de partea vătămată cât și de martori, care l-au depistat pe inculpat in apropierea imobilului cu bunurile asupra sa.
Arată că versiunea inculpatului nu este verosimilă și nu este probată cu nici un mijloc de probă, astfel în mod corect a fost inlăturată, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, iar existenta unui discernământ diminuat are valoare de circumstanță judiciară.
Arată că nu se impune a fi redusă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, avand in vedere săvârșierea faptei in stare de recidivă poscondamnatorie in termenul de liberare conditionată, precum și antecedentele penale ale inculpatului și atutudinea manifestată pe parcursul procesului penal.
În ceea ce priveste măsura de siguranță luată, consideră că nu i s-a agravat situația inculpatului in propria cale de atac, iar un tratament medical îi este favorabil.
Recurentul-inculpat OG, având cuvântul, solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 235 din 03. 07. 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosar nr-, în baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. Cod penal rap. la art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal și art. 80 Cod penal a condamnat pe inculpatul G, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 2774/19.12.2007 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr- și a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară (593 zile) cu pedeapsa mai sus aplicată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 350.a C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la data de 19. 01. 2009 la zi.
Conform art.14 rap.C.P.P. la art. 346 al.1 a C.P.P. luat act că persoana vătămată, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 189.C.P.P. s-a dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul București - Oficii, a sumei de 300 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în data de 19.01.2009 inculpatul Gaa juns în localitatea, iar în jurul orelor 18.00 intrat în benzinăria situată pe, unde a încercat să vândă angajaților benzinăriei un inel, despre care spunea că e de aur. Ulterior a plecat din benzinărie si a pătruns în incinta hotelului, aflat vis a vis de benzinărie, de unde a sustras un laptop marca HP și o borsetă conținând produse cosmetice și ustensile pentru bărbierit. În holul hotelului acesta s-a întâlnit cu persoana vătămată și martorii G și, care l-au întrebat pe inculpat care este motivul prezenței sale în hotel, acesta răspunzând că dorește să închirieze o cameră. După această discuție inculpatul a părăsit hotelul. Ulterior, după ce au constatat lipsa bunurilor, martorii împreună cu persoana vătămată l-au urmărit pe inculpat, prinzându-l la aproximativ 20, unde au observat că bunurile sustrase se află la acesta. în aceste condiții martorul Gas esizat organele de poliție cu privire la faptul că a reținut o persoană care sustrăsese mai multe bunuri din incinta hotelului.
Situația de fapt cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat a fost reținută de către instanță din declarațiile persoanei vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor, și G, martori ce au declarat că au văzut pe inculpat în incinta hotelului, având asupra lui bunuri ce aparțineau persoanei vătămate, și cu procesul-verbal de depistare. Declarațiile date de către inculpat în cursul urmăririi penale și ale judecății au fost contradictorii cu materialul probator administrat, acesta prezentând mai multe variante a ceea ce s-a întâmplat în seara zilei de 19.01.2009.
Aceste declarații contradictorii ale inculpatului date pe parcursul desfășurării procesului penal au fost de natură a scoate în evidență atitudinea sa nesinceră și intenția de a induce în eroare organul judiciar. Inițial, inculpatul a arătat că a intrat în Hotelul împreună cu o persoană de sex feminin, pentru a întreține relații sexuale cu aceasta, ea fiind cea care a luat geanta cu laptopul și borseta cu cosmetice (fila 24). Ulterior a arătat că a pătruns singur în hotel cu intenția de a sustrage orice bun de valoare ar fi găsit (fila 28). In fața instanței, inculpatul a arătat că a intrat în hotel singur, s-a dus într-o cameră, s-a dezbrăcat de hainele sale, a făcut duș și apoi a adormit, iar când s-a trezit a luat din cameră borseta si geanta în care se afla laptopul crezând că sunt lucrurile sale (fila 63).
Persoana vătămată a arătat că a observat o persoană în holul hotelului, care i-ar fi spus că dorește să se cazeze, iar după ce a verificat prin camere a constatat lipsa unui laptop marca HP și a unei borsete cu ustensile de bărbierit și produse cosmetice, lucruri ce au fost găsite asupra acelei persoane, identificate drept Declarația OG persoanei vătămate s-a coroborat cu declarațiile martorilor (fila 92), (fila 93) și G (fila 94).
Raportat la cele reținute mai sus, în baza art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a apreciat că situația de fapt, astfel cum a fost expusa, rezultă din întregul material probator administrat pe parcursul procesului penal.
La individualizarea pedepsei, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul în care inculpatul a acționat, cât și de importanța valorii sociale lezate. Tot în aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod Penal a fost avută în vedere persoana inculpatului, conduita sa înainte și după săvârșirea infracțiunii. Astfel, din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta este recidivist. De asemenea, s-a menționat atitudinea nesinceră a inculpatului avută pe tot parcursul procesului penal, acesta negând săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în ciuda probelor care au scos în evidență activitatea sa infracțională.
Instanța la termenul din data de 15.04.2009 a încuviințat efectuarea unei expertize psihiatrice având ca obiectiv stabilirea dacă la data de 19.01.2009 inculpatul avea sau nu discernământ în raport de faptele săvârșite. Potrivit raportului de expertiză medico legală psihiatrică, inculpatul G are discernământul diminuat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Având în vedere acest aspect instanța a făcut aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, reținând ca circumstanță atenuantă împrejurarea că inculpatul a avut în momentul săvârșirii faptei discernământul diminuat (nu abolit, ceea ce nu atrage incidența unei cauze care ar fi înlăturat caracterul penal al faptei). Totodată având în vedere că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal a făcut aplicare a dispozițiilor art. 80 Cod penal, potrivit cărora în caz de concurs între cauzele de agravare și cauzele de atenuare, pedeapsa se stabilește ținându-se seama de circumstanțele agravante, de circumstanțele atenuante și de starea de recidivă, iar coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G, arătând în cererea de apel că instanța de fond a ignorat mai multe circumstanțe personale și nu a aplicat dispoz. art. 113 Cod penal.
În ședință publică, apelantul a precizat că este nevinovat de comiterea infracțiunii a cărei săvârșire i se impută, iar judecătorul care s-a pronunțat pe fondul cauzei este incompatibil având în vedere că a dispus pe parcursul urmăririi penale reținerea sa prin ordonanță, precum și faptul că hotelul de unde a fost acuzat că a sustras bunuri se afla în construcție.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de apelant și de dispozițiile art. 371 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că apelul este întemeiat pentru motivele ce urmează:
Instanța de fond a concluzionat în mod corect că din analiza probelor administrate rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea. Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile contradictorii prin care acesta a oferit mai multe variante de desfășurare a incidentului, au fost în mod corect înlăturate de judecătorul de fond întrucât nu se coroborau cu împrejurările de fapt ce rezultau din celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că a intrat în hotel împreună cu o femeie, la propunerea acesteia, pentru a întreține raporturi sexuale, aceasta aducându-i și geanta cu bunurile părții vătămate și spunându-i să o ia el (fila 24 dup), revenind asupra acestei declarații și arătând că nu a fost vorba despre vreo femeie și că a intrat singur în hotel cu intenția de a sustrage bunuri (fila 28 dup). La data de 20.01.2009 inculpatul a declarat în fata procurorului, asistat de apărător, că a intrat în hotel pentru că i s-a făcut frig și a sustras bunurile găsite într-o cameră, pentru ca în fața primei instanțe să precizeze că a intrat într-una din camerele hotelului pentru a se odihni, iar după ce s-a trezit a luat bunurile găsite acolo fără a ști că nu-i aparține; în fața instanței de apel, inculpatul a refuzat să dea declarații suplimentare.
Tribunalul a apreciat că variantele oferite de către inculpat pentru a justifica faptul că a fost găsit cu bunurile părții vătămate asupra sa sunt contradictorii și neverosimile, iar apărarea sa nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză: declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, G, proces-verbal de depistare a inculpatului, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de conducere în teren. In raport de aceste mijloace de probă, tribunalul a reținut declarația inculpatului din cursul urmăririi penale prin care recunoaște săvârșirea faptei, fiind singura susținută de ansamblul probator și va înlătura celelalte declarații ale acestuia.
În raport de toate probele administrate, Tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de existență ale infracțiunii de furt și că nu se impune achitarea inculpatului.
Tribunalul a mai apreciat că nu se impune reținerea circumstanței agravante prev. de art. 209 lit. e Cod penal în condițiile în care bunurile au fost sustrase dintr-o cameră de hotel aflat în construcție și închis la momentul faptei (după cum rezultă din declarația martorului G " că înainte să plecam să mâncăm la pizzerie am închis hotelul" și din planșele foto), astfel încât se impune înlăturarea acesteia.
În raport de aceste considerente, se impunea schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din cea prev. de art. 208-art. 209 lit. e, g Cod penal în cea prev. de art. 208-art. 209 lit. g Cod penal și condamnarea inculpatului în temeiul acestui text legal pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (săvârșit în timpul nopții).
Tribunalul a apreciat că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta comisă, de vârsta inculpatului, de modalitatea concretă, periculoasă de acțiune, de numeroasele antecedente penale ale inculpatului acestuia comițând infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, înainte să se fi împlinit executarea restului de 593 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2774/19.12.2007 a Judecătoriei Sectorului S, dovedind că nu a meritat beneficiul liberării condiționate și că scopul preventiv și educativ al pedepsei anterioare nu a fost atins, inculpatul menținând o atitudine profund negativă, de nesocotire a valorilor sociale ocrotite de legea penală și prin declarațiile date în fața instanțelor de judecată dovedind că nu conștientizează gravitatea faptei, încercând să se sustragă de la răspunderea penală, de concluziile raportului de expertiză medico-legală potrivit cărora inculpatul a avut discernământul diminuat la momentul săvârșirii faptei, că nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, aplicat de prima instanță.
Raportul de expertiză medico-legală dispus de prima instanță a recomandat în raport de diagnosticul stabilit: tulburare organică de personalitate pe fond mixt toxietilic și post, luarea măsurii de siguranță prev. de art. 113 Cod penal, asupra căreia prima instanță a omis să se pronunțe. Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsuri de siguranță: inculpatul prezintă pericol pentru societate ca urmare a intoxicării cronice prin alcool, pe fondul căreia a săvârșit și fapta ce face obiectul prezentului dosar, pericol ce ar putea fi înlăturat prin urmare unui tratament medical.
Tribunalul a apreciat că luarea acestei măsuri în apel nu aduce atingere principiuluinon reformatio in pejusîn condițiile în care chiar inculpatul a solicitat luarea acestei măsuri prin cererea de apel și este vorba de o măsură preventivă luată în beneficiul său.
Prin decizia penală nr.520/A din 2.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, în temeiul art. 379 alin. 2 lit. b Cod procedură penală a admis apelul declarat de apelantul G împotriva sentinței penale nr. 235 din 03. 07. 2009 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosar nr-.
A desființat în parte sentința penală nr. 235 pronunțată de Judecătoria Buftea la data de 03.07.2009 și rejudecând în fond:
În baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din cea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal în cea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 80 Cod penal a fost condamnat inculpatul G la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 113 Cod penal a dispus față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la vindecare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 383 alin. 11rap. la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 383 alin. 2 rap. la art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din 19.01.2009 la zi.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul G, solicitând admiterea acestuia și redozarea pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanțele personale, actele medicale din care rezultă discernământul diminuat.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art.113 Cod penal, respectiv obligarea la tratament medical, s-a lăsat la aprecierea instanței menținerea acestei obligații dar s-a precizat totuși că în stare de libertate inculpatul ar beneficia mai bine de tratament medicale.
Analizând recursul declarat de inculpat în raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea constată că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În recurs, inculpatul nu a mai criticat situația de fapt, solicitând doar reindividualizarea pedepsei, astfel că temeiul recursului îl reprezintă art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și ținându-se cont de pericolul social al faptei, de modalitatea de operare, de atitudinea inculpatului și de starea de recidivă a acestuia.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta are multiple condamnări tot pentru fapte de furt, dând dovadă de o perseverență infracțională ridicată, iar în prezent se află în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art.37 lit.a Cod penal.
Pedeapsa de 3 ani de zile aplicată inculpatului este justificată în condițiile în care, așa cum s-a arătat, acesta are multiple condamnări tot pentru fapte de furt iar scopul pedepselor anterioare nu a fost atins.
Este adevărat că în final a recunoscut comiterea infracțiunii dar această circumstanță nu era suficientă pentru aplicarea unei pedepse mai mică.
Chiar dacă inculpatul are probleme de sănătate și are discernământul diminuat, așa cum rezultă din actele medico-legale aflate la dosar, el a avut reprezentarea faptei comise și nu se pune problema existenței unei cauze care să înlăture caracterul penal al faptei.
În ceea ce privește aplicarea măsurii obligării la tratament medical prev.de art.113 Cod penal, se observă că aceasta a fost luată în favoarea inculpatului și chiar acesta a solicitat luarea acestei măsuri în faza de apel.
Se va computa prevenția de la 19.09.2009 la zi
În concluzie, recursul nu este fondat, urmează a fi respins iar inculpatul obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva sentinței penale nr.235 din 3.07.2009, pronunțată de Judecătoria Buftea și a deciziei penale nr.520/A din 2.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală.
prevenția inculpatului de la 19.01.2009 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat din oficiu în sumă de 200 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./3.; 10.11.09
- II. - jud.;
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Dumitru Mirancea, Adriana Elena
