Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 160/2008
Ședința publică din 20 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul Împotriva deciziei penale nr. 2/A/7.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat cu delegație din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, aducerea unei soluții de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod pr.penală, întrucât fapta pentru care a cesta a fost condamnat nu a fost săvârșită de el.
Solicită a se observa că pe tot parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, inculpatul s-a declarat nevinovat, arătând că nu el este autorul furtului, bunurile găsite la locuința sa, fiind trimise de soția sa din Germania.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și confirmarea deciziei recurate, U papilară a inculpatului găsită la locul săvârșirii faptei constituind o dovadă clară a vinovăției lui.
După strigarea cauzei, s-a prezentat în fața instanței inculpatul care arată că a întârziat datorită mijlocului de transport și arată că a formulat recurs pentru a solicita achitarea întrucât nu el este autorul faptei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 696/2007, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpatul la:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art. 208 al1, 209 al.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit.b Cod penal.
În baza art. 71 alin.1 și 2 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b,c Cod penal.
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 Cod civil, a obligat pe inculpat la plata sumei de 21.990 lei RON, despăgubiri civile către partea civilă.
A constatat că nu are calitate de parte vătămată.
A stabilit în sarcina Ministerului Justiției și în favoarea Baroului de Avocați D, plata sumei de 100 lei RON, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
În baza art. 191 al.1 C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul, locuiește fără forme legale într-un imobil situat în satul, comuna de, iar până în luna martie 2003 fost găzduit în aceeași casă și martorul.
Observând că locuința părții vătămate este situată într-un loc izolat din localitatea și profitând de absența îndelungată din imobil a oricărei persoane, în perioada noiembrie 2003-decembrie 2003 și noiembrie 2004-aprilie 2005, inculpatul a pătruns prin efracție de mai multe ori în anexele gospodărești de unde a sustras o serie de bunuri (betonieră-marca, compresor electric-marca, mașină de tuns iarba, rotativă, marca, mai multe truse cu unelte- chei tubulare de diferite dimensiuni).
După o anumită perioadă de timp, inculpatul a venit în gospodăria părții vătămate de unde a sustras mai multe produse electronice, aparatură electronică, diferite obiecte de mobilier.
Pe parcursul urmăririi penale a fost dispusă efectuarea unor constatări tehnico-științifice, al cărei raport final a statuat cu precizie că în imobilul aparținând părții vătămate a fost identificat un fragment de urmă papilară ridicat de pe un de sticlă, cu ocazia cercetării la fața locului, această urmă papilară a fost creată de degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatului.
Inculpatul a încercat să vândă bunurile sustrase într-un bar din comună, la un preț inferior valorii lor de circulație, împrejurare confirmată de martorii -, și.
În perioada februarie 2005-martir 2005, a vândut mai multe produse electronice și aparatură electronică numiților -, și.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere prevederile art.72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, în termen, motivat, solicitând ca în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a combinat cu art.10 lit.c C.P.P. să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea de furt calificat și să se respingă acțiunea civilă formulată, susținând că nu el este autorul sustragerii bunurilor din locuința părții civile.
Prin decizia penală nr. 2/A/2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara -secția penală în dosar penal nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 696/2007 a Judecătoriei Deva.
S-a făcut aplicarea art.192 al.2
C.P.P.În considerentele deciziei, Tribunalul a expus următoarele argumente:
U papilară a inculpatului prelevată de la locul săvârșirii faptei constituie o dovadă convingătoare de vinovăție, în condițiile în care nu se poate justifica prezența în acel loc a amprentei și se coroborează cu celelalte probe de la dosar, inculpatul apelant încercând să vândă bunurile sustrase, într-un bar cu un preț inferior valorii lor de circulație, împrejurare confirmată de martorii -, și.
În mod corect instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului că aceste bunuri au fost trimise de soția sa din Germania, susținere ce este contrazisă de ansamblul probelor administrate în cauză, împrejurările menționate mai de natură a înfrânge prezumția de nevinovăție, fiind valorificate corespunzător de către instanța de fond, care l-a condamnat pe inculpat și l-a obligat la despăgubiri civile reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite părții civile intimate.
Pedeapsa a fost just individualizată avându-se în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, atât gradul de pericol social concret al faptei inculpatului cât și datele sale personale, inculpatul fiind recidivist, anterior fiind condamnat pentru comiterea unor fapte de același gen.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 385/3 inculpatul C.P.P., aducându-i critici pentru nelegalitate și care reiterând, oral în fața Curții aceleași aspecte ca și în apel, solicită casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, conform art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c întrucât C.P.P. nu este autorul infracțiunii de furt.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/9 al.3 C.P.P. Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Instanța fondului, cât și cea de apel au stabilit în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului, în considerarea unui probatoriu științific și testimonial ce nu a fost în măsură a fi răsturnat de către recurent.
2. Reiese cu claritate din raportul de constatare științifică (fila 39-43 dosar urmărire penală) faptul că fragmentul de urmă papilară ridicat cu ocazia cercetării la fața locului de pe un de sticlă, a fost creat cu degetul inelar de la mâna dreaptă a inculpatului.
3. Dovezile de ridicare a bunurilor înstrăinate relevă, fără dubiu că acestea provind din imobilul părții civile, aspect confirmat de numita (76 din dosarul de urmărire penală), persoana ce supraveghea și care avea în îngrijire locuința în cauză.
Numita a recunoscut, fără ezitare că bunurile ridicate de la cumpărători provin din locuința părții civile, astfel încât,apărările inculpatului în sensul provenienței bunurilor de la concubina sa din Germania, nu vor fi preluate de către
4. Majoritatea probelor testimoniale relevă fără dubiu că inculpatul a oferit spre vânzare diverse bunuri, însă conțin elemente diferite în ce privește proveniența acestora.
Întrucât aspectele relatate de martori au fost cunoscute de către aceștia din afirmațiile inculpatului și nu ca urmare percepției lor nemijlocite, Curtea își rezervă dreptul de a aprecia și a da o valoare probatorie deplină doar celor ce se coroborează cu probele științifice, declarația numitei și a celorlalte înscrisuri de la dosar (dovezi de ridicare a bunurilor).
5. Curtea face precizarea că apărările inculpatului cu privire la proveniența bunurilor nu este susținută de probe certe, astfel încât o va înlătura.
6. Instanțele inferioare au dat calificare juridică corespunzătoare faptelor comise și a stabilit o sancțiune penală ce corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul concret de pericol social al faptelor, cât și cu elementele ce definesc profilul socio-moral al inculpatului, cu referire specială la statutul său de recidivist (art.37 lit.b Cod Penal).
7. Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuieli de judecată către stat conform art. 192 al.2
C.P.P.Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul Împotriva deciziei penale nr. 2/A/7.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 al.2 Cod pr.penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorarul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./2ex/26.03.2008
Jud.apel:,
Jud.fond:
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
