Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1601/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
1386/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1601/
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Ioana Alina
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr.288/A/13.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat, pentru care a răspuns apărătorul din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.033.528/28.2009, la dosar, intimații-inculpați -, - și --, și intimatul-parte civilă SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, arată că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.b și c Cod penal, întrucât prejudiciul a fost recuperat în totalitate și inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere și regret a săvârșirii infracțiunii, cu consecința acordării unei mai mari eficiențe a dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c Cod penal, având în vedere și circumstanțele reale, împrejurarea că nu a participat, în mod direct, la furtul casei de bani, ci a asigurat paza locului, cu atât mai mult cu cât starea de recidivă exclude posibilitatea suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârilor penale și, pe fond, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.b și c Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.c Cod penal, și diminuarea pedepsei închisorii sub cuantumul de 1 an și 6 luni stabilit de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, anume atitudinea sinceră a inculpatului și nu se justifică reținerea circumstanței prevăzută lit.b, întrucât prejudiciul a fost recuperat numai în parte, astfel că nu se impune reducerea și mai mult a cuantumului pedepsei închisorii, având în vedere modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, de către mai multe persoane împreună, în forma complicității prin asigurarea pazei locului, împrejurarea că acesta s-a sustras procesului penal și nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în minorat pentru comiterea unei infracțiuni similare, infracțiunea de furt calificat fiind săvârșită în interiorul termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare anterioară.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 288/A din 13 mai 2009 Tribunalului București - Secția I Penală au fost admise apelurile formulate de avocatul, inculpații și împotriva sentinței penale 65/30- 01- 2009 Judecătoriei Sectoru lui 6 B, fiind extinse efectele apelurilor declarate de cei doi inculpați și asupra inculpaților și - sub aspectul laturii civile.
S-a desființat în parte sentința apelată și rejudecându-se în fond, instanța de apel a redus cuantumul despăgubirii civile acordate părți civile SC SRL de la suma de 3210 lei la suma de 3071 lei și a majorat cuantumul onorariului cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul, de la 100 la 300 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții al sentinței penale apelate și s-a dispus cu privire la cheltuielile judiciare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.65/30.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, s-au dispus următoarele:
În baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin. 1 lit. a teza a Il-a și b Cod penal.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus reținerea de la 27.08.2008.
În baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 alin. 1 lit. a teza Il-a și b Cod penal.
În baza art. 81 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 9 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus reținerea de la 27.08.2008.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penai, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, rap. la art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
S-a tăcut aplicarea art. 71-64 alin. 1 lit. a teza Il-a și b Cod penal.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1987/22.11.2005 a Judecătoriei Sectoru lui 2 B, definitivă prin neapelare la data de 05.12.2005, și executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin sentința pronunțată, inculpatul executând în final o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a tăcut aplicarea art. 71-64 alin. 1 lit. a teza Il-a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus reținerea de la 27.08.2008, de la 15.03.2005 - 16.03.2005 și de la 24.03.2005 la 25.03.2005.
În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, a fost condamnată inculpata - la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
S-a facut aplicarea art. 71-64 alin. 1 lit. a teza Il-a și b Cod penal.
în baza art. 81 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus reținerea de la 26.08.2008.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 Cod civil, au fost obligați inculpații, și, în solidar, la plata sumei de 3.210 lei către partea civilă SC SRL.
În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 425 lei, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 75 lei, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 430 lei, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 80 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 450 lei, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata - la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 450 lei, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cursul nopții de 25/26.08.2008, între orele 02.29 și 03.25, inculpații și, cu complicitatea inculpatei - și a inculpatului, au pătruns, prin folosirea de chei potrivite, în sediul SRL situat în mun. B,-, sector 6, de unde au sustras o cutie metalică în care se aflau aproximativ 15.400 lei proveniți din încasările zilnice, un telefon mobil, acte și ștampile.
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății inculpații au recunoscut fapta și au declarat că regretă săvârșirea acesteia. Declarațiile inculpaților sunt susținute de celelalte mijloace de probă, martora confirmând cele declarate de inculpați, iar prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică efectuat în cauză s-a stabilit că urmele papilare relevate în urma cercetării la fața locului de organele de poliție aparțin inculpaților și -.
În drept, fapta inculpatului, care, în timpul nopții de 25/26.08.2008, împreună cu inculpatul și fiind ajutat de inculpații și - a pătruns în incinta casieriei SRL prin folosirea de chei adevărate și prin dezarmarea sistemului de alarmă, de unde a sustras o cutie metalică (seif) în care se aflau aproximativ 15.400 lei, un telefon mobil, acte și ștampile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
La individualizarea sancțiunii, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat motivat prin faptul că de la luarea hotărârii de a săvârși infracțiunea și până la punerea în executare a trecut mai mult de o lună, au existat mai multe încercări repetate de sustragere ceea ce denotă perseverență infracțională și o periculozitate sporită. Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este necunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din certificatul de cazier judiciar și a absolvit seminarul teologic, potrivit declarației martorului și certificatului de absolvire. Instanța a mai reținut că, astfel cum reiese din caracterizările depuse la dosar inculpatul este cunoscut ca o persoană cu un comportament social normal.
De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea procesuală sinceră a inculpatului care, în declarațiile sale din faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că regretă comiterea acesteia. In cursul cercetării judecătorești inculpatul nu a putut fi audiat, deoarece a trebuit să plece în Spania cu contract de muncă pe durată determinată.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare. Instanța a considerat că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
Fapta inculpatului, care, în timpul nopții de 25/26.08.2008, împreună cu inculpatul și fiind ajutat de inculpații și - a pătruns în incinta casieriei SRL situată în-, sector 6, prin folosirea de chei adevărate și prin dezarmarea sistemului de alarmă, de unde a sustras o cutie metalică (seif) în care se aflau aproximativ 15.400 lei, un telefon mobil, acte și ștampile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea sancțiunii în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 18 indice 1 alin. 2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta ce fac obiectul prezentei cauze prezintă un grad de pericol social ridicat prejudiciul rezultat din infracțiune având un cuantum ridicat, aproximativ 16.500 lei.
Referitor la persoana inculpatului, așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, comportamentul acestuia anterior comiterii faptei, atât în familie cât și în societate este unul adecvat, astfel cum rezultă din declarația martorului. Mai mult, din caracterizarea emisă de președintele Asociației de proprietari reiese că inculpatul nu a creat niciodată probleme pe scara blocului, nu a tulburat liniștea locatarilor și nu a produs pagube.
Față de cele prezentate, prima instanță a apreciat că se impune reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, aspectele prezentate mai sus fiind apreciate de instanță drept circumstanțe atenuante, ținând cont de comportamentul social normal al inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, atât în cadrul relațiilor sociale, cât și în cadrul familiei.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, precum și reținerea circumstanțelor atenuante, instanța a concluzionat că, în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum să fie orientat sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, având în vedere dispozițiile art. 76 lit. c Cod penal.
Fapta inculpatei -, constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile, a procurat sub un pretext fals, a pus la dispoziția inculpatului și a tastat codul d e dezactivare a alarmei, permițând, astfel, pătrunderea inculpaților și în sediul societății SRL din-, sector 6, prin folosirea de chei adevărate, de unde au sustras o cutie metalică (seif) în care se aflau aproximativ 15.400 lei, un telefon mobil, acte și ștampile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod pen. rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
În cauză s-au constatat întrunite condițiile participației penale sub forma complicității: săvârșirea de către inculpații și a unei fapte prevăzute de legea penală, săvârșirea unor acte de sprijin material și moral care să nu realizeze elementul material al infracțiunii (inculpata s-a deplasat alături de ceilalți inculpați la locul săvârșirii infracțiunii și i-a ajutat să pătrundă în imobil prin tastarea codului d e dezactivare a alarmei), săvârșirea actelor cu intenție, acordul de voință rezultând din modul în care inculpata a acționat.
Reținând vinovăția inculpatei, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, iar la individualizarea sancțiunii, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatei prezintă un pericol social ridicat, fără ajutorul acesteia infracțiunea de furt calificat neputându-se realiza în modalitatea utilizată de inculpați, fiind puternic interesată în săvârșirea furtului, astfel cum rezultă din listingul convorbirilor purtate pe internet cu inculpatul, ceea ce denotă o periculozitate sporită. Instanța va avea totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractoarei care este necunoscută cu antecedente penale, astfel cum rezultă din certificatul de cazier judiciar.
Astfel, în declarația dată la data de 09.01.2009, martora, inculpatei, a afirmat că aceasta este un copil respectuos, nu a creat niciodată probleme părinților sau în societate, nereușind să își explice cum și de ce a participat la săvârșirea unei asemenea fapte.
De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea procesuală sinceră a inculpatei care, în declarațiile sale din faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că regretă comiterea acesteia. Mai mult, referatul de evaluare efectuat în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București reține că motivația principală pentru care inculpata s-a implicat în infracțiune a fost "dorința sa de a nu îl pierde pe inculpatul ".
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art. 71 Cod pen. instanța a interzis inculpaților, și - drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a Il-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare și lit.b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta pentru fiecare inculpat. Instanța a apreciat că, față de prevederile art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpați de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpați și de persoana acestora. În acest sens, instanța a apreciat că, întrucât inculpații nu s-au folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita, sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, este lipsită de obiect. De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpaților care face obiectul cauzei nu probează incapacitatea acestora de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. d și e Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpaților, și -, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 Cod penal. Astfel, pedeapsa închisorii ce urmează sa fie executată a fost de 3 ani închisoare pentru inculpatul, 2 ani și 9 luni închisoare pentru inculpatul și 3 ani închisoare pentru inculpata -, încadrându-se în dispozițiile art. 81 alin. 2 Cod penal. Din fișele de cazier existente la dosar rezultă că inculpații nu au antecedente penale, îndeplinind, astfel, cerința prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b Cod penal. In privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 Cod penal, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpaților, întrucât acestora li i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpaților. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpaților, ori rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate în raport cu semenii, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru inculpații și - și 4 ani și 9 luni închisoare pentru inculpatul, termene calculate potrivit art. 82 alin. 1 Cod penal.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor principale aplicate inculpaților, în baza art. 71 alin. 3 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal și ale art. 84 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus perioada reținerii din data de 27.08.2008 pentru inculpații și și din data de 26.08.2008 pentru inculpata -.
Fapta inculpatului, constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile, a asigurat paza în noaptea de 25/26.08.2008, în timp ce inculpații și au pătruns în incinta casieriei SRL din-, sector 6, prin folosirea de chei adevărate și prin dezarmarea sistemului de alarmă, de unde au sustras o cutie metalică (seif) în care se aflau aproximativ 15.400 lei, un telefon mobil, acte și ștampile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
În cauză sunt întrunite condițiile participației penale sub forma complicității: săvârșirea de către inculpații și a unei fapte prevăzute de legea penală, săvârșirea unor acte de sprijin material și moral care să realizeze elementul material al infracțiunii (inculpatul s-a aflat alături de ceilalți inculpați la momentul săvârșirii faptei, întărindu-le rezoluția infracțională și dându-le curaj să săvârșească infracțiunea și a asigurat paza zonei din fața sediului părții vătămate), săvârșirea actelor cu intenție, acordul de voință rezultând din modul în care inculpatul a acționat astfel cum rezultă din declarația sa, coroborată cu cea a martorului - în care inculpatul îi aducea la cunoștință intenția sa de a sustrage o sumă de bani din sediul societății parte vătămată.
Prin sentința penală nr. 1987/2005 a Judecătoriei Sectoru lui 2 B definitivă prin neapelare la data de 05.12.2005, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a constatat că inculpatul a fost reținut de la 15.03.2005 la 16.03.2005 și de la 24.03.2005 la 25.03.2005.
Instanța a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de existență ale pluralității intermediare prev. de art. 40 Cod penal: primul termen este o condamnare definitivă la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare, pentru o infracțiune intenționată, însă săvârșită de inculpat în timpul minorității; cel de-al doilea termen - săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare în timpul termenului de încercare al suspendării condiționate (fapta a fost săvârșită la data de 26.08.2008, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și înainte de împlinirea termenului de încercare).
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, regimul agravant al pluralității intermediare), limitele de pedeapsa stabilite în partea specială a Codului penal pentru infracțiunea săvârșită (închisoare de la 3 la 5 ani închisoare), gradul de pericol social ridicat al faptei (premeditarea săvârșirii infracțiunii, aducerea la cunoștința altor persoane a hotărârii de a săvârși fapta, în speță martorul, modul de săvârșire (în timpul nopții), circumstanțele personale ale inculpatului (are antecedente penale fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat ceea ce denotă un potențial criminogen ridicat și perseverența infracțională, a dovedit că nu a meritat beneficiul suspendării executării pedepsei aplicate anterior).
Întrucât inculpatul după comiterea faptei și în timpul procesului penal a avut o atitudine cooperantă, recunoscând și regretând în mod sincer fapta, instanța va aplica și va da efect circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal și a aplicat o pedeapsă sub minimul special, văzând și dispozițiile art. 80 alin. 1 Cod penal.
Față de cele reținute, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special în regim de detenție, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, apreciind că prin executarea acestei pedepse vor fi atinse scopul preventiv, educativ, dar si coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 Cod penal.
Față de dispozițiile art. 83 Cod penal, instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1987/22.11.2005 a Judecătoriei Sectoru lui 2 B, definitivă prin neapelare, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea care a făcut obiectul prezentei cauze, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a Il-a și lit.b Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Având-se în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a Ia.
Instanța a avut în vedere decizia 74 din 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție date în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c Cod penal, nu se va face automat și a fost supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penal, precum și hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și și, respectiv, în cauza Hirst Marii Britanii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a reținut că, în baza art. 346 Cod procedură penală, repararea pagubei se va realiza potrivit depozițiilor legii civile și art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, partea vătămată SRL constituindu-se parte civilă în fața instanței cu suma de 3210 lei.
Legea civilă, mai exact, art. 998-999 Cod civil, prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată SRL, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de furt calificat, în modalitatea prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, fiind dovedită vinovăția acestora și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Întrucât repararea prejudiciului cauzat nu se poate realiza în natură, seiful, ștampilele și telefonul fiind aruncate de inculpați, astfel cum rezultă din declarația inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, repararea pagubei s-a făcut prin echivalent, prin plata de despăgubiri, cum corect au fost evaluate de partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel avocatul, arătând că nu i-a fost acordat onorariul prevăzut de Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică în materie penală, în cuantum de 300 lei, față de numărul inculpaților din cauză, inculpatul, solicitând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și reducerea cuantumului sumei acordate părții civile cu titlu de despăgubiri, precum și inculpatul, care a solicitat micșorarea cuantumului pedepsei închisorii aplicate de prima instanță.
Tribunalul, analizând hotărârea primei instanțe, atât prin prisma criticilor formulate de apelanții inculpați, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 alin.2 din codul d e procedură penală, a apreciat că aceasta nu este legală și temeinică, apelul formulat de inculpatul, pe motivul soluționării greșite a laturii civile, fiind fondat.
Prima instanță de fond a reținut în mod corect situația de fapt, aceasta constând în aceea că: în cursul nopții de 25/26.08.2008, între orele 02.29 și 03.25, inculpații și, cu complicitatea inculpatei - și a inculpatului, au pătruns, prin folosirea de chei potrivite, în sediul SRL situat în mun. B,-, sector 6, de unde au sustras o cutie metalică în care se aflau aproximativ 15.400 lei proveniți din încasările zilnice, un telefon mobil, acte și ștampile.
Astfel, inculpata -, angajată pe postul de casier la SRL, 1-a cunoscut cu aproximativ o lună înainte de comiterea faptei, prin intermediul internetului, pe inculpatul, care locuia și lucra în Spania. Când acesta s-a întors în mun. B, cei doi au început să se întâlnească, inculpatul propunându-i inculpatei - să sustragă seiful din incinta societății unde aceasta era angajată. In acest scop, inculpata i-a solicitat martorului în data de 18.08.2008, codul d e acces al sistemului de alarmă și cheia de la ușa de acces a angajaților, sub pretextul că dorește să vină în afara programului de lucru să navigheze pe internet.
În noaptea de 24/25.08.2008 inculpații, și, după ce în prealabil primiseră cheia de la ușa de acces în sediul SRL, precum și codul pentru dezactivarea alarmei de la inculpata -, au pătruns în interior, însă s-au speriat de la zgomotul specific al sistemului de alarmă la dezactivarea acestuia și au plecat.
În noaptea următoare, 25/26.08.2008, cei trei inculpați s-au deplasat din nou la sediul SRL, cu autoturismul marca Opel Astra, de culoare, cu nr. de înmatriculare SE-2069-DL, aparținând inculpatului, cu scopul de a sustrage seiful, fiind însoțiți de această dată și de inculpata -, care urma să îi ajute prin tastarea personal a codului d e acces în incinta societății și de martora, pe care o luaseră la plimbare în ziua respectivă.
Inculpatul a parcat autoturismul în spatele blocului în care societatea SRL își avea sediul, după care tot el a descuiat ușa de la intrare cu cheia pe care inculpata - i-o dăduse în prealabil, aceasta fiind cea care a tastat codul d e dezactivare. Cei doi inculpați, însoțiți și de inculpatul au pătruns înăuntru, inculpata - arătându-le locul unde se afla seiful pe care urmau să-1 sustragă. In continuare, inculpata - a ieșit prin ușa secundară din spatele blocului și s-a dus la autoturismul inculpatului, unde a așteptat, în autoturism fiind inculpatul și martora.
În tot acest timp, inculpații și au desprins seiful din dulapul în care se atla, l-au transportat afară, în spatele blocului și l-au așezat în portbagaj. Contribuția inculpatului a fost aceea de a asigura paza, acesta coborând din mașină și deplasându-se în apropierea intrării principale a sediului SRL pe-, sector 6, având asupra sa un telefon mobil pentru a îi anunța pe inculpații și în eventualitatea venirii vreunei persoane ce ar fi putut constata săvârșirea infracțiunii sau a organelor de poliție. După ce au lăsat mașina aparținând inculpatului într-o parcare, în apropierea blocului unde locuia bunica inculpatei - pentru a nu fi prinși de organele de poliție, cei trei inculpați s-au despărțit de inculpata - și de martora și s-au deplasat la domiciliul lui unde au forțat seiful și au găsit în interior suma de 15.400 lei, un telefon mobil, acte și ștampile.
Banii au fost împărțiți în mod egal între inculpați, fiecare luând câte 5.000 lei, inculpatului revenindu-i și restul de 400 lei, pe care trebuia să îi remită inculpatei -.
Situația de fapt reținută a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate SC SRL, care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de conducere în teren, procesul-verbal de recunoaștere de pe planșe foto, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică efectuat în cauză, prin care s-a stabilit că urmele papilare relevate în urma cercetării la fața locului de organele de poliție aparțin inculpaților și -, cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu declarațiile inculpaților, care au recunoscut și regretat săvârșirea faptei, astfel cum a fost descrisă.
În drept, fapta inculpatului, care, în timpul nopții de 25/26.08.2008, împreună cu inculpatul și fiind ajutat de inculpații și - a pătruns în incinta casieriei SRL prin folosirea de chei adevărate și prin dezarmarea sistemului de alarmă, de unde a sustra.s o cutie metalică (seif) în care se aflau aproximativ 15.400 lei, un telefon mobil, acte și ștampile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
Fapta inculpatului, care, în timpul nopții de 25/26.08.2008, împreună cu inculpatul și fiind ajutat de inculpații și - a pătruns în incinta casieriei SRL situată în-, sector 6, prin folosirea de chei adevărate și prin dezarmarea sistemului de alarmă, de unde a sustras o cutie metalică (seif) în care se aflau aproximativ 15.400 lei, un telefon mobil, acte și ștampile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
Fapta inculpatei -, constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile, a procurat sub un pretext fals, a pus la dispoziția inculpatului și a tastat codul d e dezactivare a alarmei, permițând, astfel, pătrunderea inculpaților și în sediul societății SRL din-, sector 6, prin folosirea de chei adevărate, de unde au sustras o cutie metalică (seif) în care se aflau aproximativ 15.400 lei, un telefon mobil, acte și ștampile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod pen. rap. la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
Fapta inculpatului, constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile, a asigurat paza în noaptea de 25/26.08.2008, în timp ce inculpații și au pătruns în incinta casieriei SRL din-, sector 6, prin folosirea de chei adevărate și prin dezarmarea sistemului de alarmă, de unde au sustras o cutie metalică (seif) în care-se aflau aproximativ 15.400 lei, un telefon mobil, acte și ștampile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 208 alin. 1 -art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de cele expuse, Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a aplicat inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina lor pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, Tribunalul a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modalitatea de comitere a acesteia - cu premeditare, în urma unor încercări anterioare repetate de sustragere, pe timp de noapte, de patru persoane împreună, prin folosirea de chei adevărate și prin dezarmarea sistemului de alarmă -, faptul că prejudiciul - în cuantum ridicat - a fost parțial recuperat, persoana inculpaților, care au avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptei.
În plus, în ceea ce-l privește pe apelantul-inculpat, Tribunalul a mai reținut că prin sentința penală nr. 1987/2005 a Judecătoriei Sectoru lui 2 B definitivă prin neapelare la data de 05.12.2005, acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. S-a constatat că inculpatul a fost reținut de la 15.03.2005 la 16.03.2005 și de la 24.03.2005 la 25.03.2005.
În cauză, au fost îndeplinite condițiile de existență ale pluralității intermediare prevăzute de art. 40 Cod penal: primul termen este o condamnare definitivă la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare, pentru o infracțiune intenționată, însă săvârșită de inculpat în timpul minorității; cel de-al doilea termen - săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare în timpul termenului de încercare al suspendării condiționate (fapta a fost săvârșită la data de 26.08.2008, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și înainte de împlinirea termenului de încercare).
De asemenea, apelantul-inculpat a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, ceea ce denotă un potențial criminogen ridicat și perseverență infracțională, inculpatul dovedind că nu a meritat beneficiul suspendării executării pedepsei aplicate anterior.
În aceste condiții, s-a avut în vedere și că, întrucât inculpatul, după comiterea faptei și în timpul procesului penal a avut o atitudine cooperantă, recunoscând și regretând în mod sincer fapta, prima instanță a dat efect circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal și a aplicat o pedeapsă sub minimul special, văzând și dispozițiile art. 80 alin. 1 Cod penal,
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiate criticile formulate de apelantul-inculpat sub aspectul modului de individualizare a executării pedepsei.
Față de dispozițiile art. 83 Cod penal, în mod corect prima instanță a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1987/22.11.2005 a Judecătoriei Sectoru lui 2 B, definitivă prin neapelare, pe care a cumulat-o aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea care a făcut obiectul cauzei.
Apelantul-inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale, comportamentul acestuia anterior comiterii faptei, atât în familie cât și în societate este unul adecvat, astfel cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, în mod corect prima instanță dând eficiență acestor împrejurări prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal și, în consecință, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. In aceste condiții, Tribunalul apreciază ca nefondate criticile sale în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, o eventuală coborâre a acestuia și de către Tribunal neputând avea drept consecință decât încurajarea inculpatului în a minimaliza pericolul faptei săvârșite, ceea ce ar face ca pedeapsa aplicată să nu-și mai îndeplinească funcțiile de constrângere și de reeducare a condamnatului și să nu-și mai atingă scopul prevăzut de lege, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Intimatul-inculpat este necunoscut cu antecedente penale și a absolvit seminarul teologic, este cunoscut ca o persoană cu un comportament social normal de cunoscuți.
În ceea ce o privește pe intimata-inculpată -, inculpatei - martoră în circumstanțiere, a afirmat că aceasta este un copil respectuos, nu a creat niciodată probleme părinților sau în societate, nereușind să își explice cum și de ce a participat la săvârșirea unei asemenea fapte.
Referitor la pedeapsa accesorie, Tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit.a teza a Il-a și lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora trebuie interzis pe perioada executării pedepsei.
S-a stabilit că nu trebuie interzis inculpaților dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și, mai nou, în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza Calmanovici împotriva României, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou și împotriva României, că nu se impune interzicereaope legisa drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a tăcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că nu s-a impus interzicerea dreptului de a alege.
Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnații nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Criticile formulate de apelanții-inculpați sunt așadar neîntemeiate și sub acest aspect.
Sub aspectul laturii civile, ca și prima instanță, Tribunalul a reținut ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: existența faptei ilicite, prejudiciul cauzat părtii civile, legătura de cauzalitate între prejudiciul produs și fapta comisă de inculpați, vinovăția inculpaților sub forma intenției directe, numai că, având în vedere că partea civilă și-a redus cuantumul pretențiilor la suma de 3071 lei (25 dosar instanță), ca urmare a recuperării parțiale a sumei de bani sustrase, prima instanță a încălcat principiul disponibilității care guvernează latura civilă, prin acordarea părții civile a mai mult decât a cerut, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică în această privință.
În ceea ce privește apelul formulat de Doamna avocat, care a fost desemnată ca apărător din oficiu pentru inculpatul, într-adevăr, onorariul acesteia trebuia să fie în cuantum de 300 lei, față de complexitatea cauzei, apreciată în funcție de numărul inculpaților trimiși în judecată, potrivit Protocolului privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică în materie penală aplicabil la acea dată.
În baza art.379 pct.2 lit. a) și art.373 Cod procedură penală. Tribunalul a admis apelurile declarate, a extins efectele apelurilor declarate de inculpații și și asupra inculpaților și -, sub aspectul laturii civile, a desființat în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând, a fost redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile SC SRL de la suma de 3.210 lei la suma de 3.071 lei.
A fost majorat cuantumul onorariului cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul - avocatul, de la suma de 100 lei la suma de 300 lei și s-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, considerând soluția instanței de apel ca fiind netemeinică și nelegală.
S-a susținut de către apărătorul din oficiu al recurentului inculpat că în cauză se impune reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia și a invocat în acest sens faptul că inculpatul a fost atras în activitatea infracțională de către ceilalți inculpați, el având un grad redus de participare, asigurând doar paza, că prejudiciul cauzat a fost recuperat, iar circumstanțele personale îi sunt favorabile recurentului inculpat.
S-a solicitat Curții ca, procedând la reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse mai blânde, să facă aplicabile în cauză, pe lângă dispozițiile art. 74 lit. c) și a dispozițiilor art. 74 lit. b Cod penal, cu atât mai mult cu cât având statut de recidivist nu poate beneficia de dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei ori de cea privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, și având în vedere cazul de casare reglementat în art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, Curtea apreciază ca nefondat recursul și în temeiul art.38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală urmează a-l respinge, în virtutea considerentelor ce vor fi înfățișate.
Prin sentința penală nr. 65/30.01.2009 a Judecătoriei Sectorul 6 B inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultată de 3 ani și 6 luni inchisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 - art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, în favoarea acestuia reținându-se dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal - art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal, în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei unei pedepse de 2 ani închisoare, ce-i fusese aplicată prin sentința penală nr.1987/22.11.2005 Judecătoriei Sectorul 2 B (definitivă prin neapelare în timpul minoratului) astfel încât prima instanță de judecată constatase în mod întemeiat, existența în cauză a disp. art. 40 Cod penal, vizând pluralitatea intermediară.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizarea a pedepsei reglementate în art. 72 Cod penal și a apreciat incidența în cauză a disp. art. 74 lit. c) Cod penal - cu consecința art. 76 lit. c și art. 80 Cod penal - referitor la circumstanța atenuantă judiciară ce constă în atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiuni, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în timpul procesului, înlesnirea descoperirii participanților.
Astfel s-a constatat - iar instanța de apel și-a însușit această constatare - că inculpatul a manifestat o atitudine cooperantă și a regretat sincer fapta comisă, așa încât pedeapsa ce i-a fost aplicată corespunde - în opinia Curții exigențelor criteriilor prevăzute de legiuitor în activitatea de individualizare judiciară a pedepsei.
Solicitarea apărării în sensul reținerii în favoarea recurentului inculpat și disp. art. 74 lit. b) Cod penal - circumstanța judiciară ce constă în stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțional sau a repara paguba pricinuită nu este fundamentată, atâta vreme cât recurentul inculpat a beneficiat deja de clemența instanței, prin coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul incriminator, în condițiile în care acesta mai fusese condamnat în antecedență pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, iar în cursul termenului de încercare a săvârșit infracțiunea ce a făcut obiectul prezentei cauze, dovedind că nu a înțeles să conștientizeze în mod deplin necesitatea reeducării și reinserției sale sociale. De altfel, toate aceste elemente au condus în mod îndreptățit, instanțele ce au dispus în cauză, la concluzia că recurentul inculpat denotă totuși un potențial criminogen ridicat, precum și perseverență infracțională ceea ce a impus ca executarea pedepsei cu închisoarea ce i- fost aplicată să fie efectivă.
Toate aceste considerente determină - în opinia Curții - concluzia că în cauză nu se impune reindividualizarea pedepsei, întrucât nu se constată vreo eroare - fie ea de fapt ori de drept - pe care instanța să o fi comis la momentul individualizării judiciare, ci dinpotrivă se apreciază că s-au respectat întru - totul disp. art. 72 Cod penal, avându-se în vedere împrejurările în care s-a săvârșit fapta și cele referitoare la persoana inculpatului, iar pedeapsa aplicată corespunde scopului prevăzut în art. 52 Cod penal, constituind în mod real o măsură de constrângere și un mijloc de educare a recurentului inculpat, de natură a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.
Sub incidenta art. 38517alin. 4 Cod procedură penală - art. 383 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce reținerea din data de 27.08.2008, precum și reținerile din 15.03.2005 - 16.03.2005, 24.03.2005 - 25.03.2005.
Se va dispune cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat - împotriva Deciziei penale nr.288/A/13.2009 a Tribunalului București - Secția a l-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.385/17, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.383, alin.2, Cod procedură penală, deduce reținerea din data de 27.VIII.2008, precum și reținerile din datele de 15.III.2005-16.III.2005, 24.III.2005-25.III.2005, dispuse în Dosarul nr.5479/2005 al Judecătoriei Sectoru lui II,
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a
GREFIER
Red. - / 24.11.2009
Dact./03.11.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Red. / Judecătoria Sector 4 B
Președinte:Magdalena IordacheJudecători:Magdalena Iordache, Daniela Panioglu, Ioana Alina
