Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 167/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(162/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 167/
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.623/04.11.2009 și a deciziei penale nr.692/A din data de 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință au răspuns recurenții-inculpați, personal, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr.-/28.01.2010 emisă de Baroul București și, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/28.01.2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpat învederează că că este de acord să fie asistat de avocat din oficiu. Invederează că nu mai dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Recurentul-inculpat învederează că nu mai dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 692/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței penale nr.623/04.11.2009 pronunțată de Judecătoria sector 2 Arată că prin aceste două hotărâri inculpatul a primit pedeapsa de patru ani închisoare, cu executare, acesta susținând că este nevinovat. Consideră că in cauză nu sunt dovezi clare că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de furt calificat.
Solicită in principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 385 ind.9 pct.18 Cpp, iar în subsidiar, solicită reidividualizarea pedepsei in temeiul art. 385 ind.9 pct.14 Cpp cu scăderea cuantumului pedepsei sub patru ani închisoare.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat. Învederează cazul de casarea prevăzut de art. 385 ind.9 pct.14 Cpp privind reindividualizarea judiciară a pedepsei.
Solicită reindividualizarea pedepsei, chiar dacă inculpatul este recidivist așa cum reiese din actul de inculpare și fișa de cazier și, de asemenea, să se aibă in vedere actele in circumstanțiere depuse la dosarul cauzei la fond, poziția procesuală de recunoaștere pe care a avut-o inculpatul in toate fazele procesuale, faptul că are copii în întreținere și avea un loc de muncă înaintea arestării. De asemenea solicită să se aibă in vedere că prejudiciul a fost în totalitate acoperit.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și să se redozeze pedeapsa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de apel.
In ceea ce privește cazul de casare invocat de inculpatul cu privire la achitarea sa, deși nu s-a arătat care sunt probele care susțin nevinovăția acestuia, din contră, sunt probe clare de vinovăție.
Arată că în mod corect s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.
În ceea ce privește reindividualizarea pedepselor celor doi inculpați, arată că ambii inculpați erau in stare de recidivă postexecutorie și consideră că pedepsele au fost corect individualizate, fiind orientate spre minim in condițiile in care recidiva permitea un spor de până la zece ani.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului. Arată că este nevinovat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului. Arată că a recunoscut și regretat fapta.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penala nr. 623/4.11.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) și i) pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. și a art. 39 alin. 4.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. cu titlul de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30.07.2009 la zi.
În temeiul art. 350 al. 1.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) și i) pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen. și a art. 39 alin. 4.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71.pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. cu titlul de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 30.07.2009 la zi.
În temeiul art. 350 al. 1.proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 150 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 2.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 300 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 30.07.2009, în jurul orei 00.30, polițiști din cadrul Secției 9 de Politie au observat trei indivizi care după ce au consumat băuturi alcoolice in fata Complexului au traversat pe sos. în direcția blocului 15 și au intrat într-un gang de unde au ajuns la o parcare neiluminata artificial. Dat fiind comportamentul lor suspect, polițiștii au continuat supravegherea celor trei fără ca aceștia sa realizeze ca sunt urmăriți. La un moment dat, polițiștii au văzut cum doi dintre indivizi, identificați ulterior ca fiind și s-au apropiat de un autoturism 1310 de culoare roșie, s-au asigurat că nu sunt văzuți, ambii au tras cu mâinile de portbagaj și l-au deschis cu forța. In procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se consemnează faptul ca inculpații au fost văzuți sustrăgând din portbagajul o cutie de culoare închisa si o sacoșa deschisa la culoare. După însușirea bunurilor cei trei suspecți s-au îndreptat spre sos., in pas normal. Polițiștii au procedat la urmărirea lor si au reușit să-i imobilizeze la circa 15 de locul faptei. S-a constatat ca in cutia sustrasa se aflau mai multe scule auto, iar in sacoșa se afla o cheie de roti tip cruce, un delco, un carburator, o pompa vacuum si alte piese auto pentru 1310.
Situația de fapt a fost reținută de organele de urmărire penală în baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante si planșe foto (filele 10-17 ), declarațiile pârtii vătămate (filele 18-20 ); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 21-25 ), dovada predare bunuri sustrase către partea vătămata (fila 30 ), declarații martor (filele 26-28 ), declarații inculpat (filele 45-46, 48-49 ), declarații inculpat (filele 53-57, 65 ).
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal (fila 20 up), în faza de urmărire penală prejudiciul fiind integral acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate înscrisuri, aflate la dosar, fiind depuse și fișele de cazier judiciar ale inculpaților (filele 19, 21).
Probatoriul administrat pe întreg parcursul procesului penal dovedește atât existența faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și vinovăția acestora în comiterea lor, rezultând următoarea situație de fapt:
În data de 30.07.2009, in jurul orei 00.30, inculpații si au forțat cu mâinile portbagajul unui autoturism 1310 de culoare roșie, sustrăgând din interiorul acestuia o cutie de culoare închisă și o sacoșa deschisa la culoare. După însușirea bunurilor, s-au îndreptat spre sos.. Aceștia au fost observați de către agenții de poliție din cadrul Secției 9, aflați in exercițiul funcțiunii, și au reușit să-i imobilizeze la circa 15 de locul faptei. După efectuarea perchiziției corporale, s-a constatat ca în cutia sustrasa se aflau mai multe scule auto, iar în sacoșa se afla o cheie de roti tip cruce, un delco, un carburator, o pompa vacuum si alte piese auto pentru 1310. In timp ce suspecții încercau sa se sustragă controlului polițiștilor, aceștia au aruncat bunurile pe jos pe traseul pe care au fost urmăriți. Bunurile au fost fotografiate în locul unde au fost aruncate în fugă ( filele 16-17 dos.). Bunurile sustrase au fost recuperate și restituite pârtii vătămate, conform dovezii de restituire aflate la dosar (fila 30 dos.).
Fiind identificată partea vătămata, în persoana dlui., aceasta a declarat ca autoturismul 1310 cu nr.B 79 este proprietatea ei si a soțului său (filele 19-20 dos.). A mai arătat că în data de 30.07.2009, în jurul orei 07.00 constatat că butucul portbagajului fusese forțat, iar din interior lipseau următoarele bunuri: o trusa de scule marca ce conținea mai multe instrumente pentru reparații auto printre care 4 șurubelnițe, 2 clești tip patent, 11 chei de diferite mărimi, 3 coliere, o punga cu 13 bujii, mai multe piulițe si șurubelnițe, o sacoșa in care se aflau o cheie de roti tip cruce, un delco, un carburator, o pompa vacuum si alte piese pentru mașina.
Situația de fapt reținută de către instanța a rezultat din coroborarea mijloacelor de proba administrate pe parcursul urmăririi penale, precum și în faza cercetării judecătorești, respectiv din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante si planșe foto (filele 10-17 ) coroborate cu concluziile cuprinse in procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (filele 21-25 ), precum și cu declarațiile martorului (filele 26-28 ), declarațiile inculpatului (filele 45-46, 48-49 ). în ceea ce privește declarațiile inculpatului (filele 53-57,65 ), susținerile acestuia în sensul că doar inculpatul ar fi deschis portbagajul nu se coroborează cu nicio altă probă administrată, din declarațiile inculpatului, coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultând că ambii inculpați au tras de capacul portbagajului.
În drept, a reținut prima instanță, faptele inculpaților și care, la data de 29.07.2009, în jurul orei 00.30, împreuna, prin efracție, a sustras dintr-un autoturism parcat pe sos. nr.65, o trusa de scule marca ce conținea mai multe instrumente pentru reparații auto printre care 4 șurubelnițe, 2 clești tip patent, 11 chei de diferite mărimi, 3 coliere, o punga cu 13 bujii, mai multe piulițe si șurubelnițe, o sacoșa în care se aflau o cheie de roti tip cruce, un delco, un carburator, o pompa vacuum si alte piese pentru mașina, întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni de furt calificat prevăzute de art.208, alin.l- 209, alin.l lit.a, e, g, i pen. cu aplic, art.37 lit.b Pen.
În continuare, prima instanță a arătat că, în ceea ce privește latura obiectivă din conținutul constitutiv al infracțiunii de furt, elementul material este realizat de luarea unor bunuri mobile din posesia părții vătămate, fără a exista consimțământul acesteia și în scopul de a și le însuși pe nedrept.
Urmarea imediată constă în paguba produsă patrimoniului părții vătămate prin sustragerea bunurilor. De asemenea, instanța a constatat existența unei legături de cauzalitate evidente între acțiunea de luare și urmarea periculoasă produsă.
Cu privire la latura subiectivă, instanța de fond a reținut intenția de a săvârși fapta ca rezultând din cunoașterea de către inculpat a situației juridice a bunurilor, aflate în posesia altei persoane. Intenția este calificată ca directă de scopul de a-și însuși bunurile pe nedrept, scop pe care chiar 1-a realizat.
Fapta reținută s-a săvârșit în circumstanțele agravante speciale reale prevăzute de art. 209 alin.l lit. a) pen. - de două sau mai multe persoane împreună, art. 209 alin.l lit. e) pen. - într-un loc public, art. 209 alin.l lit. g) pen. - în timpul nopții, art. 209 alin. 1 lit. i) pen. - prin efracție.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților și la stabilirea modului de executare a acestora s-a ținut seama, pentru fiecare în parte, de criteriile prev. de art. 72 și de art. 52.pen. respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile reținute, precum și de persoana inculpaților. Instanța va avea în vedere faptul că aceștia au antecedente penale, fiind în stare de recidivă postexecutorie. Instanța a constatat că în cauză nu se poate reține aplicarea art. 73 Cod pen. Totodată, nu s-a putut reține în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al. 1 lit. a) pen. având în vedere antecedentele lor penale sau circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 al. 1 lit. c) pen. cooperarea inculpatului fiind în strânsă legătură cu faptul că a fost prins în flagrant și este în stare de arest, în vreme ce inculpatul a fost nesincer în timpul procesului penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații si, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a II-a Penală în data de 07.12.2009 sub nr-.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanții inculpați, cât si din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art. 371 alin. 2.C.P.P. Tribunalul a apreciat ca apelurile sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut participarea ambilor inculpați, în forma autoratului, la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, având în vedere că, în acest sens, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează cu declarația martorului și cu declarațiile constante ale inculpatului din faza urmăririi penale (în fața primei instanțe, acesta a refuzat să dea o declarație). Astfel, potrivit acestor mijloace de probă, în noaptea de 29 spre 30 iulie 2009, inculpatul și inculpatul au acționat împreună, deschizând cu mâinile portbagajul autoturismului 1310 cu număr de înmatriculare B-79-, luând din interiorul portbagajului o trusă de scule și o sacoșă în care, se aflau, de asemenea, diferite piese și ustensile necesare efectuării de reparații la autoturism, în timp ce, martorul, a rămas la o distanță de câțiva metri de autoturism. În ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta a avut pe parcursul urmăririi penale o atitudine oscilantă, în cele din urmă, în fața procurorului, recunoscând săvârșirea faptei în modalitatea expusă mai sus. La fila 53 dosarului de urmărire penală se află o declarație olografă a inculpatul, dată în 30.07.2009, în care acesta menționează că inculpatul, fără să fi avut o discuție prealabilă, s-a oprit la un autoturism de culoare roșie, și, în timp ce inculpatul și martorul se aflau cu câțiva metri în fața acestuia, inculpatul a forțat cu mâinile portbagajului care s-a deschis și a luat din interiorul portbagajului o de plastic și o cutie de plastic în care a văzut că se aflau mai multe piese și scule auto. În declarația dată la aceeași dată în fața organelor de cercetare penală, în prezența avocatului, inculpatul a menționat că nu doar inculpatul, ci și martorul s-au oprit în dreptul autoturismului, el continuându-și deplasarea. Dacă în declarația anterioară inculpatul relatase destul de detaliat ce a făcut coinculpatul, de data aceasta a menționat doar că ar fi auzit o bubuitură în spatele lui, iar când a întors capul a observat că, în timp ce scotea din portbagaj două pungi, martorul, care îl purta pe umeri pe copilul său, se uita la inculpatul. Inculpatul a arătat că observând acestea, și-a continuat drumul, cu toate acestea, fiind și el condus la secție. în fața procurorului, în aceeași zi, 30.07.2009, inculpatul, asistat de apărător, a menționat că își menține declarațiile date anterior, deși între acestea se sesizează o serie de contradicții, dar că toți trei au participat la săvârșirea faptei, adăugând că ideea de a deschide portbagajul i-a aparținut lui, și că, în timp ce el și-a continuat drumul, inculpatul și martorul au rămas la autoturism. Inculpatul a mai fost audiat de procuror și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 04.08.2009, ocazie cu care, deși a precizat că își menține declarațiile date anterior, a arătat că a sustras împreună cu scule din portbagajul unei Dacii, hotărârea de a săvârși fapta fiind luată împreună. A mai adăugat că inculpatul este cel care a deschis portbagajul, împingând cu ambele mâini, dar că amândoi au luat ce au găsit în portbagaj. Se observă că situația de fapt prezentată de inculpat în această declarație corespunde în privința aspectelor esențiale celei rezultând din procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului și ale martorului. Chiar dacă s-ar reține că inculpatul nu ar fi săvârșit în mod nemijlocit acțiuni pentru deschiderea prin efracție a portbagajului, luarea de către acesta de bunuri din interiorul portbagajului este suficientă pentru a-i reține în sarcină participarea la săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma autoratului.
În fața Judecătoriei Sectorului 2 B, inculpatul s-a prevalat de dreptul prev. de art. 70 alin. 2) C.P.P. de a nu da nicio declarație, dar a depus la dosar un memoriu în care prezenta incidentul într-o manieră diferită de cea din data de 04.08.2009, inculpatul susținând că nu a participat la săvârșirea faptei, îndepărtându-se când a văzut care sunt intențiile inculpatului și ale martorului, fiind oprit de polițiști când se afla la aproximativ 20 de metri de autoturism. A justificat declarațiile anterioare prin faptul că a fost sfătuit greșit de avocat și de polițist.
În ceea ce privește declarațiile celor doi inculpați de la termenul din 16.12.2009, Tribunalul le-a apreciat ca nesincere, fiind date în scopul evident de a crea convingerea, contrară realității, a neimplicării inculpatului, cu consecința achitării acestuia. Astfel, inculpatul pretinde că nu ar fi cunoscut care sunt intențiile celorlalți doi, și că ar fi aflat de la polițiști ce făcuseră aceștia, deși anterior, chiar și în declarațiile prin care își susținuse neimplicarea, arătase că observase personal, măcar în parte, în ce a constat activitatea ilicită desfășurată de inculpatul și de martor. Susține inculpatul că nu a auzit niciun zgomot (în declarația dată în fața organelor de poliție în data de 30.07.2009 declarase, însă, că ar fi auzit o bubuitură în spatele lui, iar când a întors capul a observat că, în timp ce scotea din portbagaj două pungi, martorul, care îl purta pe umeri pe copilul său, urmărea activitatea coinculpatului), pentru că se afla la o distanță de 50-60 de metri de cei doi ( în memoriul depus la dosarul primei instanțe era vorba de o distanță de aproximativ 20 de metri). Declarația pe care acesta scris-o personal, și pe care, potrivit declarației sale de la termenul din 16.12.2009, ar fi dat-o după 2 ore de agresiuni din partea organelor de poliție, îi este mult mai favorabilă, putând fundamenta reținerea, cel mult, a unei complicități morale, decât cea dată în fața procurorului și în prezența apărătorului ales cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
În ceea ce-1 privește pe inculpatul, a arătat în continuare instanța de apel, după ce în toate declarațiile date în faza urmăririi penale a susținut participarea la săvârșirea faptei a inculpatului, în fața Tribunalului a precizat că doar el și "", fără o discuție prealabilă, s-ar fi hotărât să deschidă portbagajul, acționând împreună în acest sens și sustrăgând bunuri, timp în care, coinculpatul, sesizând care sunt intențiile lor, s-ar fi îndepărtat. Explicațiile pe care acesta le dă referitor la conținutul diferit al declarațiilor sale anterioare, au fost apreciate de Tribunal ca nefiind conforme cu realitatea, în condițiile în care trei din cele patru declarații sunt date în prezența avocatului care îi asigura asistența juridică.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, Tribunalul a apreciat că sancțiunile aplicate nu sunt prea aspre, față de gravitatea faptelor, antecedentele penale ale inculpaților, care au atras, în cazul ambilor, reținerea în încadrarea juridică a recidivei postexecutorii, dar și atitudinea procesuală a inculpaților (se reține că inculpatul a dat declarații evident contrarii, inculpatul având o atitudine nesinceră doar în fața Tribunalului și doar în privința participării altor persoane la săvârșirea faptei). Tribunalul a reținut că instanța de fond a aplicat pedepse apropiate de minimul special. Tribunalul a apreciat că, măcar în cazul inculpatului, față de atitudinea nesinceră și antecedentele penale mult mai grave ( pedeapsă de 7 ani închisoare pentru tâlhărie în formă agravată), s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai aspre, însă acest aspect nu a putut fi valorificat în propria cale de atac.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații și pentru motivele precizate în partea introductvă.
Analizând recursurile declarate din perspectiva motivelor invocate și a cazurilor de casare prevăzute de art.3859pct.14 și 171Cod procedură penală, Curtea apreciază căile de atac ca nefondate pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și de apel au analizat riguros ansamblul probator administrat reținând corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpaților.
Astfel, declarațiile de recunoaștere date în faza de urmărire penală se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de cercetare la fața locului, dovada de predare a bunurilor găsite asupra inculpaților, către partea vătămată.
În cursul judecății în fond, inculpații au precizat că doresc să beneficieze de dreptul la tăcere, astfel încât nu au fost audiați, iar partea vătămată a precizat că nu au pretenții bănești de la inculpați, prejudiciul său fiind acoperit prin restituirea bunurilor sustrase (filele 48,49).
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea reține că au fost avute în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod penal, instanțele de fond și de apel, realizând o corectă analiză a acestor criterii în urma căreia au stabilit și aplicat corect pedepsele principale și au determinat riguros modalitatea de executare. Acest tratament sancționator apropiat de minimul special apare ca fiind să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunilor.
Astfel au fost avute în vedere, modul de operare, urmarea produsă, circumstanțele reale și circumstanțele personale, Curtea adaugă aspectelor privitoare la individualizarea pedepsei menționate de instanțele anterioare următoarele considerații:
Din perspectiva circumstanțelor personale, inculpații relevă perseverența infracțională și o relativă specializare în ceea ce privește săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, aspect ce rezultă din antecedența penală, ce a condus și la reținerea stării de recidivă postexecutorie.
Astfel, inculpatul a fost anterior condamnat la pedepse privative de libertate în cuantum de 2 ani 6 luni, 6 ani, 7 ani pentru infracțiunile prevăzute de art.208-209 alin.2, art.211 alin.2 cu aplicarea art.37 lit.a și art.211 alin.2 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, prin sentințele penale nr.47/1991, 533/1994 ale Judecătoriei Sectorului 2 și 401/1999 a Tribunalului București, iar inculpatul a fost anterior condamnat la mai multe pedepse în cuantum de 3 ani, contopite prin sentința penală nr.799/16.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 5 B conform căreia a executat, în regim de detenție, o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat sau tâlhărie prevăzute de art.208-209 lit.a, e Cod penal, art.211 alin.2 lit.c, alin.21lit.a Cod penal (filele 20,21 dosar fond).
De asemenea, modul de operare expus anterior, faptul că inculpații au acționat împreună pe timp de noapte și in loc public, justifică reținerea unei periculozități sporite a acestora și, în consecință, justifică cuantumul pedepselor, în contextul unui prejudiciu relativ redus ce conturează un grad scăzut de periculozitate a faptelor.
Este de subliniat și faptul că circumstanțele privitoare la o relativă atitudine sinceră sau la acoperirea prejudiciului, invocate în apărare de către inculpatul, in contextul prinderii sale în flagrant și identificării cu această ocazie a bunurilor sustrase și restituirii acestora către partea vătămată, nu sunt apte să conducă la reținerea unei căințe reale, aceste rezultate fiind consecința firească în cazul surprinderii in flagrant și nedatorându-se acțiunii dirijate și conștiente, dictate de căință ale inculpatului, ci efectul acțiunii organului judiciar.
Ca urmare, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.623 din 4.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr.692/A din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei și pe inculpatul la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 20 lei, pentru inculpatul, va fi avansat din fondul Ministerului d e Justiție.
Deduce prevențiile de la 30.07.2009 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./2.02.; 11.02. 2010
- II. - jud.:,
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
