Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 168/2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(2981/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.168/

Ședința publică de la 28 ianuarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă

JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan

JUDECĂTOR 3: Francisca

GREFIER - -

* * * * *

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.

Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpații C și împotriva sentinței penale nr.376/15.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 6 și a deciziei penale nr. 643/A/24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat C, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr. -/28.01.2010 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, lipsă fiind recurentul-inculpat și intimat-parte vătămată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurentul-inculpat C învederează că că este de acord să fie asistat de avocat din oficiu. Arată că nu mai dorește să facă alte declarații în fața instanței de recurs.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul recurenților-inculpați C și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați impotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel.

Solicită in principal, achitarea inculpaților in temeiul art. 385 ind.9 pct.18 Cpp, întrcât inculpatul C susține că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt, iar în subsidiar, solicită reidividualizarea pedepsei in temeiul art. 385 ind.9 pct.14 Cpp.

Arată că la dosarul cauzei nu există dovezi certe că inculpații se fac vinovați de infracțiunea de furt calificat, partea vătămată a declarat că nu i s-a furat acel portofel, ci i-a căzut din geantă.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținerea a hotărârilor pronunțate in cauză.

In ceea ce priveste solicitarea de achitare, învederează că există la dosar probe de vinovăție, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorei, declarațiile părții vătămate din timpul urmăririi penale, coroborate și cu declarațiile agenților de poliție date in faza judecății.

In ceea ce privește cererea de reindividualizare a pedepsei, consideră că în condițiile unei stări de recidivă postcondamnatorie pentru inculpatul C, respectiv postexecutorie pentru inculpatul, pedepsele au fost mai mult decât rezonabil stabilite față de circumstanțele de fapt și personale ale acestora.

Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentul-inculpat C, in ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat. Arată că pedeapsa de patru ani închisoare este foarte mult.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față.

Prin decizia penală nr.643 din 24.11.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de apelanții inculpați C și împotriva sentinței penale nr.376 din 15.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6

În temeiul dispozițiilor art.383 alin.11raportat la art.350 Cod procedură penală s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului C.

În temeiul dispozițiilor art.383 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.88 Cod penal s-a computat prevenția pentru inculpatul C de la 18.02.2009 la zi.

În temeiul dispozițiilor art.383 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.88 Cod penal s-a computat prevenția pentru inculpatul de la 18.02.2009 la 19.03.2009.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului.

Onorariu avocat oficiu pentru inculpatul s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penala nr.376/15.05.2009 pronunțata de Judecătoria Sector 6 B, în dosarul nr-, s-a dispus,in baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, f, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, a condamnat pe inculpatul C la pedeapsa de 4 ani închisoare.

In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal.

In baza art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1266/13.06.2005 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1566/23.09.2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI și a contopit restul rămas neexecutat de 461 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

In baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal.

In baza art. 350 alin. 1 Cod proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a arestării preventive de la 18.02.2009 la zi.

2. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, f, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a - II - a și lit. b Cod penal.

In baza art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 18.02.2009 la 19.03.2009.

A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.

În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. a obligat fiecare dintre inculpați la câte 450 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanța a reținut ca la data de 18.03.2009, în jurul orei 14:00, în timp ce călătorea cu autobuzul liniei 163 în direcția -, inculpatul C, ajutat de inculpatul, i-a sustras părții vătămate, dintr-o sacoșă, un portofel ce conținea suma de 131 lei, cartea de identitate si alte documente personale.

Astfel, conform mențiunilor procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, confirmate de declarațiile martorilor, date sub prestare de jurământ pe parcursul cercetării judecătorești, cei doi inculpați s-au urcat la stația in autobuzul nr. 163, pe la ușa din mijloc. In autobuz, cei doi inculpați au stat împreuna, iar inculpatul Cas ustras din plasa părtii vătămate un portofel, ce era așezat deasupra produselor pe care aceasta le cumpărase.

Pentru săvârșirea infracțiunii, inculpatul s-a așezat lângă partea vătămata în timp ce aceasta era pe platforma autobuzului, a îndoit genunchii coborându-se la nivelul plasei, a luat din interiorul sacoșei portofelul și l-a băgat in haina cu care era îmbrăcat în zona pieptului.

Inculpatul în timpul sustragerii bunului a stat tot timpul lângă inculpatul C, folosindu-se de statura sa pentru a-l acoperi pe celalalt coinculpat când sustrăgea bunul.

După sustragerea bunului, inculpatul C i-a făcut semn inculpatului să coboare din autobuz si cei doi au coborât la stația Liceul pe ușa de la mijloc.

Imediat după ce au coborât din autobuz, inculpatul Cas cos portmoneul sustras și în timp ce cei doi se uitau în interiorul bunului au fost somați și imobilizați de martorii și, aflați, de asemenea, în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Activitatea infracțională a celor doi inculpați a fost observată de martorul, care arata in concordanta cu martorii, și, ca, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, și anume prinderea hoților de buzunare, s-a urcat in autobuz împreună cu martorii si, sesizați fiind de prezenta inculpaților în stația, aceștia fiind cunoscuți de martorii, și, care îi cunoșteau pe inculpați ca fiind hoți din buzunare, întrucât și anterior îi urmăriseră pe aceștia.

Martorul a arătat că a stat chiar lângă inculpați, a văzut când inculpatul C s-a ghemuit, a luat ceva din plasele părții vătămate, după care s-a ridicat și a băgat bunul în haină, în zona pieptului. Lângă acesta s-a aflat în permanenta inculpatul, prezenta acestuia din urma împiedicându-l polițist sa vadă exact ce a luat inculpatul

Atât martorul, cât și martorii si confirma că cei doi inculpați au coborât împreună pe la ușa din mijloc. Martorii și arata ca i-au urmărit pe cei doi inculpați după ce au coborât din autobuz și că imediat inculpatul Cas cos din zona pieptului un portmoneu și se uita în interiorul acestuia, moment în care a fost imobilizat de organele de politie. Faptul ca inculpatul C avea in mana portmoneul când a fost depistat de organele de politie și ca inculpatul se afla lângă acesta a fost confirmat și de martorii iu si, elevi la scoală generala, ce stăteau si mâncau în fața scării unui bloc in căruia cei doi au fost imobilizați de organele de politie.

Partea vătămata declara atât pe parcursul urmăririi penale cat si pe parcursul cercetării judecătorești, ca, la data de 18.02.2009, in jurul orelor 14:00, s-a urcat pe la ușa din mijloc în autobuzul liniei 163 din stația in direcția -, având sacose in ambele mâini. Intre stațiile Liceul si, fiind întrebată de către un polițist daca i s-a furat ceva, a constatat ca dintr-o sacoșa ii lipsește un portofel de culoare argintie in care avea suma de 131 lei si documente personale. După ce a fost condusa la locul unde fuseseră imobilizați inculpații, si-a recuperat portofelul.

Fiind audiat, inculpatul C nu a recunoscut că a sustras cu ajutorul celuilalt inculpat portofelul pârtii vătămate din sacoșa, ci a susținut că, în momentul urcării în autobuz a observat lângă sacoșa părții vătămate o punga transparenta în care se afla un obiect argintiu. După ce a luat punga, i-a spus inculpatului să coboare, ulterior explicându-i acestuia din urma ca a dorit sa coboare deoarece a găsit un portofel la picioarele sale. In toate declarațiile sale, inculpatul Cam enționat ca celalalt inculpat nu l-a văzut când a luat portofelul, astfel încât nu a putut avea nicio contribuție la săvârșirea faptei.

Mai mult, pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat ca a vrut sa bunul șoferului, s-a îndreptat spre partea din fața a autobuzului și când a ajuns lângă geamul ce desparte cabina șoferului de autobuz de restul autovehiculului, pentru ca a văzut o bancnota de 50 de lei ieșind din interiorul portmoneului s-a răzgândit și a băgat bunul în buzunar. Inculpatul susține ca din acel loc, din fața autobuzului, i-a făcut semn inculpatului să coboare din autobuz si el a coborât pe la ușa din spate, deși trebuiau să mai meargă o stație pana la domiciliul sau.

Aceeași poziție a avut-o și inculpatul, acesta susținând ca nu a observat de unde și când inculpatul Cal uat portofelul, acesta fiindu-i arătat după ce au coborât din autobuz, iar în mijlocul de transport în comun a stat la o distanta de 1,5- 2 metri de inculpatul C. încercând sa se situeze cat mai departe de inculpatul C, inculpatul susține ca nu a stat în autobuz lângă inculpatul C, ci acesta a coborât prin partea din a autobuzului, că a venit în dreptul ușii de la mijloc și că i-a spus sa coboare deși mai aveau de parcurs o stație de autobuz pana la destinație.

Susținerile inculpatului cu privire la faptul ca dintr-o sacoșa galbena erau răsturnate pe J mai multe alimente in autobuz sunt infirmate si de martora, precum si de martorul.

Astfel, instanța a înlăturat susținerea inculpatului C potrivit căreia portofelul era căzut lângă sacoșa pârtii vătămate, ca nesincera.

Susținerile inculpaților ca nu ar fi stat unul lângă altul in autobuz sunt infirmate atât de declarația martorei, care arata ca cei doi au stat la o distanta de 1 metru de ea și de partea vătămata, precum si de declarația martorului, agent de politie care a stat tot timpul lângă cei doi in autobuz. Cei doi au coborât împreună pe ușa de la mijloc, fapt confirmat atât de martorul, cât și de martorii și. De asemenea, intre declarațiile inculpaților cu privire la acest aspect, exista contradicții, si anume inculpatul C arata ca i-a făcut semn inculpatului sa coboare din autobuz, iar inculpatul a arătat că a venit inculpatul C la ușa de la mijloc și i-a spus sa coboare, fapt ce demonstrează nesinceritatea acestora, fiind înlăturate de instanța.

Deși inculpații susțin că între aceștia nu a existat o înțelegere prealabilă săvârșirii infracțiunii, în sensul ca inculpatul îi va sprijini pe inculpatul C la săvârșirea infracțiunii, instanța a înlăturat aceste susțineri. Inculpați s-au aflat tot timpul împreună, au coborât imediat după sustragerea bunului, deși nu ajunseseră la destinație, si tot imediat ce au coborât au examinat bunul sustras, pentru a vedea continued acestuia, fiind evident din comportamentul acestora ca ambii știau ca vor savarsi infracțiunea de furt, rolurile fiecăruia fiind dinainte stabilite.

Pe latura civila, partea vătămata a declarat că, întrucât portofelul a fost recuperat, nu se mai constitute parte civila in procesul penal.

In drept, fapta inculpatului C, care la data de 18.02.2009, în timp ce călătorea cu autobuzul liniei 163 și se afla împreună cu inculpatul a sustras din sacoșa părții vătămate un portofel ce conținea bani, un act de identitate și alte documente personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin.l- 209 alin.l lit. a, f, alin.2 lit.b Cod penal.

Instanța a reținut ca infracțiunea de furt calificat a fost săvârșita in forma agravata, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, constituie agravanta săvârșirea faptei de doua sau mai multe persoane împreună, potrivit art. 209 alin. 1 lit. f Cod penal, constituie agravanta săvârșirea faptei într-un mijloc de transport in comun, iar întrucât în portmoneul acesteia se afla si un act de identitate, bun a cărui sustragere era previzibilă, având în vedere că în mod obișnuit actele de identitate se țin în portmoneu, in cauza sunt incidente si dispozițiile art. 209 alin. 2 Cod penal.

In privința laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directa, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptei sale si urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate in scopul însușirii pe nedrept. Intenția inculpatului rezulta din modul de săvârșire a faptei, din ansamblul mijloacelor de proba administrate, menționate si analizate anterior.

de condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr. 1266/13.06.2005 a Judecătoriei Sectorului 6 B, definitivă prin decizia penala nr. 1566/23.09.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, din executarea căreia a fost eliberat la data de 08.01.2008, cu un rest neexecutat de 461 zile, pedeapsa ce ar fi putut fi considerata executata integral la data de 14.04.2009, inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat in prezenta cauza in termenul de liberare condiționata, fiind incidente dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, infracțiunea fiind săvârșita in stare de recidiva postcondamnatorie.

Fapta inculpatului de a-1 ajuta pe inculpatul C si a înlesni sustragerea de către acesta din sacoșa pârtii vătămate un portofel in care se aflau bani si acte de identitate, in timp ce călătoreau cu autobuzul liniei 163, prin statura sa, pe de-o parte ascunzând activitatea infracționala a inculpatului C si pe de alta parte dându-i acestuia siguranța in comiterea infracțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, f, alin.2 lit.b Cod penal.

Din analiza mijloacelor de proba administrate in cursul urmăririi penale rezulta ca prin fapta inculpatului constând în ajutarea, cu intenție, la sustragerea si însușirea pe nedrept de bunuri aparținând pârtii vătămate, a fost realizat elementul material al infracțiunii de complicitate la furt calificat. Din administrarea probelor reiese existenta unei urmări imediate ce consta in prejudiciul realizat (suma de 131 de lei) si a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșita si urmările socialmente periculoase produse.

Instanța a reținut ca infracțiunea de furt calificat a fost săvârșită în forma agravata, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 1 lit. f Cod penal, constituie agravanta săvârșirea faptei intr-un mijloc de transport in comun, in conformitate cu art. 209 alin. 2 Cod penal, constituie agravanta sustragerea unui act de identitate, iar potrivit art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal constituie agravanta săvârșirea faptei de doua persoane împreună.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea de complicitate la furt calificat, având reprezentarea faptei sale si urmărind producerea rezultatului, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod Penal.

Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat in prezenta cauza după executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penala nr. 1071/17.05.2005 a Judecătoriei Sectorului 6 B, definitive prin decizia penala nr. 1297/08.08.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI, instanța a reținut ca in cauza sunt aplicabile dispozițiile art.37 alin. 1 lit.b Cod penal, infracțiunea fiind săvârșita în stare de re postexecutorie.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța a avut in vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala si limitele de pedeapsa stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181alin. 2 Cod penal, având în vedere modul si mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsa, precum si persoana si conduita inculpaților.

Raportat la aceste criterii, in privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de cei trei inculpați, instanța a apreciat ca acesta este mediu, fapta fiind săvârșita intr-un mijloc de transport in comun, însă valoarea prejudiciului este scăzuta, acesta fiind integral recuperat de partea vătămata.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita fiecărui inculpat.

In privința inculpatului C, acesta este in vârsta de 37 de ani, are studii 10 clase, este divorțat, are doi copii minori ce se afla în întreținerea fostei soții, conform declarației martorului, este consumator de droguri și nu are un loc de munca. Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine nesincera, negând săvârșirea faptei, îngreunând astfel cercetarea judiciară și aflarea adevărului in cauza.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul ca din fisa de cazier judiciar aflata la dosar (fila nr. 71 din dos. de urm. penala si fila 69 din dos. instanței) rezulta ca inculpatul a fost anterior condamnat pentru alte fapte de furt calificat, săvârșind prezenta fapta in stare de recidiva postcondamnatorie.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat ca aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 4 ani, cu executare în regim de detenție, a fost de natura să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar si un mijloc de reeducare si de prevenție eficient.

Întrucât inculpatul Cas ăvârșit fapta în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicata prin sentința penala 1266/2005 a Judecătoriei Sectorului 6 B, rămasa definitiva prin decizia penala nr. 1566/23.09.2005 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI, instanța a constatat că, în cauza, devin incidente dispozițiile art. 61 Cod penal.

Astfel, având în vedere perseverenta infracționala a inculpatului, instanța a apreciat că se impune revocarea beneficiului liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1266/2005 a Judecătoriei Sectorului 6 B, rămasa definitivă prin decizia penală nr. 1566/23.09.2005 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI, astfel încât restul de pedeapsa rămas neexecutat de 461 zile de închisoare s-a contopit cu pedeapsa aplicata prin prezenta sentința, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultanta 4 ani închisoare.

In ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a avut in vedere circumstanțele personale privitoare la persoana acestuia, reținând ca inculpatul este în vârstă de 30 de ani, nu are o ocupație sau un loc de munca, are studii 7 clase, este necăsătorit si nu are copii.

Pe parcursul judecării cauzei, inculpatul a negat săvârșirea faptei, declarând ca nu a avut cunoștință de activitatea infracționala a inculpatului C, încercând astfel sa inducă in eroare organele de cercetare penala și să îngreuneze aflarea adevărului in cauza.

Din fisa de cazier a inculpatului reiese ca acesta a fost anterior condamnat pentru fapte de aceeași natura, fapt ce denota perseverenta infracționala a acestuia, săvârșind prezenta fapta in stare de recidiva postexecutorie.

de aceste împrejurări, instanța a apreciat ca aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 3 ani si 3 luni, cu executare in regim de detenție, a fost de natura sa asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar si un mijloc de reeducare si de prevenție eficient.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C si,care au criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Astfel, inculpatul a solicitat instanței admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând în fond sa se dispună achitarea sa in baza art 11 pct 2 lit.a rap la art 10 lit.c p Cod Penal, întrucât nu a săvârșit fapta reținuta în sarcina sa, astfel cum reiese din interpretarea declarațiilor martorilor, ale părții vătămate sau ale inculpatului.

S-a susținut că singurul martor care s-a urcat in autobuz după cei doi inculpați este polițistul, însă nici acesta nu a observat ce s-a întâmplat, întrucât a existat un paravan. De altfel, nu pot fi audiate in calitate de martori polițiștii care au participat la întocmirea procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante si, deși nu exista o sancțiune, aceasta declarație ar fi subiectiva.

In subsidiar, solicita redozarea pedepsei aplicată de instanța de fond prin reținerea de circumstanțe atenuante.

Inculpatul Cas olicitat instanței admiterea apelului, desființarea sentinței penale și rejudecând in fond sa se dispună achitarea sa in baza art 11 pct 2 lit.a rap la art 10 lit.d p Cod Penal, întrucât din interpretarea declarațiilor martorilor,ale pârtii vătămate si ale inculpatului nu se poate stabili vinovăția sa.

Examinând legalitatea si temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanții inculpați, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art 371 alin.2 C.P.P. tribunalul a apreciat că apelul e nefondat și l-a respins ca atare.

Activitatea infracționala a celor doi inculpați a fost observată de martorul, care s-a urcat împreună cu martorii si, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de polițiști, care supravegheau activități de acest gen și anume prinderea hoților de buzunare, inculpații fiind cunoscuți de altfel ca fiind persoane care se ocupau cu acest gen de fapte, întrucât și anterior ii urmăriseră pe aceștia.

Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 18.02.2009, reiese ca cei doi inculpați au urcat în autobuz pe la ușa din mijloc și au început să se împingă în ceilalți călători, profitând de faptul ca era aglomerat.

La următoarea stație, respectiv, inculpații s-au apropiat de o persoana de sex feminin care tocmai urcare si care avea mâinile ocupate cu sacose, respectiv partea vătămata. Inculpatul s-a așezat în fața părții vătămate, după care inculpatul C s-a apropiat de aceasta, a plecându-se în partea dreapta spre sacosele părții vătămate.

După 10-15 secunde a băgat mâna dreaptă sub geacă cu care îmbrăcat și
i-a spus inculpatului să coboare, ambii inculpați îndreptându-se
spre ușa din mijloc.

La următoarea stație, respectiv Liceul, cei doi inculpați au coborât, inculpatul C scoțând din geaca un portofel argintiu. In timp ce inculpații se uitau la portofel polițiștii care îi urmăreau au primit un apel telefonic de la colegul lor ce se afla în autobuz, care le-a comunicat ca cei doi au sustras un portofel din sacoșa unei persoane de sex feminin, motiv pentru care inculpații au fost imobilizați. La scurt timp a sosit și partea vătămata Rozana care a recunoscut portofelul, în acesta fiind găsita suma de 131 lei, acte de identitate a părții vătămate și alte înscrisuri personale.

Instanța de fond a dat relevanță cuvenită fiecărei declarații data de martorii în cauza, inclusiv de cei care aveau calitatea de polițiști și care au detaliat fiecare mișcare a celor doi inculpați, respectiv martorii, și, întrucât aceștia au observat toată activitatea celor doi inculpați din momentul in care au urcat si pana când au coborât din autobuz când inculpatul Caf ost prins de organul de politie cu portmoneul pârtii vătămate, aspect confirmat si de martorii iu si. De altfel, partea vătămata si-a recunoscut portmoneul, chiar daca aceasta a avut o atitudine oscilanta pe parcursul cercetării judecătorești explicata de altfel de instanța de fond prin aceea ca este o persoana ușor influențabilă și sperioasă. In acest context nu se poate ignora faptul ca si in aceste condiții ea a susținut ca i-a căzut acest obiect pe scările autobuzului fiind un argument cu privire la momentul când a dispărut acel bun.

Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, prezentând diverse variante in legătura cu prezenta lor in autobuz si cu activitatea infracționala, totuși probele administrate sunt in defavoarea lor, ba chiar argumentul inculpatului C este hilar atunci când a susținut ca a vrut sa bunul șoferului,insa s-a răzgândit când a văzut o bancnota de 50 lei ieșind din interiorul portofelului pe care l-a băgat în buzunar.

Au mai susținut inculpații ca nu a existat vreo înțelegere prealabilă săvârșirii infracțiunii, însă mijloacele de proba dovedesc contrariul, în sensul că inculpații s-au aflat tot timpul împreună în autobuz, apoi au coborât împreună pe ușa de la mijloc imediat după sustragerea bunului și tot imediat au verificat conținutul portofelului, activitate observata atât de martora cât și de martorii, și. De altfel, martora i-a recunoscut din grup pe cei doi inculpați, fapt atestat de mențiunile din procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșele foto aflate la dosarul de urmărire penala.

Deși apărătorul ales al inculpatului a învederat că polițiștii care au întocmit procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante au fost ascultați si in instanța în calitate de martori, tribunalul a apreciat că din continui disp.art 467.C.P.P. nu reiese ca exista vreo interdicție sau incompatibilitate pe acest aspect care sa atragă vreo sancțiune,aspect de altfel recunoscut si de apărătorul ales al inculpatului care a susținut ca ar trebui înlăturate aceste declarații, întrucât sunt subiective. Pe acest aspect, tribunalul a constatat că acești polițiști au fost ascultați în calitate de martori la solicitarea reprezentantului Ministerului Public la termenul din 24.04.2009, iar cele menționate de lucrătorii de politie in calitate de martori corespund cu mențiunile din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și, deci, acestea sunt nepărtinitoare.

Așa fiind, criticile aduse de cei doi inculpați sentinței penale apelate si care vizau achitarea, întrucât fie nu este autorul faptei, în cazul inculpatului, sau ca nu este dovedita vinovăția, în cazul inculpatului C, sunt privite de tribunal ca nefondate față de argumentele expuse mai sus și care reies dintr-o analiza a mijloacelor de proba administrate pe întreg parcursul procesului penal și care evidențiază că a existat o înțelegere prealabila săvârșirii infracțiunii între cei doi inculpați care au acționat cu vinovăția cerută de lege, respectiv cu intenție directa, in scopul sustragerii bunului aparținând părtii vătămate.

Instanța de fond a făcut o apreciere judicioasa a criteriilor generale prev. de art 72 Cod penal și a luat in considerare si starea de recidiva in care a fost săvârșita prezenta fapta de către ambii inculpați,in cazul inculpatului C, impunându-se revocarea liberării condiționate a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin nr. 1266/13.06.2005 pronunțata de Judecătoria Sector 6 B, rămasa definitiva prin nr. 1566/23.09.2005 pronunțata de.

In condițiile în care inculpații erau cunoscuți ca având preocupări legate de furtul din buzunare, acesta fiind si motivul pentru care lucrătorul de politie aflat în autobuz i-a supravegheat si a observat activitatea acestora, tribunalul a apreciat ca pedeapsa aplicata de instanța de fond celor doi inculpați corespunde scopului educativ, preventiv si de constrângere reglementat prin disp.art 52 Cod penal.

Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs inculpații, solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar reindividualizarea pedepselor aplicate.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile inculpaților și de exigențele art. 3859Cod proc. pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile pentru următoarelele considerente:

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt așa cum a reieșit din interpretarea coroborata a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal, precum și vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, constatând că la data de 18.03.2009, în jurul orei 14,00 în timp ce călătorea cu autobuzul liniei 163 din direcția -, inculpatul C, cu ajutorul inculpatului, i-a sustras părții vătămate, dintr-o sacoșă, un portofel ce conținea suma de 131 lei, cartea de identitate si alte documente personale.

La stabilirea situației de fapt s-au avut in vedere următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de politie la data de 18.02.2009, declarațiile martorilor, date atât pe parcursul urmăririi penale cat si pe parcursul cercetării judecătorești, și, date pe parcursul cercetării judecătorești, parțial declarația părtii vătămate.

Chiar dacă aceasta și-a nuanțat în faza cercetării judecătorești declarația, revenirile acesteia asupra propriilor declarații inițiale nu pot fi luate în considerare întrucât nu îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: pe de-o parte să se bazeze pe argumente temeinice, convingător dovedite, iar, pe de altă parte să se coroboreze cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.

Sub aspectul individualizării pedepselor, instanța de fond a dat semnificația cuvenită dispozițiilor art.72 Cod penal ( soluție împărtășită și de către instanța de apel), în condițiile în care probele dosarului au relevat aspecte de natură a sublinia periculozitatea socială a inculpaților, fiind avute în vedere în acest sens modalitatea și împrejurările de comitere a faptei ( într-un loc public și de către mai multe persoane împreună), dar și datele lor personale( recividiști, fără loc de muncă), care indică posibilități reduse de reeducare.

Ca atare, pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, nu reprezintă o represiune excesivă, acestea justificându-se atât pentru reeducarea inculpaților, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv-sancționator al pedepsei, așa cum apare enunțat în art. 52 Cod penal.

Mai mult, Curtea nu poate decât să constate- date fiind exigențele art. 3858Cod procedură penală- că instanța de fond a fost excesiv de clementă când le-a aplicat inculpaților- care au dovedit persistență infracțională- pedeapse orientate către minimul special prevăzut de lege.

Având în vedere aceste aspecte, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C și împotriva sentinței penale nr.376 din 15.05.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr. 643 din 24.11.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală.

Obligă inculpații la plata a câte 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 200 lei, vor fi avansate din fondul Ministerului d e Justiție.

Deduce prevenția de la 18.02.2009 la zi, pentru inculpatul C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

a

GREFIER,

Red. /2.02.2010

Dact. 3 ex./1.02.; 2.02.2010

- II - jud.:,

Președinte:Iuliana Ciolcă
Judecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 168/2010. Curtea de Apel Bucuresti