Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 1739/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2638/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR. 1739/
Ședința publică de la data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 395 din data de 02 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr. 537/A din data de 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală - în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspunde: recurentul inculpat arestat în altă cauză și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică lipsă fiind intimatul parte civilă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind recurentul inculpat arată că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurentului inculpat, invocă cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 395 din data de 02 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și menținută prin decizia penală nr. 537/A din data de 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, pe care o apreciază ca fiind mult prea severă.
Astfel, consideră că inculpatul pe care îl asistă poate beneficia de o pedeapsă orientată spere minimul special prevăzut de lege, față de circumstanțele personale și reale de comitere a faptei, acesta recunoscând și regretând sincer săvârșirea faptei pe care a comis-o sub influența consumului de droguri.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat, ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Astfel, apreciază că în mod corect au fost evaluate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, pedeapsa aplicată este îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, inculpatul are de executat o pedeapsă de 3 ani și 9 luni în condițiile săvârșirii unei infracțiuni de furt calificat, dar și unei stări de recidividă postcondamnatorie, acesta suferind anterior patru condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de același gen.
În ultimul cuvânt, intimatul inculpat, arată că regretă fapta comisă și se raliază la concluziile puse de apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.395/02.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.208 alin.l, art. 209 alin. 1 lit. e și g pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a pen. condamnarea inculpatului,zis "" -la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
In baza art. 61.pen. a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani 6 luni și 15 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 862/28.03.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr. 1132/12.07.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și a contopit restul neexecutat de 733 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită, aplicând un spor de 9 luni, inculpatul executând o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare.
In baza art. 71.pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II - a și lit. b) pen. cu titlul de pedeapsă accesorie.
A admis acțiunea civilă. În baza art. 14, art. 346.C.P.P. și a art. 998, art. 999 Cod civil, a obligat inculpatul la plata către partea civilă, a sumei de 360 lei, reprezentând daune materiale.
În temeiul art. 191 alin. 1.proc.pen.a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța aceasta sentința prima instanța a reținut ca prin rechizitoriul emis în dosarul nr. 14069/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) și g) pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut ca in data de 10.11.2008, între orele 20-2030, inculpatul a deschis în mod normal portiera dreapta față a autoturismului marca Mercedes Benz cu nr.CG 010TF, parcat pe str. -, sectorul 2, aparținând părții vătămate, și a sustras din acesta un telefon mobil marca "Nokia 6210" și două geci, una din piele, marca, de culoare neagră, iar cealaltă din material textil, marca. Ulterior, inculpatul a înstrăinat bunurile sustrase. Astfel, telefonul mobil a fost dat de inculpat martorului Cristian contra sumei de 50 lei plus contravaloarea unei călătorii cu taxi-ul, de aproximativ 15 lei. au fost vândute de inculpat unor persoane necunoscute pentru 140 lei, respectiv 70 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul criticând sentința pentru netemeinicie si nelegalitate, in sensul ca instanța de fond a făcut o greșita individualizare a pedepsei aplicate, solicitând o redozare a acesteia.
Examinând apelul formulat prin prisma criticilor aduse hotărârii, dar si din oficiu sub toate aspectele, in baza art.371 pct.2 C.P.P. tribunalul a reținut că acesta este nefondat.
S-a constatat ca instanța de fond a reținut in mod corect situația de fapt pe baza probatoriului administrat in cauza, probatoriu din care a reieșit fără putința de tăgada vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa.
In ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate tribunalul a reținut ca instanța de fond a făcut o justa individualizare a acesteia având in vedere atât criteriile generale de individualizareprev.deart.72 cat si circumstanțele personale ale inculpatului, reținând atitudinea sincera a acestuia precum si faptul ca este recidivist, dând dovada de perseverenta infracționala.
Față de considerentele mai sus reținute, prin decizia penală nr.537/12/10.2009 a Tribunalului București Secția a II a penală pronunțată în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat și s-a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în termen inculpatul solicitând și pe această cale redozarea pedepsei aplicate apreciind că este prea severă în raport de circumstanțele reale ale faptei și datele ce îl caracterizează, sincer și cu o atitudine de regret în fața instanțelor.
În drept, se invocă dispozițiile art.385/9 pct.14 Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art.385/6 pct.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat constând în aceea că data de 10 noiembrie 2008, pe timp de noapte, a sustras din autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare CG 010 IF parcat pe str.-, sector 2, un telefon mobil marca Nokia 6210 și două geci de piele aparținând părții vătămate, bunuri vândute ulterior.
Inculpatul se afla în stare de libertate condiționată dintr-o pedeapsă de 5 ani 6 luni și 15 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.862/28.03.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin decizia penală nr.1132/12.07.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având un rest de 733 zile rămas neexecutat.
În această situație, judecătorul a revocat beneficiul liberării condiționate conform dispozițiilor art.61 Cod penal și contopit restul rămas neexecutat, în pedeapsa de 3 ani stabilită în prezenta cauză, însă dată fiind perseverența sa infracțională anterioară i-a aplicat și un spor de 9 luni în final inculpatul având de executat 3 ani și 9 luni închisoare.
Potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Este exact ceea ce a circumscris judecătorul condițiilor concrete ale faptei săvârșite, furt pe timp de noapte, într-un loc public în dauna părții vătămate, ținând cont și de circumstanțele personale ale inculpatului, liberat condiționat din executarea unei pedepse de 5 ani 6 luni și 15 zile al cărui termen nu se împlinise pentru a fi considerată executată, mai mult, arestat și cercetat într-o altă cauză, cu o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
În mod corect, în favoarea lui, nu s-au putut reține circumstanțe atenuante de natura celor prevăzute în art.74 Cod penal pentru ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 3 ani, dar în balanță cu perseverența lui infracțională, atitudinea sinceră de care s- prevalat pentru o reducere mai substanțială a pedepsei, nu a putut fi avută în vedere în nici o fază procesuală, în contextul în care s-a aplicat minimul de pedeapsă pentru furt calificat.
Curtea constată că în mod just instanțele ierarhic inferioare au apreciat că se impune un spor de pedeapsă pentru a descuraja pe viitor faptele antisociale ale inculpatului cât și pentru asigurarea scopului coercitiv-educativ al sancțiunii astfel că hotărârile atacate se vădesc legale și temeinice.
Pentru cele mai sus reținute, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva sentinței penale nr.395/02.06.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr.537/12.10.2009.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300 lei se suportă din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.EU-07.12.2009
Dact.EA-22.12.2009/2ex
II.-Jud.C;
22 2009
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Dumitru Mirancea, Elena
