Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.174/R/2009
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Popovici Corina JUDECĂTOR 2: Toader Felicia
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul recurent, domiciliat în O,-, -.25,.19, județul B, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.608/R din 27.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr-, conform prevederilor art.386 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul Ias personal și asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 11.12.2008 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se după care:
Apărătorul contestatorului avocat solicită admiterea contestației în anulare apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a se proceda la rejudecarea recursului.
Procurorul apreciază cererea de contestație întemeiată, fiind îndeplinite condițiile art.392 din Codul d e procedură penală, sens în care pune concluzii de admitere a contestației și în consecință a se proceda la rejudecarea recursului.
Contestatorul Ias solicită admiterea contestației în anulare și rejudecarea recursului.
Instanța, consideră că sunt îndeplinite condițiile contestației în anulare și procedează la rejudecarea recursului.
Potrivit prevederilor art.385/14 alin.1/1 din Codul d e procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpatului recurent Ias, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt în infracțiunea de tăinuire și deducerea din pedeapsă a perioadei executate.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate în sensul de a se limita conținutul pedepselor accesorii la dispozițiile art.71, 64 lit.a teza II și b Cod penal și deducerea din pedeapsă a perioadei executate de inculpat, având în vedere fapta și persoana inculpatului. Referitor la cererea de schimbarea a încadrării juridice solicitată de apărare, apreciază că nu se impune având în vedere probațiunea administrată în cauză, din care rezultă că în data de 16.07.2002 inculpatul a fost cel care a asigurat paza în vederea sustragerii telefonului, astfel că este dovedit ajutorul acestuia sub forma complicității.
Inculpatul recurent Ias, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1816 din 20 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a hotărât următoarele:
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 Cod penal.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii din 6 iulie 2002 precum și durata arestului preventiv cu începere de la 7 iulie 2002 până la data de 11 iulie 2002 inclusiv.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul Ias la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 810/31 martie 1999 Judecătoriei Oradea și s-a contopit restul de pedeapsă de 736 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul executând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare care a fost sporită cu 3 luni închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 Cod penal.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 6 iulie 2002 precum și durata arestului preventiv, începând cu data de 7 iulie 2002 până la data de 11 iulie 2002, inclusiv.
S-a constatat recuperat în parte prejudiciul cauzat părții civile.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998, art. 1003 cod civil au fost obligați inculpații la plata la cursul zilei în lei a sumei de 235,5 euro către partea civilă cu titlu de despăgubiri civile și s-au respins restul pretențiilor civile.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul Ias a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care sumele de câte 300.000 lei în faza de urmărire penală și în fața instanței reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu cu împuternicirile avocațiale cu nr. 4247/6 iulie 2002 și cu nr. 5238/9 decembrie 2002 au fost avansate Baroului de avocați B din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 6 iulie 2002, în jurul orei 12,50 - pe timp de zi, inculpatul a forțat sistemul de închidere a autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare -, care era parcat pe str. - din municipiul Din interiorul autoturismului, inculpatul a sustras un telefon mobil marca MOTOROLA proprietatea părții vătămate, iar inculpatul Ias, în acest timp, asigura paza.
Partea vătămată s-a constituit ca parte civilă cu suma de 11.500.000 lei ce reprezintă contravaloarea telefonului sustras, a cartelei și a yalei distruse de inculpat.
În momentul în care organele de poliție i-a oprit pe cei doi inculpați, asupra inculpatului Ias s-a găsit o foarfece și telefonul mobil al părții vătămate.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă și reținută de instanța de fond, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal, în baza căruia cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a avut în vedere pericolul social al faptei comise, atitudinea nesinceră a inculpatului precum și faptul că nu este la primul conflict cu legea penală, conform fișei de cazier judiciar (fila 44) prezenta infracțiune a comis-o în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1049/27 martie 1998, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la 24 decembrie 1999 cu un rest neexecutat de 208 zile închisoare.
Inculpatul a fost reținut în data de 6 iulie 2002 pe o durată de 24 de ore - fila 45 dosar fond, fiind arestat prin ordonanța din 7 iulie 2002 Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea pe o durată de 5 zile, cu începere de la 7 iulie 2002, până la data de 11 iulie 2002 - mandat de arestare preventivă nr. 125/7 iulie 2002.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii din 6 iulie 2002 precum și durata arestului preventiv cu începere de la 7 iulie 2002 până la 11 iulie 2002 inclusiv.
Fapta inculpatului Ias, astfel cum a fost descrisă și reținută de prima instanță constituie infracțiunea de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal în baza căruia cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a avut în vedere pericolul social al faptei comise, atitudinea nesinceră a inculpatului, faptul că prejudiciul cauzat a fost recuperat prin restituirea bunului sustras, dar și faptul că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 810/31 martie 1999 Judecătoriei Oradea, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la 31 octombrie 2001, cu un rest neexecutat de 736 zile închisoare.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 810/31 martie 1999 Judecătoriei Oradea și s-a contopit restul de pedeapsă de 736 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul executând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, în final executând pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
Inculpatul a fost reținut pe o durată de 24 de ore prin ordonanța din 7 iulie 2002 și arestat preventiv prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din data de 7 iulie 2002 până la data de 11 iulie 2002 inclusiv, mandat nr. 124/2002.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 6 iulie 2002, precum și durata arestului preventiv începând cu data de 7 iulie 2002 până la data de 11 iulie 2002 inclusiv.
Fiind dovedită vinovăția inculpaților, în ceea ce privește comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, în baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998, 1003 cod civil, au fost obligați aceștia la plata la cursul zilei în lei a sumei de 235,5 euro către partea civilă, respingându-se restul pretențiilor civile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri judecătorești legale și temeinice și a se dispune confiscarea în baza art. 118 lit. b Cod penal a bunului, respectiv foarfece care a servit la comiterea infracțiunii și inculpații și Ias.
Inculpatul a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, arătând că probațiunea se bazează doar pe declarația părții vătămate, în sensul că inculpatul ar fi pătruns în autoturism folosindu-se de un foarfece, neexistând în acest sens probe certe ci doar supoziții, iar foarfecele - corp delict - nici nu a fost găsit.
Inculpatul Ias a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. e raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 199/A/2006, Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr. 1816 din 20 octombrie 2003, pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o completează în sensul că:
În baza art. 118 Cod penal a dispus confiscarea de la inculpatul a foarfecelui folosit la comiterea faptei.
A respins apelurile penale formulate de inculpații și Ias împotriva sentinței penale nr. 1816 din 20 octombrie 2003 pronunțată de Judecătoria Oradea.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
A obligat pe apelantul Ias să plătească în favoarea Baroului de Avocați O suma de 40 lei onorariu pentru avocat din oficiu.
A obligat pe apelanți să plătească câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, în limitele conferite de lege, tribunalul a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea este întemeiat, iar apelurile inculpaților, nefondate.
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de prima instanță pe baza probatoriului administrat și just interpretat, probatoriu din care rezultă fără echivoc vinovăția infracțiunilor de furt calificat.
Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, declarațiile lor sunt infirmate de întreg probatoriul administrat, în primul rând declarațiile părții vătămate care i-a observat și recunoscut pe cei doi inculpați care i-au forțat yala autoturismului și i-au sustras telefonul și ulterior i-a urmărit împreună cu martorul până când au fost opriți de un echipaj al poliției.
Acest probatoriu este completat de procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, probe testimoniale, proces-verbal de confruntare între cei doi inculpați iar asupra inculpaților, conform dovezilor de ridicare - predare (filele 24-25 dosar de urmărire penală) s-au găsit telefonul părții vătămate și o foarfecă.
Explicațiile inculpaților cu privire la proveniența, asupra acestor bunuri găsite asupra lor nu conferă credibilitate și nu sunt susținute de nici un mijloc probatoriu.
Ca atare, apelurile inculpaților în care solicită achitarea lor sunt nefondate și nesusținute de nici un argument de fapt sau drept care să ducă la o asemenea concluzie.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, prima instanță a uzat în mod corect de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și având în vedere atitudinea lor nesinceră pe parcursul întregului proces-verbal, contrar probelor evidente de vinovăție, precum și starea lor de recidivă, nu se impune reducerea pedepselor care în speță au și fost aplicate spre minimul special.
Referitor la apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a reținut că acesta este întemeiat, în speță, prima instanță a omis să dispună măsura confiscării speciale, în baza art. 118 lit. b Cod penal, a foarfecii - corp delict - bun care a servit la comiterea infracțiunii și care a fost ridicat conform procesului-verbal de constatare din data de 6 iulie 2002 (filele 8-10) întocmit de către organele de poliție cu ocazia depistării celor doi inculpați.
Luând în considerare cele de mai sus, tribunalul a respins apelurile declarate de inculpați și a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva hotărârii atacate pe care a modificat-o în parte, în sensul că, în baza art. 118 Cod penal a dispus confiscarea bunului menționat.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpatul recurent, domiciliat în O- - 26. I,.3, jud. B, apreciind că se impune casarea hotărârilor pronunțate în primă instanță și apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în subsidiar s -a solicitat admiterea recursului și achitarea de sub orice acuză în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală.
În motivarea inițială a recursului declarat învederează instanței de control judiciar că a fost judecat în lipsă la data de 15 mai 2004, fără să fie încunoștințat despre soluționarea apelului, fără a putea să-și exercite dreptul la apărare, fără a fi ascultat de instanța de judecată din apel, fără a i se acorda dreptul de a propune probe, și fără a fi adusă la cunoștință soluția dată în apel.
Apreciază că ambele hotărâri atât aceea de la fond cât și cea din apel sunt vădit nelegale și netemeinice, aplicându-i-se pedepsele prin încălcarea drepturilor și libertăților prevăzute de art. 6, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Pe de altă parte, consideră că nu există nici o probă concludentă care să dovedească presupusa sa complicitate la infracțiunea de furt comisă de coinculpatul.
Recurentul învederează instanței de control judiciar că cele două hotărâri recurate sunt netemeinice și nelegale și sub aspectul interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal în totalitate, în contradicție cu Normele Convenției Europene a Drepturilor Omului art. 8 și chiar a substanței dispozițiilor art. 64 Cod penal.
Recurentul a solicitat repunerea sa în termenul de recurs și suspendarea executării hotărârilor penale recurate.
că sunt îndeplinite condițiile repunerii în termen, curtea a respins cererea privind suspendarea mandatului de executarea pedepsei aplicare recurentului apreciată a fi nefondată.
Prin decizia penală nr.608/R din 27 noiembrie 2008, fost admis ecursul penal declarat de inculpatul recurent, a fost casată și modificată decizia atacată în sensul că:
A fost înlăturat sporul de 3 luni închisoare, aplicat pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, urmare revocării beneficiului liberării condiționate a executării pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentința penală nr. 810 din 31 martie 1999 Judecătoriei Oradea, pentru un rest de 736 zile închisoare.
În final execută pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
A fost limitat conținutul pedepsei accesorii la dispozițiile art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
S-au menținut restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
A fost obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B, onorariu pentru avocat din oficiu în sumă de 100 lei.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.385 indice 9 pct. 14 și 18 Cod de procedură penală, Curtea a apreciat că recursul este fondat cu considerente la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, respectiv cuantumul pedepsei aplicate, avându-se în vedere contribuția inculpatului recurent la săvârșirea complicității la infracțiunea reținută în sarcina sa, cu considerente și la prejudiciu cauzat părții vătămate.
Totodată recursul este apreciat ca fiind întemeiat privind limitarea pedepselor accesorii aplicate, interzicându-i-se toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal.
În cursul judecării în recurs a cauzei recurentul a învederat instanței că are domiciliul în Spania fiind citat în mod repetat de la adresa indicată, fără rezultat, procedura restituită fiind cu mențiunea "necunoscut", în atare condiții instanța a apreciat că procedura s-a realizat în condițiile art.177 alin. 4 Cod de procedură penală.
Astfel fiind în baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, admițând recursul a casat și modificat hotărârile recurate în sensul că a înlăturat sporul aplicat potrivit dispozitivului prezentei decizii, urmând ca în final recurentul să execute 3 ani și 6 luni închisoare.
Hotărârile vor fi modificate și în sensul înlăturării art.64 lit. a teza I și lit.c Cod penal, referitoare la dreptul de a alege, limitându-le la art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, având în vedere Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului ( Marea Cameră ) în cauza Hirst c/a Regatului Unit.
Măsura riguroasă ce o constituie privarea de dreptul la vot nu trebuie totuși aplicată lejer; principiul de proporționalitate cere existența unei legături observabile și suficiente între sancțiune, comportament și situația persoanei în cauză.
Nu este loc în spiritul Convenției care recunoaște toleranța și spiritul deschis, ca fiind caracteristici ale unei societăți democratice, privațiunea automată a dreptului la vot, bazându-se doar pe ce ar putea influența opinia publică.
Constată că, prin cererea înregistrată la instanță la data de 12.12.2008, contestatorul recurent Ias, a formulat o contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.608/R din 27.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr-, arătând că la data la care s-a judecat recursul, acesta se afla arestat în Belgia, în vederea extrădării sale în țară, astfel încât solicită admiterea contestației în anulare cu consecință anulării deciziei penale atacate și rejudecându-se recursul solicită a i se admite cererea de schimbare a încadrării juridice din complicitate la furt calificat în tăinuire și deducerea din pedeapsă a perioadei executate.
Analizându-se actele și lucrările dosarului de fond, precum și cel de contestație în anulare, instanța reține următoarele:
Contestatorul Ias a formulat o contestație în anulare, motivat de faptul că la data la care s-a judecat recursul său în dosar nr- al Curții de APEL ORADEA, pronunțându-se decizia penală nr.608/R/2008, acesta era arestat în Belgia în vederea extrădării sale în țară.
În acest sens, pentru a se verifica susținerile contestatorului s-a dispus a se efectua o adresă la Centrul de Cooperare Internațională - Biroul Național Interpol care, prin adresa nr.-/BCF din 12.03.2009 ( fila 18 ), a confirmat faptul că Ias "a fost arestat la 21.11.2008 de către Judecătorul de Instrucție din Liege, iar predarea în România s-a realizat la 8.12.2008".
Astfel, s-a constatat că procedura de citare cu contestatorul, la termenul la care s-a soluționat recursul nu a fost legal îndeplinită, acesta fiind arestat în Belgia, ( cazul de contestație în anulare prev. de art.386 alin.1 lit.a Cod procedură penală ), iar pe de altă parte, acesta a formulat contestația în data de 11.12.2008, respectiv după 3 zile de la data la care a fost predat autorităților române.
Ca urmare, Curtea constatând că sunt îndeplinite condițiile contestației în anulare, a admis-o, a dispus desființarea deciziei penale nr.608/27.11.2008 a Curții de APEL ORADEA și a trecut la rejudecarea recursului declarat de Ias.
Verificându-se actele și lucrările dosarului de fond, se constată că starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului Ias sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat în dauna avutului privat, prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a, e, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că în data de 6 iulie 2002, în jurul orelor 12,50, pe timp de zi, în timp ce inculpatul Ias asigura paza, inculpatul a forțat sistemul de închidere a autoturismului VW Passat cu nr. de înmatriculare -, care era parcat pe str.- din O, iar din interiorul autoturismului a sustras un telefon mobil marca Motorola, proprietatea părții vătămate, telefon ce ulterior a fost găsit de organele de poliție asupra inculpatului Ias.
Susținerile inculpatului Ias, în sensul că nu a asigurat paza, în timp ce comitea furtul, ci că doar ulterior, întâlnindu-se, întâmplător cu acesta, a primit telefonul respectiv pentru a-l valorifica, ocazie cu care i-ar fi spus că l-ar fi furat, sunt neîntemeiate câtă vreme din declarația părții vătămată și a martorului rezultă că partea vătămată i-a observat și recunoscut pe cei 2 inculpați care i-au forțat yala autoturismului și i-au sustras telefonul și ulterior i-a urmărit împreună cu martorul până când au fost opriți de către un echipaj al poliției.
Ca urmare, apreciem că nu se impune schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului Ias.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului Ias, Curtea apreciază că, deși acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, se impune a se înlătura sporul de 3 luni închisoare, aplicată pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare, urmare a revocării beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 736 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentința penală nr.810/31.03.1999 a Judecătoriei Oradea, contribuția inculpatului recurent la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, la prejudiciul produs părții vătămate, recuperat integral, dar și pentru motive de echitate, respectiv datorită faptului că inculpatul ( autorul infracțiunii și care de asemenea este recidivist postexecutoriu ) a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani 6 luni închisoare.
Totodată, constatându-se că inculpatul a fost arestat în vederea extrădării, în Belgia, pentru a executa pedeapsa din prezenta cauză, urmează a i se deduce inculpatului Ias din pedeapsa perioada executată până la zi.
Față de cele ce preced, Curtea în baza art.392 Cod procedură penală va admite contestația în anulare formulată de contestatorul Ias, împotriva deciziei penale nr.608 din 27.11.2008 a Curții de APEL ORADEA pe care o va desființa în întregime și în consecință:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul penal declarat de inculpatul Ias împotriva deciziei penale nr.199 din 15.05.2006 a Tribunalului Bihor și a sentinței penale nr.1816 din 20.10.2003 a Judecătoriei Oradea pe care le va casa și modifica în sensul că va înlătura sporul de 3 luni închisoare aplicată pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare, urmare a revocării beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 736 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentința penală nr.810/31.03.1999 a Judecătoriei Oradea, rămânând de executat pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Va limita conținutul pedepselor accesorii la dispozițiile art.71, 64 lit.a teza II și b Cod penal.
Va deduce din pedeapsa de mai sus perioada executată de la 27.11.2008 la 9.04.2009.
Va anula mandatul de executare nr.3542/2003 din 2.12.2008 al Judecătoriei Oradea emis în baza sentinței penale nr.1816 din 20.10.2003 a Judecătoriei Oradea definitivă prin decizia penală nr.608/27.11.2008 a Curții de APEL ORADEA.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza artt.392 Cod procedură penală, admite contestația în anulare formulată de contestatorul, născut la 17.02.1980, fiul lui și, deținut în Penitenciarul Satu -M, împotriva deciziei penale nr.608/27.11.2008 a Curții de APEL ORADEA pe care o desființează în întregime și în consecință:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul penal declarat de inculpatul Ias împotriva deciziei penale nr.199 din 15.05.2006 a Tribunalului Bihor și a sentinței penale nr.1816 din 20.10.2003 a Judecătoriei Oradea pe care le casează și modifică în sensul că înlătură sporul de 3 luni închisoare aplicată pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare, urmare a revocării beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 736 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentința penală nr.810/31.03.1999 a Judecătoriei Oradea, rămânând de executat pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
conținutul pedepselor accesorii la dispozițiile art.71, 64 lit.a teza II și b Cod penal.
Deduce din pedeapsa de mai sus perioada executată de la 27.11.2008 la 9.04.2009.
Anulează mandatul de executare nr.3542/2003 din 2.12.2008 al Judecătoriei Oradea emis în baza sentinței penale nr.1816 din 20.10.2003 a Judecătoriei Oradea definitivă prin decizia penală nr.608/27.11.2008 a Curții de APEL ORADEA.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 9.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizia - jud.- -
În concept - 28.04.2009
Judecători recurs -; R;
- - -
2 ex./29.04.2009
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Toader Felicia, Rus Claudia
