Furtul (art.208 cod penal). Decizia 167/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.167/R/2009
Ședința publică din 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 28.07.1982, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.34/A din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie care desființează în parte sentința penală nr.373/P din 15 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nrf-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.4 - 209 alin.1 lit.g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat în substituire apărător desemnat din oficiu avocat, în baza delegației de substituire emisă la 8.04.2009 de Baroul Bihor și partea civilă recurentă, asistat de avocat HG, în baza împuternicirii avocațiale nr.51 emisă la 07.04.2009 de Baroul Olt - Cabinet Individual, lipsă fiind recurentul asigurător Fondul de Protecție a Victimelor Străzii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței și că recurentul parte civilă a depus la dosarul cauzei memoriu cuprinzând motivele de recurs, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în sensul redozării pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că scopul pedepsei penale poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Referitor la recursul declarat de partea civilă îl lasă la aprecierea instanței.
În ce privește recursul declarat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii pune concluzii de respingere a acestuia.
Apărătorul recurentului parte civilă avocat solicită HG admiterea recursului, casarea deciziei recurate, menținându-se hotărârea primei instanțe în ceea ce privește latura civilă.
Consideră soluția instanței de apel nelegală întrucât s-a desființat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește latura civilă, fără să existe o cerere de apel în acest sens și să se pună în discuție în fața instanței de apel acest aspect.
Inculpatul și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii au achiesat în fața primei instanțe la pretențiile de despăgubire formulate de partea civilă iar apelul declarat de inculpat a vizat latura penală, inculpatul arătând în fața instanței de apel că înțelege să achite părții civile sumele pretinse ca despăgubiri.
Consideră că, instanța trebuia să ia act de faptul că inculpatul și garantul au achiesat la pretențiile părții vătămate constituite ca parte civilă și să soluționeze apelul doar în limitele acestuia, respectiv cu privire la latura penală. Mai arată că, în jurisprudență a fost considerat ca inadmisibil apelul în ceea ce privește latura civilă declarat de partea care în fața instanței de fond a achiesat la pretențiile părții adverse.
Se invocă Decizia nr.I/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care se arată că în raport de reglementările neechivoce ale art.14 alin.1-3 din Codul d e procedură penală, ale art.998-999 Cod civil, a căror aplicare nu este limitată prin vreo dispoziție a Codului d e procedură penală referitoare la repararea pagubei în cadrul acțiunii civile alăturate celei penale, este evident că legiuitorul nu a urmărit să îngrădească în vreun fel posibilitatea persoanei vătămate, constituită parte civilă, de a obține o justă și integrală reparare a pagubei.
De aceea, prin limitarea obiectului acțiunii civile la daunele cauzate numai de efectele care sunt consecința la care se face referire neechivocă prin textul legii incriminator al faptei deduse judecății instanței penale, s-ar deturna însuși sensul și scopul unei astfel de acțiuni, care constă în asigurarea unei juste și integrale reparări a prejudiciului cauzat.
bunei administrări a justiției, care impune exercitarea concomitentă a celor două acțiuni, nu poate conduce la nesoluționarea pretențiilor civile în funcție de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse, ca urmare a particularităților legăturii de cauzalitate dintre actul incriminat și efectele acestuia.
O astfel de soluție apreciază că ar contraveni însuși spiritului legii române aplicabile și reglementărilor art.6 paragraf I din CEDO, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil, de către o instanța care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Mai arată că dispozitivul deciziei recurate nu conține nici una dintre soluțiile arătate de art.346 Cod procedură penală, instanța înlăturând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile a omis să arate că a lăsat nesoluționată latura civilă.
Referitor la recursul declarat de inculpat îl lasă la aprecierea instanței.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Față de împrejurarea că faptele comise de inculpat se află în concurs real, apreciază că pedeapsa de 4 ani stabilită de instanță este în concordanță cu prevederile art.72 Cod penal, fiind just individualizată atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Referitor la recursul părții civile pune concluzii de admitere a acestuia, în sensul casării deciziei instanței de apel și a menținerii hotărârii primei instanțe. Consideră că, apelul inculpatului sub aspectul laturii civile a fost greșit admis de către instanța de apel, deoarece nu a existat o cerere de apel formulată de inculpat și, pe de altă parte, despăgubirile civile au fost corect stabilite de instanța de fond.
Cât privește recursul declarat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii arată că acesta nu este motivat, calea de atac a apelului a fost retrasă, condiții în care recursul este inadmisibil și solicită respingerea acestuia ca atare.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 373/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în baza art. 208 al.4 - art. 209 al.1 lit. g cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat de folosință, în dauna părții civile,. în nr.169, jud.
În baza art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de4 (patru) ani închisoare, pe care a sporit-o cu6 (șase) luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa aplicată de4 (patru) ani și 6(șase) luni închisoare.
În baza art.71 al.1 și 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 28.07.2008 până la zi.
În baza art.350 al.1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 lei despăgubiri civile și suma de 500 de lei cheltuieli de judecată.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 18.650 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 100 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru avocat, din cadrul Baroului
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În vara anului 2008 inculpatul a fost angajat ca păstor la oile părții vătămate și ale altor persoane din zona localității, jud. B,
În ziua de 26 iulie 2008 inculpatul a coborât de la, din locul numit,", întrucât în data de 28 iulie 2008 urma să-și serbeze ziua sa de naștere și a primit câteva zile libere de la cei care-l angajaseră.
În după-amiaza zilei respective inculpatul a ajuns în satul, deplasându-se la un local din această localitate, unde a consumat două sticle cu vin, după care s-a deplasat împreună cu martorul la discoteca din localitatea, unde de asemenea au consumat băuturi alcoolice.
În jurul orelor 02,00 dimineața, martorul l-a dus pe inculpat la depozitul din al SC SRL, proprietatea părții civilă, unde inculpatul urma să rămână peste noapte. După plecarea martorului, inculpatul a intrat pe poarta neasigurată, a urcat în autocamionul marca R, cu nr. de înmatriculare -, pe care l-a pornit cu intenția de a se deplasa din nou la discoteca din localitatea, fără a avea permisiunea proprietarului autocamionul, respectiv a părții civile.
Inculpatul a făcut o manevră de mers înapoi, pentru a întoarce camionul și a-l scoate din depozit, lovind autoutilitara cu nr. de înmatriculare -, pe care a avariat-o ușor, după care s-a îndreptat spre îndreptat spre localitatea, conducând autocamionul pe DN 75, fără a poseda permis de conducere.
Ajuns pe raza localității, datorită stării de ebrietate în care se afla și a viteze excesive inculpatul a pierdut controlul asupra autocamionului și a intrat frontal în imobilul cu nr.256, proprietatea părții civile, distrugând pereți de la stradă și poarta de acces a acestuia.
După producerea accidentului de circulația inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției care a efectuat cercetarea locului faptei și fără să fi fost văzut de către proprietarul casei, acesta ascunzându-se timp de 2 zile în pădurea din jurul localității. După aceea a luat legătura cu partea civilă și s-a predat organelor de poliție care u procedat la reținerea sa.
Din adresa nr.34.373/14.08.2008 a C-S a rezultat că inculpatul nu figurează în evidența conducătorilor auto ca fiind posesor de permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Fapta inculpatului de a sustrage din depozitul SC SRL autocamionul cu nr. de înmatriculare -, al căruia administrator fiind partea civilă, constituie conținutul infracțiunii de furt calificat de folosință, prev. de art.208 al.4-art.209 al.1 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a conduce pe DN 75 autocamionul cu nr. de înmatriculare - fără a poseda permis de conducere, constituie conținutul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea poliției care a efectuat cercetarea locului faptei, constituie conținutul infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
La încadrarea juridică a tuturor faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată pentru a avea în vedere stare de recidivă postexecutorie în care acesta se află, fiind condamnat anterior în mai multe rânduri ultima fiind la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.105/2005 a Judecătoriei Oravița, fiind arestat la 19 iunie 2006. În raport cu data arestării și cu pedeapsa de 2 ani închisoare, faptele săvârșite de către inculpat din prezenta cauză sunt realizate după executarea pedepsei anterioare sau considerarea ei ca executată.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, atitudinea acestuia, care a recunoscut faptele comise, împrejurarea că a mai fost condamnat pentru fapte similare.
Astfel pentru cele trei infracțiuni instanța l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției și fiindcă ele se află în concurs real, în baza art.33 lit. a și art.34 lit. b Cod penal, le-a contopit în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 (șase) luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Având în vedere că instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza art.71 al.1 și 2 Cod penal a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 28.07.2008 până la zi, în condițiile în care a fost reținut și după aceea arestat de către Judecătoria Beiuș prin încheierea nr.22/28.07.2008.
Faptele pentru care inculpatul a fost condamnat sunt deosebit de grave, ele impun ca și pe viitor inculpatul să rămână în stare de arest preventiv, motiv pentru care în baza art.350 al.1 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Inculpatul a recunoscut și acceptat pretențiile materiale ale părții civile astfel că în baza art.998 cod civil și art.14 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 10.000 lei despăgubiri civile și în baza art.193 Cod procedură penală suma de 500 de lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În legătură cu cererea de despăgubiri civile formulată de către partea civilă este de reținut faptul că mașina pe care inculpatul a sustras-o pentru a folosi pe nedrept nu avea plătită polița de asigurare de răspundere civilă auto pentru anul 2008, deoarece se pare că proprietarul nu o folosea. În această situație în cauză a fost introdus ca și garant în vederea recuperării prejudiciului suferit de către partea civilă, Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România. Această instituție a comunicat judecătoriei un înscris la data de 27.10.2008 prin care a arătat că în conformitate cu OUG nr.201/2005 pentru modificare și completarea Legii nr.32/2000 calitatea procesuală de garant pentru astfel de situații aparține entității juridice denumită Fondul de Protecția al Victimelor Străzii, constituită în baza art. 25 ind.1 din Legea nr.32/2000.
Această entitate administrează fondurile bănești necesare pentru despăgubirea persoanelor care au avut de suferit în urma accidentelor de circulație, în cazul în care autorii acestor accidente au fugit de la fața locului și nu au fost descoperiți sau mașinile pe care le-au condus nu au fost asigurate pentru cazurile de răspundere civilă auto.
După ce fondul de Protecție a Victimelor Străzii a fost introdus în cauză a comunicat instanței note de ședință, prin care și-a expus punctul de vedere cu privire la calitatea fondului și situațiile în care acesta asigură plata unor sume de bani către victimele accidentelor de circulație, precum și criteriile după care se fac calculele pentru aceste plăți. S-a precizat că fondul nu poate să fie obligat la plata în solidar cu inculpatul a despăgubirilor civile către partea civilă, pentru că este doar un garant care face plăți în condițiile stabilite prin lege și prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008.
Partea civilă a depus la dosar în susținerea cererii sale de constituire de parte civilă un raport tehnic de evaluare a pagubei realizat pe cale extrajudiciară în care sunt cuprinse materialele de construcție necesare pentru refacerea casei și lucrările aferente cu prețul manoperei.
Devizul total se ridică la suma de 18.650 de lei valoare care a fost acceptată de către inculpat, iar un exemplar al acestuia a fost trimis spre luare la cunoștință de către conducerea fondului și cu privire la care nu au fost făcute obiecțiuni.
În condițiile în care inculpatul a acceptat valoarea despăgubirilor indicate în devizul de lucrări și materiale, instanța în baza art. 998 Cod civil și art.14 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile, suma de 18.650 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În măsura în care inculpatul nu va face aceste plăți către partea civilă, iar la termenele anterioare el a și precizat că nu are posibilități de plată partea civilă se va putea adresa Fondului de Protecția a Victimelor Străzii pentru a obține, fie compensarea totală, fie parțială a acestor pretenții, în funcție de modul în care acestea se vor calcula.
În baza art. 189 Cod procedură penală, a obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 100 lei onorar avocat din oficiu, pentru avocat, din cadrul Baroului
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva hotărârii instanței de fond, a declarat apel inculpatul, partea civilă și garantul Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului declarat în cauză și modificarea hotărârii atacate în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege în condițiile art. 81 Cod penal și cu înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat.
Susține inculpatul că a avut o atitudine procesuală corespunzătoare iar la data săvârșirii faptei se afla în stare de libertate.
În prezent este de acord să achite despăgubirile solicitate de părțile civile.
Partea civilă nu a formulat concluzii în susținerea căii de atac.
Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii a depus la dosar un înscris prin care și-a manifestat voința de a retrage apelul declarat în cauză.
Prin decizia penală nr.34/A din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 373/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost desființată în sensul că a fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
A fost înlăturată dispoziția de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de garantul Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
În baza art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv până la zi.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus a se vira în favoarea Baroului B suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat conform delegației nr. 597/20.01.2009.
Au fost obligați pe apelanții și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii să plătească statului câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu, pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, tribunalul a apreciat că aceasta este nelegală și netemeinică.
Prima instanță în mod corect, analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei a stabilit vinovăția inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Pedepsele aplicate au fost corect dozate cu excepția sporului de 6 luni pe care tribunalul l-a înlăturat, pe considerentul atitudinii procesuale corespunzătoare pe care inculpatul a avut-
În acest sens a fost admis apelul inculpatului.
Un alt aspect de nelegalitate este acela al obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile.
Inculpatul, ulterior sustragerii unui camion l-a condus pe DN 75 fără a poseda permis de conducere iar datorită stării de ebrietate în care se afla, a intrat frontal într-un imobil aflat în proprietatea părții civile, distrugând pereții exteriori ai acestuia precum și poarta de acces.
Inculpatul nu poate fi obligat la plata prejudiciului creat părții civile în actualul cadru procesual, câtă vreme infracțiunea săvârșită de inculpat, este una de pericol.
În această situație, este evident că nefiind o infracțiune de rezultat, conducerea pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și având drept consecință producerea unui accident de circulație în urma cărora au rezultat pagube materiale, nu poate genera existența unei obligații la plata unui astfel de prejudiciu material.
Infracțiunile de pericol dau doar vocația obligării la plata unor daune morale, ceea ce nu poate fi cazul în speță.
În acest context, partea civilă are alte mijloace legale de a-și recupera pretențiile emise în legătură cu pagubele cauzate imobilului aflat în proprietatea sa, sens în care va fi înlăturată obligația la plata acestor despăgubiri din partea inculpatului.
În consecință a fost respins ca nefondat și apelul părții civile.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de garantul Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
Raportat la starea de arest a inculpatului, tribunalul a apreciat că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, sens în care în baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut pe inculpat în stare de arest preventiv.
Restul dispozițiunilor hotărârii atacate au fost menținute.
Apelanții și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii au fost obligați la plata a câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpatul și partea civilă. De asemenea în cauză a declarat recurs și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, recurs nemotivat nici în scris și nici oral.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate în sensul redozării pedepsei aplicate inculpatului apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Partea civilă, prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond, în ceea ce privește latura civilă arătând că soluția instanței de apel este nelegală în ceea ce privește latura civilă câtă vreme inculpatul a fost de acord să plătească despăgubirile acordate de instanța de fond părții civile.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinat cu art.385/6 alin.1 și art.385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursul părții civile este fondat, urmând a-l admite, iar recursul inculpatului este nefondat urmând a-l respinge în consecință.
De asemenea, apreciază că recursul declarat de către Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii este inadmisibil.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpat fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă rezultantă de 4 ani 6 luni închisoare cu aret.71, 64 lit.a teza II și b Cod penal, pedeapsă care a fost redusă de instanța de apel la 4 ani închisoare, iar ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus privarea acestuia de libertate pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.4 - 209 alin.1 lit.g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal și a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal precum și a unei infracțiuni de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea poliției prev. și ped. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, constând în aceea că, în noaptea de 26 iulie 2008, aflându-se într-o stare avansată de ebrietate a sustras din depozitul SC SRL, autocamionul cu nr. de înmatriculare -, proprietatea părții civile pe care l-a condus pe DN.75 fără a poseda permis de conducere, iar pe raza localității a pierdut controlul asupra autocamionului, intrând frontal în imobilul nr.256, distrugând pereții de la stradă și poarta de acces în locuință, proprietatea părții civile, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției.
Referitor la recursul declarat de către inculpat, Curtea apreciază că acesta este nefondat, considerând că în cauză s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Astfel, potrivit art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că, operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei, astfel cum a fost realizată de instanțele de fond corespunde gravității faptelor săvârșite de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport de toate criteriile prev. de art.72 Cod penal, urmărind a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prev. de art.52 Cod penal.
În acest context, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpat ( furtul unui autoturism, conducerea acestuia fără a poseda permis de conducere cu consecința distrugerii unui imobil și mai apoi părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției ), dar și circumstanțele personale ale acestuia, care neavând ocupație își procură mijloacele de subzistență din săvârșirea de fapte antisociale, fiind cunoscut cu antecedente penale pentru comiterea faptelor de același gen, Curtea nu consideră a fi oportună o reducere a pedepsei, instanța de apel tocmai având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului i-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare reducându-i astfel pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de fond, la 4 ani închisoare.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, Curtea îl apreciază ca fiind fondat câtă vreme distrugerea imobilului aparținând acestei părți civile a avut loc tocmai ca urmare a faptelor comise de către inculpat, iar pe de altă parte, chiar și inculpatul nu s-a opus acordării acestor despăgubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat acestei părți civile. Ca urmare, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis și a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile în favoarea părții civile.
Referitor la recursul declarat de către Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, Curtea va constata că este inadmisibil câtă vreme aceasta a depus un înscris ( fila 25 dosar instanță de apel ), din care rezultă că își retrage apelul formulat în cauză, iar instanța de apel a luat act de retragerea apelului declarat în cauză, situație în care hotărârea a rămas definitivă față de această parte la data retragerii apelului.
Față de cele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și se va admite recursul penal declarat de partea civilă recurentă.
Fiind în culpă procesuală, va obliga pe inculpat să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 200 RON, onorariu pentru apărarea din oficiu.
Va obliga pe inculpat și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la câte 200 RON, cheltuieli judiciare în recurs, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de ASOCIAȚIA FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII.
În baza art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr.34 din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează și menține sentința penală nr.373 din 15.12.2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 200 RON lei, onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la câte 200 RON cheltuieli judiciare în recurs, restul cheltuielilor rămânând în sarcina statului.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 9.04.2009.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 27.04.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
- - -
3 ex./28.04.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Popovici Corina
