Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 177
Ședința publică din data de 15.02.2008
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 19.05.1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva deciziei penale nr. 227 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 157 din 26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, prin care, în baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.e, g și i Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat la 3 ani închisoare.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate acordate inculpatului prin sentința penală nr. 1115/2006 a Judecătoriei Moreni în ceea ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 103/2005 a Judecătoriei Pucioasa și s-a contopit restul de pedeapsă de 345 zile rămasă neexecutată, urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal s-a computat perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 25.07.2007, la zi.
În baza art. 14, 15 și 346 Cod procedură civilă s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul către acesta la 4100 lei despăgubiri civile.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat, din Baroul Prahova, substituind pe avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. e,g și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. e,g și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul inculpat și apoi având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. e,g și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. e,g și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal.
De asemenea, arată că inculpatul a formulat recurs împotriva hotărârilor pronunțate, apreciindu-le ca fiind netemenice și nelegale.
Consideră că în mod greșit instanța la stabilirea pedepsei a avut în vedere declarația unui singur martor, deși acesta a susținut că fapta nu a fost săvârșită de dânsul.
Nu a avut intenția și nu a sustras bunul.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, iar pe fond să se dispună achitarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că recursul formulat în cauză de inculpat este fondat, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice faptei din infracțiunea de furt calificat în cea de tentativă la furt calificat, având în vedere întregul ansamblu probator administrat în cauză.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, menținerea în parte a hotărârile pronunțate de cele două instanțe și pe fond să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e,g,i Cod penal în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. e,g,i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal cu consecința reducerii pedepsei, avându-se în vedere faptul că inculpatul este recidivist.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește susținerile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin decizia penală nr. 227 din 19.11.2007 a Tribunalului Dâmbovițaa fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la 19 mai 1978, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, împotriva sentinței penale nr. 157/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa în dosarul nr-.
S-a menținut starea de arest față de inculpat, iar în baza disp. art. 381 alin. 1 cod pr.penală, s- adaugat timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărîrii atacate, începînd din 26.09.2007 la zi.
De asemenea, a fost obligat apelantul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzînd și onorariul apărătorului care i-a fost
desemnat acestuia din oficiu, de 100 lei, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr. 157 pronunțată de Judecătoria Pucioasa la 26.09.2007 în dosarul nr-, în baza disp. art 208 alin 1 - 209 alin. 1 lit. e, f și i cod penal, cu aplicarea disp. art 37 lit. a cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 19.05.1978, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, la o pedeaspă de 3 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 61 cod penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului, în privința pedepsei de 3 ani închisoare stabilită de Judecătoria Moreni prin sentința penală nr. 103/2005, referitor la restul neexecutat de 345 de zile, fixîndu-se ca pedeapsă rezultantă de executat de 3 ani închisoare, în condițiile disp. art 71 și 64 lit. a teza a II a și lit. b cod penal.
În conformitate cu disp. art 350 cod pr.penală, a fost menținută starea de arest față de inculpat iar în baza disp. art 88 cod penal s-a computat perioada reținerii și arestării preventive a acestuia, începînd cu data de 25.07.2007 la zi.
Potrivit disp. art 14, 15 și 346 cod pr.penală, a fost admisă acțiunea civilă exercitată alăturat celei penale de către partea vătămată, căruia inculpatul a fost obligat să-i plătească suma de 4100 lei cu titlu de despăgubiri civile.
In baza disp. art. 191 cod pr.penală, inculpatul a fost obligat la 350 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzînd și onorariul apărătorului care i-a fost desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 776/P/2007 din 30.07.2007 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria Pucioasaa fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, fiul lui și, născut la 19.05.1978, deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i cod penal, cu aplicarea disp. art 37 lit. a cod penal, constînd în faptul că în noaptea de 24/25.07.2007, prin efracție, acesta a sustras din autoutilitara cu număr de înmatriculare -, parcată într-un loc public, pe raza localității P, o trusă de chei, o trusă medicală și un cric hidraulic, a căror contravaloare a fost estimată de către partea vătămată la suma de 4100 lei.
Rechizitoriul a fost întocmit pe baza declarațiilor inculpatului, ale părții vătămate și ale martorului, a raportului de constatare tehnico-științifică nr. 40954/26.07.2007 și a procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de către Poliția orașului
S-a mai constatat de către instanța de fond că atît în cursul urmăririi penale cît și în faza cercetării judecătorești inculpatul a negat săvîrșirea oricărei fapte de natură penală, confirmînd numai împrejurarea că s-a aflat la locul și în timpul în care se presupune că aceasta s-ar fi comis, în zona aflată în apropierea autoutilitarei.
Au fost reaudiați partea vătămată care a relatat că 1-a urmărit pe inculpat în timp ce acesta se îndepărta în fugă de locul situării autovehiculului din interiorul căruia sustrăsese bunurile care-i aparțin, în urma forțării portbagajului și martorul care a menționat în declarația sa că 1-a surprins pe inculpat în preajma autoutilitarei, acesta ascunzîndu-se în momentul în care el a oprit autoturismul la volanul căruia se afla.
Au mai fost audiați, la cererea inculpatului, martorii și care au evidențiat în depozițiile lor că bunurile sustrase nu au fost găsite nici în locuința și nici la locul de muncă al acestuia.
În urma analizei întregului material probator instanța a stabilit că, în noaptea de 24/25.07.2007, prin forțarea portbagajului, inculpatul a sustras din autoutilitara cu număr de înmatriculare - parcată pe str. - în orașul P - o trusă de chei, o trusă medicală și un cric hidraulic, fapta acestuia, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în condițiile disp. art 37 lit. a cod penal, în perioada în care se afla în libertate condiționată, (beneficiu acordat în legătură cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, care-i fusese aplicată de către Judecătoria Pucioasa, prin sentința penală nr. 103/2005, din executarea căreia se liberase la 22.09.2006, cu rest neexecutat de 345 zile) realizînd conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat prevăzută de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere valoarea redusă a prejudiciului încercat de către partea vătămată și gradul de pericol social al faptei, apreciindu-se că o sancțiune la nivelul minimului special prevăzut de textul incriminator va fi de natură să realizeze scopurile prevăzute de disp. art 52 cod penal.
Dată fiind împrejurarea că noua infracțiune a fost comisă în perioada libertății condiționate, s-a procedat, în baza disp. art 61 cod penal, la revocarea acestui beneficiu, dispunîndu-se contopirea restului neexecutat de 345 de zile din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată în cauza cu care instanța de fond a fost investită, în conformitate cu disp. art 61 alin. 1 cod penal.
S-a stabilit, de asemenea, ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție, facîndu-se și aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a teza a II a și lit. b cod penal, privitoare la pedeapsa accesorie.
A fost menținută starea de arest față de inculpat, în baza disp. art. 350 cod pr.penală, fiind computată din pedeapsa de executat, potrivit disp. art. 88 cod penal durata reținerii și arestării sale preventive, începînd cu data de 25.07.2007 la zi.
Constatând că prin fapta ilicită comisă, inculpatul a creat un prejudiciu material efectiv părții vătămate, reprezentat de contravaloarea bunurilor sustrase din interiorul autoutilitarei proprietatea acesteia, instanța l-a obligat la plata sumei cu acest titlu.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele formulate în scris, apelantul susține că instanța de fond a stabilit situația de fapt, fără o analiză serioasă a probelor administrate în cauză, singura împrejurare reală fiind aceea că s-a aflat în seara indicată de către partea vătămată în apropierea autovehiculului acesteia, și că a fugit în momentul în care martorul ajunsese în zonă.
Mai precizează apelantul că nu există nici o probă care să ateste că el ar fi deteriorat sistemul de închidere al portbagajului autoutilitarei și că ar fi sustras anumite bunuri din interiorul acesteia, același martor nominalizat mai sus evidențiind faptul că nu a observat dacă avea asupra sa vreun obiect cu care ar fi putut să pătrundă în spațiul în care se aflau cele două truse și cricul.
Pe de altă parte, trusa de chei nu a fost găsită nici în zona în care se pretinde că el ar fi acționat, nici în locuința pe care o deține, singurele probe care-1 incriminează fiind urmele papilare care-i aparțin, ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, însă numai din afara autovehiculului ( nu și din interior).
Examinînd cauza sub toate aspectele, prin prisma disp. art. 371 și 378 cod pr.penală, tribunalul a apreciat că apelul declarat de către inculpat se privește ca nefondat.
Situația de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare confirmată de către instanța de fond în urma efectuării cercetării judecătorești este cea reală, stabilită în urma analizei pertinente a întregului material probator administrat în cauză, în spiritul disp. art. 3 cod pr.penală potrivit cărora "în desfășurarea procesului penal trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, cu respectarea dreptului la apărare al acestuia dar și a celorlalte garanții procesuale reglementate prin normele procesual penale".
Activitatea infracțională a inculpatului a constat în sustragerea prin efracție în noaptea de 24/25.07.2007 a unei truse de chei, a unei truse medicale și a unui cric hidraulic, în valoare de 4100 RON, din autoutilitara cu număr de înmatriculare - parcată parcată pe str. -, în orașul P, proprietatea părții vătămate.
Apelantul inculpat a avut o poziție oscilantă pe parcursul celor 2 faze procesuale, de la contestarea oricărei implicări în comiterea vreunei fapte penale, la acceptarea ideii că în seara zilei de 24.07.2007 a încercat "fără voia sa și fără să știe pentru ce" portierele autoutilitarei și că s-a aflat în jurul orelor 1,00 a nopții următoare la locul faptei, fără să sustragă însă vreun bun, pentru ca la prezentarea materialului de urmărire penală să recunoască învinuirea care i s-a adus, în integralitatea ei.
La cercetarea judecătorească, din nou apelantul inculpat a negat săvîrșirea faptei.
Infracțiunea este însă probată cu plîngerea și declarația părții vătămate care 1-a recunoscut pe inculpat și 1-a urmărit după ce fusese anunțat de martorul că-i fusese spart portbagajul microbuzului pe care-1 parcase în fața porții, aceasta din urmă adăugind că l-a surprins în preajma autovehiculului.
Declarațiile persoanelor nominalizate mai sus se coroborează în sensul disp. art. 75 și 78 cod pr.penală cu mențiunile înscrise în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 40954 din 26.07.2007 întocmit de către Serviciul Criminalistic D, care atestă că urmele palmare 1 și 2 ridicate cu ocazia cercetării la fața locului în cazul furtului comis în noaptea de 24/25.07.2007 din autospeciala Mercedes Sprinter cu nr. -, au fost create de zonele tanară de la palma dreaptă și respectiv hipotenară, de la palma a inculpatului și procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la 25.07.2007, din cuprinsul căruia rezultă că autoturismul în discuție a prezentat urme de forțare la sistemul de asigurare și că portbagajul acestuia era gol, în condițiile în care, potrivit disp. art 63 alin. 2 cod pr.penală, în procesul penal probele nu au o valoare dinainte stabilită.
Încadrarea juridică data faptei este cea corectă, în cauză, regăsindu-se conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prevăzut de disp. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g și i cod penal săvîrșită de către apelant în stare de recidivă postcondamnatorie situației care a atras aplicarea disp. art. 37 lit. a cod penal, în condițiile în care fapta s-a comis în timpul în care acesta era liberat condiționat, din executarea unei alte pedepse rezultante de 3 ani închisoare.
Întrucît judecarea inculpatului s-a făcut în stare de arest, instanța a menținut-o în baza disp. art. 350 cod pr.penală, deducînd perioada reținerii și arestării preventive a acestuia, începînd cu 25.07.2007 la zi, măsuri luate cu respectarea textelor de lege care le reglementează.
Acțiunea civilă exercitată alăturat celei penale de către partea vătămată a fost admisă în mod corect, invocîndu-se disp. art. 14, 15 și 346 cod pr.penală, în considerarea necesității reparării prejudiciului încercat prin fapta ilicită a inculpatului și dată fiind recunoașterea săvîrșirii faptei de către inculpat, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că ambele hotărâri anterioare sunt greșite deoarece nu a avut intenția să sustragă niciun bun și nici nu a sustras vreunul. Drept urmare a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate, iar pe fond să se dispună achitarea sa.
A fost audiat inculpatul, care a reafirmat poziția sa, considerând că nicio probă din dosarul cauzei nu îl poate incrimina pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
La termenul din data de 15.02.2008 Curtea, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. e,g și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. e,g și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art. 38514Cod procedură penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, în speță fiind incident cazul de casare prev. de art. 3855pct. 17 Cod procedură penală.
Astfel, Curtea constată că inculpatul a fost condamnat de către Judecătoria Pucioasa, soluție ce a fost menținută de Tribunalul Dâmbovița, pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e,g,i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că a sustras în noaptea de 24/25.07.2007, prin efracție, din autoturismul cu nr. de înamtriculare -, parcată în loc public, bunuri estimate de partea vătămată la o valoare de 4100 RON (trusă de chei, trusă medicală și cric hidraulic).
Această soluție, din păcate nu se sprijină decât pe supoziții și deducția efectuată de instanțele de judecată și nicidecum pe probe după cum o cere 62 Cod procedură penală care prevede că în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
De asemenea, potrivit art. 63 alin. 1 Cod procedură penală "constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarera persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei".
Ori, din toate actele și lucrările dosarului nu reise niciun moment că în cauză s-ar fi voit administrarea măcar a unor mijloace de probă care să conducă la concluzia că inculpatul este autorul unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată.
Tot ceea ce s-a putut dovedi prin coroborarea tuturor actelor și lucrărilor dosarului este aceea că în noaptea de 24/25.07.2007 în jurul orelor 01,00, inculpatul, aflat în stare avansată de ebrietate a încercat să sustragă bunuri dintr-o autoutilitară având nr. de înmatriculare - parcată pe str. - din orașul P, județul
La reținerea acestei situații de fapt conduc urmele papilare ale inculpatului descoperite la fața locului pe caroseria autovehiculului respectiv coroborate cu urmele de forțare evidente relevate asupra autoturismului de încheidere al autoutilitarei respectiv în zona din spate-dreapta al acesteia, precum și cu declarațiile oscilante ale inculpatului date pe parcursul instrumentării cauzei prin care inițial a arătat că nu aflat la fața locului, că ulterior că doar s-a sprijinit de autovehicul întrucât i s-a făcut rău din cauza alcoolului consumat.
La toate acestea se adaugă fuga de la locul faptei în momentul în care a fost surprins de către martorul.
Fapta respectivă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Atâta vreme cât nu s-a putut demonstra sub nicio formă nici preexistența bunurilor invocate de către partea vătămată în autovehiculul respectiv, nici sustragerea acestor bunuri de către inculpat (deoarece nimeni nu le-a observat asupra sa în vreun moment și nici nu au fost găsite eventual la domiciliul acestuia sau alte bunuri, ulterior), simpla plângere a părții vătămate nu poate susține singură motivarea că acest inculpat ar fi reușit să-și ducă la bun sfârșit activitatea infracțională.
Potrivit disp. art. 20 alin. 1 Cod penal,tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă întrunește (după cum este și cazul în speța de față - nota noastră) sau nu și-a produs efectul.
La individualizarea pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă
aflate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite care este infracțiune medie și persoana infractorului care a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.
Ținând cont de aceste aspecte, instanța apreciază că scopurile pedepsei (art. 52 Cod penal) vor putea fi atinse numai prin aplicarea unei pedepse cu individualizarea ce urmează a fi executată în regim privativ de libertate, aflată totuși la minimul special prevăzut de lege, în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare.
Se va ține cont de asemenea, de împrejurarea că inculpatul a comis fapta în timpul liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 103/2005 a Judecătoriei Pucioasa, având un rest rămas neexecutat de 345 zile închisoare, astfel că se va da eficiență juridică disp.art. 61 Cod penal.Avându-se în vedere că fapta respectivă nu este generatoare de prejudicii, în baza art. 346 Cod procedură penală se va înlătura obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 4100 RON către partea vătămată.
Așadar, în baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Se va casa, în parte, decizia penală nr. 227 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și sentința penală nr. 157 din 26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Se va descontopi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 - 209 alin. 1 lit. e,g, i Cod penal cu aplic.art. 37 lit a Cod penal.
- 345 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 103/2005 a Judecătoriei Pucioasa.
În baza art.334 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e,g,i Cod penal cu aplic.art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1- 209 alin 1 lit. e, și i Cod penal cu aplic.art. 37 lit. a Cod penal și în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal se va revoca beneficiul liberării condiționate a restului de 345 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 103/2005 a Judecătoriei Pucioasa, rest pe care îl va contopi cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Va fi înlăturată obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 4.100 către partea vătămată.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței și deciziei atacate.
În baza art. 38517alin. 4 Cod procedură penală rap. la art. 383 alin. 2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25.07.2007, la zi.
Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul inculpatul, fiul lui și, născut la 19.05.1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Casează, în parte, decizia penală nr. 227 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și sentința penală nr. 157 din 26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pucioasa.
Descontopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplic.art. 37 lit a Cod penal.
- 345 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 103/2005 a Judecătoriei Pucioasa.
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e,g,i Cod penal cu aplic.art. 37 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1- 209 alin 1 lit. e, și i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate a restului de 345 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 103/2005 a Judecătoriei Pucioasa, rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
Înlătură obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în sumă de 4.100 către partea vătămată.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 25.07.2007, la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Fiind pelcat în concediu de odihnă,
se semnează de președintele completului
Grefier,
6 ex/27.02.2008
Red. / Tehnored.
f- Judecătoria Pucioasa
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran, Paul
