Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 194/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (155/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.194
Ședința publică de la 01 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
GREFIER - - -
* * * * *
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.267/18 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Sector 3 B și a deciziei penale nr.627/23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru recurentul inculpat,lipsă fiind,avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pentru intimata parte civilăSC SRL, lipsă fiind, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2010 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimata parte vătămatăSC Italia SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta Ministerului Public solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul, și anume furt calificat, în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.213 alin.1 Apreciază Cod Penal că ne aflăm în situația premisă a art.213 întrucât Cod Penal nu este vorba de luarea unui bun din proprietatea părții vătămate fără consimțământul acesteia, ci de dispunerea acelui autoturism care a fost încredințat cu titlu inculpatului, existând un contract de prestări servicii încheiat de către utilizatorul acelui autoturism cu societatea la care lucra inculpatul.
Apărătorul ales al recurentului inculpat arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice.
Apărătorul ales al intimatei părți civile solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.
Reprezentanta Ministerului Public arată că pentru a fi urmărit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate și acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, motiv pentru care solicită citarea utilizatorului autoturismului, respectiv SC, prin director general, cu mențiunea dacă formulează plângere prealabilă împotriva inculpatului.
Curtea, deliberând, respinge, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de reprezentanta Ministerului Public, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi avut în folosință acest autoturism sau ar fi deținut autoturismul cu vreun titlu, rezultând faptul că mașina se afla la SC SRL în vederea reparării.
Apărătorii recurentului inculpat șiintimatei părți civile, pe rând, arată că nu mai au cereri de formulat.
Reprezentanta Ministerului Public învederează faptul că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat,Curteaconstată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.13 șiC.P.P. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.b Consideră C.P.P. că inculpatul ar putea fi vinovat pentru vreo abatere la regimul privind circulația pe drumurile publice, dar nu pentru o faptă de furt. Apreciază că în această cauză se impune achitarea inculpatului dat fiind faptul că pentru această infracțiune nu poate fi reținută vreuna dintre formele de vinovăție prevăzute lege pentru infracțiunea de furt. De altfel, solicită a se observa că nimeni cu existența camerelor de luat vederi care înregistrau la acel moment tot ce se întâmpla în interiorul service-ului, astfel încât inculpatul era conștient de faptul că este înregistrat și nu se punea problema unei infracțiuni săvârșite cu intenție.
Apărătorul ales al intimatei părți civile, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, apreciind legală și temeinică hotărârea pronunțată de Tribunalul București.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat. Apreciază că în cauză nu poate fi incident cazul prevăzut de art.10 lit.b C.P.P. fiind vorba despre o faptă penală și instanțele au interpretat corect mijloacele de probă și au reținut vinovăția inculpatului în comiterea acestei infracțiuni de furt calificat. Inculpatul nu a respectat condițiile în care i-a fost încredințat autoturismul și deliberat a așteptat ca toți angajații să plece pentru ca el să-l folosească pe nedrept. Din punctul său de vedere, consideră că soluția de condamnare este corectă și în ceea ce privește modalitatea de executare a acesteia, fără executare în regim de detenție.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin sentința penală nr.2671/18.05.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 208 al. 4 - 209 al. 1 lit. g cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit. c și Cod Penal art. 76 al. 1 lit. c a Cod Penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 14 și 346 al. 1.C.P.P. s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile SC SRL (cu sediul în B,-,. 59-60, sector 2).
S-a luat act că partea vătămată SC Italia SRL (cu sediul în B,-/D, sector 6) nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat din care suma de 150 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 193 al. 1.C.P.P. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea apărătorului părții civile SC SRL de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariu apărător ales.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 20.06.2006, în timpul nopții (în jurul orei 23.00) inculpatul a sustras autoturismul marca nr. B 50325 proprietatea Italia SRL și aflat în posesia SRL în scopul de a-l folosi fără drept și în timp ce-l conducea pe șos. - a produs un eveniment rutier, avariindu-
Situația de fapt a fost stabilită pe baza probatoriului administrat în cauză inclusiv declarațiile inculpatului care recunoaște comiterea faptei.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, instanța de fond reținând alături de pericolul social al infracțiunii, împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea și circumstanțele personale și atitudinea cooperantă, sinceră, a inculpatului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpatul cât și partea civilă SRL.
În apelul părții civile critica poartă asupra soluției adoptate cu privire la latura civilă, în sensul că în mod greșit instanța fond i-a respins acțiunea civilă prin care pretindea despăgubiri în valoare de 62.254,22 reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat de inculpat.
În apelul inculpatului sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens inculpatul apelant a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil prin faptul că a fost respinsă proba cu martorii propuși și pentru că în mod greșit s-a reținut că ar fi intervenit elementele constitutive ale infracțiunii de furt în condițiile în care autoturismul s-ar fi aflat în detenția sa.
Prin decizia penală nr.627/A din 23.11.2009, Tribunalul București - secția I penală a respins ca nefondat apelul inculpatului și apelul părții civile ca tardiv.
În acest sens, cu privire la apelul părții civile SRL, tribunalul a reținut că în raport cu data comunicării sentinței, respectiv 22.05.2009 (fila 51 dosar fond) apelul declarat de acesta la 24.06.2009 este tardiv (art.363 alin.1 Cod procedură penală).
Referitor la apelul inculpatului, instanța de control judiciar a apreciat că, dreptul la apărare al acestuia nu a fost încălcat în condițiile în care martorii la care se referă apelantul nu prezentau relevanță față de obiectul cauzei.
Deasemenea, tribunalul a reținut că în contextul probelor încadrarea juridică dată de instanța de fond este corectă, rezultând fără dubiu intenția inculpatului de a folosi fără drept autovehiculul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859pct.13 Cod procedură penală.
În acest sens, recurentul solicită achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.b Cod procedură penală considerând că în sarcina sa s-ar putea reține o abatere de la regimul juridic al circulației rutiere dar nu o infracțiune de furt.
Examinând decizia atacată din perspectiva criticii formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Potrivit art.3859pct.13 Cod procedură penală hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Cu alte cuvinte acest caz de casare devine incident în situațiile în care este încălcat principiul nula poena sine lege și fapta care determină condamnarea nu este incriminată de legea penală.
Cum în cauză inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g Cod penal, deci pentru o faptă prevăzută de legea penală, motivul de casare invocat de recurent nu este incident.
Așa fiind, recursul inculpatului este vădit nefondat, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea îl va respinge ca atare.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.627 din 23.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./23.02.2010
- - jud.:;
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu
