Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
PREȘEDINTE: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 2: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 3: Ghideanu Anca
GREFIER: - -
Cu participarea procurorului -
Ședința nepublică din 20 martie 2008
DECIZIA PENALĂ NR. 20
La ordine judecarea recursului penal având ca obiect "art. 208 -209 Cod penal" promovat de inculpata, împotriva sentinței penale nr.2/A din 09.01.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința nepublică, se prezintă inculpata asistată de doamna avocat I, apărător desemnat din oficiu, cu delegație la dosar precum și partea responsabilă civilmente, lipsă fiind partea vătămată, reprezentanții legali și, partea responsabilă civilmente, precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Interpelată, inculpata precizează că atât ea cât și partea responsabilă civilmente locuiesc în V, str. -. 32..A, și că este de acord să fie asistată de apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, susține că nu a declarat recurs și că este mulțumită de soluția pronunțată în cauză.
Instanța, precizează că recursul a fost declarat de apărător, și având în vedere împrejurarea că inculpata era minoră la data săvârșii faptei, nu are posibilitatea de a-și retrage recursul.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat.
Doamna avocat I, având cuvântul pentru inculpata, față de susținerile acesteia la termenul de astăzi, lasă la aprecierea instanței soluția ce va pronunța în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui temeinică și legală și solicită respingerea recursului promovat de inculpată, ca nefondat.
Partea responsabilă civilmente, având cuvântul, precizează că inculpata urmează cursurile școlare și pentru a nu pierde anul școlar ar fi bine să-și execute pedeapsa în timpul vacanței.
Inculpata, personal, având ultimul cuvânt, susține că regretă săvârșirea faptei și că își însușește concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Instanța de judecată
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1473 din 1 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Vasluis -au dispus următoarele:
În baza art. 103 alin. 6 Cod penal s-a revocat măsura libertății supravegheate luată prin sentința penală nr. 180/10.05.2006 a Tribunalului Vaslui, definitivă la data de 23.05.2006, împotriva inculpatei, fiica lui și, născută la data de 09.12.1990 în municipiul V, jud. V, cu același domiciliu,-, fără forme legale în municipiul V, str. -,. 32, se. A,. 83, jud. V, cetățean român, studii 9 clase, elevă, necăsătorită, cu antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, art. 109 Cod penal, art. 103 alin. 6 Cod penal, aft. 74 lit. c Cod penal, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 lună închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2251/14.09.2006 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 27.09.2006, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c Cod penal, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal, pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată sentința pronunțată de instanța de fond, inculpata urmând să execute în final o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată, asistată de reprezentanții legali și, toți domiciliați în comuna -, sat, jud. V, fără forme legale în municipiul V, str. -,. 51, se. A,. 19, jud. V, nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpata a fost obligată la plata către stat a sumei de 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Suma de 250 lei, reprezentând onorariu apărători desemnați din oficiu inculpatei pe parcursul urmăririi penale (150 lei) și în fața instanței (100 lei) a fost suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata este elevă la Școala de Arte și Meserii din cadrul Grupului Școlar Industrial din municipiul V, fiind colegă cu numitele și.
La data de 12.02.2007, inculpata se afla în curtea liceului împreună cu cele două colege ale sale și, la un moment dat, au văzut-o pe partea vătămată, împreună cu trei colegi ai acesteia, toți elevi la Liceul din municipiul V, că au venit la cabinetul medical din incinta Liceului deoarece uneia din colegele lor, i se făcuse rău.
Deoarece cabinetul medical era închis, iar se simțea tot mai rău, partea vătămată și ceilalți colegi ai săi, și, au hotărât să apeleze la serviciul de urgență 112 pentru a chema o ambulanță.
În acest timp, inculpata și cele două colege ale sale s-au apropiat de grupul în care se afla partea vătămată și, întrucât aceasta acorda primul ajutor colegei sale, neputând astfel să apeleze serviciul de urgență, a înmânat telefonul său marca Samsung X 120 numitei, crezând că îl dă uneia dintre colegele sale și nu unei persoane necunoscute.
Numita, neștiind să folosească telefonul, 1-a dat inculpatei care, 1-a rândul ei, 1-a dat numitei, și aceasta 1-a ascuns în mâneca hainei iar inculpata a sunat la serviciul de urgență 112 de pe telefonul său personal.
După ce a sosit ambulanța și a luat-o pe numita pentru aot ransporta la Spitalul Județean de Urgență V, partea vătămată a constatat că persoana căreia îi dăduse telefonul dispăruse și a început să o caute.
Între timp inculpata a mers împreună cu și în scara unui bloc aflat în apropierea liceului, unde au încercat să afle ce credit mai avea telefonul mobil al părții vătămate. Nu au reușit, pentru că inculpata a tastat greșit codul PIN al telefonului și a blocat astfel accesul la telefon. Inculpata s-a înțeles cu numita să vândă telefonul și să împartă banii, astfel încât a mers să o învoiască pe inculpata de la cursuri, iar inculpata a plecat pentru a vinde telefonul.
Ulterior, partea vătămată s-a reîntors la Liceul, unde s-a întâlnit cu numitele și, care au negat că ar ști ceva despre telefonul părții vătămate, astfel încât aceasta a anunțat o patrulă de jandarmi despre dispariția telefonului. În aceeași, zi, inculpata a fost surprinsă de echipa de jandarmi în fața Liceului - din municipiul V având asupra sa telefonul părții vătămate, pe care încerca să îl vândă.
Prejudiciul cauzat prin comiterea faptei este de 231,20 lei, integral recuperat prin restituire, astfel încât partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în prezenta cauză.
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate, declarațiile învinuitelor, proces-verbal de constatare din data de 12.02.2007, proces-verbal de evaluare, declarații inculpată.
Inculpata, fiind interogată în cursul cercetării judecătorești, a recunoscut săvârșirea faptei
S-a reținut de către instanța de fond că fapta comisă de inculpata întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, forma de vinovăție cu care a fost comisă fapta fiind intenția directă.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatei fiind dovedite, instanța de fond a condamnat-o pe aceasta la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator, reduse conform art. 109 Cod penal, față de următoarele considerente. Astfel, potrivit art. 100 Cod penal, la alegerea sancțiunii ce a fost aplicată minorului s-a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală a minorului, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Or, din fișa de cazier a inculpatei rezultă că, prin sentința penală nr. 180/10.05.2006 a Tribunalului Vasluis -a luat împotriva inculpatei măsura educativă a libertății supravegheate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, iar prin sentința penală nr. 2251/14.09.2006 a Judecătoriei Vaslui aceasta a fost condamnată la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c Cod penal, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal.
Fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în prezenta cauză a fost comisă în cursul termenului de 1 an al măsurii educative a libertății supravegheate, iar potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 6 Cod procedură penală, dacă înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1 minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, instanța revocă libertatea supravegheată și ia față de minor măsura internării într-un centru de reeducare iar dacă fapta prevăzută de legea penală constituie infracțiune, instanța ia măsura internării sau aplică o pedeapsă.
În referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui au fost identificați printre factorii de natură să dezvolte comportamentul infracțional al minorei și lipsa unei reacții pozitive în urma sancțiunilor penale primite anterior comiterii faptei, precum și neconștientizarea infracțiunilor comise și a consecințelor acestora.
În consecință, instanța a apreciat că se impune a se aplica minorei o pedeapsă, dându-se eficiență mai întâi dispozițiilor art. 103 alin. 6 Cod penal, în sensul că s-a revocat măsura libertății supravegheate luată prin sentința penală nr. 180/10.05.2006 a Tribunalului Vaslui împotriva inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, urmările produse prin comiterea acesteia, persoana inculpatei, în sensul că aceasta avea 16 ani la data săvârșirii faptei, se află în îngrijirea exclusivă a mamei, părinții fiind divorțați de 14 ani, este elevă în clasa - IX - a, profil textile-pielărie, a Școlii de Arte și Meserii din cadrul Grupului Școlar Industrial din municipiul V, prezintă interes pentru actul educațional, înregistrând rezultate bune la învățătură, are un comportament adecvat în raport cu colegii și cadrele didactice, iar până în anul 2005 a manifestat un comportament adecvat în comunitate, școală și familie, nefiind implicată în comiterea de fapte penale sau contravenționale.
De asemenea, s-a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal: atitudinea inculpatei după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței și comportarea sinceră în cursul procesului.
Pe cale de consecință, s-a coborât sub minimul special prevăzut de
norma incriminatoare pedeapsa stabilită în limitele permise de art. 76 lit. d Cod penal.
În condițiile în care fapta pentru care inculpata a fost trimisă în
judecată în prezenta cauză a fost comisă și în cursul termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei instanța, în baza art. 83 Cod
penal s-a revocat și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 lună
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2251/14.09.2006 a Judecătoriei
V, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 99, art. 109, art. 74 lit. c Cod penal, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpata urmând să execute în final o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal ca efect al revocării suspendării condiționate nu se poate aplica decât cumulul aritmetic al pedepsei anterioare cu cea aplicată pentru infracțiunea săvârșită anterior, iar ca regim de executare, nu poate fi decât unul singur, acela al executării efective.
În consecință, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, după împlinirea vârstei de 18 ani, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că partea vătămată, asistată de reprezentanții legali și, nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 60 lei reprezentând cheltuieli judiciare iar suma de 250 lei, reprezentând onorariu apărători desemnați din oficiu inculpatei pe parcursul urmăririi penale (150 lei) și în fața instanței (100 lei) va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata
criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală în sensul că s-a făcut
încadrare juridică greșită a faptei în sensul că luarea telefonului mobil de la
partea vătămată ar fi de fapt un abuz de încredere și nu un furt așa cum s-
reținut de către instanță. A mai pretins inculpata că și pedeapsa ce i s-a aplicat este foarte severă și executarea acestei pedepse ar determina o întrerupere a cursurilor școlare ceea ce i-ar influența negativ viața.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de apel invocate precum și din oficiu, conf. art. 371 alin. 2 Cod pr. penală, tribunalul a constatat că în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de furt calificat constând în aceea că la data de 12.02.2007 cu ajutorul unei alte învinuite minore. a sustras telefonul mobil al părții vătămate - pe care de îndată l-a dat altei colege.
Fapta săvârșită de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 209 alini lit. a și e Cod penal și nu ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal așa cum a încercat să susțină inculpata, din acest punct de vedere susținerile din motivele de apel fiind cu totul nefondate.
Apelul apare ca nefondat și sub aspectul individualizării pedepsei, instanța constatând că anterior săvârșirii acestei infracțiuni, inculpata a mai săvârșit fapte pedepsite de legea penală, sancțiunile aplicate fiind foarte blânde ceea ce a demonstrat că nu și-au atins scopul astfel încât în mod just instanța a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoare și a revocat totodată suspendarea condiționată a executării unei alte pedepse modice de 1( una ) lună închisoare care s-a adăugat pedepsei aplicate de instanță pentru infracțiunea prezentă.
Susținerile inculpatei apelante că pedeapsa aplicată este severă vine să demonstreze o dată în plus că până în prezent nu a înțeles nimic din scopul educativ urmărit de legea penală, pedeapsa ce i s-a aplicat fiind nu severă, ci exagerat de blândă însă în propria cale de atac neputându-i-se crea o situație mai gravă.
Pentru toate aceste considerente, prin decizia penală nr. 2/A din 9 ianuarie 2008 în conformitate cu disp. art. 379 pct. l lit. b Cod pr. penală, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata -, împotriva sentinței penale nr. 1743/1.11.2007 a Judecătoriei Vaslui, ce a fost menținută.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală inculpata apelantă a fost obligată să achite statului suma de 25 lei cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei RON, către Baroul d e Avocați V, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se va suporta din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de apărătorul desemnat din oficiu inculpatei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs depuse în scris la dosar s-a susținut că faptei reținute în sarcina inculpatei i s-a dat o greșită încadrare juridică în condițiile în care a refuzat restituirea bunului mobil încredințat de partea vătămată și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 Cod penal.
S-a solicitat, în principal, reaprecierea probatoriului administrat și schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 Cod penal și, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate raportat la impactul pe care l-ar avea asupra sa executarea în regim de detenție a unei pedepse privative de libertate.
Examinând recursul declarat de apărătorul inculpatei, în raport cu motivele invocate ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 și 17 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Instanțele de fond și de apel, prin coroborarea probelor administrate în cauză și prin verificarea tuturor apărărilor inculpatei au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția acesteia, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise.
În procesul de evaluare a mijloacelor de probă, instanțele au constatat vinovăția inculpatei privind săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e Cod penal constând în aceea că în ziua de 12 februarie 2007 cu ajutorul învinuitei a sustras telefonul părții vătămate, de vânzarea căruia urma să se ocupe învinuita .
Nu pot fi primite susținerile apărătorului inculpatei, potrivit cărora activitatea infracțională desfășurată s-ar circumscrie conținutului infracțiunii de abuz de încredere.
Potrivi art. 213 alin. 1 Cod penal, infracțiunea de abuz de încredere constă în însușirea unui bun imobil al altuia, deținut cu orice titlu sau în dispunerea de acest bun pe nedrept, ori în refuzul de a-l restitui.
Pentru existența acestei infracțiuni este necesar, în primul rând, să existe un raport juridic între partea vătămată și făptuitor, în temeiul căruia acesta din urmă dobândește detenția bunului mobil și, totodată, are îndatorirea să-l păstreze, să-l restituie la termenul și în condițiile stabilite ori să-i dea destinația indicată de cel de la care l-a primit.
detentor al bunului, făptuitorul intervertește în mod abuziv detenția într-o stăpânire deplină, comportându-se ca și cum ar fi proprietarul acelui bun, abuzând astfel de încrederea celui care i l-a încredințat.
A dispune de un bun, în sensul dispozitiilor art. 213 Cod penal, înseamnă a face acte la care numai proprietarul bunului este îndreptățit, acte pe care detentorul să le facă pe nedrept, adică raportul juridic în temeiul căruia acesta deține bunul să nu-l fi îndreptățit să le efectueze.
La furt, în momentul săvârșirii acțiunii incriminate, bunul mobil care constituie obiectul material al infracțiunii se află în posesia sau detenția altei persoane decât infractorul de la care acesta din urmă îl ia împotriva voinței ei, pentru a și-l însuși pe nedrept.
În speță, persoana vătămată - minor în vârstă de 17 ani, încredințând bunul său (telefonul mobil) inculpatei pentru un timp foarte scurt nu a renunțat nici un moment la posesie sau detenție, ci doar a operat o schimbare temporară a poziției bunului care, prin aceasta, în lipsa oricărui titlu, nu a ajuns în detenția inculpatei.
În aceste condiții, fugind cu bunul, inculpata nu a comis un abuz de încredere, ci un furt.
În concluzie, în mod corect instanțele au apreciat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, iar nu pe cele ale infracțiunii de abuz de încredere, prevăzute de art. 213 Cod penal, întrucât între inculpată și partea vătămată nu a existat o convenție anterioară cu privire la deținerea bunului, lipsind deci situația premisă a acestei infracțiuni.
Acordându-se semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-a comis sustragerea - în curtea Liceului din municipiul V (în cursul desfășurării programului școlar, au fost evaluate corect gradul de pericol social al faptei și al inculpatei.
Este adevărat că potrivit art. 100 Cod penal la alegerea sancțiunii ce va fi aplicată minorului se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
În speță, datele și lucrările dosarului cu referire la ancheta socială și la referatul de evaluare relevă aspecte ce caracterizează atitudinea inculpatei față de valorile sociale ocrotite de legea penală, precum și posibilitățile de reeducare fiind identificați printre factorii de natură să dezvolte comportamentul infracțional al minorei și lipsa unei reacții pozitive în urma sancțiunilor penale primite anterior comiterii faptei, precum și neconștientizarea infracțiunilor comise și consecințelor acestora.
În acest context instanțele au reținut toate împrejurările legate de persoana inculpatei, iar evaluarea lor s-a făcut cu luarea în considerare a tuturor datelor cauzei semnificative sub raportul criteriilor de stabilire a sancțiunii.
Raportat acestor împrejurări, în mod judicios s-a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate în cuantum coborât sub minimul special, ca o consecință a reținerii în favoarea inculpatei de largi circumstanțe atenuante, înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare și de prevenire al săvârșirii de noi infracțiuni.
Fapta fiind comisă înlăuntrul termenului prevăzut de art. 103 alin. 1, respectiv de art. 110 Cod penal, în mod corect instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 103 alin. 6 Cod penal și art. 83 Cod penal vizând revocarea libertății supravegheate și a suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, pedeapsa rezultată în urma cumulării, ca efect al revocării, cu executare în regim de detenție asigurând o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei, urmările produse și profitul socio-moral al inculpatei.
În temeiul considerentelor expuse urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 2 A din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.04.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Scripcariu GabrielaJudecători:Scripcariu Gabriela, Dumitrescu Daniela, Ghideanu Anca
