Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 229/R/2009
Ședința publică din 14 mai 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui G și, născut la 22.11.1978, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.22/A din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, decizie care modifică în parte sentința penală nr.1030 din 26 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.i Cod penal, art.86 alin.1 din OUG 195/2002 ambele cu aplicarea art.37 lit.a și art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Penitenciarul Oradea, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 14 mai 2009 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosar un memoriu formulat de inculpat și practică judiciară. Arată că nu a renunțat la recursul personal, privind anularea amenzii judiciare.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, susține recursul personal, solicită admiterea acestuia, în principal, a se dispune anularea amenzii care i-a fost aplicată de Tribunalul Bihor. În motivarea recursului arată că a solicitat a se amâna cauza de către instanța de apel pentru ora 12, cauză care a avut termen de judecată la data de 19 ianuarie 2009, întrucât a fost la Tribunalul Arad. La ora 12 s-a prezentat la Tribunalul Bihor, dar dezbaterile erau terminate. Consideră că a justificat lipsa sa de la dezbateri. În subsidiar, solicită a se dispune reducerea amenzii aplicate.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, susține recursul privind fondul cauzei, în principal, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor. În motivarea recursului, arată că a invocat o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin 1 și 4 Cod procedură penală, art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, art. 177 alin. 1 Cod procedură penală și art. 224 alin. 1 și 3 Cod procedură penală. Instanța de apel trebuia să se pronunțe printr-o încheiere asupra excepției ridicate, încheiere care putea fi atacată. Tribunalul Bihor, prin decizie, a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale, încălcând dispozițiile legale. Arată că într-o speță similară soluția dată în cauză a fost de casare cu trimitere spre rejudecare. În subsidiar, solicită a se dispune admiterea recursului, a se sesiza Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată. Consideră că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu judecarea cauzei. Arată că la filele 7 și 43 din dosarul de urmărire penală se găsesc procesele verbale de efectuare a actelor premergătoare. La fila 8 din dosarul de urmărire penală partea vătămată arată că persoane necunoscute au pătruns în locuința sa. Menționează că partea vătămată a fost audiată anterior începerii urmăririi penale. Mai arată că, dacă instanța va aprecia că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza, a se dispune, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 litera1Cod procedură penală, a se reține în favoarea acestuia atitudinea sa de recunoaștere și de regret. Acesta a achitat integral prejudiciul cauzat părții vătămate, prejudiciu care este redus. În subsidiar, solicită a se dispune reducerea pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, fără aplicarea unui spor.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului declarat de avocat în nume propriu, ca fiind inadmisibil. Arată că încheierea nu face parte din fondul cauzei. În subsidiar, arată că amenda aplicată este exagerată. Cu privire la al doilea recurs, pune concluzii de admitere a acestuia, a se dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor pentru a sesiza Curtea Constituțională, întrucât textele invocata ca fiind neconstituționale au legătură cu cauza, iar Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat cu privire la aceste texte. Cu privire la al treilea recurs, în caz că se va respinge al doilea recurs, pune concluzii de respingere a acestuia ca fiind nefondat. Consideră că nu se impune achitarea inculpatului și nici a se reduce pedeapsa ce i-a fost aplicată.
Apărătorul inculpatului recurent, arată că împotriva încheierii prin care s-a aplicat o amendă judiciară se poate face contestație, aceasta se soluționează de completul de judecată care a aplicat amenda. Încheierea e supusă căii de atac o dată cu hotărârea.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1030/2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit.i) pen. cu aplic. art. 37 lit. a) pen s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui G și, ns. la 22.11.1978 în H, jud. C, cetățenie română, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, recidivist postcondamnatoriu,. în O,-,. 2, jud. B, -, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă de:
4 ani și 6 luni închisoare
În baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) pen. condamnat pe același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are nu posedă permis de conducere, la o pedeapsă de:
1 an și 3 luni închisoare
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele, și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de:
4 ani și 10 luni închisoare
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 996 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin nr. 70/2005 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin neapelare la 09.02.2005, rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare, aplicată în cauza de față, aplică pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 10 luni închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare astfel că, în final, inculpatul execută, prin privare de libertate, pedeapsa rezultantă de:
5 ani și 10 luni închisoare
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 53/M/11.12.2007 a Judecătoriei Oradea (mandat de arestare preventivă nr. 46/2007) și menținută ulterior de instanță, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din 10.12.2007 și a arestului preventiv de la 11.12.2007 la zi.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1150 lei cu titlu de despăgubiri civile și respinge restul pretențiilor.
În baza art. 199 alin. 3 Cod procedură penală scutit martorul Rocaș A, CNP -, de plata amenzii judiciare de 400 lei aplicată prin încheierea de ședință din 05.09.2008 în dosarul cu numărul de mai sus și dispune anularea amenzii judiciare respective. Se înștiințează Administrația Financiară a mun. O despre această măsură în vederea încetării formelor de executare.
În baza art. 191 alin. 1 cpp a fost obligat inculpatul să plătească statului 650 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instnța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 14.12.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la data de 14.12.2007 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul sub acuzația comiterii infracțiunilor prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.i și Cod Penal art.86 al.1 din OUG nr.195/2002, ambele cu aplic.art.37 lit.a și Cod Penal art.33 lit.a
Cod PenalS-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 10.11.2006, prin escaladarea gardului și forțarea unei uși de la intrare a pătruns în locuința situată pe-, din O, de unde a sustras câteva bijuterii din aur, în greutate de circa 10. 2 lunete și un aparat de fotografiat digital marca Panasonic. Bunurile sustrase au fost evaluate 1450 lei.
S-a mai reținut în sarcina aceluiași inculpat că în noaptea de 26/27.05.2007, în jurul orei 01.00, inculpatul a condus autoturismul 1310 cu nr. -, pe strada - cel M din O, în zona, fără a poseda permis de conducere, fiind surprins de un echipaj al poliției.
Prin încheierea nr.53/M/11.12.2007 a Judecătoriei Oradeas -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 10 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă 46/M/2007, măsura fiind menținută ulterior de instanță.
Audiat fiind, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut doar parțial săvârșirea faptelor, încercând să susțină că, de fapt, a comis furtul din luna noiembrie 2006 împreună cu numitul, care ar fi pătruns în casa respectivă prin forțarea ușii de acces în balcon, după ce în prealabil ar fi legat câinii care îl cunoșteau doar pe el, iar inculpatul ar fi așteptat afară lângă ușa casei. A mai susținut că cei doi au premeditat furtul și că bunurile sustrase de, respectiv aparatul foto, lunetele și bijuteriile, au rămas la inculpat, care urma să le valorifice și să împartă banii între ei.
Inculpatul a recunoscut în schimb, în întregime, infracțiunea la regimul circulației rutiere.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut în fapt următoarele:
1. În data de 9.11.2006, pe timp de zi, inculpatul s-a deplasat la imobilul nr.3. de pe str.- din O, proprietatea părții vătămate, pentru a sustrage bunuri din acel imobil. A escaladat gardul și a intrat în curte, după care a urcat pe balcon și a forțat ușa de la intrare din balcon în casă( mansardă), spărgând și geamul termopan (fila 12 dosar ). În continuare a sustras dintr-o noptieră câteva bijuterii din aur: o brățară, un inel și un medalion, în greutate de circa 10. Din alte camere a mai sustras o lunetă cu accesorii și un aparat de fotografiat digital, marca Panasonic.
A transportat apoi bunurile sustrase la domiciliul său. Ulterior a vândut bijuteriile numitului G - dobânditor de bună credință, cu suma de 240 lei, iar luneta cu accesoriile (două obiective) cu suma de 50 lei, banii cheltuindu-i în interes personal. Aparatul de fotografiat l-a vândut unei persoane necunoscute cu o sumă neprecizată.
Referitor la data comiterii faptei, se constată că, în fapt, e vorba de data de 9.11.2006, după cum rezultă din mijloacele de probă de la dosar, în special plângerea și declarația părții vătămate și procesul verbal de cercetare la fața locului( cercetarea la fața locului s-a făcut la 09.11.2006, ora 18,30), data de 10.11.2006, reținută în rechizitoriu, fiind probabil o eroare materială, întrucât plângerea penală a fost înregistrată la Poliția municipiului O la 10.11.2006.
Partea vătămată a estimat prejudiciul la suma de 3000 lei, însă pentru că și-a recuperat cele două lunete, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 lei.
Starea de fapt reținută mai sus, rezultă din coroborarea declarației părții vătămate cu declarațiile martorilor G, (parțial), cu procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare efectuate cu acea ocazie, precum și parțial cu declarația inculpatului.
Inculpatul a încercat să acrediteze ideea că el a fost doar complice la furtul din data de 9.11.2006, autorul fiind de fapt, în opinia lui, martorul. În acest sens a și solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din furt calificat în complicitate la furt calificat, precum și solicitarea de a se cere de către procuror extinderea procesului penal cu privire la acest martor.
Instanța apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei descrise la pct.1, din furt calificat în complicitate la furt calificat, întrucât la dosarul cauzei nu există probe directe și concludente care să dovedească participația martorului la comiterea furtului, în calitate de autor și a inculpatului, în calitate de complice.
În acest sens, martorul a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății că nu a participat la comiterea furtului. Astfel, a declarat că l-a cunoscut pe inculpat în vara anului 2006, care l-ar fi abordat cerându-i să-i dea "ponturi", iar el îi va da bani în schimb. A susținut că inculpatul i-a cerut să îi spună unde lucrează, iar martorul i-a relatat că lucrează la o casă pe-/C, la o familie înstărită. Ulterior, inculpatul l-a căutat pe martor chiar la locul de muncă de pe str.-, s-a uitat la casă și i-a spus martorului să nu-și facă probleme "că o rezolvă el" (fila 30 dosar ). În fața instanței, același martor își susține poziția inițială arătând în plus că inculpatul i-a cerut de mai multe ori să comită împreună un furt la casa respectivă. Martorul a mai arătat că la data comiterii furtului el s-ar fi aflat la mama sa în localitatea și că la ceva timp după ultima întâlnire cu inculpatul, s-a întâlnit cu inculpatul și cu martorul Rocaș A la o piață din O, ocazie cu care ar fi aflat de la martorul Rocaș A despre faptul că inculpatul a mers singur la casa de pe str. -, de unde a sustras printre altele o lunetă. Tot cu acea ocazie, i s-a transmis martorului de către inculpat, prin intermediul martorului Rocaș că, "este nesimțit și că l-a mințit când a spus că merge cu el". De precizat că martorul nu a vorbit nimic cu inculpatul, deși l-a văzut și pe el în piață. Același martor, declară din nou că nu este adevărată susținerea inculpatului că ar fi participat și el la comiterea faptei și că nu este adevărat că inculpatul i-ar fi dat ceva bani după data comiterii faptei. Ceea ce a confirmat martorul din susținerile inculpatului, este că cei doi au discutat inițial despre casa respectivă, că inculpatul i-ar fi spus să meargă cu el întrucât cunoaște casa și câinii, însă a subliniat din nou că nu s-a mai dus cu inculpatul și nu înțelege de ce dorește să-l implice și pe el. (fila 101 dosar instanță).
Cu privire la declarația martorului Rocaș A, propus de inculpat în apărarea sa, instanța constată că aceasta nu se coroborează cu ansamblul probelor de la dosar, drept urmare, urmează a fi înlăturată. Acest martor nu cunoaște în mod direct despre împrejurarea că inculpatul ar fi participat împreună cu martorul la comiterea faptei, ci declară, printre altele, că i-ar fi spus martorul, după arestarea lui, că împreună ar fi spart o casă pe str. -, fără să îi dea alte amănunte. Această împrejurare este negată în mod constant de martorul, cum de altfel a negat și că ar fi primit bani de la inculpatul, aspect de asemenea susținut de martorul Rocaș
2. În noaptea de 26/27.05.2007, în jurul orei 01.00, inculpatul s-a deplasat la volanul autoturismului proprietate personală, marca 1310, cu nr. de înmatriculare - pe str. - cel M din O, în zona, când a fost oprit pentru control de un echipaj al poliției. Cu acest prilej s-a constatat că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicul. Acest fapt a fost confirmat ulterior prin adresa nr. -/26.07.2007 emisă de C (fila 55 dosar ).
Comiterea acestei fapte de către inculpat rezultă din coroborarea procesului verbal de constatare din 27.05.2007 întocmit de polițiști din cadrul Poliției Municipiului O, cu declarațiile martorului, și, precum și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut comiterea acestei fapte.
În drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă la pct.1, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1 -209 al.1 lit.i Cod Penal, cu aplic.art.37 lit.a Primul Cod Penal termen al recidivei postcondamnatorii îl constituie pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin nr.70/2005 a Judecătoriei Oradea, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la 5.10.2005 cu un rest de 996 zile închisoare.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă la pct.2, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 rep.cu aplic.art.37 lit.a Primul Cod Penal termen al recidivei postcondamnatorii îl constituie și în acest caz, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin nr.70/2005 a Judecătoriei Oradea, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la 5.10.2005 cu un rest de 996 zile închisoare.
Constatând vinovăția inculpatului, instanța, în baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit.i) pen. cu aplic. art. 37 lit. a) pen l-a condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplic. art. 37 lit. a) pen. l- condamnat pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are nu posedă permis de conducere, la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare.
Infracțiunile fiind în concurs real, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) pen. instanța va contopi pedepsele, a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 4 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.
Întrucât ambele infracțiuni au fost comise de inculpat în perioada liberării condiționate iar revocarea liberării se impune față de infracțiunile comise, instanța în baza art. 61 alin. 1 pen. a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 996 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin nr. 70/2005 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin neapelare la 09.02.2005, rest pe care îl va contopi cu pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare, aplicată în cauza de față, va aplica pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 10 luni închisoare la care va adăuga un spor de 1 an închisoare astfel că, în final, inculpatul va executa, prin privare de libertate, pedeapsa rezultantă de 5 ani și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 pen. instanța interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă complementară.
Întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, fiind întrunite în continuare cele două condiții cerute de art.148 lit.f C.P.P. instanța în baza art. 350 alin. 1 a C.P.P. menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr. 53/M/11.12.2007 a Judecătoriei Oradea (mandat de arestare preventivă nr. 46/2007) și menținută ulterior de instanță, iar în baza art. 88 pen. va deduce din pedeapsă durata reținerii din 10.12.2007 și a arestului preventiv de la 11.12.2007 la zi.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod Penal, faptele comise de inculpat și împrejurările în care au fost comise, perseverența infracțională a inculpatului, care, după ce a suferit mai multe condamnări definitive pentru infracțiuni contra patrimoniului, în speță furturi calificate și după ce a fost liberat condiționat, săvârșește din nou o astfel de infracțiune, la care se adaugă o infracțiune la regimul circulației rutiere. Acest lucru denotă că pedepsele executate anterior nu au avut o influență pozitivă asupra inculpatului și nu și-au atins scopul educativ. La acestea se adaugă poziția oscilantă a inculpatului în ce privește furtul calificat și intenția sa vădită de a-l atrage în sfera infracțională și pe martorul.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.500 lei, reprezentând despăgubiri civile în condițiile în care și-a recuperat luneta cu obictivele prin intermediul organelor de poliție (fila 19 dosar ). Se constată, potrivit proceselor verbale de evaluare de la filele 20-22 dosar că bijuteriile sustrase au fost evaluate la 350 lei, aparatul fotografic la 300 lei, iar luneta și accesoriile (2 obiective) au fost evaluate la 800 lei. Se constată de asemenea că în ce privește distrugerile reclamate de partea civilă, respectiv geamul termopan spart și stâlpul de susținere al terasei dislocat, nu există o evaluare oficială, aceste distrugeri fiind evidențiate doar de planșa fotografică. Așa fiind, instanța urmează să evalueze aceste distrugeri la suma de 500 lei, la care se adaugă 650 lei costul bijuteriilor și al aparatului foto, bunuri nerecuperate, astfel că prejudiciul total ce urmează a fi recuperat este de 1150 lei.
În consecință, instanța, în baza art. 14 și 346 rap.C.P.P. la art. 998 civ. l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 1150 lei cu titlu de despăgubiri civile și va respinge restul pretențiilor, ca nedovedite.
În baza art. 199 alin. 3 C.P.P. a scutit martorul Rocaș A, CNP -, de plata amenzii judiciare de 400 lei aplicată prin încheierea de ședință din 05.09.2008 în dosarul cu numărul de mai sus și a dispus anularea amenzii judiciare respective. Se va înștiința Administrația Financiară a mun. O despre această măsură în vederea încetării formelor de executare.
În baza art. 191 alin. 1 pr.pen. instanța a obligat inculpatul să plătească statului 650 lei cheltuieli judiciare.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelante, iar în rejudecarea cauzei, achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b/1 Cod procedură penală pentru cele două fapte pentru care este judecat. În ceea ce privește infracțiunea de conducere fără permis, consideră că fapta nu prezintă pericol pentru ordinea publică, a se avea în vedere distanța minimă pe care a condus, fapta sa neproducând consecințe de vătămare corporală a cuiva. Solicită totodată a se reține faptul că a recunoscut și regretat fapta. In ceea ce privește infracțiunea de furt, solicită achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b/1 C.P.P. fapta neprezentând pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea în vedere că regretă fapta și că a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului.
In subsidiar, solicită să se rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă, cu privire la faptul că a recuperat prejudiciul și pe cale de consecință a se reduce pedeapsa sub minimul special, fără aplicarea unui spor. Consideră că, raportat la faptele reținute, poziția sa procesuală,pedeapsa și sporul aplicat sunt exagerat de mari.
Prin decizia penală nr. 22/A din 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale nr.1030 din 26.09.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o, în sensul că:
A înlăturat dispoziția instanței de fond privind obligarea inculpatului la despăgubiri către partea civilă.
În baza art.383 al.1/1 corelat cu art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului apelant și s-a dedus arestul preventiv la zi.
S-au menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Cheltuieli judiciare în apel, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bihor, examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit disp.art.371 Cod procedură penală a reținut că apelul este fondat doar din perspectiva considerentelor susținute de apărare în latura civilă a cauzei.
Instanța de apel a apreciat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, demonstrând cu certitudine că inculpatul este autorul celor două infracțiuni de furt calificat respectiv conducere fără permis.Materialul probator administrat este complet si corect interpretat de instanța de fond acesta,însumând:
- declarațiile părții vătămate dată în cursul urmăririi penale,ce atestă faptul sustragerii și determină obiectele sustrase;
-depozițiile martorilor G și,martori care atestă deținerea de către inculpat a bunurilor sustrase de la partea vătămată
-depozițiile martorilor și martori asistenți la surprinderea inculpatului în trafic,acesta conducând fără permis,primul martor fiind audiat și de către instanță
-depoziția martorului care confirmă intenția și premeditarea faptei de către inculpat și infirmă totodată apărarea acestuia în sensul participării acestui martor la activitatea sa infracțională.
- declarația de recunoaștere a inculpatului
Instanța de apel a considerat față de starea de fapt probata fără dubiu, că este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru cele două fapte comise, aceasta reținând în mod corect, vinovăția acestuia. Instanța de fond a reținut corect ca apărarea inculpatului care susține că nu a avut calitatea de autor al infracțiunii de furt ci de complice,autorul acesteia fiind martorul este nefondată,instanța de fond reținând corect că nu există probe directe și concludente care să dovedească participația martorului la comiterea furtului, în calitate de autor și a inculpatului, în calitate de complice.
A fost analizată minuțios declarația martorului și a fost corect interpretată,martorul arătând nu a participat la comiterea furtului; că l-a cunoscut pe inculpat în vara anului 2006, care l-ar fi abordat cerându-i să-i dea "ponturi", iar el îi va da bani în schimb;că i-a relatat că lucrează la o casă pe-/C, la o familie înstărită;că inculpatul l-a căutat chiar la locul de muncă de pe str.-, s-a uitat la casă și i-a să nu-și facă probleme " că o rezolvă el"
De asemeni a fost corect interpretată declarația martorului Rocaș A, propus de inculpat în apărarea sa, instanța constatând în mod just că aceasta nu se coroborează cu ansamblul probelor de la dosar.Instanța de fond a remarcat corect că acest martor nu cunoaște în mod direct împrejurarea că inculpatul ar fi participat împreună cu martorul la comiterea faptei, ci declară, printre altele, că i-ar fi spus martorul, după arestarea lui, că împreună ar fi spart o casă pe str. -, fără să îi dea alte amănunte. Această împrejurare este negată în mod constant de martorul, cum de altfel a negat și că ar fi primit bani de la inculpatul, aspect de asemenea susținut de martorul Rocaș.
În ce privește pedeapsa închisorii aplicată inculpatului și cuantumul acesteia, Tribunalul a apreciat că aceasta nu este prea aspră în raport de criteriile prev.de art.72 p, față de circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană cu antecedente penale din minorat și recidivist, iar furtul din locuință comis de acesta este o infracțiune cu grad ridicat de pericol social. Într-adevăr inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și a reparat prejudiciul cauzat,însă raportat și la aceste elemente pedeapsa aplicată de instanța de fond este corect proporționalizată fiind orientată spre minimul special și ca atare a apreciat că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, cererea apărării sub acest aspect fiind nefondată.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.500 lei, reprezentând despăgubiri civile în condițiile în care și-a recuperat luneta cu obictivele prin intermediul organelor de poliție.În apel la dosarul cauzei s-a depus un înscris autentic prin care partea civilă arată că i-au fost satisfăcute pretențiile patrimoniale în cauză.
Totodată având in vedere ca si în cel de-al doilea grad de jurisdicție instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului și a menținut dispoziția instanței de fond de condamnare a acestuia, iar pedeapsa aplicată este o pedeapsă aspră atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, faptele pentru care acesta a fost condamnat sunt, la rândul lor, fapte grave, instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului .
Sub aspect procedural, instanța de apel a menționat că s-au formulat două excepții de neconstituționalitate în cursul judecării apelului cu privire la care instanța la termenul la care s-a dezbătut apelul pe fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale
Acestea sunt excepția de neconstituționalitate a disp. art. 6 alin.1 și 4 Cod proc. penală, art. 70 alin.2 Cod proc. penală, art. 1171 alin.1 Cod proc. penală și art. 224 alin.1 și 3 Cod proc. penală care se susține că contravin dispozițiilor art. 24 alin.1 și 2 din Constituția României și art. 53 alin.1 și 2 din Constituția României precum și art. 6 paragraf 1 și paragraf 3 lit. c și d din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și excepția de neconstituționalitate a dispoz art. 199 al.2 și 3 susținându C.P.P.-se că acesta contravine art. 21 din Constituție care prevede accesul liber la justiție și art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 CEDO.
Față de excepțiile invocate instanța de apel a apreciat că soluționare cauzei nu depinde de aplicarea dispozițiilor a căror neconstituționalitate se invocă. În prima ipoteză s-a menționat că cercetarea judecătorească și probele de vinovăție reținute atât de instanța de fond cât și de instanța de apel sunt probe administrate după începerea urmăririi penale, procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare deși are valoare de probă conform legii, nefiind reținut în această cauză ca o probă esențială asupra vinovăției. Cu privire la a doua excepție posibilitatea atacării încheierii de ședințe date de instanța de apel odată cu fondul cauzei nu este o chestiune aflată,sub aspectul analizării sale,în competența acestei instanțe,ci a instanței sub a cărei control judiciar aceasta se află. Din această perspectivă nici a doua excepția invocată nu are nici o legătură cu soluționarea apelului declarat de inculpat în cauză,mai mult nu are nici o legătură nici cu aplicarea art.199 Cod procedură penală în cauză de către această instanță.
Fată de cele expuse, rejudecând cauza instanța de apel a dispus conform dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii și încheierii de ședință prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs inculpatul și avocatul solicitând, în principal, anularea amenzii ce i-a fost aplicată de Tribunalul Bihor, respectiv admiterea recursului declarat de inculpat și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, iar, în subsidiar, reducerea amenzii aplicate, respectiv aplicarea față de inculpat a dispozițiilor art. 11 punctul 2 litera a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală sau reducerea cuantumului acesteia pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. 1 raportat la art.209 alin. 1 litera i Cod penal și art. 86 aliniat 1 din G nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 33 lit. a Cod penal.
Avocatul a susținut, în esență, că a lipsit în mod justificat de la dezbateri astfel că, în mod eronat instanța de apel a dispus aplicarea amenzii judiciare în cuantum de 4000 lei, iar, în subsidiar, dacă instanța apreciază că amenda a fost corect aplicată se impune reducerea acesteia. Totodată, în ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii prin care Tribunalul Bihora respins cererea de sesizare a Curții Constituționale referitor la dispozițiile art. 199 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, avocatul a solicitat să se ia act că își retrage calea de atac exercitată.
Inculpatul recurent a susținut, în esență, că în pofida faptului că s-a invocat o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, art. 177 alin. 1 Cod procedură penală și art. 224 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța de apel nu s-a pronunțat prin încheiere asupra excepției ridicate, iar prin decizia atacată i-a respins cererea, încălcând dispozițiile legale. De asemenea, inculpatul a solicitat instanței de control judiciar ca în situația în care nu va face aplicarea dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. c Cod procedură penală să dispună, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, față de atitudinea sa de recunoaștere și regret a faptelor, ținând seama și de cuantumul prejudiciului cauzat părții vătămate, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei și înlăturarea sporului de pedeapsă.
Examinând decizia și încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin. 2 și art. 385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile formulate de către petent și inculpat sunt fondate și, în consecință în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală vor fi admise în sensul că se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii. Având în vedere că avocatul a solicitat să se ia act de retragerea recursului declarat împotriva încheierii Tribunalului Bihor de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 385/4 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 369 Cod procedură penală instanța de control judiciar va lua act de retragerea recursului.
1.În ședința publică din 19 martie 2009 (22 - dosarul Curții de APEL ORADEA ) avocatul a învederat instanței de control judiciar că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 199 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, avocatul a reiterat cererea de a se lua act de retragerea recursului declarat și văzând manifestarea de voință expresă a recurentului, în conformitate cu dispozițiile art. 385/4 alin. 2 Cod procedură penală cu referire art. 369 aliniatul 1 Cod procedură penală, curtea va lua act de retragerea recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de recurs va dispune obligarea recurentului petent la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
2.Critica formulată de către avocatul cu privire la nelegalitatea hotărârii instanței de apel, care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1 și 4 Cod procedură penală, art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, art. 177 alin. 1 Cod procedură penală și art. 224 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, este neîntemeiată.
În ședința publică din 26 ianuarie 2009 ( 60, dosarul Tribunalului Bihor ) apărătorul ales al inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor sus menționate, depunând în scris și motivarea excepției ( 51 -56, dosar Tribunalul Bihor ).
Instanța de apel a dispus amânarea cauzei pentru data de 02 februarie 2009, iar cu privire la excepția invocată a arătat că se va pronunța la următorul termen.
La termenul din 02 februarie 2009 instanța de control judiciar a constatat că, cauza este în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri, ocazie cu care avocatul a reiterat cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța pronunțându-se prin aceeași hotărâre atât asupra excepției cât și asupra fondului cauzei.
Tribunalul Bihor, soluționând cererea inculpatului prin avocatul său ales, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate reiterată, împreună cu fondul cauzei, a încălcat dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată în condițiile în care rezolvarea dată a fost aceea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Articolul 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instituie calea de atac a recursului împotriva încheierilor prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru a se decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanței de judecată " în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Așadar, până la soluționarea irevocabilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în cazul în care aceasta a fost respinsă în apel, instanța de apel nu putea soluționa apelul declarat în cauză.
Având în vedere dispoziția legală expresă inserată în textul de lege sus menționat, - art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, republicată - care se referă în mod expres la încheierile prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale și împotriva cărora exista calea de atac a recursului instanța de apel avea obligația legală de a pronunța mai întâi o încheiere, prin care să arate considerentele pentru care a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, temeinicia și legalitatea acesteia fiind supusă controlului judiciar la instanța imediat superioară.
Trecând la soluționarea pe fond a cauzei concomitent cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cerere ce a fost respinsă, instanța de apel a încălcat formele de procedură și dispozițiile legale în materie, prevăzute de Legea nr. 47/1992, republicată, astfel încât, sub acest aspect, soluția pronunțată este nelegală și netemeinică.
3.Potrivit dispozițiilor art. 198 aliniatul 3 Cod procedură penală instanța poate aplica o amendă judiciară de la 500 lei la 5000 lei în situația în care apărătorul ales lipsește nejustificat în cursul procesului penal.
Instanța de apel, prin încheierea din 19 ianuarie 2009 dispus amendarea apărătorului ales pentru lipsa nejustificată la dezbateri (38, dosarul Tribunalului Bihor ), încheiere pe care nu a comunicat-o cu acesta.
La termenul din 26 ianuarie 2009, petentul a cerut instanței de control judiciar să revină asupra amenzii aplicate învederând faptul că la data de 19 ianuarie 2009 fost plecat la Tribunalul Arad, depunând în dovedirea susținerilor sale ordinul de deplasare (57).
Este de reliefat faptul că, avocatul prin cererea înregistrată la 19 ianuarie 2009 la Tribunalul Bihora solicitat amânarea cauzei până la ora 12, invocând imposibilitatea de a se prezenta la cauză înainte de această oră, întrucât se află la Tribunalul Arad pentru a asigura asistența juridică a inculpatului în dosar nr-. Astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat de grefierul de ședință (36 dosar Tribunalul Bihor ), avocatul s-a prezentat la instanță la ora 12, însă instanța amânase soluționarea cauzei pe data de 26 ianuarie 2009, ignorând solicitarea apărării.
Potrivit dispozițiilor art. 89 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 ședințele de judecată încep de regulă, la ora 8.30, putând fi fixate și ședințe succesive sau, în cazuri justificate, după amiaza.
În speță, instanța de apel a nesocotit atât prevederile regulamentare cât și dispozițiile legale care guvernează drepturile apărării, procedând la strigarea și amânarea cauzei, cu toate că avocatul ales a încunoștiințat instanța că este plecat din localitate și doar la ora 12 se poate prezenta în vederea soluționării apelului privind pe inculpatul.
Conform prevederilor art. 385/1 alin. 2 Cod procedură penală încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
În aliniatul 3 al acestui text legal se menționează că recursul declarat împotriva deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor.
Articolul 199 Cod procedură penală statuează asupra procedurii privitoare la amenda judiciară. Astfel, persoana amendată poate cere scutirea sau reducerea amenzii în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii. Totodată, în aliniatul 3 al art. 199 Cod procedură penală se arată că dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligația sa, instanța de judecată apreciind, dispune reducerea sau scutirea amenzii.
În cauza dedusă judecății, instanța de apel în ședința de judecată din 26 ianuarie 2009 respins cererea apărătorului inculpatului privind scutirea de amendă, iar cu privire la cererea acestuia de reducere a amenzii judiciare, invocată în ședința publică din 02 februarie 2009 (a se vedea 78 verso și 79 din dosarul Tribunalului Bihor ), instanța a refuzat să se pronunțe. Totodată, din piesele aflate la dosar instanța de control judiciar constată că niciodată nu i s-a comunicat petentului hotărârea prin care s-a dispus aplicarea amenzii judiciare.
Având în vedere aspectele reliefate, ținând seama și de dispozițiile alin. 2 Cod procedură penală potrivit căruia instanța, în virtutea principiului oficialității procesului penal, era obligată să examineze cererea avocatului inculpatului cu stricta respectare a dispozițiilor procedurale în materie, instanța de recurs va dispune în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală casarea hotărârii recurate și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, care se va pronunța asupra cererii avocatului.
4.Referitor la recursul declarat de inculpatul, pentru motivele expuse la punctele 2 și 3 din prezenta decizie, instanța de control judiciar îl va admite, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor, instanță care, cu ocazia soluționării pe fond a dosarului va analiza chestiunile invocate de către inculpat în apărarea sa, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Inculpatul a fost arestat în prezenta cauză prin încheierea de ședință nr. 53/M/11 decembrie 2007 Judecătoriei Oradea dată în dosarul nr- ( 71-72 dosarul Judecătoriei Oradea ). Ulterior măsura a fost menținută de către instanța de fond și instanțele de control judiciar, cu motivarea că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii nu s-au modificat.
În consecință, în conformitate cu prevederile art.385/17 cu referire la art. 382 aliniatul 3 Cod procedură penală instanța de recurs va dispune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 3854aliniatul 2 Cod procedură penală cu referire la art. 369 Cod procedură penală,
Ia act de retragerea recursului declarat de avocatul, în nume propriu, împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
În baza art. 38515punctul 2 litera "c" Cod procedură penală,
ADMITE recursurile penale declarate de inculpatul recurent și recursul formulat de avocatul, în nume propriu, împotriva deciziei penale nr. 22/A din 02 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Menține starea de arest a inculpatului.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
În baza art. 192 aliniatul 2 Cod procedură penală, obligă avocatul la 50 RON cheltuieli judiciare în recurs, în favoarea statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /20.05.2009,
Judecători apel - -
Judecător fond -
2 ex./20.05.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina
