Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 237/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 237/R/2009
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Pe rol fiind în pronunțare recursul penal formulat de recurenții inculpați, împotriva deciziei penale nr. 236/A/18.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 181 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în data de 7 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. În vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 14 mai 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.885/2007 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. "a" și 10 lit. "1" C.P.P. rap. la art. 181. penal, achitarea inculpaților, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire săvârșită de inculpați la adresa părții vătămate, de vătămare corporală săvârșită de inculpatul la adresa părții vătămate și ultraj contra bunelor moravuri săvârșită de inculpați, prev. de art. 180, art. 181 alin. 1 și art. 321 alin. 1. penal.
În baza art. 91. penal rap. la art. 181. penal, s-a aplicat fiecărui inculpat câte o amendă cu caracter administrativ în cuantum de câte 1.000 lei fiecare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b și art. 10 lit. C.P.P. la plângerea prealabilă a părții vătămate, prin mandatar, s-a dispus încetarea procesul penal față de inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1. penal, dată fiind împăcarea părților.
S-au respins pretențiile civile și cheltuielile de judecată solicitate de părțile vătămate.
În baza art. 346. pr. pen. rap. la art. 14. pr. pen. și art. 998 și urm. din civ. a fost obligată partea vătămată la 508,87 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean
În baza art.192 alin.1 pct. 1 lit. d, pct. 2 lit.c au C.P.P. fost obligați inculpații și părțile vătămate la câte 300 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariile în sumă de 40 lei pentru apărătorul din oficiu și 100 lei pentru apărătorul din oficiu, au fost achitate din fondurile Ministerului Justiției conf. delegațiilor nr. 2569 din 10.05.2004 și 1669/19.04.2007, aflate la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 27/28.07.2003 inculpații l-au agresat fizic pe partea vătămată, provocându-i leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 22 zile de îngrijiri medicale, în respectiva împrejurare proferând și cuvinte și expresii injurioase dedându-se în loc public la manifestări de violență față de partea vătămată și numitul, trezind locatarii din zonă și tulburând liniștea acestora.
Partea vătămată, care a formulat în termenul legal plângerea prealabilă, s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpați, pretențiile urmând a le evidenția în instanță. La termenul de judecată din 21.10.2004 partea civilă prin apărător și-a precizat constituirea ca parte civilă în cauză cu suma 10.000 lei, fără să formuleze precizări suplimentare față de fiecare inculpat cât și privind ce reprezintă această sumă.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 2268 din 04.08.2003, leziunile suferite de partea vătămată în urma acestei agresiuni au necesitat pentru vindecare un nr. de 22 zile îngrijiri medicale.
Din declarația numitului - care conține elementele unei plângeri prealabile, întrucât se referă la faptă, autor, împrejurările săvârșirii faptei și mențiunea potrivit căreia solicită trimiterea în judecată a autorilor arătând că referitor la pretențiile civile le va menționa în instanță (fila 8-9 dos.), rezultă că, în aceeași împrejurare descrisă în rechizitoriu a suferit și el leziuni corporale, certificatul medico legal fiind depus pe parcursul judecării cauzei.
Potrivit certificatului medico-legal nr. 2269 din 04.08.2003, leziunile suferite de partea vătămată în urma acestei agresiuni au necesitat pentru vindecare un nr. de 15 zile îngrijiri medicale.
Prin urmare instanța l-a introdus în calitate de parte vătămată pe sus numit.
Pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești partea vătămată, care a declarat că se constituie parte civilă în cauză în împrejurarea arătată mai sus,nu a înțelessă-și precizeze pretențiile și natura acestora în cauză.
La termenul de judecată din 14.04.2005 apărătorul inculpatului a solicitat restituirea cauzei la parchet invocând faptul că nu au fost administrate probe după începerea urmăririi penale, nu s-a dispus confirmarea începerii urmăririi penale, nu este valabil procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, unele declarații ale inculpaților la urmărire penală poartă un anumit nr. de dosar inexistent la acea dată, rechizitoriul nu este confirmat.
La termenul de judecată din 27.10.2005 a fost respinsă excepția invocată de apărătorul inculpatului, urmând fi motivată în prezentele considerente.
În primul rând restituirea cauzei pentru motivele de mai sus s-a cerut mult timp după ce regularitatea actului de sesizare a fost verificată, după ce procedura a fost completă la mai multe termene succesive, după constituirea ca parte civilă, după ce au fost audiați inculpații și majoritatea martorilor de către instanță, aspectele solicitate putând fi interpretate drept nulități relative.
În al doilea rând urmărirea penală în cauza de față s-a început înainte de modificarea Codului penal prin art. XI pct. 2 din Legea 281/2003, astfel încât confirmarea urmăririi penale s-a impus doar după 01.01.2004.
Faptul că unele declarații au purtat numărul administrativ de dosar respectiv nu este motiv de restituire a cauzei.
Odată ce urmărirea penală a fost finalizată s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală față de fiecare inculpat, cu mențiune ca fată de inculpatul prezentarea a avut loc în prezenta apărătorului ales (fila 82 dos.), care este una și aceeași persoană care a și ridicat excepțiile enumerate mai sus.
În procesul verbal de prezentare a materialului inculpatul declară că nu are de propus probe și nici alte cereri de formulat, solicitând să se consemneze în mod expres că este de acord să se împace cu partea vătămată, împrejurare față de care orice alte solicitări ulterioare nu pot fi motivate juridic.
Cu privire la celelalte excepții invocate nu s-au putut preciza vătămările suferite, în realitate existând probațiune in cauză, în condițiile în care toate actele procesuale și procedurale efectuate de organul de urmărire penală nu au fost contestate la prezentarea materialului de urmărire penală. Există referatul organelor de urmărire penală ceea ce denotă faptul că nu s-a efectuat urmărirea penală proprie, în condițiile în care procurorul poate începe urmărirea penală fără nici o sancțiune, martorii au aceeași calitate și înainte și după începerea urmării penale, nu există sancțiune pentru neconfirmarea rechizitoriului.
Referitor la argumentele invocate în concluziile scrise, s-a răspuns mai sus doar la cele care au fost susținute peargumente juridice.
Pentru scandalul public - ce reprezintă contravenții - provocat în împrejurarea descrisă în rechizitoriu, inculpații și au fost sancționați contravențional, primul prin amendă contravențională în sumă de 3.000 lei, secundul prin efectuarea a 50 ore de muncă în folosul comunității, faptele neputând fi confundate ori absorbite în infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză.
Spitalul Clinic Județean O s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea cheltuielilor de spitalizare în ce-l privește pe partea vătămată.
Întrucât, pe de o parte partea vătămată a renunțat la pretențiile formulate față de cei doi inculpați, iar pe de altă parte pentru că acesta nu a învederat instanței cuantumul pretențiilor pentru inculpatul față de care nu a intervenit împăcarea, în ciuda faptului la termenul de judecată din 27.10.2005 s-a obligat să formuleze precizări privind cuantumul pretențiilor rămase doar în sarcina inculpatului, instanța a respins pretențiile civile și cheltuielile de judecată solicitate de această parte civilă și l-a obligat la plata despăgubirilor în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O, ținând seama de faptul că acestuia i-au fost satisfăcute pretențiile civile în urma înțelegerii amiabile intervenite între părți.
De asemenea, întrucât partea civilă nu și-a precizat pretențiile civile în cauză, în condițiile în care la fila 229 nu s-a referit la nici o faptă și la nici un inculpat în ce-l privește, iar cererea este scrisă în numele său și semnată în numele altcuiva, respectiv în numele lui, instanța a respins pretențiile civile și cheltuielile de judecată solicitate de această parte civilă.
Din fișele de cazier ale inculpaților se evidențiază că aceștia nu au antecedente penale.
Ținând seama de motivele care i-au determinat pe inculpați la săvârșirea infracțiunii descrise și enumerate mai sus, de faptul că una din părțile civile s-a împăcat cu unii din inculpați, ținând seama și de pasivitatea părților vătămate în concretizarea pretențiilor și susținerea plângerilor, precum și de circumstanțele personale ale inculpaților, care sunt la prima încălcare a legii penale, fiind fără antecedente penale, instanța a apreciat că faptelor reținute în sarcina acestora, le sunt incidente prev. art. 10 lit b/1 rap.C.P.P. la art. 18 b/1 pen. deoarece faptele - comise în condițiile din prezenta cauză - nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni.
Instanța a respins pretențiile civile și cheltuielile de judecată solicitate de părțile vătămate.
În baza art. 346. pr. pen. rap. la art. 14. pr. pen. și art. 998 și urm. din civ. instanța a obligat partea vătămată la 508,87 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel in termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, părțile civile și și inculpatul.
În motivele de apel înaintate instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a solicitat admiterea apelului, considerând că instanța de fond a comis o gravă eroare prin greșita interpretare a gradului de pericol social al infracțiunilor prev. de art. 321 al.1, art. 181 al.1 Cod penal și art. 180 al.2 Cod penal, dispunând astfel achitarea inculpaților,. Consideră parchetul că, raportat la natura infracțiunilor ( vătămare corporală, lovire și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, infracțiuni de violență, respectiv infracțiuni care aduc atingere relațiilor privind conviețuirea socială), de limitele de pedeapsă cu care legea sancționează astfel de fapte, numărul infracțiunilor, modalitatea de săvârșire, locul și modul de săvârșire a acestora, urmările produse, atitudinea de nerecunoaștere a inculpaților și, de faptul că inculpații au săvârșit împreună infracțiuni de o periculozitate sporită, se impune condamnarea inculpaților la pedepse legale și temeinice, cu inchisoarea, cu aplicarea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit.a Cod penal. Totodată, susține parchetul, instanța de fond a respins in mod nelegal pretențiile civile ale părții vătămate, cu toate că acesta a formulat o acțiune civilă în cursul urmăririi penale, chiar dacă nu a precizat cuantumul sumei și instanța de fond nu a solicitat Spitalului Clinic O cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, având în vedere că aceasta a fost internată în spital, în urma agresiunii suferite din partea celor trei inculpați.
Părțile civile și, prin motivele scrise depuse la dosar și prin intermediul apărătorului ales, au solicitat admiterea apelului, condamnarea inculpatului la o pedeapsă just individualizată. În ceea ce-i privește pe inculpații și, părțile civile solicită a se lua act de declarația notarială din 19.11.2004 prin care s-au împăcat cu aceștia. Consideră părțile civile, că in mod greșit prima instanță a procedat la achitarea inculpaților, întrucât faptele sunt grave și prezintă un grad ridicat de pericol social. De asemenea, ca o consecință a condamnării inculpaților, solicită obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată și a cheltuielilor de spitalizare.
Inculpatul, in motivele de apel depuse în scris la dosar și susținute de apărătorul ales, a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și a se constata încetarea procesului penal in ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal, ca urmare a lipsei plângerii prealabile a părții vătămate, respectiv, după identificarea autorilor, acesta nu ar mai fi solicitat in mod expres tragerea la răspundere penală a acestora. Referitor la infracțiunea prev. de art. 321 Cod penal solicită achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 236/A din 10.10.2008, Tribunalul Bihor, în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și părțile civile și împotriva sentinței penale nr.885 din 29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a desființat-o în sensul că:
A înlăturat dispoziția de aplicare a art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.b/1 Pr. și art. 18/1 Cod penal în privința inculpaților, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 180, 181 alin.1 și art. 321 al. 1 Cod penal.
A înlăturat disp. de aplicare a amenzii cu caracter administrativ in cuantum de 1000 Ron fiecărui inculpat.
In baza art. 321 al.1 Cod penal a condamnat pe inculpații ( fiul lui și, născut la 22.11.1979, CNP -) și ( fiul lui și, născut la 01.02.1981, CNP -), cu date cunoscute, la câte o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 180 al.2 Cod penal a condamnat pe inculpații și la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit. Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpaților și in pedeapsa cea mai grea de1 an inchisoare.
In baza art. 321 al.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut 18.07.197, CNP -), la câte o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 180 al.2 Cod penal a condamnat pe inculpatul la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 181 al.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an inchisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit. Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului in pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de câte 1 an închisoare aplicată fiecărui inculpat, pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 Cod penal și a atras atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
A menținut dispoziția de încetare a procesului penal in baza art. 11 pct. 2 lit.b rap.la art. 10 lit.h Pr. pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate,in ceea ce-i privește pe inculpații și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 181 al.1 Cod penal.
A înlăturat disp. art. 346.Pr. rap.l a art. 14.Pr. și art. 998 cod civil in ceea ce privește obligarea părții vătămate la plata sumei de 508,87 lei cu titlu de despăgubiri in favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean
A obligat inculpații in solidar la plata sumei de 508, 87 lei cu titlu de despăgubiri civile in favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O, cu majorări de întârziere pana la plata plății efective.
A obligat inculpații in solidar la plata sumei de 443,71 lei cu titlu de despăgubiri in favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O, cu majorări de întârziere pana la plata plătii efective.
A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei în favoarea părților civile și cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.378 C.P.P. tribunalul a reținut că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, părțile civile și sunt fondate și le-a admis și apelul declarat de inculpatul ca nefondat, și l-a respins in consecință.
Prin rechizitoriul emis in dosarul nr. 3539/P/2003 la data de 12.01.2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradeas -a reținut că, în data de 27.07.2003 părțile vătămate și, după ce au consumat băuturi alcoolice la barul din O, în jurul orelor 03,00 s-au îndreptat spre locuința părinților părții vătămate. Ajunși pe strada - -, datorită faptului că se aflau sub influența băuturilor alcoolice au circulat pe mijlocul carosabilului, împiedicând astfel libera circulație a unui autoturism " taxi" condus pe inculpatul.
Inculpatul le-a cerut părților vătămate să se dea la o parte, însă acestea l-au înjurat, inculpatul răspunzând la fel, după care între părțile vătămate și inculpat a început o altercație, motiv pentru care inculpatul a solicitat prin stația radio ajutorul colegilor taximetriști.
La fața locului au sosit 2 autoturisme taxi conduse de inculpații și, care au intervenit in conflict, lovind părțile vătămate cu violență, atât cu pumnii cât și cu picioarele.
Datorită strigătelor și altercației fizice și verbale existente între inculpați și părțile vătămate, la fața locului s-au adunat mai mulți oameni, care au asistat la scandal, de la geamuri sau balcoane.
Imediat la fața locului au venit lucrători de poliție și salvarea, părțile vătămate fiind transportate la spital pentru acordarea ingrijirilor medicale.
Conform certificatului medico-legal nr. 2269 din 04.08.2003, leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 15 zile îngrijiri medicale, iar conform certificatului medico-legal nr. 2268 din 04.08.2003 leziunile suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare un număr de 22 zile îngrijiri medicale.
Tribunalul a apreciat că, în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpaților, și, în baza art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 Pr. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire săvârșită de inculpați la adresa părții vătămate, de vătămate corporală săvârșită de inculpatul la adresa părții vătămate și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, săvârșită de cei trei inculpați, în mod nejustificat, interpretând greșit criteriile de aplicare ale prevederilor art. 18/1 Cod penal ale gradului de pericol social ale infracțiunilor săvârșite de inculpați.
Conform art.18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsite în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seamă de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurarea în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Prima instanță s-a axat in motivarea hotărârii in principal pe persoana și conduita inculpaților, care sunt la prima încălcare a legii penale, fiind fără antecedente penale, pe pasivitatea părților civile în concretizarea pretențiilor civile, pe faptul că una dintre părțile civile s-a împăcat cu inculpații și pentru infracțiunea de vătămate corporală și pe motivele care i-a determinat pe inculpat să săvârșească faptele, fără ca in motivare să facă referire expresă la acestea. Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că faptele comise de inculpați nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Condițiile prevăzute de art. 18/1 Cod penal trebuie să fie îndeplinite cumulativ și motivate ca atare și în concret de instanța de judecată în expozeul hotărârii.
Tribunalul a considerat că, în raport de natura infracțiunilor de vătămare corporală, de lovire și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiuni de violență și respectiv infracțiuni care aduc atingere relațiilor privind conviețuirea socială, de limitele de pedeapsă cu care legea sancționează aceste infracțiuni, numărul infracțiunilor comise de către inculpați, faptul că au provocat un scandal public prin acțiunile lor, la care au asistat numeroase persoane, profund indignate de atitudinea inculpaților, faptele au fost săvârșite pe timp de noapte, într-o zonă intens locuită, iar manifestările inculpaților au provocat în mod evident revoltă și sentimentul de frică a locuitorilor din zona străzii - -, care au fost treziți la o oră târzie din noapte și care au asistat de scene de violență fizică și verbală ale celor trei inculpați asupra părților vătămate, care le era vecini, se impune condamnarea inculpaților.
Locatarii de pe strada - - au fost audiați în calitate de martori și au arătat în tot cursul procesului penal că au fost treziți de strigăte puternice din stradă și că au privit îngroziți cum cei trei inculpați loveau in mod repetat cu pumnii și picioarele pe cele două părți vătămate, conduită ce a provocat o stare generală de indignare și de revoltă a acestora, dar in același timp, prin violența prin care inculpații au lovit părțile vătămate, au provocat și un sentiment de insecuritate și frică, care a persistat și în cursul urmăririi penale, când martorii au declarat că nu doresc să fie confruntați cu inculpații.
De altfel, prima instanță și-a format convingerea și a concluzionat că din toate probele administrate in cauză rezultă că inculpații au exercitat violență fizică asupra părților vătămate și că au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor prin modalitatea descrisă în actul de inculpare.
Chiar dacă inculpații au fost provocați de către părțile vătămate prin atitudinea acestora, datorată probabil consumului de alcool, care circulând pe mijlocul carosabilului au împiedicat circulația autoturismului taxi condus de inculpatul, aceștia nu erau îndreptățiți să-și facă dreptate singuri " cu pumnii și picioarele" cauzând părților vătămate leziuni vindecabile in 22, respectiv 15 zile îngrijiri medicale și să provoace un scandal de proporții în mijlocul nopții, scandalizând locuitorii din zonă.
Mai mult, prima instanță avea obligația să ia in considerare atitudinea inculpatului care a solicitat prin stația radio ajutorul colegilor și astfel au sosit la fața locului și ceilalți doi inculpați care au lovit cu pumnii și picioarele părțile vătămate, acțiune care a încetat la sosirea organelor de poliție și ambulanței care le-a transportat pe părțile vătămate la spital în vederea acordării de asistență medicală. Ambele părți vătămate au fost spitalizate în perioada 27/28 iulie 2003 - 1 august 2003.
De asemenea, împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale, precum și poziția sinceră a inculpatului nu pot constitui elemente care să conducă la concluzia că faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Eventual aceste elemente de circumstanțiere personală pot fi avute în vedere la stabilirea cuantumului de pedeapsă aplicată.
Pe de altă parte, prima instanță nu a avut în vedere atitudinea procesuală a inculpaților și care in ciuda probelor existente la dosarul cauzei nu au recunoscut săvârșirea faptelor reținute in sarcina lor. O bună conduită nu se reduce la lipsa antecedentelor penale, ci implică o comportare corectă în toate relațiile sociale, o respectare riguroasă a îndatoririlor ce îi revin. Conduita anterioară cât și cea ulterioară trebuie luată în considerare în întregul său.
Or, așa cum am preciza anterior, atitudinea de nerecunoaștere a inculpaților și nu poate fi considerată ca fiind o bună conduită care să conducă instanța la concluzia că ar putea fi un criteriu pentru aplicarea dispozițiilor art. 18/1 Cod penal.
De asemenea, la stabilirea gradului de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați, instanța a ignorat împrejurările comiterii faptelor pe timp de noapte, că la săvârșirea acestora au participat mai multe persoane, ceea ce denotă un curaj sporit din partea inculpaților, urmările grave ce s-au produs și care au constat în vătămarea corporală gravă a părților vătămate și scandalizarea, indignarea locuitorilor din zona respectivă, faptul că inculpații nu au depus o diligență în a repara prejudiciul cauzat părții vătămate.
În consecință, a apreciat că, faptele săvârșite de cei trei inculpați prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel că, în raport de numărul mare al infracțiunilor săvârșite, modalitatea de săvârșire a faptelor, urmările produse, atitudinea procesuală a inculpaților, se impune condamnarea lor la pedepse direct proporționale cu natura și gravitatea acestor infracțiuni.
Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, tribunalul a apreciat că totuși scopul educativ al acesteia ( pedeapsa fiind o măsură de constrângere, dar in același timp și un mijloc de reeducare al infractorului) poate fi atins și fără privare de libertate, astfel încât a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate fiecărui inculpat in condițiile art. 81 Cod penal.
Văzând că partea vătămată a fost și spitalizată, instanța de fond avea obligația să solicite Spitalului Clinic O cheltuielile de spitalizare, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost introdusă în cauză, în calitate de parte vătămată, abia in cursul cercetării judecătorești, partea civilă Spitalul Clinic Județean B neavând cunoștință de acest fapt.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, referitor la lipsa plângerii prealabile a părții vătămate, este de observat faptul că aceasta critică este neîntemeiată, câtă vreme există plângerea prealabilă a acestei părți vătămate la fila 4 din dosarul de urmărire penală. De menționat că nu este o plângere doar de identificare a autorilor câtă vreme, partea vătămată, in aceeași plângere, solicită cercetarea acelor persoane care l-au agresat in data de 27/28 iulie 2003. Mai mult in declarațiile ulterioare, respectiv din 28 iulie 2003 (fila 5 dosar urmărire penală) și 11 august 2003 ( fila 6 dosar urmărire penală) partea vătămată își păstrează aceeași poziție arătând în mod expres că " doresc să fie pedepsiți de lege". In aceste condiții, după cum am arătat anterior, tribunalul a apreciat că această plângere prealabilă există și că ea a fost susținută în continuare de către partea vătămată, mai ales in condițiile in care acesta ulterior își angajează apărător in cauză care să-l reprezinte și să-i susțină această poziție ( de altfel această atitudine partea vătămată și-a păstrat-o inclusiv in faza de judecată a recursului, când prin intermediul apărătorului său a solicitat condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată).
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect invocat de inculpatul in apel, și anume că nu s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecată, după cum se poate observa, anterior s-a arătat pe larg starea de fapt la care a contribuit și acest inculpat, precum și toate probele care au susținut inclusiv vinovăția acestuia.
Față de cele ce preced, în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, a admis apelul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și părțile civile și împotriva sentinței penale nr.885 din 29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va desființa în sensul că a înlăturat dispoziția de aplicare a art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.b/1 Pr. și art. 18/1 Cod penal în privința inculpaților, și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 180, 181 alin.1 și art. 321 al. 1 Cod penal și dispoziția de aplicare a amenzii cu caracter administrativ in cuantum de 1000 Ron fiecărui inculpat.
In baza art. 321 al.1 Cod penal a condamnat pe inculpații și, la câte o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 180 al.2 Cod penal a condamnat pe inculpații și la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit. Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpaților și in pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.
In baza art. 321 al.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul, la câte o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 180 al.2 Cod penal a condamnat pe inculpatul la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare
În baza art. 181 al.1 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1 an inchisoare.
În baza art. 33 lit.a și 34 lit. Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatului in pedeapsa cea mai grea de 1 an inchisoare.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de câte 1 an închisoare aplicată fiecărui inculpat, pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 Cod penal și le-a atras atenția asupra disp. art. 83 Cod penal.
A menținut dispoziția de încetare a procesului penal in baza art. 11 pct. 2 lit.b rap.la art. 10 lit.h Pr. pornit la plângerea prealbilă a părții vătămate in ceea ce-i privește pe inculpații și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 181 al.1 Cod penal.
Ca o consecință a condamnării inculpaților, instanța a înlăturat dispozițiile art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil în ceea ce privește obligarea părții vătămate la plata sumei de 508,87 lei cu titlu de despăgubiri in favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O și va obliga inculpații in solidar la plata sumei de 508, 87 lei cu titlu de despăgubiri civile in favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O, cu majorări de întârziere pana la plata plății efective (reprezentand cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții civile ) și totodată a obligat inculpații in solidar la plata sumei de 443,71 lei cu titlu de despăgubiri in favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean O, cu majorări de întârziere pana la plata plătii efective (reprezentand cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții civile ).
A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei în favoarea părților civile și cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentand onorariu avocat - fila 18 dosar primă-instanță.) De menționat că în faza de apel cheltuielile judiciare ocazionate cu plata onorariu avocatial nu au fost precizate, motiv pentru care nu s-au putut acorda aceste sume părților civile).
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs inculpații, - și, solicitând instanței casarea deciziei Tribunalului Bihor ca fiind netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a sentinței Judecătoriei Oradea.
În motivarea recursurilor, inculpații arată că au trecut 6 ani de la data săvârșirii faptelor, ori trecerea anilor a făcut ca aplicarea unor pedepse să nu mai aibă nici o conotație. Inculpatul a solicitat încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, în baza art. 10 lit. f Cod procedură penală iar pentru cealaltă infracțiune solicită aplicarea art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală.
Aceleași aspecte au fost invocate în motivele sale de recurs și de către inculpatul.
Inculpatul solicită încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. f Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal și achitarea sa în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal.
Curtea, examinând hotărârile prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de aceștia, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de apel a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod procedură penală.
Astfel, inculpații erau, la data săvârșirii faptei, încadrați în muncă, cu trecut nepedepsit, iar instanța de apel a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și faptele și mai ales gradul de pericol al unei asemenea fapte.
Cât privește criticile formulate de inculpați, instanța le găsește nefondate.
Trecerea timpului nu conferă unei fapte penale conotații favorabile și în speță, a lăsa fapte reprobabile nesancționate ar avea pe termen consecințe deosebit de grave.
În mod indubitabil cei trei inculpați se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor. Un vast material probator a fost administrat atât în faza de urmărire penală cât și în cadrul cercetării judecătorești și din tot acest material probator rezultă vinovăția inculpaților. Natura infracțiunii de vătămare corporală, de lovire și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiuni de violență, impun luarea unor măsuri de condamnare a inculpaților. În plus, faptele au fost săvârșite noaptea, iar la scandalul public produs au asistat numeroase persoane.
Pentru aceste motive, Curtea constată că o reducerea a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților nu ar fi temeinică, lipsind conținutul dispozițiilor art. 72 și art. 52 Cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora, considerente valabile și în cazul aplicării unor sancțiuni administrative.
Față de cele menționate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate.
În baza art. 192 Cod procedură penală, obligă inculpații la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpații recurenți, -, împotriva deciziei penale nr. 236/A din 10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 500 RON lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de câte 300 RON lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
(plecată la,
în comisie de contestații,
semnează președintele completului
)
Red. - 29.05.2009
Jud. apel - -
Jud. fond -
Tehnored. - 3 ex. - 02.06.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian
