Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 240/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
DOSAR NR-
(176/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 240
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
* * * * *
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTIși inculpațiișiîmpotriva deciziei penale nr. 656/A din 27 noiembrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat - cu împuternicirea avocațială nr. - la dosar și în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în HG baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenții inculpați fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Recurentul inculpat arată că înțelege să-și retragă recursul declarat.
Apărătorul recurentului inculpat solicită a se lua act de retragerea recursului formulat de acesta.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,susține oral motivele de recurs astfel cum au fost dezvoltate în scris și depuse la dosar și arată că acesta se referă numai pe inculpatul.
Recursul vizează greșita individualizare a pedepsei prin greșita reținere al art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și aplicarea dispozițiilor art. 76 alin.1 lit. c Cod penal.
Astfel, solicită a se observa că în mod greșit instanța de apel a apreciat că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin. 1 lit. c Cod penal, având în vedere persoana inculpatului, cât și atitudinea sa pe parcursul procesului penal. Acesta sa avut o atitudine oscilantă, în sensul că inițial nu și-a recunoscut comiterea faptei dar ulterior a revenit asupra declarațiilor,a recunoscut și a încercat să creeze o situație favorabilă coinculpatului din prezenta cauză.
În continuare mai susține că recurentul nu se află la primul conflict cu legea penală, a fost condamnat de către autoritățile din Germania, a fost amendat și aplicate sancțiuni conform art.18/1 Cod penal pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt și o infracțiune care viza regimul circulației pe drumurile publice. De asemenea, a mai fost condamnat pentru comiterea infracțiunii e trafic de droguri de mare risc,însă ulterior s-a descoperit că acea condamnare nu era definitivă.
Din declarațiile recurentului și din probele dosarului rezultă că de o perioadă mare de timp este consumator de droguri de mare risc, a săvârșit infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze în scopul de a-și procura mijloacele necesare procurării drogurilor. În continuare mai susține că nu s-a făcut dovada locului de muncă al recurentului, dar chiar dacă s-ar fi făcut acest lucru, nu ar fi constituit o circumstanță atenuantă.
Pentru motivele expuse mai sus solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei instanței de apel și rejudecând, a se aplica inculpatului o pedeapsă egală cu ce aplicată de instanța de fond.
Curtea constată că, deși declarația de recurs îl privește doar pe inculpatul, s-au depus la dosar - ulterior depunerii motivelor de recurs inițiale - noi motive de recurs redactate de procurorul ce a pus concluzii cu ocazia judecării cauzei în apel - și care îl vizează pe inculpatul.
Față de această împrejurare, solicită reprezentantului parchetului a-și preciza punctul de vedere.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată că declarația inițială de recurs îl vizează doar pe inculpatul și consideră că prin motivele de recurs depuse ulterior nu pot fi extinse efectele acelui recursului în defavoarea altor inculpați. Așa fiind, înțelege să susțină recursul parchetului doar în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, arată că recursul se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală și vizează redozarea pedepsei aplicate.
Astfel, susține că prin admiterea apelului inculpatului s-au reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal,dar fără a se da eficiență acestora, pedeapsa de executat fiind tot de 3 ani închisoare.
Solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei, având în vedere fapta reținută în sarcina sa, atitudinea sinceră,faptul că are un copil minor în întreținere,precum și împrejurarea că motoscuterul ce aparținea părții vătămate nu era asigurat și a fost deplasat pe o distanță foarte mică.
Apărătorul recurentului inculpat solicită - în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală - respingerea recursului parchetului, dat fiind faptul că în raport de modalitatea și împrejurările comiterii faptei, de gradul de pericol social, de persoana inculpatului și atitudinea sa sinceră, instanța de apel nu a aplicat o pedeapsă într-un cuantum redus și în mod corect a dispus aplicarea circumstanțelor atenuante.
Nu se poate reține că recurentul prezintă un pericol real pentru societate pentru a aceea că are 10 clase, este divorțat și nu a putut prezenta dovada unui loc de muncă, acestea nefiind elemente care pot contura negativ persoana inculpatului. Activitatea infracțională la care s-a făcut referire constă în pedepse administrative, iar celelalte fapte invocate nu sunt stabilite prin hotărâri definitive și irevocabile.
Reprezentantul parchetului solicită a se lua act de manifestarea de voință a recurentului inculpat, în sensul retragerii recursului.
În ceea ce privește recursul inculpatului, consideră pedeapsa aplicată acestuia ca fiind corect individualizată, avându-se în vedere gravitatea faptei comise. Nu are nici o relevanță faptul că au deplasat motoscuterul pe o distanță mică, întrucât acea distanță a rezultat prin intervenția organelor de poliție. De asemenea, solicită aea vea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, precum și împrejurarea că a comis prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, cu deducerea prevenției pentru ambii inculpați la zi.
Având cuvântul în replică, apărătorul recurentului inculpat susține că cei doi au abandonat scuterul înainte de a interveni organele de poliție.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și arată că are în întreținere un copil în vârstă de 4 luni.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului penal a reținut:
Prin decizia penală nr. 656/A/27.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală, s-a dispus:
n baza art. 379 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, a fost admis apelul formulat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 626/12.10.2009 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul -.
În baza art. 379 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală a fost admis apelul formulat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 626/12.10.2009 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul -.
A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a apelantului-inculpat, din prev. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) și g) Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) si g) Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de apelantul-inculpat, de schimbare a încadrării juridice din prev. art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a), e) și g) Cod penal, în prev. art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) și g) Cod penal și de apelantul-inculpat, de schimbare a încadrării juridice din prev. art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) și g) Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal, în prev. art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) și g) Cod penal, aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) și g) Cod penal, cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c) Cp. si 76 alin. 1 lit. c) Cod penal a fost condamnat apelantul - inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
A înlăturat mențiunea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată apelantului-inculpat prin sentința penala nr. 1478/18.12.2008 pronunțata de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penala în dosarul nr-.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) și g) Cod penal, cu aplic. art. 37 alin.1 lit. b) Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal și art. 80 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare, săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 383 alin. 2) Cod procedură penală și art. 88 Cod penal a dedus din pedepsele aplicate apelanților-inculpați, perioada reținerii și arestării preventive de la 20.08.2009 la zi.
În baza art. 383 alin. 11 rap. Ia art. 350 Cod procedură penală, a menținut măsura arestări preventive luate față de apelanții-inculpați.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate;
În baza art. 192 alin. 3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămâi în sarcina statului.
Tribunalul a reținut:
Prin sentința penală nr. 626 din 12.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B in dosar nr-, în baza art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, e și g Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul, în prezent deținut în Penitenciar, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei, durata prevenției de la 20.08.2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive.
În baza art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, e și g Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul, în prezent deținut în Penitenciar, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 864Cod penal rap. la art. 83 Cod penal a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 1478/18.12.2008 de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, ce se va executa alăturat pedepsei aplicate prin prezenta, inculpatul executând în final 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din durata pedepsei, durata prevenției de la 17.04.2008 la 18.12.2008 și de la 20.08.2009 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive.
A luat act că partea Vătămată, domiciliat în mun. R,-, județul N, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și pe inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 9274/P/2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bad ispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, e și g Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 19.08.2009, în jurul orei 23.00, inculpatul i-a propus inculpatului să sustragă un scuter dintr-un loc pe care îl cunoaște, cei doi deplasându-se pe str. -, unde în jurul orei 2.30 au luat scuterul părții vătămate
, pe care l-au împins fără a porni motorul pe o distanță de 50 de metri, abandonându-l în momentul în care în zonă a apărut un echipaj de poliție.
Pentru reținerea acestei situații de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația părții vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de reconstituire, rapoarte de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. -/2009 și nr. -/2009 și declarațiile inculpaților.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpaților.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele: la data de 19.08.2009, în jurul orei 2300, inculpatul i-a propus inculpatului să sustragă un scuter dintr-un loc pe care îl cunoaște, cei doi deplasându-se pe str. -, unde în jurul orei 230au luat scuterul părții vătămate, pe care l-au împins fără a pomi motorul pe o distanță de 50 de metri, abandonându-1 în momentul în care în zonă a apărat un echipaj de poliție.
Astfel, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante a rezultat că lucrătorii de poliție din cadrul Secției 25, aflați în serviciu de patrulare au observat în jurul orei 2.45 pe cei doi inculpați pe str. -, încercând să treacă neobservați, au procedat la legitimarea acestora, cei doi pretinzând că nu se cunosc și verificând zona au găsit un scuter neasigurat, sprijinit de un gard din apropiere, ocazie cu care inculpații au recunoscut că ei l-au deplasat prin împingere.
Din rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. -/2009 și nr. -/2009 reiese că urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului de pe scuterul menționat au fost create de cei doi inculpați -filele37-42 și 49-52
Inculpatul a declarat inițial în fața organelor de cercetare că nu îl cunoaște pe inculpatul, arătând că l-a observat pe acesta în noaptea de 19.08.2009 în timp ce împingea un scuter și a trecut pe lângă acesta.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarației sale, recunoscând săvârșirea faptei atât în fața procurorului, cât și în fața instanței cu ocazia luării măsurii arestării preventive și în faza cercetării judecătorești, încercând să minimalizeze contribuția sa în sensul că a arătat că fapta nu a fost premeditată sau că inițiativa ar fi aparținut inculpatului.
Inculpatul a relatat în mod constant în cursul procesului penal că în noaptea respectivă a căutat împreună cu inculpatul scutere neasigurate, inculpatul fiind C care cunoștea locul unde se află parcate mai multe scutere, relatând de asemenea modul de operare, în sensul că cei doi inculpați împreună au împins scuterul respectiv pe o distanță de 50 de metri până când au observat autoturismul de poliție.
Față de aceste mijloace de probă s-a apreciat că fapta inculpaților este pe deplin dovedită, instanța a înlăturat susținerile inculpatului care nu se coroborează cu celelalte probe, cu atât mai mult cu cât au fost identificate urme papilare lăsate de acesta pe carena lateral stânga a scuterului.
Fapta inculpaților și, care la data de 19.08.2009, în jurul orei 2.30, au luat împreună scuterul aparținând părții vătămate, parcat pe str. -, cu intenția de a și-l însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, e și g Cod penal.
Astfel, s-a apreciat că infracțiunea de furt s-a consumat în momentul în care cei doi au început deplasarea scuterului prin împingerea acestuia, iar faptul că l-au abandonat în momentul în care au observat echipajul de poliție nu influențează asupra acestei aprecieri, cu atât mai puțin nu poate constitui o de si stare.
În privința elementului material, acesta constă în acțiunea de luare a scuterului respectiv din locul în care partea vătămată l-a lăsat parcat, prin aceasta bunul fiind scos din sfera de apropiațiune a părții vătămate.
Urmarea imediată este reprezentată de către paguba produsă în patrimoniul părții vătămate, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată, rezultând din modul de săvârșire a faptei.
Pe latură subiectivă, infracțiunea a fost comisă de inculpați cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit de aceștia, acela de a-și însuși bunul pentru a-l valorifica și a obține banii necesari consumului de droguri.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că la data de 30.12.2008, acesta a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni stabilite prin sentința penală nr. 619/22.09.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 B, cu un rest de pedeapsă de 10 zile închisoare, motiv pentru care fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, pedeapsa fiind considerată executată.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că prin sentința penală nr. 1478/2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, motiv pentru care fapta dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare, s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei ce reiese din modalitatea concretă în care cei doi au acționat, din valoarea prejudiciului ce s-ar fi putut produce, din scopul urmărit de cei doi de a obține banii necesari drogurilor, din premeditarea cu care au comis fapta, de împrejurările agravante reținute și starea de recidivă, precum și de persoana celor doi inculpați, care sunt recidiviști și atitudinea procesuală a acestora.
Față de cele expuse instanța i-a condamnat pe inculpați la câte trei ani închisoare, având în vedere și contribuția fiecăruia în calitate de coautori.
Față de art. 864Cod penal rap. la art. 83 Cod penal instanța a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 1478/18.12.2008 de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, inculpatului, ce se va executa alăturat pedepsei aplicate prin prezenta, inculpatul având de executat 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
La aplicarea pedepsei accesorii instanța a avut în vedere că față de natura și gravitatea infracțiunii nu se justifică interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. d și e Cod penal, și având în vedere hotărârea Hirst Marii Britanii a Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere și Decizia în interesul legii nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție,și faptul că inculpații nu s-au folosit la săvârșirea faptei de desfășurarea vreunei funcții sau profesii le-a interzis acestora pe durata executării pedepsei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Ii-a și b Cod penal.
Totodată, având în vedere că față de inculpați s-a luat măsura reținerii cât și a arestării preventive a dedus pentru fiecare prevenția de la 20.08.2009 la zi, iar pentru inculpatul s-a dedus și durata prevenției din cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1478/18.12.2008 de TRIBUNALUL BUCUREȘTI, de la 17.04.2008 la 18.12.2008.
Apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive subzistă, în sensul că inculpații prezintă un potențial criminogen ridicat, dovedind perseverență infracțională și fiind consumatori de droguri, ceea ce îi predispune la comiterea așa-ziselor infracțiuni "de procurare", instanța a menținut măsura arestării preventive.
Pe latură civilă a luat lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, bunul sustras fiind recuperat.
Văzând art. 191 al. 2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare în măsura în care au fost determinate de flecare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția -a penală, în data de 05.10.2009, sub nr-.
Tribunalul, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, a admis apelurile formulate de apelanții-inculpați și împotriva sentinței penale nr. 626/12.10.2009 pronunțate de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-, și să desființeze în parte sentința penală apelată, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a apreciat că, în mod corect, prima instanță a reținut ca probată fapta inculpaților de a fi sustras, împreună, în noaptea de 19 spre 20 august 2009, din fața blocului de pe- din sectorul 6 al mun. B, un moto scuter aparținând părții vătămate. I Această situație de fapt rezultă din interpretarea coroborată a mijloacelor de probă din cauză, este vorba despre procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele-verbale de conducere în teren, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 28393 din 28.08.2009, dar și declarațiile inculpaților, chiar dacă acestea nu au fost constante și întru totul concordante, în fața instanței chiar prezentându-se de către cei doi inculpați o situație de fapt care, dacă ar fi fost apreciată drept conformă cu realitatea, ar fi condus la o soluție de achitare a inculpatului. Tribunalul a apreciat ca probat faptul că ambii inculpați au acționat împreună, cunoscând în egală măsură caracterul ilicit al activității lor. Declarațiile inculpaților sunt relevante în acest sens. Astfel, inițial, inculpatul a menționat că ideea de sustragere a scuterului i-ar fi aparținut celuilalt inculpat, care i-ar fi spus că a mai sustras scutere din cartierul Drumul, și că are și un cumpărător pentru scuterul pe care ei doi l-ar fura în seara respectivă. Inculpatul i-ar fi și promis că din banii obținuți pe scuter îi va cumpăra droguri. Cei doi ar fi găsit un scuter neasigurat pe care, după ce l-au coborât de pe cric, au început să îl împingă. La apariția unui autoturism care s-a dovedit a fi al unui echipaj de poliție, inculpatul i-a spus să abandoneze scuterul, ceea ce au și făcut.
Inculpatul și-a menținut această declarație și cu ocazia celei de-a doua audieri a sa de către organele de poliție, de data aceasta, în prezența apărătorului din oficiu, acesta mai precizând că după ce au rezemat scuterul de un gard, și-au continuat drumul, inculpatul mergând la o distanță de un metru în fața sa și pretinzând inițial, la interpelarea polițiștilor, că nu l-ar cunoaște și, de asemenea, că nu știe nimic despre scuter.
În fața procurorului, inculpatul a precizat că împreună cu inculpatul a deplasat scuterul pe o distanță de aproximativ 50 de metri. Inculpatul și-a menținut declarația și în fața instanței învestite cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive. La termenul din 28.09.2009, însă, inculpatul a revenit în parte asupra declarațiilor sale inițiale, încercând să convingă instanța de faptul că inculpatul nu ar fi avut cunoștință de caracterul ilicit al acțiunii de luare a scuterului, inculpatul spunându-i că scuterul este al unui prieten al său. A mai adăugat inculpatul că inculpatul l-ar fi ajutat să treacă scuterul peste un gărduț, după care ar fi plecat, el împingând singur scuterul 5-6 metri, după care l-ar fi abandonat, oprirea sa de către organele de poliție având loc la o distanță de aproximativ 50 de metri.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, declarațiile acestuia pe parcursul procesului sunt mult mai variate. Astfel, inițial, acesta a refuzat să declare altfel de cât în prezența apărătorului ales. Ulterior, în fața organelor de poliție, și asistat de avocat, inculpatul a declarat că a trecut întâmplător pe lângă un băiat pe care nu îl cunoștea și care împingea un scuter ce nu avea motorul pornit, pe care l-a depășit, iar când se afla la o distanță de 6-7 metri față de acesta a fost oprit de organele de poliție, ulterior fiind oprit și băiatul respectiv care, de data acesta, nu mai avea scuterul asupra sa. Inculpatul a contestat cu acea ocazie că ar fi sustras scuterul. în aceeași zi, în fața procurorului, inculpatul a recunoscut că îl cunoaște pe inculpatul și că, fără a fi existat o înțelegere prealabilă, în timp ce se plimbau prin cartierul Drumul, au observat un scuter neasigurat, inculpatul având ideea de a-l sustrage, pentru a-l vinde și a face rost de bani pentru droguri. Cei doi s-au înțeles să găsească un cumpărător. Inculpatul l-ar fi ajutat să treacă scuterul peste un gard înalt de aproximativ o J de metri, după care el a mers în fața inculpatului care a rămas mai în spate împingând scuterul. După aproximativ 10 metri, a fost oprit de organele de poliție. Inculpatul a menținut această din urmă declarație în fața instanței învestite cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, insistând asupra caracterului spontan al deciziei de săvârșire a infracțiunii. La termenul din 28.09.2009, însă, acesta a declarat, în concordanță cu declarația inculpatului de la același termen, că acesta din urmă i-ar fi spus că scuterul respectiv era al unui prieten, și că îl folosise și cu alte ocazii, inculpatul limitându-se la a-l ajuta să treacă scuterul peste un gard, după care el a plecat.
Tribunalul a apreciat ca nesincere declarațiile date de inculpatul în fața organelor de poliție și în fața instanței de judecată, la termenul din 28.09.2009, precum și declarația dată de inculpatul la termenul din 28.09.2009, pentru următoarele motive: dacă atitudinea inițială a inculpatului, de negare a săvârșirii faptei, își găsește lesne explicația în dorința acestuia de a evita tragerea sa la răspundere penală, declarația dată de acesta în fața procurorului și instanței învestite cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, prin care recunoaște săvârșirea faptei împreună cu inculpatul, în scopul obținerii de bani necesari procurării de droguri (ambii inculpați au recunoscut faptul că sunt consumatori de droguri), n-ar avea nicio justificare dacă cele relatate de inculpat nu ar fi conforme cu realitatea. Ca un argument suplimentar al caracterului sincer al acestei declarații, este și faptul că această declarație se coroborează, în privința aspectelor esențiale, cu declarațiile date în faza urmăririi penale de coinculpat.
Declarațiile date de inculpați în faza judecății constituie o încercare de a obține o disculpare a inculpatului, nereușită în contextul declarațiilor anterioare ale celor doi inculpați din care rezultă implicarea în deplină cunoștință de cauză a acestuia în săvârșirea faptei. Dacă toate declarațiile din faza urmăririi penale, atât din fața organelor de urmărire penală, dar și instanței învestite cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, au fost date în aceeași zi, 20.08.2009, inculpații având slabe șanse, sau fiindu-le chiar imposibil, să ia legătura, până la termenul din 28.09.2009, aceștia au avut ocazia de a se pune de acord cu privire la detaliile celor pe care urmau să le declare în fața instanței, fapt ce este probat de concordanța celor două declarații.
Tribunalul a respins, ca neîntemeiate, în baza art. 334 Cod procedură penală, cererile inculpaților de a schimba încadrarea juridică în sensul reținerii formei tentativei, în loc de forma consumată a infracțiunii de furt calificat. Astfel, imposedare și, prin aceasta, consumarea infracțiunii, a avut loc în chiar momentul deplasării scuterului din locul unde fusese lăsat de partea vătămată. Or ambii inculpați recunosc această deplasare, chiar dacă ar fi vorba doar despre trecerea scuterului peste gardul înalt de o J de metru de care au făcut vorbire inculpații la termenul din 28.09.2009. Elocventă în acest sens este distanța dintre locul indicat de partea vătămată ca fiind C unde a lăsat scuterul (în fața blocului de pe strada -), și locul unde a fost găsit acesta.
Tribunalul a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal, referitoare la recidiva postcondamnatorie, și, implicit, a mențiunii revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1478/18.12.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală în dosarul nr-. Astfel, s-a observat că prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), e) și g) Cod penal, cu aplic. 4 art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal, apreciindu-se că infracțiunea ce face obiectul-* prezentei cauze a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1478/18.12.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I Penală în dosarul nr-, în condițiile în care în copia de pe cazierul judiciar aflat la dosar, se menționa că această sentință a rămas definitivă prin nerecurare. Aceeași încadrare juridică a faptei a fost păstrată și prin sentința penală apelată, consecința fiind aceea a revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de trei ani închisoare, și a cumulării aritmetice a acesteia cu pedeapsa aplicată prin sentința penală apelată.
În urma demersurilor efectuate de instanța de apel, s-a stabilit faptul că, sentința penală nr. 1478/18.12.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI -Secția I Penală în dosarul nr-, nu este definitivă nici în prezent, aceasta fiind apelată în termen atât de către apelantul-inculpat, dar și de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, așa cum rezultă atât din referatul întocmit de Biroul Executări penale al Secției I Penale a Tribunalului București, dar și din adresa Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a ll-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Tribunalul a reținut în beneficiul inculpaților circumstanța atenuantă judecătorească prev. de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, față de faptul recunoașterii săvârșirii faptei, chiar dacă, în ceea ce-l privește pe inculpatul, aceasta nu a fost constantă, iar, în cazul inculpatului, deși acesta și-a recunoscut în mod constant vinovăția, prin declarația din data de 28.09.2009, a încercat să contribuie la nesancționarea coinculpatului. Tribunalul a avut în vedere că reținerea situației de fapt mai sus menționate ar fi fost dificil de realizat în lipsa declarațiilor de recunoaștere ale inculpaților, în condițiile în care, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, organele de poliție nu au surprins momentul sustragerii scuterului, și nici nu i-au observat pe inculpați în timp ce îl împingeau, aceștia apucând să abandoneze bunul sustras înainte ca atitudinea lor să fi atras atenția organelor de poliție. Tribunalul, însă, a coborî pedeapsa sub minimul special doar în cazul inculpatului, în cazul inculpatului, acest lucru nejustificându-se în condițiile în care acesta are numeroase antecedente penale care au atras, între altele, și reținerea în încadrarea juridică a recidivei postexecutorii.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal, Tribunalul a dedus din pedepsele aplicate apelanților-inculpați, perioada reținerii și arestării preventive de la 20.08.2009 la zi.
În baza art. 383 alin. 11 rap. la art. 350 Cod procedură penală, Tribunalul a menținut măsura arestării preventive luate față de apelanții-inculpați, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Tribunalul a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în baza art. 192 alin. 3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, care a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei, solicitând aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului față de gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv sub aspectul legalității, arătând că nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege, hotărârea fiind sub acest aspect contrară legii, în drept fiind invocate cazurile de casare prev. de art. 385 indice 9 punctele 14 și 17 indice 1 din Codul d e procedură penală.
Curtea constată că după declarația de recurs depusă în termen de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, și după motivele de recurs depuse la data de 15.01.2010, Parchetul a trimis o completare a motivelor de recurs, la aceeași dată, 15.01.2010, prin care se critică hotărârea sub aceleași aspecte și în ceea ce îl privește pe inculpatul, cu privire la care însă nu a fost declarat recurs în termenul prevăzut, declarația de recurs arătând explicit că se referă la inculpatul.
Curtea a pus în discuție acest aspect și reprezentantul Ministerului Public arătat în fața Curții că înțelege să nu susțină acest motiv de recurs, arătând că adresa prin care a fost declarată calea de atac se referă exclusiv la inculpatul, iar completarea nu poate adăuga și extinde efectele recursului și față de alți inculpați, în defavoarea acestora.
Inculpații și au criticat hotărârea sub aspectul individualizării în sens contrar celor susținute de Parchet, solicitând aplicarea unor pedepse reduse față de atitudinea pe care au avut-o, de recunoaștere a faptelor, fiind invocat cazul de casare prev. de art. 385 indice 9 punctul 14 din Codul d e procedură penală, ulterior inculpatul arătând în fața Curții că înțelege să-și retragă recursul declarat.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin.1 și 2.C.P.P. Curtea reține următoarele:
Instanța de fond și cea de apel au analizat probele administrate în cauză și au reținut în mod corect atât situația de fapt, cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de conducere în teren, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, declarațiile rezultând că în noaptea de 19/20.08.2009, inculpații au sustras un motoscuter aparținând părții vătămate, acesta fiind parcat în fața blocului de pe- sector 6, pe care l-au acționat prin împingere pe o distanță de 50 de metri, aceștia fiind surprinși imediat după săvârșirea faptei de către organele de poliție, la vederea mașinii poliției, aceștia lăsând motoscuterul sprijinit lângă un zid și încercând să pară că nu se cunosc și că nu au acționat împreună, ulterior recunoscând că au acționat împreună pentru sustragerea scuterului și că se cunoșteau anterior.
Curtea constată că atitudinea inculpaților a fost în final una de recunoaștere a faptelor, după ce aceștia au negat că ar fi sustras împreună scuterul, și-au schimbat apoi declarațiile încercând să-și transfere reciproc vinovăția pentru ca ulterior să revină și să arate că se cunosc, veneau de la o petrecere la care au participat împreună la un prieten comun, au hotărât să sustragă scuterul pentru a-l comercializa și a face astfel rost de bani pentru droguri.
Faptele reținute întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât si sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, e și g din Codul penal, așa cum în mod corect au reținut instanțele când au respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați în sensul reținerii disp. privitoare la tentativă, Curtea apreciind că odată ce scuterul a fost deplasat din locul în care partea vătămată îl parcase într-un alt loc, bunul a ieșit practic din sfera acesteia și a trecut în patrimoniul inculpaților, care s-au împosedat, apropriindu-și bunul, chiar dacă nu s-au bucurat de posesia efectivă ca urmare a intervenției organelor de poliție și prinderii inculpaților.
Pentru inculpatul a fost reținută și starea de recidivă postexecutorie față de condamnarea sa anterioară la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 619/22.09.2008 a Judecătoriei sector 6 B, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 30.12.2008, cu un rest neexecutat de 10 zile, prezenta faptă fiind săvârșită după considerarea ca executată a acestei pedepse. În ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea constată că în mod corect Tribunalul a înlăturat starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a din Codul penal față de împrejurarea că sentința penală în raport de care instanța de fond a reținut starea de recidivă, nr. 1478/18.12.2008 a Tribunalului București nu este definitivă.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la individualizarea pedepselor aplicate, Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate nici în sensul majorării pedepsei pentru inculpatul așa cum a solicitat Parchetul, nici în sensul reducerii, astfel cum a solicitat inculpatul.
Curtea reține astfel că Tribunalul a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal, a acordat semnificația cuvenită inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita procesuală a fiecărui inculpat în procesul penal, aceasta în contextul în care a reținut și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c din Codul penal în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, pedeapsa aplicată inculpatului fiind redusă sub minimul special, la 2 ani închisoare, fiind înlăturate justificat disp. referitoare la revocarea suspendării condiționate față de înlăturarea stării de recidivă, pedeapsa aplicată inculpatului nefiind redusă ca urmare a reținerii concursului între starea de agravare a recidivei și circumstanței atenuant reținute, față de disp. art. 80 din Codul penal, în contextul în care instanța a apreciat că inculpații au avut o conduită în final sinceră și că prin declarațiile lor au contribuit efectiv la aflarea adevărului, și aceasta în contextul în care nu au fost surprinși efectiv la momentul săvârșirii faptei, ci la puțin timp după, când se îndepărtaseră și lăsaseră și bunul din posesie, bunul nefiind asupra lor la momentul surprinderii.
Curtea constată că Parchetul în motivele sale de recurs a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante, pe care Curtea însă le apreciază ca fiind justificate față de persoanele și conduitele inculpaților, inclusiv în ceea ce îl privește pe inculpatul, în considerarea celor reținute și de instanțele de fond și apel sub aspectul contribuției efective a inculpaților la aflarea adevărului și apreciază că nu se impune nici majorarea pedepselor, fiecărui inculpat fiindu- aplicată o pedeapsă care a ținut seama de contribuția efectivă la săvârșirea faptei, astfel încât, chiar dacă se reține că inculpatul a mai săvârșit infracțiuni, acesta fiind condamnat prin sentința penală nr. 1478/18.12,2008 a Tribunalului București, această condamnare nu este definitivă, inculpatul bucurându-se până la rămânerea definitivă a acesteia de prezumția de nevinovăție, se impune reținerea de circumstanțe atenuante și menținerea pedepsei aplicate acestuia, care nici nu fost redusă sub limita specială prevăzută de lege, căci la individualizarea pedepsei se ține seama nu doar de natura faptei, de circumstanțele reale, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, de conduita acestora, de rolul și contribuția efectivă a la săvârșirea faptei.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea apreciază că față de întreg ansamblul infracțional, reținând toate criteriile de individualizare ale pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal, ținând totodată seama de scopul preventiv educativ al pedepsei, privită atât ca măsură de constrângere dar și ca mijloc de reeducare, se impune reținerea de circumstanțe atenuante, dar și menținerea pedepselor aplicate în cuantumul reținut de Tribunal, fiecare pedeapsă reflectând justificat toate criteriile analizate., Curtea apreciază că nu se impune nici reducerea pedepselor sub minimul deja reținut de instanța de fond, în ceea ce îl privește pe inculpatul, având în vedere gravitatea în sine a infracțiunii săvârșite, reținând totodată că inculpații au săvârșit fapta pentru a face rost de bani pentru cumpărarea de droguri.
O reducere a pedepselor sub limita aplicată de instanța de apel nu ar mai fi în măsură să satisfacă scopul pedepsei, astfel cum este acesta definit, inculpaților putându-li-se crea impresia de "impunitate", aceștia putând fi astfel încurajați să săvârșească și alte fapte penale, față de lipsa de reacție eficientă din partea autorităților.
Curtea apreciază că în raport de toate circumstanțele cauzei că pedepsele aplicate sunt în măsură să satisfacă scopul preventiv educativ al pedepsei, dar și funcția de constrângere într-un mod eficient.
Deși în motivele sale de recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa invocat și cazul de casare prev. de art. 385 indice 9 pct. 17 indice 1, arătând că hotărârea este nelegală pentru că s-au reținut circumstanțe atenuante, Curtea apreciază că acest caz de casare a fost invocat în mod eronat astfel, aplicarea circumstanțelor atenuante sau agravante, fiind o chestiune care ține de temeinicia hotărârii, nu de legalitate, care are în vedere doar încălcarea unor dispoziții ale legii și nu chestiuni de apreciere care sunt lăsate la latitudinea instanțelor care aplică legea, câtă vreme au fost respectate dispozițiile privind individualizarea legală, adică criteriile prevăzute de legiuitor.
În consecință, Curtea a analizat acest caz de casare in contextul anterior și apreciază că nu se impune nici o analiză suplimentară sub aspectul legalității, odată ce a reținut că instanțele au respectat criteriile de individualizare prevăzute de legiuitor.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, Curtea va lua act de retragerea acestuia, potrivit art. 385 indice 4 alin. 2 rap. la art. 369 din Codul d e procedură penală, iar în ceea ce privește recursurile declarate de Parchet și inculpatul, pentru motivele arătate, Curtea le va respinge ca nefondate pentru considerentele arătate, conform art. 385 indice 15 punctul 1 lit. b din Codul d e procedură penală, va deduce pentru ambii inculpați perioada de la 20.08.2009 la zi și îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 și 4 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare din recursul Parchetului rămânând în sarcina statului conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de inculpatul împotriva deciziei penale nr.656A din 27.11.2009 a Tribunalului București - Secția II Penală pronunțată în dosarul nr.-.
În baza art.3854alin.2 rap. la art.369 Cod procedură penală, ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul împotriva aceleiași decizii.
În baza art.38517rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală și la art.88 Cod penal deduce prevenția de la 20.08.2009 la zi.
În baza art.192 al.2 și 4 Cod procedură penală obligă inculpații la plata sumelor de câte 300 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 lei pentru fiecare inculpat reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recursul parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -
Dact./ 18.02.2010
Ex.2
Red. / TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală
Red. / Judecătoria Sector 6 B
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
