Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 239/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
DOSAR NR-
(300/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 239
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, consideră netemeinică încheierea Tribunalului București - prin care s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Făcând referire la dispozițiile art.160/b alin. 2 Cod procedură penală, solicită a se constata că nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate, iar temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai justifică această măsură.
Din perspectiva celei de-a doua teze a art. 148 lit. f Cod procedură penală, instanța a apreciat că pericolul pentru ordinea publică rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptelor, din contextul în care sunt comise și consecințele acestora. În opinia apărării, modalitatea de comitere unei fapte, contextul și consecințele rămân aceleași la orice moment s-ar discuta menținerea stării de arest. Așa fiind, apreciază că la acest moment nu există motive suficiente și pertinente pentru menținerea stării de arest a celui pe care îl apără.
Măsura nu se justifică nici prin raportare la dispozițiile art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, iar desfășurarea procesului penal nu ar fi cu nimic împiedicată dacă recurentul ar fi în stare de libertate. Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut comiterea faptelor, cercetarea judecătorească se află în stadiul audierii martorilor cu identitate protejată, avea un loc de muncă, nu mai consuma droguri de 8 luni și făcea și un tratament in acest sens.
Pentru motivele expuse mai sus solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestări preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Consideră că în mod just instanța de fond a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere nu doar natura si gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat, dar si caracterul continuat al acestora și împrejurările în care se reține că s-a comis fapta. Astfel, s-a avut în vedere că recurentul renunțase la consumul de droguri în urmă cu opt luni, dar nu și la trafic - element pe care instanța poate să îl aibă în vedere atunci când apreciază asupra oportunității lăsării în libertate a inculpatului.
În consecință, apreciază că subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat arestatavând ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință de la data de 02 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, în baza art.3002Cod de procedură penală rap. la art.160balin.3 Cod de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților (fiul lui și a, ns. La 25.06.1980, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 5,-,. 38,. 1,. 1,. 13, arestat în baza nr.253/UP/l3.11.2009, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală), (fiul lui și, ns. 30.08.1982, în B, CNP -, cu domiciliul în.Popești, sat, jud.I și fară forme legale în B, sector 4, str. -, -. 4,. 73, arestat în baza nr.218/UP/01.10.2009, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală), (fiul lui și, ns. 08.08.1978, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 5,-,. 37,. 3,. 109, arestat în baza nr.248/UP/22.10.2009, emis de Tribunalul București - Secția I Penală), (fiul lui și, ns. 01.06.1972, în. Lespezi, jud. I, CNP -, cu domiciliul în B, sector 3, str. -. -, nr. 7, -. 3,. 6,. 133, arestat în baza nr.252/UP/13.11.2009, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală), (fiul lui G și, ns. 05.04.1974, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 5,-,. 48,. 2,. 2,. 31 și fară forme legale în B, sector 5,-, -. B,. 4,. 39, arestat în baza nr.251/UP/13.11.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și (fiul lui - și, ns. 24.11.19/9, în B, CNP -, cu domiciliul în B, sector 6, Calea, nr. 21, . 12,. B,. 7,. 63, arestat în baza nr.217/UP/01.10.2009, emis de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală).
Prin aceeași încheiere au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este temeinică și legală, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, instanța fondului a reținut că în cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, în acest sens, fiind reținute, cel puțin la acest moment procesual, probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că, și la acest moment procesual, sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani și că, fiind lăsați în libertate, inculpații prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Referitor la cea de-a doua condiție, prev. de art.148 lit.f Cod de procedură penală, Tribunalul a apreciat că pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpații fiind judecați în stare de libertate, rezultă din modalitatea și circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, din natura și gradul ridicat de pericol social concret al faptelor, determinat de intenția de a obține beneficii materiale, altfel decât în condiții legale, din forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri reținută, cu excepția inculpatului în sarcina căruia se reține săvârșirea unui singur act materiale, din cantitatea de droguri traficată, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege și, nu în ultimul rând, din recrudescența faptelor de acest gen.
Totodată, deși inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au avut o atitudine procesuală sinceră, aspecte invocate de apărare, pe de o parte, s-a considerat că atitudinea de recunoaștere este oarecum formală, cât timp au fost prinși în flagrant, iar pe de altă parte, aceste circumstanțe trebuie reținute în context cu toate probele administrate în cauză, motiv pentru care, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, Tribunalul a apreciat că se impune privarea acestora de libertate și în continuare.
Pentru aceste considerente, apreciind că și la acest moment procesual subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în baza art.3002Cod de procedură penală rap. la art.160 alin. 3 Cod de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și și, pentru aceleași motive, a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și.
Împotriva acestei încheieri a Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 03 februarie 2010 când i-a fost comunicată soluția instanței privitoare la menținerea stării de arest preventiv)inculpatul.
Cererea de recurs, nemotivată în scris a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 04 FEBRUARIE 2010.
În dezbaterile orale asupra recursului, inculpatul, asistat juridic de către un avocat ales, a criticat încheierea instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea sa de libertate, iar temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive nu mai justifică această măsură, apreciind că la acest moment nu există motive suficiente și pertinente pentru menținerea stării de arest, care nu se justifică nici prin raportare la dispozițiile art.136 alin.1 și 8 Cod de procedură penală, întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut comiterea faptelor, avea un loc de muncă, nu mai consuma droguri de 8 luni și făcea și un tratament in acest sens, iar cercetarea judecătorească se află în stadiul audierii martorilor cu identitate protejată, astfel că desfășurarea procesului penal nu ar fi cu nimic împiedicată dacă ar fi pus în stare de libertate.
Pentru aceste motive inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestări preventive și judecarea sa în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 13 noiembrie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- și ulterior, alături de inculpații, și a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.129/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din data de 16 decembrie 2009, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
În fapt s-a reținut în sarcina sa că la datele de 12.05.2009 și 28.05.2009, singur și, după aceea, împreună cu alte persoane, a vândut colaboratorului cu nume de cod " ", în prima împrejurare și respectiv colaboratorului, precum și investigatorului cu identitate protejată " ", în cea de-a doua împrejurare, cantitatea totală de 0,22 grame de substanță, ce conține heroină (diacetilmorfină), pentru suma totală de 150 lei.
Examinând situația recurentului inculpat din perspectiva exigențelor art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod just asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestuia, precum și asupra necesității menținerii sale în continuare, în stare privativă de libertate.
Astfel, în ceea ce privește satisfacerea cerințelor prev. de art.143 Cod de procedură penală, întocmai instanței de fond, Curtea găsește că materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, aspect pe care, de altfel, nici acesta nu îl contestă, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra sa și pe baza cărora împotriva lui au fost formulate în cauză acuzații oficiale.
În același timp, Curtea găsește ca fiind justă aprecierea Tribunalului și cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat nu doar prin gravitatea în sine a infracțiunii ce i se reține în sarcină, (reflectată de regimul sancționator extrem de sever aplicabil infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc - pedeapsa cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), dar și prin repetabilitatea tranzacțiilor ilicite având ca obiect substanțe interzise, în legătură cu care există motive verosimile de a crede că au fost comise de inculpat, în scopul obținerii de bani, acest ultim aspect fiind de natură a fundamenta în mod rezonabil bănuiala legitimă că faptele pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză nu s-au circumscris unor acțiuni izolate, dezinteresate și lipsite de importanță sub aspectul consecințelor lor sociale ci, sunt rezultatul unei implicări active și deliberate a acestuia în sfera aceluiași ilicit penal, conduită ce afectează grav relațiile normale de conviețuire în comunitate.
Totodată în aprecierea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere și datele ce caracterizează în concret persoana inculpatului, sub acest aspect neputând fi ignorat faptul că acesta nu a făcut dovada, cel puțin până în prezent, că ar avea o ocupație sau un loc de muncă stabil, care să-i permită obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare asigurării subzistenței și este fost consumator de droguri, iar în contextul acestor referințe personale îndoielnice, care îl fac extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii în mod facil a unor importante venituri, apare ca fiind rezonabilă temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite, având ca obiect drogurile, ordinea de drept și însăși sănătatea publică, fiind astfel puse într-un grav pericol.
În acest context, Curtea apreciază că acele referințe personale favorabile invocate de recurentul inculpat în susținerea cererii de judecare a sa în stare de libertate (referitoare la buna conduită manifestată anterior în societate și la atitudinea procesuală sinceră) nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității menținerii arestării preventive a acestuia, privarea de libertate a inculpatului fiind întru-totul justificată, în fapt și în drept, având în vedere gravitatea faptelor comise și mai ales pericolul concret pentru ordinea publică, anterior evidențiat, aceste date urmând a fi eventual valorificate, în mod corespunzător, în procesul de individualizare a pedepsei, în ipoteza în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
În egală măsură, în evaluarea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin punerea inculpatului în libertate, nu poate fi ignorată nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul ilicit de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile, pe fondul consecințelor dezastruoase pe care le produce acest flagel asupra sănătății publice.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul. împotriva încheierii de ședință din data de 02 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2/02 10 2010
---
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
