Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 238/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
(297/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 238
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
*********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
În continuare mai arată că până la pronunțarea unei soluții definitive de condamnare, recurentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există temerea că odată lăsat liber, inculpatul va influența bunul mers al judecății, urmând a se prezenta ori de câte ori va fi solicitat.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, solicită menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. În prezenta cauză există suficiente indicii temeinice care să ateste comiterea de către inculpat a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv și condamnarea în primă instanță. În acest sens sunt declarațiile martorilor și, procesele - verbale de constatare a infracțiunii flagrante, procesele - verbale de cercetare la fața locului și cele de recunoaștere de către martori. Apreciază că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive având in vedere gravitatea faptei comise, modul în care a acționat inculpatul, precum și circumstanțele personale ale recurentului - care nu se află la primul conflict cu legea penală. Față de cele arătate mai sus, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatvând ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate. Arată că nu a comis nici o infracțiune, a fost ridicat de poliție de pe stradă - fiind cunoscut ca recidivist și nu știe pentru ce a primit o pedeapsă de 3 ani și 6 luni.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în baza art. 300 ind.2 rap.C.P.P. la art. 160 ind.b s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, prin rechizitoriul nr. 1231/P/2009 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria C, a fost trimis în judecată inculpattul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.b
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că în noaptea de 27/28.03.2009 ora 3,00, inculpatul împreună cu numitul au pătruns prin efracție respectiv prin spargerea unui geam și forțarea gratiilor în magazinul situat în orașul județul I unde au reușit să sustragă o casă de marcat, 11 pachete de țigări, 2 sticle de și 3 cutii de vopsea de ouă. Prin pătrunderea în magazin au fost distruse mai multe rafturi pe care se aflau fructe, fiind reținut un prejudiciu de 3600 lei. celor doi a fost asigurată de un al treilea participant, numitul G.
Întrucât a pornit sistemul de alarmă al magazinului, inculpatul și ceilalți participanți au fost surprinși de martorii și, care au reușit prinderea inculpatului și l-au putut observa pe numitul, pe care îl cunoșteau și care a fugit de lângă ei.
Prin sentința penală nr. 208/30.11.2009 pronunțată de Judecătoria C inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului București.
Tribunalul constatat că detenția inculpatului se bazează pe o condamnare, chiar nedefinitivă și că măsura arestării preventive se impune în continuare în raport de dispozițiile art. 143 și art. 148 lit.f
C.P.P.Tribunalul a reținut că și la acest moment procesual subzistă temeiurile prev. de art. 143.C.P.P. respectiv există indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul e posibil să fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația părții vătămate și a martorilor și, procesul verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de prezentare pentru recunoaștere.
De asemenea, cerințele art.148 lit. f p Cod Penal sunt îndeplinite în cauză, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege.
În ce privește pericolul social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, instanța a avut în vedere gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor reținute în sarcina sa, natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat, limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are loc de muncă stabil, a mai fost condamnat pentru fapte de aceeași natură, dovedind că pedepsele anterioare nu au fost suficiente pentru îndreptarea sa și menținând o atitudine de nerespectare a valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a considerat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun privarea în continuare de libertate a inculpatului, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, potrivit art. 136.
C.P.P.Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, cu motivarea că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri; până la pronunțarea unei soluții definitive de condamnare, recurentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu există temerea că odată lăsat liber, inculpatul va influența bunul mers al judecății, urmând a se prezenta ori de câte ori va fi solicitat.
Examinând hotărârea recurată, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit.b
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că în noaptea de 27/28.03.2009 ora 3,00, inculpatul împreună cu numitul au pătruns prin efracție respectiv prin spargerea unui geam și forțarea gratiilor în magazinul situat în orașul județul I de unde au reușit să sustragă mai multe bunuri, provocând totodată daune ca urmare a pătrunderii forțate în magazin.
Întrucât a pornit sistemul de alarma al magazinului, inculpatul și ceilalți participanți au fost surprinși de martorii și, care au reușit prinderea inculpatului.
Inculpatul a susținut că se afla întâmplător prin zonă, trecea pe stradă și a fost lipsit de libertate în mod nejustificat de către cei doi martori.
Curtea constată că susținerile inculpatului sunt contrazise, la acest moment procesual, de probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, care conduc la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.68/1 Cod procedură penală.
Astfel, inculpatul a fost surprins în imediata apropiere a magazinului, la scurt timp după ce s-a pornit alarma, la orele 3,00 noaptea și într-o zonă a unei străzi înfundate, neexistând o explicație verosimilă cu privire la prezența sa în acea zonă, iar martorii au precizat și susținut constant împrejurările în care l-au surprins pe inculpat.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit.f C.P.P. Curtea constată că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță se constată că inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de furt calificat, în condițiile în care este recidivist și a fost condamnat anterior pentru fapte similare, astfel că măsura arestării preventive a fost dispusă și menținută în vederea prevenirii comiterii de noi infracțiuni de inculpat.
Curtea apreciază totodată că aceasta se impune și în raport de declarațiile celor doi martori și, care au arătat că la momentul surprinderii inculpatului în flagrant acesta a încercat să îi determine să nu sesizeze organele de poliție.
Curtea constată că în cauză a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță, la acest moment procesual cauza se află în calea de atac a apelului, urmând a fi administrate probele solicitate de inculpat, respectiv, reaudierea martorilor și precum și audierea numiților și, astfel că menținerea inculpatului în stare de arest se impune și pentru o mai bună desfășurare a judecății, raportat la atitudinea inculpatului față de martori la momentul surprinderii sale în flagrant.
Curtea constată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive se mențin, iar probele administrate până în prezent, în cursul urmăririi penale, nu au relevat elemente noi, care să conducă la o soluție de punere în libertate a inculpatului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
În temeiul art. 192 al.2 va C.P.P. obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 obligă C.P.P. recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
escu
GREFIER
Red. RM
16.02.2010//3 ex.
Trib.. Secția a II -a Penală//Jud.,
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
