Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.241/R/2009
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian judecător
JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederile art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata recurentă,. în C-N, str.-.-, nr.16,.2, județul C, împotriva deciziei penale nr.36/A din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care desființează în parte sentința penală nr.2318/P din 16 decembrie 2005, inculpata fiind trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpata recurentă - lipsă, avocat în substituire avocat, în baza delegației de substituire emisă la 21.05.2009 de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat.
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatei avocat solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul achitării inculpatei conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, deoarece fapta nu există.
În susținerea recursului arată că din probele administrate în cauză nu rezultă vreo formă de participare a inculpatei la comiterea infracțiunii, nu a știut de intenția coinculpatului de a sustrage cartelele telefonice, iar declarația vânzătoarei din magazin audiată ca martoră o apreciază ca fiind subiectivă.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, apreciind că probele administrate au fost just apreciate și interpretate, reținându-se vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, iar hotărârile atacate au fost motivate în mod exhaustiv.
CURTEA DE APEL
DEELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2318 din 16 decembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost condamnat în temeiul art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.83 alin.1 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1674 din 21 februarie 2004 Judecătoriei Cluj N pe care o execută alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel că inculpatul execută 5 ani închisoare cu aplicarea art.71, 64 Cod penal.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin. 1 - 209 alin.1 lit. a,e, Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnată inculpata - la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 4 ani și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1394/2002 a Judecătoriei Gherla, dispusă prin sentința penală nr.2044/21 august 2003 Judecătoriei Ploiești și s-a contopit restul rămas neexecutat de 516 zile din această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată în cauză, astfel că inculpata execută 3 ani și 2 luni închisoare cu aplic. art. 71, 64 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală cu referire la art.998 - 999, art. 1003 Cod civil, inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 4.636 lei în favoarea părții civile SC - PLUS SRL.
În baza art.189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 40 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 2876 din 26 mai 2005.
În baza art. 191 alin.2 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la plata sumei de 250 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 28 ianuarie 2005, la ora 13,30. cei doi inculpați s-au deplasat pe-/A din O, unde se găsea magazinul aparținând SC. - PLUS SRL, inculpații plimbându-se prin magazin un timp și observând cu această ocazie că în incinta magazinului se găsea doar un singur vânzător - numitul, care în acel moment discuta cu un client.
Observând acest lucru, cei doi inculpați s-au apropiat de un birou, pe al cărui scaun se găsea o cutie cu cartele reîncărcabile și în timp ce inculpata - stătea cu spatele spre vânzător și cu fața spre inculpatul, acesta s-a aplecat spre masă și din cutia de pe scaun a luat 119 cartele. După însușirea cartelelor inculpatul a părăsit magazinul, inculpata mai rămânând puțin, după care a plecat și ea.
sustrase de către inculpați au fost vândute de către inculpatul în municipiul C N, cel mai mare număr fiind vândut martorului.
Partea vătămată SC - PLUS SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea celor 119 cartele sustrase, evaluând prejudiciul la suma de 4.636 lei, conform precizării de constituire de parte civilă depusă la dosar ( fila 43 ).
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut sustragerea cartelelor telefonice din magazinul aparținând părții civile, recunoscând totodată că le-a vândut în municipiul C N, cea mai mare parte, respectiv 30 de cartele vânzându-le martorului. Cu ocazia audierii martorului, acesta l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana de la care a cumpărat mai multe cartele telefonice la un preț apropiat de prețul pieței. În cauză a fost audiat și martorul - vânzătorul aflat în magazin în momentul sustragerii cartelelor care, l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care a sustras cartelele.
Din coroborarea declarației de recunoaștere a inculpatului cu declarația martorului, care a confirmat că inculpatul a fost cel de la care a cumpărat un număr mare de cartele telefonice, precum și cu declarația martorului care, l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care a sustras cartelele și având în vedere înregistrările video făcute cu ajutorul camerelor de supraveghere care au imortalizat inclusiv momentul sustragerii cartelelor ( fila 18, 21, 22 ) instanța de fond a reținut că în cauză este dovedită sustragerea de către inculpatul a cartelelor telefonice.
În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la furt calificat reținută în sarcina inculpatei -, prima instanță a reținut că participarea și vinovăția sa sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv declarația martorului care, arată că inculpata a intrat împreună cu inculpatul în magazin și a stat în fața acestuia pe durata "operării" pentru a- bloca martorului vizibilitatea care se coroborează cu înregistrările video transpuse pe planșele foto atașate la dosar care, surprind întreaga activitate desfășurată de inculpați în incinta magazinului și care demonstrează că inculpata a stat exact în fața inculpatului și se uita spre acesta în timp ce sustrăgea cartelele, poziționându-se exact în câmpul vizual a martorului, din faptul că inculpatul a sustras cartelele doar în momentul în care inculpata se găsea în fața lui, demonstrează că modul de operare a fost prestabilit, inculpații neavând de unde să știe că magazinul este supravegheat video, iar inculpata - a văzut efectiv ce a făcut inculpatul, prin activitatea sa ajutându-l pe acesta, după care, a mai rămas puțin în magazin ulterior plecării inculpatului tocmai pentru a nu atrage atenția martorului asupra lor.
Având în vedere că inculpații au desfășurat activitatea infracțională pe baza unui plan preconceput, inculpata având rolul de a-l ajuta pe inculpatul să sustragă cartelele, prin poziționarea sa exact în fața inculpatului în momentul "operării", împiedicându-l astfel pe martor să vadă ce anume face inculpatul, prima instanță a apreciat ca dovedită vinovăția acesteia, fapta săvârșită de către inculpata - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. a și e Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, text în baza căruia, instanța de fond a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, circumstanțele comiterii faptei - din loc public și profitând de lipsa de atenție a vânzătorului, de circumstanțele personale ale inculpatei - recidivistă postcondamnatorie, care nu s-a prezentat nici în fața organelor de urmărire penală și nici în fața instanței, precum și prejudiciul mare, rămas nerecuperat.
Având în vedere că infracțiunea săvârșită de inculpata a fost comisă în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei de 4 ani 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1394/2004 a judecătoriei Gherla, prima instanță în baza art. 61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei de 4 ani 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1394/2002 a Judecătoriei Gherla, dispusă prin sentința penală nr.2044/21 august 2003 Judecătoriei Ploiești și a contopit restul rămas neexecutat de 516 zile din această pedeapsă, cu pedeapsa aplicată prin prezenta cauză, astfel că inculpata va executa 3 ani 2 luni închisoare, cu aplicarea art.71, 64 Cod penal.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală cu referire la art. 998 - 999, art. 1003 cod civil inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 4636 lei în favoarea părții civile SC - PLUS SRL.
În baza art.189 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului justiției în contul Baroului de Avocați Bas umei de 40 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 2876 din 26 mai 2005.
În baza art. 191 alin.2 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la plata sumei de 250 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpata -, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelante iar, în rejudecarea cauzei, a se pronunța o hotărâre de achitare a sa în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală, motivând că fapta de complicitate nu există. Consideră că vinovăția sa trebuie dovedită, iar în lipsa probelor primează prezumția de nevinovăție, din probele administrate nerezultând vreo formă de participare la comiterea infracțiunii. Susține că, prima instanță a reținut că ar fi existat un plan preconceput în vederea săvârșirii infracțiunii, însă aceasta solicită a se reține că nu avea de unde să știe că inculpatul va sustrage acele cartele telefonice,întrucât se uita la telefoanele expuse în vitrină iar vânzătorul era ocupat cu alți clienți, acesta fiind motivul pentru care îi era obturată vederea. Inculpatul a profitat că vânzătorul era ocupat cu un alt client și a sustras acele cartele, însă la dosar nu este nici o probă care să ducă la convingerea că personal ar fi știut de intenția de sustragere a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că este plecată în Anglia pentru a-și face un rost, muncește ca și femeie de serviciu pentru a-și câștiga existența, a avut un trecut nefericit, aspecte față de care consideră că nu este necesar a se aplica o pedeapsă cu executare în regim de detenție.
Prin decizia penală nr.36/A din 16 februarie 2009, fost admis apelul declarat de inculpata - împotriva sentinței penale nr. 2318 din 16.12.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a desființat-o în sensul că, a limitat conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatei apelante la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - și lit. b Cod penal.
În baza art. 373 Cod procedură penală, a extins efectele apelului declarat de inculpata - la inculpatul.
A limitat conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - și lit. b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, demonstrând cu certitudine că inculpata a participat în calitate de complice la infracțiunea de furt comisă în dauna părții vătămate Spaxia SRL ( fostă SC - Plus SRL ) având unmodus operandispecific complicității prin asigurarea pazei locului faptei. Materialul probator administrat este complet si corect interpretat de instanța de fond acesta însumând: declarațiile părții vătămate; depozițiile martorilor ( fila 31 ) arată că, în calitate de vânzător în magazinul aparținând părții vătămate știa că, cartelele telefonice sustrase s-au aflat așezate pe un scaun în spatele tejghelei, poziție redată în planșele foto aflate la poziția 21-22 și că aceleași poziții reflectă și momentul comiterii furtului. Martorul mai arată că în momentul comiterii furtului, coinculpata, stătea în fața sa, împiedicându-i vederea spre celălalt inculpat; procesele-verbale de recunoaștere după albumul foto; CD-uri cu înregistrarea furtului; proces verbal de vizionare al CD-ului, plus imagini foto luate cu camera video; planșele foto aflate la filele 21-22 dosar urmărire penală, ilustrează poziția celor doi inculpați, față de vânzătorul aflat în magazinul părții vătămate ce a fost audiat ca martor, respectiv inculpata apelantă cu fața spre celălalt inculpat și obliterând vederea vânzătorului asupra a ceea ce făcea inculpatul. Mai mult, în planșa foto fila 22, poziția inculpatului era specifică unei persoane ce lua un bun care se afla la o oarecare distanță ( cartele aflate pe scaunul de după tejghea ) acesta fiind aplecat asupra mesei; declarația de recunoaștere a inculpatului ( fila 30 ) care, audiat în fața primei instanțe, a declarat că fost însoțit în momentul furtului de inculpata -, susținând totodată că aceasta nu avea cunoștință despre activitatea sa infracțională deoarece în momentul în care a sustras cartelele era ocupată cu studierea telefoanelor și că i-a relatat acesteia cele întâmplate doar în momentul în care fapta a fost difuzată la știri pe postul PRO-TV.
Față de materialul probator mai sus expus, instanța de apel a apreciat neverosimilă apărarea inculpatei apelante, în sensul că nu a cunoscut intenția de sustragere a acestor cartele, cât și sustragerea propriu-zisă a acestora de către inculpat, chiar dacă cu ocazia audierii sale în primă instanță inculpatul a susținut varianta acesteia. Declarația coinculpatului nu este suficientă pentru a proba această împrejurare, întrucât lăsând la o parte poziția procesuală a acestuia, de inculpat, respectiv persoană subiectivă în cauză, la data comiterii faptei între cei doi exista o relație afectivă. In plus, declarația coinculpatului sub acest aspect, este contrazisă de alte probe administrate în cauză, planșele foto ce redau imaginile surprinse de camera video amplasată la locul faptei, demonstrând fără echivoc că inculpata se afla cu fața spre coinculpat având astfel o vizibilitate absolută asupra acțiunilor acestuia, iar ca poziție se interpunea între acesta și vânzător - martor audiat în cauză, punându-l pe acesta din urmă în imposibilitatea de a vedea acțiunea inculpatului. S-a apreciat că aceste imagini sunt relevante și infirmă astfel susținerile celor doi inculpați.
De asemenea s-a apreciat că este corectă interpretarea dată de instanța de fond acestor imagini, reținând o valoare probatorie foarte însemnată și stabilind corect că demonstrează fără dubiu vinovăția celor doi inculpați.
Ca atare, față de starea de fapt probată fără dubiu, este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatei pentru fapta comisă, aceasta reținând în mod corect, în pofida atitudinii de nerecunoaștere a infracțiunii comise în dauna parții vătămate, că aceasta se face vinovată de săvârșirea acestei faptei. Instanța de fond a reținut corect că varianta inculpatului privind neparticiparea coinculpatei la săvârșirea infracțiunii nu este credibilă.
În ce privește pedeapsa închisorii aplicată inculpatei și cuantumul acesteia, s-a apreciat că aceasta nu este prea aspră în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal în concret, față de circumstanțele personale ale inculpatei, care deși este o persoană foarte tânără, are antecedente penale și nu a recunoscut comiterea faptelor.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatei instanța a apreciat că, raportat la natura faptei comise și gravitatea acesteia, nu se impune interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal, motiv pentru care a limitat conținutul acestei pedepse la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - și lit. b Cod penal.
Totodată, a constatat că coinculpatul se află în același grup procesual cu inculpata și că această netemeinicie a pedepsei accesorii îl vizează deopotrivă motiv pentru care văzând dispozițiile art. 373 Cod procedură penală, a extins efectele apelului declarat de inculpata - și la inculpatul. Drept urmare, a limitat conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - și lit. b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpata - solicitând instanței casarea lor ca fiind netemeinice și nelegale.
În motivarea recursului inculpata arată că din probele administrate în cauză nu rezultă vreo formă de participare a inculpatei la săvârșirea infracțiunii, nu a știut intenția coinculpatului de a sustrage cartele telefonice, iar declarația vânzătorului din magazin o apreciază ca fiind subiectivă.
Curtea, examinând hotărârile atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, combinate cu art.385/6 alin.1 și art.385/7 alin.1 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatei pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, inculpata - era la data săvârșirii faptei fără ocupație, neîncadrată în muncă, recidivistă, iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și fapta și mai ales gradul de pericol ridicat al unei asemenea fapte.
Critica inculpatei în sensul că nu sunt probe care să ateste vinovăția sa, va fi înlăturată de către instanță. Așa cum rezultă din declarația martorului, coroborată cu înregistrările video transpuse pe planșele foto atașate la dosar, inculpata s-a interpus între vânzător și inculpatul, pentru ca acesta din urmă să poată sustrage nestingherit cartelele telefonice. Inculpata a participat prin acte clare de complicitate la furtul săvârșit de inculpatul, prin activitatea sa ajutându-l pe acesta să-și ducă până la capăt activitatea infracțională.
Ba mai mult, pentru a adormi bănuielile vânzătorului, așa cum rezultă din înregistrările video, a mai rămas puțin în magazin ulterior plecării inculpatului, tocmai pentru a nu atrage atenția vânzătorului asupra lor.
Față de cele menționate mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art.192 Cod procedură penală, reținând culpa procesuală a inculpatei în promovarea prezentului recurs, o va obliga la 200 lei cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpata recurentă împotriva deciziei penale nr.36/A din 16.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 RON, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
decizie - jud.- -
În concept - 29.05.2009
Judecători apel -;
Judecător fond -
- - -
2 ex./1.06.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Popovici Corina
