Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 242/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.242/R/2009
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian judecător
JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederile art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 13.08.1989,. în O,-, județul B și recurenta parte civilă MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE INFORMAȚII ȘI PROTECȚIE INTERNĂ O, împotriva deciziei penale nr.59/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care menține în totul sentința penală nr.1284/P din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. și ped. de art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal și art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a, art.34 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat ales A, în baza împuternicirii avocațiale nr.22/23.045.2009, pentru partea civilă intimată lipsă, apărătorul ales al acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.13 emisă la 25.04.2009 de Baroul Bihor, partea responsabilă civilmente intimată personal, lipsă fiind partea responsabilă civilmente, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor și partea civilă recurentă MAI - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului avocat A depune la dosarul cauzei adeverința nr.239 din 31.03.2009 eliberată de Colegiul Tehnic " "
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului avocat A solicită admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor atacate, rejudecând cauza a se pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, apreciind că fapta nu există. Referitor la infracțiunea de distrugere solicită de asemenea achitarea inculpatului potrivit art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, considerând că fapta nu a fost comisă de inculpat. Susține că la dosar nu există probe privind săvârșirea faptelor de către inculpat și că valoarea aparatului este alta decât cea indicată de partea civilă.
Cu privire la latura civilă solicită respingerea daunelor morale și materiale ca nedovedite și nejustificate.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta MAI - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă solicită respingerea ca inadmisibil deoarece nu a formulat în termen apel împotriva sentinței de condamnare a inculpatului.
Apărătorul părții civile intimate avocat solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat iar a recursului declarat de MAI - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă ca inadmisibil.
Apreciază că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost probate prin probele administrate, vinovăția acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj fiind dovedită prin declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv - fila 54 dosarul instanței de fond, - fila 55, - fila 65, - fila 82, - fila 83 și - fila 13. Referitor la infracțiunea de distrugere inculpatul recunoaște comiterea faptei în declarația luată în faza de urmărire penală. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei reprezentând onorariul avocațial.
Referitor la recursul declarat de MAI - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, apreciază că este inadmisibil deoarece nu a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, apreciind ca hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, probele administrate fiind just apreciate și interpretate și conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat.
Referitor la recursul declarat de MAI - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, apreciază că, chiar dacă partea civilă nu a declarat apel, potrivit art.385/1 alin.4 Cod procedură penală, este admisibil dacă prin hotărârea instanței de apel au fost aduse modificări hotărârii instanței de fond, considerente față de care pune concluzii de admitere a recursului părții civile și a se înlătura dispoziției de obligare a acesteia de a plăti în solidar cu inculpatul și părțile responsabile civilmente cheltuieli de judecată în favoarea părții vătămate în cuantum de 300 lei. Obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata contravalorii prejudiciului material cauzat prin distrugerea echipamentului de înregistrare audio-video.
Inculpatul recurent, având cuvântul, achiesează la concluziile apărătorului său.
Partea responsabilă civilmente își însușește concluziile puse de apărătorul inculpatului.
Apărătorul părții civile avocat, în replică, susține că partea civilă recurentă a fost obligată doar la cheltuieli de judecată prin hotărârea dată în apel.
Procurorul susține că a fost modificat sentința instanței de fond în sensul că a fost obligată și recurenta MAI - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1284/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în baza art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.42 Cod penal, art. 99 alin.3 Cod penal și art.109 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal și art.109 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele mai sus stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.1101Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit potrivit art.110 Cod penal.
În baza art.1101alin.1 teza finală Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a impus inculpatului să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor și să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.863alin.1 lit.b-d Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.1101alin.3 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală cu referire la art.998-999 cod civil și art.1000 alin.2 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 4.350 lei în favoarea părții civile, și echivalentul în lei a 3.330 euro în favoarea părții civile Direcția Generală de Informații și Protecție Internă.
În baza art.193 alin.1 și 4 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei în favoarea părții civile cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La începutul lunii octombrie 2006, în timp ce inculpatul se afla la intrarea în Internatul Colegiului tehnic " " din O, s-a întâlnit cu o persoană de sex masculin care s-a recomandat a fi "", în vârstă de 26 de ani și după ce a discutat cu aceste câteva minute și-a făcut apariția partea vătămată - elev în clasa a X-a J, la același Colegiu. După ce s-au salutat și partea vătămată a plecat, numitul "" i-a spus inculpatului: " are bani".
Zilele următoare când inculpatul a întâlnit-o pe partea vătămată la internat, i-a spus acesteia că vrea să discute ceva cu ea și i-a cerut împrumut suma de 100 lei. Partea vătămată i-a spus că îi va aduce a doua zi, iar inculpatul urma să-i returneze pe sfârșitul săptămânii. În seara zilei următoare, partea vătămată i-a adus inculpatului suma de 30 de lei și a doua zi urma să îi aducă restul de 70 lei.
Pentru că partea vătămată nu i-a adus banii a doua zi, în momentul în care inculpatul a ieșit de la ore, a mers în camera unde acesta stătea și după ce a bătut la ușă și i-a deschis partea vătămată, a intrat și a văzut-o pe aceasta că era somnoroasă și mahmură. Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată de ce nu i-a adus banii și după ce partea vătămată i-a răspuns că nu a avut de unde să-i aducă, i-a aplicat părții vătămate două palme peste față și un pumn în coastă, spunându-i "De ce ai promis că îmi aduci banii, când de fapt tu ai băut?", după care a plecat.
După ce partea vătămată i-a promis inculpatului în mai multe rânduri în cursul lunii noiembrie 2006 că-i aduce suma de 300 lei, în cursul lunii decembrie 2006 i-a promis inculpatului că-i aduce în schimbul banilor un celular.
Tot în luna decembrie 2006, inculpatul a aflat de la un coleg de-al său de clasă, G că partea vătămată i-a dat suma de 190 lei pentru a-i cumpăra celularul Motorola V 300 pe care trebuia să-l primească inculpatul, urmând ca partea vătămată să-i mai achite 170 lei, până la un anumit termen. Pentru că partea vătămată nu a avut restul de bani a intervenit inculpatul și i-a dat în schimbul celularului suma de 95 de lei și o giacă din piele.
Înainte de vacanța de iarnă, în 18.01.2006, partea vătămată i-a promis inculpatului că-i aduce suma de 500 lei sau 1000 lei, bursa pe care o primea. Inculpatul i-a cerut însă suma de 1.500 lei pe care partea vătămată a spus că îi va aduce după vacanța de iarnă.
După vacanța de iarnă, în ianuarie 2007, inculpatul l-a trimis pe un coleg al său, să OG vadă dacă a venit la internat partea vătămată, însă acesta i-a spus că tatăl părții vătămate urma să o transfere la școala de la B, jud.
Inculpatul s-a întâlnit apoi cu partea vătămată, în primele zile după vacanță la școală și partea vătămată i-a promis că îi aduce suma de 850 lei, iar inculpatul a acceptat. În ziua de 15.01.2007 inculpatul s-a întâlnit din nou cu partea vătămată și aceasta i-a spus că a doua zi îi va da banii.
În dimineața de 16.01.2007, orele 09.00, în timp ce inculpatul și partea vătămată erau în pauză inculpatul a văzut că partea vătămată îl aștepta la ieșirea din clădire și i-a spus că îi dă banii. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l urmeze la toaletă să nu-i vadă nimeni. După ce au intrat în toaletă, partea vătămată a scos un de bancnote de 50 lei și de 10 lei, în total 100 lei.
Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă sunt marcați, acesta a început să tremure și cineva a sunat-o pe celular, moment în care a răspuns "Da" și a închis. Inculpatul știa că partea vătămată nu are celular și nu a recunoscut nici geaca pe care o purta partea vătămată. Imediat după aceea inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată de microfoane și după ce aceasta i-a spus că nu are, inculpatul a observat că geaca pe care o purta partea vătămată era trasă în jos într-o parte și a întrebat-o ce are acolo. Partea vătămată i-a spus că are încărcătorul de la telefon.
După ce părții vătămate i-a mai sunat celularul încă o dată și acesta nu a răspuns, partea vătămată i-a dat inculpatului banii solicitați, spunând că a apelat-o unul "" și că trebuie să plece repede, deoarece tatăl său era în spital.
Inculpatul i-a cerut părții vătămate să îi arate ce are în buzunarul gecii și a observat 2 leduri cu cabluri. Atunci partea vătămată i-a spus inculpatului că este geaca unchiului său și că nu știe ce este aparatul respectiv. Inculpatul i-a smuls din mâna părții vătămate aparatul respectiv, l-a aruncat jos și după ce s-a spart a scos cartela din el și i-a dat foc cu o brichetă, după care a aruncat aparatul respectiv în toaletă și a tras și apa. respectivă a fost distrusă în totalitate.
Partea vătămată avea asupra sa aparatura de interceptare cu care a fost echipat de către polițiști din cadrul Inspectoratul de Poliție B deoarece s-a încercat efectuarea unui flagrant în baza ordonanței emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la data de 16.01.2007.
Faptele inculpatului care în perioada octombrie 2006 - ianuarie 2007 pretins, prin amenințare, ca partea vătămată să-i plătească suma de 360 lei și care în data de 16.01.2007 a distrus aparatura de interceptare a Ministerului Administrației și Internelor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de șantaj prev. de art. 194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 alin.3 Cod penal și distrugere prev. de art. 217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.3 Cod penal.
La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptelor, valorile prejudiciilor create, circumstanțele personale ale inculpatului care era minor la momentul comiterii acestora, nu are antecedente penale, continuă studiile, care și atitudinea nesinceră a acestuia.
Față de cele expuse mai sus, instanța în baza art.194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art. 42 Cod penal, art. 99 alin. 3 Cod penal și art.109 Cod penal a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal și art.109 Cod penal a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 lună închisoare.
Întrucât faptele sunt comise în condițiile concursului de infracțiuni, instanța în baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele mai sus stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie, apreciind că raportat la faptele comise este nedemn de exercițiul acestora.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și în baza art. 1101Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit potrivit art. 110 Cod penal.
În baza art. 1101alin. 1 teza finală Cod penal, pe durata termenului de încercare a impus inculpatului să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor și să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.863alin.1 lit.b-d Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția asupra dispozițiilor art.1101alin.3 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală cu referire la art.998-999 Cod civil și art.1000 alin.2 Cod civil a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata sumei de 4.350 lei în favoarea părții civile, din care 350 lei reprezintă daune materiale și 4.000 lei daune morale și echivalentul în lei a 3.330 euro în favoarea părții civile Direcția Generală de Informații și Protecție Internă.
În ceea ce o privește pe parte civilă, instanța a acordat cu titlu de despăgubiri materiale doar suma pretinsă și primită de inculpat. Toate celelalte sume solicitate de partea vătămată constând în chirie și cheltuieli aferente mutării din internat într-o garsonieră închiriată nu se justifică deoarece după data de 16.01.2007, inculpatul a fost exmatriculat.
În schimb apare ca justificată solicitarea de a i se plăti daune morale, deoarece prin acțiunile sale inculpatul a supus-o unor presiuni psihice pe parcursul a 3 luni. Față de acesta instanța a apreciat că acordarea sumei de 4.000 lei reprezintă o reparație echitabilă.
În ceea ce o privește pe parte civilă Direcția Generală de Informații și Protecție Internă instanța a reținut ca justificată doar suma arătată prin înscrisul aflat la fila 117, sumă redusă cu valoarea de amortizare indicată la fila 66.
În baza art.193 alin.1 și 4 Cod procedură penală, a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei în favoarea părții civile cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și pe cale de consecință, rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, apreciind că fapta nu există. Din probele administrate s-a putut observa poziția sa constantă în declarațiile date, precum și faptul că partea civilă i-a dat cu titlu de împrumut sumele de bani așa cum de altfel, este normal să se întâmple între colegii de liceu. În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, apreciind că fapta nu a fost comisă de către el, acesta arătând amănunțit în ce condiții a căzut aparatul și evident s-a deteriorat.
Prin decizia penală nr.59/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de apelantul inculpat, fiul lui și născut la data de 13 august 1989 în O, CNP - și ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de Direcția Generală de Informații și Protecție Internă - B împotriva sentinței penale nr.1284 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul.
A fost obligat apelantul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și precum și pe apelanta Direcția Generală de Informații și Protecție Internă - B să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în apel, precum și suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că acesta este nefundat astfel că l-a respins în consecință.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
Astfel, s-a reținut că în perioada octombrie 2006-ianuarie 2007, inculpatul, prin amenințare a pretins ca partea vătămată să-i plătească suma de 360 lei, iar la data de 16 ianuarie 2007 distrus aparatura de interceptare a, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj și distrugere.
Pedepsele aplicate inculpatului au fost just individualizate prin reținerea circumstanțelor reale ale comiterii faptelor și cele personale ale inculpatului, iar modalitatea de executare a pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere a acesteia, garantează atingerea scopului și fără privare de libertate a inculpatului.
La dosarul cauzei a parvenit, fiind înregistrată la data de 4 martie 2009, o cerere de aderare la apel formulată de Direcția Generală de Informații și Protecție Internă - B, care a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nici o prevedere legală nu reglementează o asemenea cerere.
Așa fiind, în baza art. 379 pct.1 lit. Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de apelantul inculpat și ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de Direcția Generală de Informații și Protecție Internă - B împotriva sentinței penale nr.1284 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut-o în totul.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe apelantul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente și precum și pe apelanta Direcția Generală de Informații și Protecție Internă - B să plătească statului suma de câte 50 lei, cheltuieli judiciare în apel, iar în baza art.193 alin.6 Cod procedură penală la suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatului.
Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs inculpatul precum și partea civilă Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârilor atacate în sensul pronunțării unei hotărâri de achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj de șantaj, conform art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală, apreciind că fapta nu există. Referitor la infracțiunea de distrugere solicită de asemenea achitarea inculpatului potrivit art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, considerând că fapta nu a fost comisă de acesta. Susține că la dosar nu există probe care să-l dovedească incrimineze și că valoarea aparatului este alta decât cea indicată de partea civilă.
Partea civilă MAI - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, prin motivele scrise solicită admiterea recursului declarat în cauză, cu consecința înlăturării obligației instituite în sarcina sa de achitare a cheltuielilor de judecată în favoarea părții civile intimate, iar pe de altă parte, solicită obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 29.423, 99 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului material ce i-a fost cauzat prin distrugere echipamentului de înregistrare audio video utilizat în cauză.
Curtea examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform dispozițiilor art.385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art.385/6 alin.1 și art.385/7 alin.1 Cod procedură penală, apreciază că recursul părții civile este inadmisibil, iar recursul inculpatului este nefondat, urmând a le respinge în consecință.
Starea de fapt a fost bine reținută de instanța de fond și cea de apel, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului care a fost condamnat de prima instanță ( soluție menținută și de instanța de apel ) la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu art.71, 64 lit.a teza II și b Cod penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art.110/1 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de șantaj în formă continuată prev. și ped. de art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.42 Cod penal și art.99 alin.3 Cod penal, pre cum și pentru comiterea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal, constând în aceea că, în perioada octombrie 2006 - ianuarie 2007, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu bătaia dacă nu îi dă diferite sume de bani. În data de 16.01.2007, în jurul orei 9,00, inculpatul și partea vătămată s-au întâlnit la școală să meargă la toaletă pentru ca partea vătămată să-i dea banii solicitați, dar din cauza atitudinii părții vătămate inculpatul a presupus că ceva nu este în regulă și i-a cerut acestuia să-i arate ce are în buzunare. În acel moment inculpatul observând două leduri cu cabluri în buzunarul gecii purtate de partea vătămată a smuls aparatul de interceptare ce-i fusese montat de poliție, l-a aruncat pe jos, iar după ce acesta s-a spart a scos cartela, i-a dat foc, l-a aruncat în WC și a tras apa.
De menționat că, criticile inculpatului în sensul că nu ar fi comis faptele reținute în sarcina sa sunt neîntemeiate. Câtă vreme sunt neîntemeiate declarațiile părții vătămate în sensul că inculpatul o șantaja se coroborează inclusiv cu atitudinea inculpatului în sensul că, acesta în data de 16 ianuarie 2007, când s-a încercat efectuarea unui flagrant în baza ordonanței emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la data de 16.01.2007, aceasta a smuls aparatura de interceptare aflată în geaca purtată de partea vătămată și a distrus-o fiind evident că dacă nu șantaja partea vătămată nu ar fi avut nici un interes să distrugă acea aparatură. Mai mult, în data de 16.01.2007 nici nu ar fi avut vreun motiv să se afle cu partea vătămată în toaleta Colegiului Tehnic " " din
Față de această stare de fapt este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului și totodată se constată că atât cuantumul pedepsei aplicate acestuia cât și modalitatea de executare sunt în deplină concordanță cu scopul prev. de art.52 Cod penal și cu criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, modul și împrejurările comiterii faptelor, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, vârsta acestuia ( minor în vârstă de 17 ani ), dar și faptul că acesta nu a dat dovadă de sinceritate nerecunoscând săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond. În consecință, curtea apreciază că nu se impune nici reducerea pedepsei aplicate acestuia.
Referitor la recursul părții civile este de observat că, potrivit art.385/1 alin.4 Cod procedură penală, nu pot fi ataca te cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prev. în art.362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului dacă legea prevede această cale de atac. Pe de altă parte, persoanele prev. de art.362 Cod procedură penală, pot declara recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Verificându-se hotărârea atacată se constată că în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de partea civilă MAI - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, câtă vreme nici o prevedere legală nu reglementează o asemenea cerere. Cu alte cuvinte s-a constatat că de fapt această parte civilă nu a uzat de calea de atac a apelului. Pe de altă parte, în apel soluția pronunțată de instanța de fond a fost menținută în întregime, astfel încât această parte civilă nu se poate prevala nici de dispozițiile art.385/1 alin.4 teza II Cod procedură penală. În aceste condiții cererea de recurs formulată de partea civilă MAI - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă apare ca fiind inadmisibil.
Ar mai fi de menționat faptul că această parte civilă nu a fost obligată în apel la cheltuieli de judecată în favoarea intimatului ( aceste cheltuieli de judecată urmând a fi suportate doar de către inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente ) ci doar la cheltuieli de judecată în favoarea statului în apel, soluție justificată de prevederile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGE ca inadmisibil recursul declarat de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ DE INFORMAȚII ȘI PROTECȚIE INTERNĂ.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.59/A din 4 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Obligă inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea intimatului parte civilă .
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
hotărâre - jud.- -
În concept - 27.05.2009
Judecător apel - -;
Judecător fond -
- - -
2 ex./1.06.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Rus Claudia, Popovici Corina
