Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.257/
Ședința publică din data de 05 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Zoița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în localitatea,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.663 din data de 12 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.531 din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.208-209 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa:
- recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.54735/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
- intimatei parte vătămată.
Procedura este nelegal îndeplinită cu intimata parte vătămată, prin nerestituirea dovezii de comunicare a citației.
Avocat, apărător ales al recurentului condamnat, având cuvântul, apreciază că procedura este nelegal îndeplinită cu intimata parte vătămată, solicitând amânarea cauzei în acest sens.
Depune la dosarul cauzei dovada că inculpatul este internat într-o unitate spitalicească, motiv pentru care se află în imposibilitatea prezentării la acest termen de judecată - adeverință medicală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului condamnat, având cuvântul, apreciază că în mod nelegal și netemeinic, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare de instanța de fond, hotărâre menținută și de instanța de apel.
Având în vedere atât circumstanțele reale referitoare la fapta dedusă judecății, referindu-se în concret la situația de fapt ce a fost reținută și așa cum se poate constata de instanță, apreciază că ne aflăm în prezența unei infracțiuni de furt calificat.
Inculpatul fiind parcat în acel supermarket, l-a ajutat pe partea vătămată să deschidă mașina și a furat o borsetă în care se aflau niște pix-uri iar valoarea prejudiciului fiind integral recuperat.
Raportat la valoarea nesemnificativă a prejudiciului, a condițiilor în care a fost săvârșită infracțiunea, atitudinea sa cooperantă și sinceră, recuperarea prejudiciului, are un loc de muncă (făcând dovada în acest sens prin depunerea unei adeverințe la instanța de apel), a faptului că suferă de o serie de afecțiuni de ordin medical, apreciază că ar fi mai potrivită aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, urmând a se dispune în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."1" Cod procedură penală, achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Precizează că a depus și practică judiciară la instanța de apel, solicitând a se avea în vedere la pronunțarea hotărârii.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea motivului de recurs invocat, cel vizând achitarea inculpatului în baza disp.art.181Cod penal.
Urmează a se aprecia, în sensul că instanța poate din oficiu să verifice încadrarea juridică, dacă recidiva poate face parte din încadrarea juridică, în raport de cazierul inculpatului atașat la dosar, acesta nu ar avea statutul de recidivist, intervenind termenul de reabilitare pentru pedeapsa aplicată prin sentința penală 218/1993 a Judecătoriei Constanța.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 663 din 12 iunie 2008, Judecătoria Constanța, a fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul prin avocat.
În baza 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea reținută prin actul de inculpare prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, i Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. c și alin. 2 Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.02.1951 în Țăndărei, județul I, domiciliat în localitatea,-, jud. C, CNP -
la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 Cod penal a fost dedusă perioada reținerii și arestului preventiv de la 26.08.2007 la 21.09.2007.
În baza art. 357 Cod procedură penală, a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26.08.2007, inculpatul, împreună cu martora, s-a deplasat cu autoturismul marca 1310 cu număr de înmatriculare - la centrul comercial II din municipiul
Ajuns în parcarea centrul comercial II, inculpatul a parcat autoturismul lângă autoturismul marca cu număr de înmatriculare -, aparținând părții vătămate.
Întrucât partea vătămată își uitase cheile în contactul autoturismului, inculpatul s-a oferit să o ajute să deschidă portiera autoturismului cu cheile sale. Partea vătămată a fost de acord, astfel că inculpatul folosindu-se de propriile sale chei a descuiat portiera, după care partea vătămată și-a luat propriile chei, i-a mulțumit inculpatului și s-a îndreptat împreună cu familia sa spre centrul comercial.
Rămas singur inculpat a observat că partea vătămată lăsase o borsetă pe scaunul stânga față al mașinii, și profitând de faptul că partea vătămată a lăsat portiera autoturismului descuiată, a sustras acea borsetă, pe care a aruncat-o pe geamul portierei în autoturismul său.
Acțiunea inculpatului a fost observată de organele de poliție care l-au somat pe inculpat să se oprească.
Întrucât inculpatul nu s-a oprit, ci s-a urcat în autoturism său cu care a plecat în trombă în încercarea de a fugi de la locul faptei, unul dintre lucrătorii de poliție a fost nevoit să se prindă de portiera autoturismului pentru a-l face pe inculpat sa se oprească.
Inculpatul nu a oprit autoturismul însă autoturismul decât după ce a lovit cu spatele autoturismul marca cu numărul de înmatriculare B-54-, care se afla parcat în aceeași parcare, producând astfel avarierea acestuia.
Inculpatul a fost reținut de organele de poliție, iar borseta sustrasă împreună cu toate lucrurile aflate în ea a fost recuperată și predată părții vătămate care nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a retine aceasta situație de fapt instanță a avut in vedere mijloace de probă administrate in cursul urmăririi penale cat si in cursul cercetării judecătorești precum: plângerea și declarațiile părții vătămate; procesele verbale de identificare a inculpatului și de constatare a infracțiunii flagrante; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului.
Instanța a înlăturat ca nesinceră apărarea inculpatului referitoare la motivul pentru care a pus autoturismul în mișcare, întrucât nu s- coroborat cu nici un mijloc de probă.
Astfel, inculpatul a declarat că a vrut să întoarcă mașina si să o parcheze mai aproape de ieșirea din centrul comercial pentru aoa ștepta pe, însă a fost întrerupt de o persoană care l-a lovit cu pumnul, care s-a prins de portiera autoturismului încercând să îl determine să oprească mașina, însă din greșeală a apăsat pedala de accelerație a autoturismului lovind în acest fel autoturismul parcat în spatele autoturismului său.
Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, inculpatul a intenționat să părăsească locul faptei în fugă și a plecat cu autoturismul de pe loc în trombă.
S-au avut astfel in vedere sub acest aspect următoarele declarații:
- declarația martorului "autoturismul a plecat în trombă, de aceea și-a dat seama că la volanul autoturismului se afla o persoană care încerca să fugă."
- declarația martorului " Mă aflam în parcarea 2 când am auzit zgomotul specific unei mașini care demarează în trombă. Mi-am îndreptat privirea spre mașină, am văzut cum mergea în marșarier, cum o persoană despre care am aflat că este lucrător al poliției era agățată de portiera stânga față și cum autoturismul a intrat într-un alt autoturism parcat, motiv pentru care s-a oprit mașina și imediat a fost reținut conducătorul autoturismului".
- martorul, care se afla în curtea interioara de la 2 la o distanță de aproximativ 10 metrii de mașina inculpatului, când a sesizat că un autoturism marca de culoare a demarat în trombă. Totodată a mai declarat martorul că lucrătorul de poliție îmbrăcat în civil se afla în parcare printre mașini la 30 - 40 de metrii distanță de mașina inculpatului și din exterior a strigat de mai multe ori la inculpat să se oprească, după care, inculpatul s-a urcat în mașina si a demarat în trombă cu spatele.
Pe baza declarațiilor inculpatului, precum și declarația părții vătămate potrivit căreia atunci când a plecat de la mașină înspre centrul comercial a lăsat descuiată portiera mașinii, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării agravantei de la lit. iaa rt. 209 Cod penal.
Potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul a suferit anterior două condamnări succesive la pedepse privative de libertate, termenul de reabilitare socotindu-se de la data la care a luat sfârșit ultima condamnare, respectiv data de 11.02.2002, însă în funcție de cea mai grea pedeapsă aplicată, respectiv 3, 6 ani închisoare.
Astfel, inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 218/05.02.1993 a Judecătoriei Constanța rămasă definitivă prin decizia penală 231/16.03.1993 a Tribunalului Constanța, pedeapsă din care a fost liberat la 11.04.1995 cu un rest de 585 de zile, condamnare pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare (termenul de reabilitare s-ar fi împlinit la data de 16.08.2002) acesta fiind întrerupt printr-o condamnare ulterioară de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2147/06.12.2000 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă prin nerecurare, executarea acestei ultime pedepse sfârșindu-se, la termen, la data de 11.02.2002, dată de la care a început sa curgă un nou termen pentru reabilitare, care s-ar fi împlinit la data de 11.11.2007, astfel că la data de 27.08.2007 termenul de reabilitare nu era împlinit.
Constatând că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, s-a dispus reținerea în cauză dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului pentru infracțiunea dedusa judecății,la stabilirea și aplicarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dar si natura și gravitatea faptei, împrejurările concrete în care a acționat inculpatul, într-un loc public și profitând de neatenția părții vătămate care a lăsat portiera descuiată, după ce anterior i-a oferit ajutorul pentru a recupera cheile uitate în contact, urmările produse, valorile sociale lezate referitoare la patrimoniul persoanelor și ocrotirea lor prin normele penale, persoana și conduita inculpatului, care dă dovadă de perseverență infracțională, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul, iar Tribunalul Constanța, prin decizia penală nr. 531 din 20 noiembrie 2008 l-a respins ca nefondat, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului, reținând că, în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului în baza unei încadrări în fapt și în drept corecte.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
Recurentul inculpat a criticat hotărârile recurate sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă prev. de art. 37 lit. b cod penal și sub aspectul greșitei condamnări, apreciind incidența disp. art. 181cod penal, în raport de natura bunului sustras și de valoarea modică a acestuia.
Verificând hotărârile recurate, potrivit art. 38514cod pr. penală, curtea reține că recursul este fondat.
Astfel, se constată că în mod nelegal s-a reținut starea de recidivă postexecutorie, întrucât în cauză erau îndeplinite condițiile art. 38 al.2 cod penal, după cum urmează:
Fapta inculpatului dedusă judecății este săvârșită în data de 26.08.2007.
În ce privește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,aplicată prin sentința penală nr. 218/1993 a Judecătoriei Constanța, aceasta a fost executată parțial, efectiv prin încarcerare până la 11.04.1995, când condamnatul a fost liberat condiționat, cu un rest de 585 zile, fără să existe date căîn termenul de încercare liberării condiționatea săvârșit o nouă infracțiune.
Din fișa de cazier depusă la dosar, rezultă că față de această condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, iar față de condamnările la pedepsele de câte 4 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2147 din 06.12.2000 a Judecătoriei Constanța și sentința penală nr. 1905 din 17.10.2001 a Judecătoriei Constanța, acestea pot fi considerate de asemenea ca fiind împlinit termenul de reabilitare.
Ca atare, în prezentul recurs se va reține incidența art. 3859pct. 14 cod pr. penală, casându-se în parte hotărârile recurate și rejudecând, se va înlătura aplicarea art. 37 lit. b cod penal față de inculpat.
De asemenea, ținând seama de natura bunului sustras de valoarea redusă a acestuia, curtea va reține această situație ca și o cauză de atenuare a gravității faptei cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 74 alin. 2 cod penal și art. 76 cod penal, reducând pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special, până la cuantumul de 3 luni închisoare.
În același context, deși s-a făcut aplicarea art. 38 al. 2 cod penal, curtea consideră că, valoarea redusă a bunului sustras a fost suficient avută în vedere prin aplicarea art. 74 - 76 cod penal, deoarece antecedența penală a inculpatului împiedică în concret aplicarea art. 181cod penal.
Se vor înlătura din hotărârile recurate dispozițiile contrare, urmând a fi menținute celelalte dispoziții.
Se va face aplicarea art. 189 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d cod pr. penală, art. 3859, pct. 14, 17 cod pr. penală;
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte sentința penală nr. 663 din data de 12 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța și decizia penală nr. 531 din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța.
Înlătură disp. art. 37 lit. b cod penal.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e cod penal, art. 74 al. 2 cod penal, art. 76 lit. c cod penal, la 3 luni închisoare.
Înlătură dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții.
Dispune plata din fondurile a onorariului apărătorului din oficiu, av. Carcea a, de 50 lei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
Pentru GREFIER,
, aflată în
cf. art. 312 cod pr. penală
semnează
Grefier șef secție
Jud. fond:
Jud. apel: / TV
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
4 ex./22.06.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Marius Cristian Epure, Zoița
