Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 273/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.273/
Ședința publică de la 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA și partea civilă - prin mandatar - domiciliată în Cernavodă-, -.1,.B,.27, județul C, împotriva deciziei penale nr.47 din 6 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1404/P din 7 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208-209 cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă:
- intimatul inculpat, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.02366/2008, emisă de Baroul C;
Se constată lipsa recurentei parte civilă pentru care se prezintă mandatar - personal și asistată de avocat ales, conform împuternicirii avocațiale nr.50224/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
În conformitate cu disp.art.38514pct.11cod pr.penală, instanța procedează la audierea intimatului inculpat, depoziția acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Reprezentantul parchetului având cuvântul în susținerea motivelor de recurs, critică soluțiile pronunțate în cauză sub aspectul nelegalității și al netemeinicei, întrucât, în mod greșit au dispus achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.c cod pr.penală, susținându-se că, nu inculpatul este autorul infracțiunii săvârșite în dauna părții vătămate.
La dosarul cauzei au fost administrate mai multe probe, una dintre probele administrate este una științifică, respectiv analiza urmelor biologice ale persoanei care a pătruns in locuința partii vătămate, este vorba de examinarea probelor de ADN.
Rezultatul constatării tehnico-științifice arată că, există identitate aproape totală între urmele găsite pe pânza scării confecționate artizanal și ADN-ul inculpatului.
Inculpatul precizează că era obișnuit al casei și, că probabil anterior, vizitând casa a lăsat aceste urme în alte împrejurări, dar declarația părții vătămate care se coroborează cu această constatare tehnico-științifică, respectiv, aceea că, s-a trezit atunci când inculpatul se afla în locuința sa, l-a văzut la lumina becurilor de la pomul de crăciun. Având in vedere ca partea vătămata îl cunoștea de mult, nu este nici un dubiu că aceasta l-a recunoscut ca fiind autorul acestei infracțiuni.
Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză, rezultă că instanțele erau convinse de vinovăția inculpatului, dar că, această probă științifică care este dincolo de orice îndoială, ar fi fost administrată la dosarul cauzei anterior începerii urmăririi penale, în faza actelor premergătoare.
Mai spune instanța de fond, că datorită faptului că această constatare științifică nu a fost consemnată după ce s-a dispus, într-un proces verbal, ea nu poate fi folosită împotriva inculpatului.
Solicită a se înlătura această susținere a instanțelor pentru că așa cum rezultă din dispozițiile art.224 cod pr.penală, o probă științifică să fie înlăturată, indiferent că este anterioară, este in faza actelor premergătoare sau după începerea urmăririi penale, cu atât mai mult cu cat se coroborează cu probe care au fost dispuse după începerea urmăririi penale, respectiv declarația părții vătămate, să-ți formezi convingerea că inculpatul este vinovat și, pentru lipsa acestui proces verbal despre care art.197 alin.2 cod pr.penală nu spune in nici un fel că ar fi lovită de nulitate administrarea acestei probe, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, rejudecând să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Mandatar având cuvântul pentru recurenta partea civilă, învederează că fiica sa se află în prezent în Spania unde lucrează cu contract de muncă.
Avocat având cuvântul pentru recurenta parte civilă, susține că instanța de apel a analizat cauza pe două aspecte, respectiv pe chestiuni de procedură și pe chestiuni de fond.
Pe chestiuni de procedură a considerat că nu sunt îndeplinite formele prev. de art.224 alin.3 cod pr.penală, în sensul că, chiar dacă actele premergătoare sunt consemnate și pot constitui dovezi, nu au fost luate în considerare, în sensul că instanța de fond a defalcat în două desfășurarea urmăririi penale: prima fază cu actele premergătoare în care s-a administrat proba cu expertiză, care confirmă identitatea între urmele ADN lăsate pe scara pe care a avut acces și datele genetice ale inculpatului. Instanța de fond a considerat că nefiind preluate și refăcute în faza de urmărire penală, ele nu există.
Din punctul său de vedere s-a greșit atunci când s-au interpretat actele de la dosarul cauzei, la fila 5 de la urmărire penală există un proces verbal întocmit pe data de 13.10.2006 orele 11,00 în care se înșiră toate actele premergătoare de urmărire penală prin care se enumără declarația inculpatului, declarația martorilor precum și probele științifice care spune: " avându-se în vedere că aceste acte premergătoare, se dispune începerea urmăririi penale", urmărirea penală începe cu avizul procurorului.
Din punctul său de vedere acest proces verbal își însușește toate probele efectuate în această fază și în baza căruia se declanșează urmărirea penală.
După declanșarea urmăririi penale se procedează la audierea inculpatului cu prezentarea materialului de urmărire penală, ocazie cu care inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei. Procurorul a considerat terminată cercetarea penală și a dispus sesizarea instanței cu rechizitoriu.
În faza de judecată se invocă incidența art.197 alin.2 cod pr.penală, adică se invocă nulitatea absolută a sesizării instanței. Din punctul său de vedere nu există nulitate absolută, pentru că nulitățile prev. de art. 197 alin.2 cod pr.penală se referă la competență materială, competență teritorială, la calitatea inculpatului și la măsurile de asistență, de prezență în anumite situații a reprezentantului parchetului,
Chiar dacă exista această neregularitate, pe care nu o vede nu poate să atragă nulitatea absolută a întregii urmăriri penale.
Din punct de vedere procedural, consideră că în mod corect, parchetul și-a îndeplinit obligativitatea de a întocmi toate actele, inclusiv procesul verbal prin care se consemnează acte premergătoare, în ce au constat și care este soluția.
TRIBUNALUL CONSTANȚAa analizat și pe fond cauza, din punctul său de vedere este evident că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei fapte, care rezultă din testul științific. Atitudinea inculpatului este oscilatorie pe parcursul derulării atât cercetării judecătorești cat și a urmăririi penale.
Față de argumentele expuse, solicită admiterea recursului, să se constate că inculpatul este cel care a săvârșit fapta și obligarea acestuia la plata pretențiilor civile reprezentând /val bijuteriilor furate, cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. Încă de la început inculpatul a negat fapta săvârșită. A dovedit cu martori că în seara respectivă nu a fost singur ci, a fost împreună cu fratele său cu care a consumat băuturi alcoolice, după care s-au culcat. A făcut dovada că la ora săvârșirii faptei se afla în altă parte, exista o lipsă a probelor în acuzarea acestuia.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt, se consideră nevinovat.
R A,
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin sentința penală nr.1404/P/07-09-2007 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr-,în baza art. 11 pct. 2 lit. a cod pr penală, raportat la art. 10 lit. c cod pr. penală, a fost achitat inculpatul ,- fiul lui și, născut la data de 22.11.1970 în comuna D, CNP - -, pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. g,i cod penal, fapta nu este săvârșită de inculpat.
In baza art. 346 al 3 cod pr. penală, a fost respinsă acțiunea civilă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Activitățile desfășurate de către organele de urmărire penală, cum sunt declarațiile de martori, expertiza ADN, audierea părții vătămate, audierea inculpatului, au avut loc înainte de începerea urmăririi penala prin rezoluția din 13.10.2006, fără a fi valorificate ulterior, în condițiile art. 224 cod pr. penală, astfel că acestea nu pot constitui mijloc de probă. După începerea urmăririi penale, a fost audiat numai inculpatul, care negat comiterea faptei.
Instanța de fond a reținut ca stare de fapt, următoarele:
În dimineața zilei de 27.12.2005 o persoană de sex masculin a pătruns, pe geamul de la baie cu ajutorul unei scări confecționată artizanal, în locuința părții vătămate și a sustras mai multe bijuterii din aur aflate în sertarul noptierei de lângă patul din dormitorul părții vătămate. Partea vătămată s-a trezit și a surprins hoțul care a fugit, părăsind locuința pe ușa principală. După ce a fost surprins de partea vătămată care a început să țipe, trezind pe ceilalți membrii ai familiei ( mama, tatăl și fratele), hoțul în drum spre ușa de la intrare a lăsat în baie paharul în care s-au aflat bijuteriile, și după ce a descuiat ușa a aruncat cheia pe jos în holul de la intrare.
În plângerea s-a partea vătămată a arătat că l-a recunoscut pe hoț ca fiind inculpatul, deoarece camera era lumină de la becurile colorate ale instalației de crăciun care luminau intermitent.
Declarațiile martorilor audiați nu au fost concludente pentru stabilirea vinovăției inculpatului,fiind contradictorii și părtinitoare. În timp ce martorii propuși de acuzare susțin că autorul este inculpatul, deoarece acesta știa unde sunt bijuteriile și chiar el a declarat că spărgea locuințe în, martorii apărării au susținut că inculpatul nu poate fi autorul faptei deoarece in noaptea respectivă a băut cu ei până pe la ora 3.00 și după aceea a dormit în același pat cu fratele lui.
Pe tot parcursul procesului inculpatul a negat acuzația.
Întrucât recunoașterea făcută de inculpat nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, instanța a reținut că inculpatul nu este autorul faptei.
TRIBUNALUL CONSTANȚA prin decizia penală nr.47 din 6 februarie 2008 pronunțată în dosarul penal nr- în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidia și partea civilă împotriva sentinței penal nr. 1404/P/7.09.2007 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. 438/256/31.01.2007.
In baza art. 192 al 3 cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
In baza art. 192 al. 2 cod pr. penală, a obligat apelanta parte civilă, la plata sumei de 75 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În termen legal, în cauză s-a declarat recurs de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și de partea civilă.
Recursul declarat de către parchet vizează greșita achitare a inculpatului și, greșita excludere a probelor științifice administrate în cauză, respectiv expertiza medico-legală ( ADN) efectuată anterior începerii urmăririi penale.
Al doilea motiv este greșita interpretare a disp.art.224 cod pr.penală, în condițiile în care, însuși textul legal menționat " are o formulare destul de neclară ".
Procurorul redactor al motivelor de recurs " se întreabă în legătură cu aplicarea acestui text legal și sancțiunea nulității absolute și obligativitatea organului de urmărire penală de a întocmi un proces verbal în care să fie consemnate toate actele premergătoare efectuate anterior începerii urmăririi penale ".
În aceste condiții, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și " actele premergătoare efectuate în cauză se încadrează în limitele disp.art.224 cod pr.penală, fără a se releva în cauză vreun caz de nulitate în condițiile art.197 alin.2 cod pr.penală".
Recursul părții vătămate vizează greșita soluționare a acțiunii penale și achitarea inculpatului, întrucât probele administrate în cursul urmăririi penale demonstrează vinovăția acestuia, sens in care solicită condamnarea inculpatului.
Din punct de vedere al soluționării acțiunii civile, partea vătămată solicită obligarea inculpatului la plata pretențiilor civile reprezentând /val. bijuteriilor sustrase în sumă de 3000 Euro la cursul de zi în momentul plății.
Examinând legalitatea și temeinicia recursurilor declarate în cauză, instanța reține următoarele:
Atât instanța de fond cât și instanța de apel au analizat în mod nemijlocit, în contradictoriu și în ședință publică, toate probele care au fost administrate în cursul urmăririi penale și care au constituit temei al sesizării instanței.
S-a constatat că, activitățile desfășurate de organul de urmărire penală, respectiv declarațiile martorilor, plângerea și declarația părții vătămate, expertiza ADN, audierea inculpatului, au avut loc înainte de începerea urmăririi penale, rezoluția din 13.10.2006 nefiind valorificată ulterior, în condițiile art.224 cod pr.penală.
Potrivit art.224 cod pr.penală, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, iar procesul verbal prin care se constată efectuarea lor poate constitui mijloc de probă.
Spre deosebire de faza actelor premergătoare care vizează numai verificarea sau completarea informațiilor din actul de sesizare, urmărirea penală este cea care are ca scop, potrivit art.200 cod pr.penală, strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor.
Dacă actele procesuale și procedurale cum sunt: cercetarea la fața locului, perchezițiile domiciliare, declarațiile părților vătămate și ale martorilor, au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare, iar după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală nu a mai administrat nici o probă, ci a procedat la audierea inculpatului, toate aceste acte nu au o valoare probatorie in lipsa procesului verbal prin care se constată efectuarea lor și care poate constitui mijloc de probă.
In aceste condiții, din declarația inculpatului după începerea urmăririi penale prin care a negat comiterea faptei nu se poate dispune condamnarea acestuia așa cum se solită prin recursul declarat de către parchet, astfel că soluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Pentru motivele mai sus arătate, recursul declarat de partea civilă este nefondat și urmează a fi respins.
Pe cale de consecință, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și partea civilă vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA și partea civilă - prin mandatar - domiciliată în Cernavodă-, -.1,.B,.27, județul C, împotriva deciziei penale nr.47 din 6 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1404/P din 7 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
jud.fond -
jud.apel - /
red.dec.jud. - -
tehnodact.gref. -
2 ex./3.06.2008
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună, Zoița Frangu
