Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 3/2010
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror: -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații, și - împotriva deciziei penale nr. 154/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, având ca obiect furtul calificat (art. 209 Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți, - aflați în stare de detenție - Penitenciarul D și inculpatul recurent, toți personal și asistați de apărător desemnat din oficiu - avocat (împ. fila 17), lipsind celelalte părți.
Față de absența motivată a titularului completului de recursuri C1, domnul judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data prezentei, conform art. 95 și urm. din și planificarea de permanență, completul s-a complinit prin prezența judecătorului desemnat din lista de permanență pentru data de 11.01.2010 de la Secția Penală - secția proximă, prin persoana doamnei - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a încercat contactarea apărătorului ales - avocat, însă acesta nu a putut fi găsit sens în care s-a efectuat adresă la barou pentru desemnare apărător din oficiu.
La întrebarea instanței, inculpații arată că sunt de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța, raportat la prevederile art. 38514coroborate cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere dreptul inculpaților de a fi ascultați de către instanța de recurs sau de a nu da nici o declarație, atrăgându-li-se totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Inculpații recurenți, având pe rând cuvântul, consimt să fie audiați.
Instanța, conform art. 323 Cod procedură penală, procedează la audierea inculpaților recurenți, ale căror declarații sunt consemnate și atașate la dosar (filele 18-20).
Părțile prezente declară că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților recurenți, avocat din oficiu, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursurilor de față pentru motivele care au fost consemnate și în declarațiile inculpaților, apreciind că instanța de fond în mod corect i-a achitat, însă instanța de apel a apreciat greșit faptul că se impune executarea pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat cu executare în regim de detenție, față de faptul că inculpații nu se consideră vinovați. Concluzionând, se solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii instanței de fond întrucât din probele administrate rezultă că inculpați nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii.
Procuror -, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursurilor de față apreciind că instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probațiunii. Mai susține, cu privire la faptul că se revine asupra declarațiilor date, susținerile inculpaților nu se justifică, vinovăția lor fiind demonstrată în baza probațiunii, iar declarațiile lui și revenirea lui sunt nejustificate și nu pot fi practic acceptate, sens în care consideră că se impune respingerea recursurilor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței să ia în considerare faptul că nu poate fi condamnat pentru o faptă pe care nu el a săvârșită. Solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, pune aceleași concluzii. Solicită admiterea recursurilor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursurilor și arată că ceilalți au cumpărat de la el bunurile în cauză.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 294/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr-, în conformitate cu art. 11 pct 2 lit. a rap. la art. 10 al. 1 lit. c Cpp fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. a și i pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. proc.pen. a fost achitat inculpatul (pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. a și i pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. proc.pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută la art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. a și i pen.
În baza art. 208 alin. 1 și 209 alin. 1 lit. a și i pen. cu aplicarea art. 99 și urm. pen. a fost condamnat inculpatul, aflat în Penitenciarul Aiud la pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a făcut aplicarea art. 71.pen. și s- interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) pen.
S-a luat act că partea vătămată nu a mai participat ca parte civilă în proces și în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 118.pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În actul de sesizare a instanței se arată că, în seara zilei de 14.07.2007 inculpații s-au întâlnit în cartierul din Cugir și s-au hotărât să sustragă bunuri din incinta Mecanică Cugir Conform acestei înțelegeri, s-au deplasat pe str. -, au escaladat gardul vechiului stadion și apoi pe cel al uzinei. Acolo au pătruns într-o secție aparținând (partea vătămată) pe poarta ce nu era asigurată și au sustras o baie metalică din tablă de crom pe care au ascuns-o în incinta până a doua zi. Ulterior, au transportat B de crom la domiciliul martorului, care a cumpărat-o, fiind recuperată de la acesta și predată părții vătămate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că inculpatul a recunoscut în fața organelor de poliție săvârșirea faptei. Ulterior, în fața procurorului, inculpatul a revenit asupra acestei declarații și a precizat că nu a participat la săvârșirea faptei, poziție care a fost menținută și în fața instanței de judecată. Inculpații u și, în declarațiile date, nu au recunoscut comiterea faptei ce face obiectul prezentului dosar. Participarea celor trei inculpați la săvârșirea infracțiunii rezultă doar din declarația inculpatului. Faptul că martorul a declarat că a cumpărat B de crom de la inculpații u, și nu are poate conduce la concluzia că a fost sustrasă de aceștia, cu atât mai mult cu cât martorul a declarat că nu avea cunoștință de proveniența bunului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 154/A/5.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, a fost desființată sentința atacată sub aspectul soluției de achitare a inculpaților, u și și sub aspectul modalității de repartizare a cheltuielilor judiciare.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a și i Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61.Cod Penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 479 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin nr. 1740/2004 a Judecătoriei Aiud, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o va executa în final inculpatul.
În baza art. 71.Cod Penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teze a II a și b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a și i Cod Penal, a fost condamnat inculpatul u la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. În baza art. 71.Cod Penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teze a II a și b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a și i Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61.Cod Penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 414 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 82/2004 a Judecătoriei Alba Iulia, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care o va executa în final inculpatul.
În baza art. 71.Cod Penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teze a II a și b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
A fost înlăturată obligația de plată a cheltuielilor judiciare în cuantum de 2270 lei stabilite în sarcina inculpatului și în baza art. 191.C.P.P. au fost obligați fiecare din inculpații, u și la plata sumei de 570 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la fond.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate și s-a luat act că inculpații, u și sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului iar suma de 1200 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu a fost avansată din fondurile MJ.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia este fondat deoarece prima instanță a dat relevanță juridică declarațiilor inculpaților și de revenire asupra poziției inițiale, în condițiile în care motivele de revenire nu s-au dovedit fi reale: amenințarea efectuată de organele de poliție.
S-a apreciat de judecătorul fondului că există o îndoială rezonabilă cu privire la sustragerea de către toți inculpații a băii de crom și că această îndoială nu poate sta la baza unei hotărâri de condamnare.
Dar trebuia analizată împrejurarea că declarațiile inițiale ale inculpaților și se coroborează cu recunoașterea efectuată de inculpatul și cu declarația martorului care a relatat că toți inculpații i-au transportat B de crom la domiciliul lui.
Este nedovedită și puțin credibilă declarația de revenire asupra poziției inițiale a inculpatului care relatează că persoane necunoscute au săvârșit împreună fapta de sustragere a băii de crom și apoi l-au lăsat să-și valorifice lucrul sustras singur, ajutat doar de ceilalți inculpați.
Instanța de fond trebuia să înlăture declarațiile inculpaților care nu se coroborează cu alte mijloace de probă și care conțin fapte sau susțineri neadevărate și să constate că mijloacele de probă care rămân ca fiind coroborate între ele sunt probele care au susținut rechizitoriul.
O simplă apărare a inculpaților și o revenire asupra declarațiilor inițiale nu sunt apte să contureze îndoială.
Pentru aceste motive, instanța de apel reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 345 al. 2 Cpp potrivit cărora condamnarea se pronunță atunci când fapta există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune și că apărările inculpaților trebuie înlăturate ca nedovedite.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen, nemotivat, inculpații, u și.
Oral, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu inculpații recurenți au solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursurilor s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare întrucât sunt nevinovați, iar instanța de apel a greșit atunci când i-a condamnat deoarece din probele administrate a rezultat că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii.
Curtea de Apel examinând recursurile declarate de inculpații, u și prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că acestea sunt nefondate și vor fi respinse, din următoarele considerente:
În mod corect instanța de apel, Tribunalul Albaa pronunțat o soluție de condamnare a inculpaților recurenți analizând întreg ansamblul probator administrat pe întreg parcursul procesului penal, înlăturând ca nesincere declarațiile inculpaților care au revenit asupra celor afirmate inițial.
Inculpații recurenți în declarațiile date inițial în prezența apărătorilor desemnați din oficiu sau a părinților au declarat că au participat la furtul de care sunt acuzați și au relatat unde au vândut B de crom sustrasă.
Aceste declarații s-au coroborat cu declarațiile martorului care a arătat că la data de 15.07.2007 inculpații recurenți precum și inculpatul au venit la domiciliul său aducând o baie din crom pe care i-au vândut-o contre sumei de 230 lei. Martorul a recunoscut toți inculpații care au venit la domiciliul lui și a predat ulterior poliției bunul sustras de aceștia. Martorul și-a menținut și în fața instanței de fond declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Deși în cursul urmăririi penale, în prezența apărătorului, inculpatul a relatat amănunțit cum a sustras bunul împreună cu inculpații recurenți, cum l-au valorificat și menționând și suma de bani primită în urma valorificării, în fața instanței de fond acesta a relatat aceleași împrejurări de fapt ale săvârșirii faptei arătând că la comiterea acesteia a participat cu persoane necunoscute. Inculpatul a mai arătat că a făcut declarațiile inițiale de frica poliției.
Analizând materialul probator Curtea constată că în mod corect instanța de apel a înlăturat declarațiile ulterioare ale inculpaților, ca nesincere și necoroborate cu probele administrate în cauză. Declarațiile ulterioare ale inculpatului nu pot fi luate în considerare atâta timp cât afirmă că a săvârșit fapta cu persoane complet necunoscute și despre care nu poate să dea nici un amănunt. La fel, raportându-ne la greutatea piesei sustrase nu exista posibilitatea ca aceasta să fie sustrasă de către o singură persoană și nici transportată de către o persoană.
Inculpații recurenți au încercat să-și creeze alibiuri referitoare la data săvârșirii faptelor dar explicațiile oferite instanței nu au fost susținute de probe convingătoare care să convingă că nu au participat la săvârșirea faptei.
În concluzie, față de întreg materialul probator administrat în cauză Curtea constată că soluția de condamnare a inculpaților recurenți pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică iar recursul acestora este nefondat.
Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. inculpaților, u și vor fi respinse ca nefondate.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. inculpații recurenți vor fi obligați să plătească fiecare suma de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 300 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva deciziei penale nr. 154/A din 05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală.
Obligă pe numiții recurenți inculpați la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 300 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /2 ex/26.01.2010
Jud. fond:
Jud. apel: /
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Sanda Trif, Oana Maria
